3096 Tage – O dramă emoţionantă…

Nu îmi plac dramele prin care oamenii simpli sunt puşi la încercare. Viaţa este plină de obstacole, iar imaginaţia bolnavă a unora… întrece orice limită. Nu ştiu cum am dat peste acest film! Răsfoiam din plictiseală pagină după pagină, pe internet, după un film bun şi am dat peste 3096 Tage. O poveste bazată după un caz real petrecut în 1998.
Austriaca Natasha Kampusch a fost răpită la vârsta de 10 ani în timp ce se îndrepta la şcoală. Este ţinută prizonieră timp de 8 ani de zile! Într-o cuşcă de 3 metri pătraţi, îngrozită la propriu de răpitorul ei, bătută chiar şi de 200 de ori pe săptămână. La un moment dat… Natasha începe să scrie pe bucăţi de hârtie igienică, toate ororile prin care ea trece. M-a oripilat foarte mult faptul că număra fiecare lovitură primită, fiecare pumn în stomac, palme.

Natascha Kampusch: Why did you pick me?

Wolfgang Priklopil: I’ve seen your smile.

Wolfgang Priklopil, bărbatul care a răpit-o, o trata ca pe o sclavă, obligând-o să facă curăţenie în casă în mod obsesiv. Nu o hrănea (sărmana stătea şi 4-5 zile nemâncată) şi o obliga să umble dezbrăcată prin casă. De multe ori, Natasha a încercat să se sinucidă, sperând ca drama ei va lua sfârşit. A dat greş de fiecare dată. În final a înţeles că trebuie să supravieţuiască, să încerce să-l tempereze pe obsedat şi cu puţin noroc şi neatenţie din partea răpitorului, după 8 ani de chin, reuşeşte să fugă. După evadarea ei, răpitorul se sinucide.
Abuzată fizic şi emoţional, Natasha reuşeşte la câţiva ani după evadare să-şi scrie memoriile. Cartea a avut un mare succes şi cu toate astea în ţara natală a fost blamată, atât ea, cât şi mama ei. Am făcut câteva cercetări pe internet şi spre mirarea mea am aflat că Natasha a cumpărat casa unde a fost ţinută captivă. Întrebată de ce a făcut acest lucru, ea a spus că „o parte din viaţa mea este aici”. M-a emoţionat acest film… m-a făcut să mă gândesc că lumea este plină de oameni răi şi cine ştie, câţi copii răpiţi au trecut prin traume inimaginabile la fel ca Natasha şi nu au avut norocul să evadeze…
 Un film care merită văzut! Nu este recomandat celor cu inima slabă…

Băi, eu ți-aș da o amendă…

De ce? Ca să te educi forțat, dacă cu binele nu ai reușit să o faci! No, bine… există riscul să te doară la banană și să-mi arunci banii (și-un scuipat) de amendă între ochi în lehamite. Că doar tu ai bani și eu sunt doar un rahat cu ochi pe lângă tine.

Ți-aș da amendă când puți!

Serios! Transportul în comun este înfiorător pe timpul verii. Lumea e dereglată din cauza căldurii, șoferii ne transportă ca niște sclavi, cartofi și una peste alta mai suntem obligați să suportăm diferite mirosuri specifice unui hiene moarte. Ți-aș da amendă și-un săpun!

Ți-aș da amendă, mămico!

Da, mami și ție! Ți-aș da o amendă când îți duci odrasla să facă „căcuță” și „pipilică” în boschetul de lângă locul de joacă. Și asta în situația în care există toalete ecologice la doi metri de tine! Ți-aș da amendă când scuipi semințe ca la maraton și lași în urma ta un munte de mizerie. Ah, mai ai și pretenții: vai, parcul este atât de murdat. (Bleah)

Ți-aș da amendă, nea șoferu’…

Circul de obicei cu sicriele alea pe patru roți… 303 mai exact. Plătesc 2 Ron pe drum de banii ăia primesc: masaj anticelulitic (băi, toate gropile le prinde), muzică blană plus jeg și câțiva „lua-v-aș”și „da-ți-aș”din convorbirile telefonice ale șoferului. Băi, ceartă ca la ăștia nu am mai văzut.

