687 Kilometri de zâmbete, emoții, amintiri…

Alerg 24H Autism Marea Neagră a fost un eveniment 100% reușit. Domnul psiholog Adrian Gemănaru este autorul acestui eveniment unic și cel care se ocupă de Centrul Marea Neagră, centrul în fața căruia s-a creat primul trotuar senzorial din România. Cu toate că a trecut ceva timp de atunci, timpul nu mi-a fost prieten și nu am avut răgaz pentru a-mi lăsa impresiile de după eveniment. A fost o emoție ce nu o pot descrie în cuvinte, dragii mei. Încă de la început am spus că voi ajuta echipa cu doar 3 km și, spre surprinderea mea am făcut în total 21 km. Dacă înaintea competiției am avut impresia că voi leșina grațios și mă vor găsi îngropată-n nisip după trei zile… ei bine, lucrurile au stat altfel. Nu știu de unde mi-a venit energia necesară, dar simțeam că trebuie să fac acest lucru. Peste 1200 de maratoniști care au alergat pe nisip au doborât recordul mondial de 5.400 de kilometri. Cele 22 de echipe prezente au alergat 24 de ore pentru a strânge fonduri necesare în ajutorarea copiilor cu nevoi speciale.

Eu am făcut parte din echipa Pisicile Aristocrate. O echipă deosebit de pestriță la prima vedere. Ai fi zis că nu e nimic de capul nostru, dar am dovedit că putem face multe lucruri frumoase împreună. Partea interesantă este că niciunul din membrii echipei nu se cunoșteau între ei sau dacă da, prea puțin… din vedere cum s-ar zice. Peste 20 de doamne și domnișoare din toate categoriile de vârstă din această frumoasă echipă au spus DA răspicat la această provocare. Ne-am înarmat cu energie, fustițe colorate pentru a smulge zâmbete și tradiționalul #Miau ce s-a auzit continuu timp de 24 de ore pe plaja din Mamaia.

Așa arăta clasamentul la finalul celor 24 de ore de maraton. Mâțele leșinate care credeau că vor fi la coada clasamentului au fost adevărate luptătoare și ne-am măsurat forțele alături de echipa Cercetașii Marini, ISU Dobrogea, Jandarmeria Constanța, Garda de Coastă ș.a.m.d. Sunt mândră de ele! fiind un eveniment dedicat echipei,  fiecare dintre noi ne-am încurajat una pe alta și ne-am susținut moral fiecare slăbiciune! Sunt multe de spus… cuvintele nu vor să iasă la suprafață. Încă stau așezate stingher în sufletul meu și așteaptă cuminți momentul prielnic. Am rugat câțiva membri ai echipei să-mi lase câteva rânduri legate de eveniment. Le mulțumesc din suflet pentru că și-au făcut timp pentru mine și mai ales că m-au primit cu brațele deschise în echipa lor. 

Sumănaru Lili – căpitanul echipei Pisicile Aristocrate

Îmi este greu să scriu ceva după ce s-au spus atâtea. S-a nimerit să fiu eu conducătorul acestei echipe, însă putea fi oricare dintre noi. Norocul meu – răspunsul rapid al lui Adrian. Odată intrată în această cursă, mi s-a dat o provocare mai mare decât alergarea în sine. Strângerea echipei. Aveam doar 3 fete pe listă. Atunci am început să întrebăm în stânga și în dreapta, dacă există doritori. În scurt timp, am reușit să o formăm. Am făcut un grup doar al nostru pe facebook unde am ținut legătura. Mă uitam în jur la componența celorlalte echipe și îmi dădea cu virgulă. Unii dintre ei alergători, alții mergeau destul de des pe la sală, noi eram simple femei, care, la momentul respectiv, nu puteam alerga mai mult de 3, 6, 9km. Nu neg că până în momentul cursei au apărut și pe lista noastră de așteptare doritori familiarizați cu alergarea, dar am avut încredere în echipa deja formată.

Iar scopul era principalul obiectiv, nu performanța obținută. Totul s-a schimbat în clipa întâlnirii. Am rezonat una cu cealaltă încă de la început. Am râs, ne-am îmbrățișat, ne-am motivat, astfel depășindu-ne fiecare limitele. Provocarea mare a fost pe timpul nopții, unde frigul și oboseala ne-au dat de furcă, dar la primele semne ale răsăritului ne-am reactivat și am continuat cu zâmbet și mieunat alergarea. Emoțiile m-au copleșit în momentul în care am urcat pe scenă pentru a primi medaliile. Să văd toată echipa strânsă laolaltă, să-i văd râzând și îmbrățișându-se, m-a făcut să conștientizez cât de mult noroc am avut. Poate că nu au fost cei mai pregătiți fizic, dar cu siguranță au fost determinați și consecvenți. Ceea ce pentru mine este deasupra locului întâi.