Aș da amendă pensionarilor care își plimbă fundul prin caniculă și apoi zac leșinați prin urgență. Bre, dacă nu-i cutremur și nu arde nimic… stai în puii mei acasă. Ce? Nu ai furazolidon în casă? Dă-i cu ceai de mentă și trece!

Mi-aș da amendă chiar și mie pentru porcăriile debitate până acum și pentru lipsa de inspirație din articol! Ce tupeu, domnule! Nu mai știu bloggerii ce să scrie  și se iau de lume. Că, na… ce să facă și ei! Am atâtea scenarii cu amenzi… încât aș umple visteria statului. Să nu se mai plângă că nu are bani de străzi, canalizări, locuri de joacă pentru copilași. Știți și voi… nimicuri de-astea. Mă duc la somn că fur curent în miez de noapte și poate mă trezesc cu gânduri mai senine.

Prima plajă pentru persoanele cu dizabilități – Un pas către normalitate…

Știm cu toții că persoanele cu dizabilități sunt excluse din viața socială, iar discriminarea duce la marginalizarea acestor persoane. Societatea actuală îi judecă și îi condamnă și rareori li-se acordă șansa de a putea duce un trai decent. Din fericire, mai există oameni cu suflet! Oameni care încearcă să le ofere celor cu astfel de probleme, o rază de soare și un zâmbet.

Singurul handicap în viaţă este o atitudine nepotrivită. – Hamilton

Asociaţia Împreună pentru Viitor Constanţa a decis să remedieze una din problemele persoanelor cu dizabilități şi a accesibilizat prima porţiune de plajă de pe Litoral, în zona Pupa Beach – staţiunea Mamaia, Trei scaune flotabile din Franţa, special construite pentru a intra în apa mării şi a merge pe nisip, vor fi oferite gratuit tuturor celor care au nevoie de ele pentru a-şi petrece o vacanţă normală. De asemenea, pe plajă vor fi şi şase șezlonguri mai înalte, care să permită trecerea din cărucior pe șezlong. Scaunele flotabile vor fi oferite gratuit persoanelor cu nevoi speciale pe baza cărţii de identitate, numai în zona plajei Pupa Beach, la fel şi şezlongurile speciale.

Proiectul „Plajă şi mare pentru toţi” a devenit realitate cu sprijinul unui mic număr de sponsori inimoşi – firmele M24seven şi Petroterm din Bucureşti, Grupul RAP din Braşov (RAP Development, RAP Tronic şi RAP Instal), Sorla şi Dobre şi Fiii din Constanţa. Aqua Carpatica s-a alăturat proiectului oferind apă voluntarilor asociaţiei care vor fi prezenţi pe plajă pentru a oferi informaţii.

Conform proiectului  „Plajă şi mare pentru toţi”, plaja pentru persoanele cu dizabilități este dotată cu rampe de acces, o scenă pentru evenimente, grădină senzorială de relaxare, punct de hidratare, două locuri de joacă, o zonă de stimulare auditivă și una de stimulare vizuală și tactilă, o alee senzorială, un atelier de olărit, scaune mobile plutitoare pentru persoanele cu dizabilități și un cort de prim ajutor.

„Suntem fericiţi că am reuşit cu un buget de numai 7000 de euro să accesibilizăm prima plajă de pe Litoral pentru persoanele cu dizabilităţi din România, cu toate că ar mai fi nevoie de o toaletă specială şi un covor tactil pentru nevăzători. Este un început, un semn de normalitate, un îndemn pentru sponsori să ne ajute să amenajăm câte un astfel de colţ de plajă în fiecare staţiune, pentru cei mai puţin norocoşi ca noi. Nu este nevoie de lux ci numai de câteva dotări simple dar absolut necesare, care să permită accesul celor cu nevoi speciale pe plajă şi în apă. Totodată vorbim şi despre un serviciu nou în turism, care va atrage mai mulţi oameni din ţară şi străinătate la mare şi care aduce plus valoare turismului românesc”, a declarat Isabela Ştefan-Iorga, vicepreşedinte al asociaţiei „Împreună pentru Viitor Constanţa”.