Ionuț Alexandru – prezentator eveniment, actor și motan adoptat de echipă

Am fost invitat să prezint (alături de Auris Luca) un eveniment dedicat copiilor cu Autism și am spus „da” fără să mă gândesc prea mult. Am descoperit că sunt foarte mulți oameni implicați în acest proiect, oameni generoși care au pus umărul fără să aibă nimic de câștigat, afară doar de satisfacția de contribui cu ceva, orice, la buna desfășurare a evenimentului. Cea mai vizibilă, simpatică și creativă echipă a fost cea a Pisicilor Aristocrate. Acestea m-au adoptat cu bucurie și deschidere. Am ținut să le fiu alături până la capăt, am purtat echipamentul „oficial”: urechi de pisică și fustiță. Peste douăzeci de suflete au petrecut 24 de ore împreună, fiecare a contribuit cu ce a avut și cât timp a putut. S-a creat o legătură de durată, de suflet, care va rămâne în amintirea mea multă vreme.

Cel mai emoționant moment petrecut alături de echipă a avut loc la finalul celor 24 de ore, când pe scenă a urcat cea care ne-a adunat: Lili Sumănaru (a cărei inițiativă a făcut posibilă această întâlnire). Atunci ne-am adunat și am mieunat împreună pentru a o susține. M-au impresionat lacrimile, forța de care am dat dovadă, efortul depus de fiecare în parte (o felicit pe Ionela pentru consecvență și curaj, dar și pe celelalte pisicuțe), și permanent am simțit că suntem uniți și speciali. Sunt mândru că am făcut parte din această echipă minunată și mă bucur că toată lumea s-a bucurat de prezența pisicilor la acest eveniment.
Sper că vom continua să participăm împreună la evenimente caritabile, că vom trece împreună de cât mai multe provocări și că vom fi uniți! Vă ador, dragi pisicuțe! Vă mulțumesc pentru cele 24 de ore extraordinare pe care am avut onoarea să le petrec alături de voi! 3… 2… 1… MIAU!

Bebe Ionela – plină de energie, veselă și extrem de optimistă

Mi-au trebuit 24 h să realizez că pot face lumea mai buna! Glumesc… mi-au trebuit câteva secunde din momentul în care v-am cunoscut pe voi, dragi colege și motanel de pisiceală aristocrată. A fost și este o experiență ce merită repetataă, nu numai pentru cauza pentru care ne-am adunat, ci și pentru sufletul pe care l-am intins pe tava vieții. Sunt mândra de voi, de mine, de ceea ce am realizat ca echipă și promit (iar eu când promit… nu mor până nu îmi împlinesc promisiunea, staţ’ că iar am uitat că am fost înzestrată cu 9 vieți 😂) să fiu mereu parte din tot ce înseamnă echipă/familie pentru o cauză nobilă. Vă mulțumesc tuturor pentru ca mi-ați dat șansa să intru în viețile voastre și pentru amprenta ce ați lăsat-o în sufletul meu. Vă pup și vă miau….

Diana Slav – blogger , ghid Constanța Walking Tour 

Există o vorbă : „aș putea să fac asta până dimineață”. Și tocmai ce am dovedit că atunci când ne dorim chiar putem face anumite eforturi pe o perioadă lungă și după mai bine de 24 de ore chiar să zâmbim fericite. Sunt fericită că am fost parte a unei echipe de 24 de pisici și a unei mari echipe de 1200 de oameni cu un singur scop comun: alerg pentru Autism Marea Neagră.

Simona Andreea Irimia

M-am trezit cu gândul că trebuia să scriu gânduri pentru blogul tău și mi-a venit în minte bucuria oamenilor de acolo. Toți ne petreceam cu zâmbete, salut și multă voie bună. Chiar dacă era greu din cauza oboselii și a vântului toată lumea zâmbea… era o energie acolo fantastică, era viață și veselie! A fost o lecție de viață; chiar dacă mă culcasem târziu și m-am trezit obosită am alergat plină de forță și speranță pentru copii și nu numai, pentru lumea în care vreau să trăiesc! Asta vreau să transmit eu mai departe!