Cei prezenți la inaugurare au ascultat poveștile incredibile ale persoanelor cu nevoi speciale. Mulți dintre ei nu au mai văzut marea de foarte mulți ani, iar un domn a spus că de 15 ani nu a mai făcut o baie în mare. Privindu-i și ascultându-le povestea îți dai seama cât de norocoși sunt noi ceilalți… cei normali. Sper din tot sufletul să se găsească resurse pentru a aduce și o toaletă ecologică potrivită pentru persoanele cu nevoi speciale. Știu că există, chiar am văzut prin parcuri… dar din păcate acestea sunt fenomenal de scumpe.

Felicitări asociației „Împreună pentru Viitor Constanţa” și sponsorilor generoși pentru inițiativă și sper ca pe viitor să ajungeți cu acest proiect în toate stațiunile Constanței!

Mamaia Fairytale 2017 – Poveşti incredibile la malul mării…

Mamaia Fairytale 2017

Unde ne petrecem timpul liber în Constanța? Festivalul Mamaia Fairytale 2017 te așteaptă până pe data de 3 septembrie 2017 cu un nou concept artistic. Muzică live, dans, comedie, teatru şi divertismentul de bună calitate vă vor aștepta în fiecare zi de vineri, sâmbătă și duminică. Accesul la spectacolele Mamaia Fairytale 2017 va fi GRATUIT, iar programul complet al spectacolelor va fi anunţat și pe pagina oficială de Facebook a evenimentului.

Pentru această săptămână sunteți așteptați în Piațeta Casino Mamaia pentru a urmări:

Vineri 11 august ora 20:30 – Blue Sound & Vali Crăciunescu / Mahala Rai Banda

Sâmbătă 12 august ora 20:30 – Nopți de vis la Mamaia/ Orchestra Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski“

Duminică 13 august ora 19:30 – Kids Star SuperShow/ Spectacol extraordinar pentru copii- Club Amicii

Calitate la superlativ prin muzică, dans și teatru…

Dacă nu ți-ai făcut un program pentru acest weekend, nu rata cele trei spectacole pregătite de Mamaia Fairytale 2017. Vei fi surprins de atmosfera poveștilor incredibile, pregătite cu drag și pasiune de oameni dedicați!

Important! 

În perimetrul festivalului este interzisă intrarea cu următoarele obiecte: ghiozdane, droguri, sticle, lasere, genți (dimensiunea maximă permisă 21cm x 29cm), spray-uri, cuțite, arme, obiecte contondente, articole pirotehnice, mâncare și băuturi, animale, umbrele (în caz de ploaie se recomandă folosirea pelerinelor), materiale inflamabile sau explozive, orice tip de obiecte care îi pot răni pe alți participanți.

Alăptatul în public – De ce țara se duce de râpă…

De câteva zile văd pe Facebook și pe alte rețele de socializare, oameni oripilați de alăptatul în public. Ferească Dumnezeu! Problemele umanității s-au dus pe apa sâmbetei, iar universul s-a oprit din croșetat șosete și vezi Doamne, unii sunt obligați să asiste la scene atât de dezgustătoare. Faptul că-ți scoți sânul oriunde pentru ați alăpta odrasla înfometată… scoate ce este mai urât din om și te condamnă. În mintea unora alăptatul la sân în public este privit cu tentă sexuală și sincer, numai niște oameni dezorientați mintal pot gândi așa. Cică din cauza „nesimțitelor” care-și alăptează pruncii în public, țărișoara noastră a ajuns de tot rahatul.

Băi, voi sunteți normali la cap? Când vă scoateți morcovul murat din pantalon și urinați pe lângă parcurile unde se află copilași, atunci nu este rușine? Când te duci la plajă și stai cu sânii ce atârnă până la genunchi, dezgoliți și în văzul lumii (și tu ai vreo 45-60 de primăveri) atunci nu îți mai este rușine? Când fumați, beți ca porcii lângă ăia mici, nu vă mai este rușine? Când croșetezi un ilic pe bancheta din spate a mașinii, îți este rușine? A, hormonii sunt de vină? Aia e, frate! Suntem ipocriți și vedem gunoiul din curtea vecinului, nu al nostru de sub nas!