Mihaela Oancea

O frază? Două? Cred ca aș putea să vorbesc mult, mult despre ce a însemnat Autism Marea Neagră pentru mine și cea mai inimoasă echipă: Pisicile Aristocrate ! În anul 2 de bft pe când făceam practică în spital, un cadru medical mi-a propus dacă doresc să fac practica la un centru de recuperare pentru copii cu autism. Am citit, m-am consultat, m-am speriat. Au trecut 3 ani de atunci… timp în care m-am gândit cu regret adesea că nu am încercat să fac ceva. Ceva pentru ei, pentru mine ..nu știu. Cred că Universul m-a auzit și dorința s-a împlinit cumva și nimic nu e puțin dacă avem liniște sufletească! Nu am alergat, am mers ..am mers 15 km, doar atât! Dar au fost din tot sufletul meu alături de OAMENI! Sunt nebună după oameni cu suflet, după veselie, zâmbete, după iubire! Cam asta a însemnat acest eveniment pentru mine. Mulțumesc Universului pentru oamenii minunați pe care i-am întâlnit la acest eveniment!

Oana Yücel

O experiență minunată deoarece am avut ocazia să particip la un eveniment cu o cauză nobilă alături de o echipă cu oameni frumoși, deosebiți, determinați și pozitivi. De asemenea mă bucur că primii 3 km i-am făcut împreună cu fiica mea.

Tănase Dumitrița

Acest maraton pentru mine ca și pentru multe fete din grup a fost o provocare. Totul a început când eram pe serpentine la Bran…prietena mea m-a contactat dacă vreau sa merg în loc ei pentru că ea nu mai poate ajunge. Am cerut mai multe detalii și m-a pus în contact cu Lili Sumănaru. Am aflat detalii care m-au provocat mai mult. Faptul că nu alergam 24 h continuu, faptul că sunt pauze și putem merge pe traseu. Importante erau jetoanele. Faptul că am parcurs 42 km a însemnat durere, amorțire, bucuria de a alerga din nou, întâlnirea pe traseu cu acel băiat care suferea de Autism. Alerga alături de noi și nu făcea decât să zâmbească. Am zis dacă el poate… eu de ce nu? Întâlnirea pe traseu cu frumoasele pisicuțe… se vedea pe fața noastră bucurie, împlinire. Am știut să ascundem durerea, oboseala, frigul, epuizarea. Cât despre echipă… mă înclin în fața voastră. O mare parte din noi nu ne cunoșteam, dar am reușit în scurt timp să devenim o familie.

Și eu… o pisică aristocrată în devenire! M-am distrat, am legat prietenii și am plâns la final de emoție. Voi repeta experiența de câte ori voi avea prilejul și prin aceste provocări voi încerca să fiu mult mai activă când vine vorba de sport, sănătate și stil de viață mai altfel decât eram obișnuită. Sincer… abia aștept să merg la următoarele provocări! Până atunci… un călduros #MIAU din partea echipei Pisicile Aristocrate. Vă așteptăm și pe voi la următoarele maratoane și evenimente de caritate… vă provoc!

Aguritza

10 Comments

  1. Chiar am citit cu lacrimi in ochi la propriu ! Au mai rămas 350 de zile ! Atât de multe ! Îmi este atât de dor de voi ! Cu voia voastră am sa pun pe site-ul evenimentului la care lucrez, testimonialele voastre ! Ma simt atât de bine ca am putut sa va adun si sa simțiți lucruri frumoase ! Chiar sunt oameni faini in Constanta ! Multumesc !

    • Desigur, nu am nicio problemă atâta timp cât se menționează sursa.
      Mulțumim și noi! A fost o adevărată plăcere și vom reveni cu drag oricând! Vă îmbrățișez cu drag!

  2. Felicitari pisicutelor! Meritati respectul meu pentru tot ce ati facut.

  3. Eu una voi participa , la toate evenimente jn scop caritabil cu pisicutele mele dragute.Imi doresc sa nu ne racim , sa ramanem asa unite pana la adanci batraneti..bineinteles alaturi de motanelul echipei ….V.a imbratisez cu un mare MIAUUU. Multumim Agurita pentru acest lucru frumos, ,,din lucruri simple se nasc lucruri mari ,,,,Asteptam noi provocari din partea lui Adrian Gemanaru…,

  4. Te pup Aguritzoooo, am recitit cu lacrimi de bucurie; super, am facut treaba buna!va imbratisez cu drag si dor!

Lasă un comentariu fain dacă ţi-a plăcut articolul...