Să nu mă înțelegeți greșit! Nu vreau să credeți că forțez lucrurile sau că sunt 100% pro alăptatul în public. Sunt de acord, dar în anumite condiții și nu le judec pe cele care o fac.  Dar atunci când aruncați etichete ca „femei vulgare”, „animale”, „depravate” mămicilor care alăptează în public… v-aș ruga să vă mai gândiți la adevăratul sens al cuvintelor pe care le folosiți! Este inuman să consideri și să asociezi o mamă cu un animal! Cred că țărișoara asta are cu adevărat alte probleme, mult mai grave decât faptul că unele mămici au tupeul fantastic să alăpteze în public. Zic și eu, nu dau cu bâta!

Te bat până îți dă sângele…

Câteodată fierb de nervi și neputință. Nu de puține ori am asistat la scene de violență verbală față de copilași! Sincer, dacă nu ar exista legile astea tâmpite… aș snopi din bătaie câțiva părinți care își agresează verbal pruncii. Acum câteva zile am văzut o asemenea scenă. Ea cât o balenă ucigașă, el stană de piatră, roșu la față ca racul (de la bere, nervi, soare, pana mea nu știu) și micuțul de maxim 3 ani.

Nu știu ce a făcut copilul (ce pisici poate face un copil de trei ani atât de grav încât să reacționezi ca o psihopată) dar reacția mamei a fost una de vis urât. Psihopata urla cât o ținea gura la ăla mic, smucindu-l de mână și mai să-l pocnească peste față!

– Dacă nu faci ce zic eu, te bat până îți dă sângele! Măi, idiotule… tu ai înțeles? Îți rup gura…

Ăsta mic era îngrozit! Lacrimile curgeau ca la fântâna arteziană și încerca (cred) să înțeleagă ce se dorește de la el. Toată faza asta s-a petrecut sub ochii tatălui care nu a schițat niciun gest, nu a scos o vorbă. Stană de piatră, frate! Băi, nu îți spun eu cum să-ți educi copilul… dar nu se face așa!

„Copiii au nevoie de dragoste , mai ales atunci când nu o merită.” Harold Hulbert

Încă se mai merge pe „Bătaia e ruptă din rai” și sunt oripilată când văd câte mame își agresează verbal și fizic copilul. Știu, câteodată ajungi la capătul răbdărilor cu poznele lor. Da, câteodată îți vine să-i agăți în cui și să pleci în lumea largă, urlând la luna. Și totuși, un copil de 3 ani nu cred că va înțelege mare lucru atunci când tu te comporți ca o descreierată. Dragi părinți, treziți-vă! Nu vă mai agresați copilașii fizic și nici verbal, mai ales atunci când sunt extrem de mici!  Nu îi trataţi şi nu le vorbiţi ca şi cum ar fi retardaţi mintal, doar pentru au 2-3 ani! Abuzul emoțional asupra copiilor  duc la distrugerea stimei de sine și la pierderea oricărei urme de încredere în forțele proprii.

Câștigă fiecare bătălie pe care viața ți-o impune…

Când viața îți dă lămâi, fă o limonadă! Trage aer adânc în piept, imaginează-ți că ești protejat de o bulă de aer invizibilă și reflectează la sentimentele tale. Știu că nu este ușor și privind lucrurile de pe margine, uneori este atât de simplu să aruncăm cu sfaturi. Ne dăm cu părerea fără să ținem cont de nimic! Suntem ipocriți din toate punctele de vedere și uneori este bine să te pui în pielea „victimei” și apoi să te arunci cu sfaturi gratuite. Bineînțeles, cu toții avem nevoie de un sfat la un moment dat. Un aspect deosebit de important este că fiecare dintre noi este diferit de celălalt.

Cel ce spune că e imposibil nu ar trebui să-l împiedice pe cel ce nu crede aşa ceva. – Albert Einstein

Cu toții avem modalități diferite de a face față durerii sau a unor probleme ce la un moment dat nu le găsești rezolvare. Există oameni care trec ușor peste obstacole, iar alții se îneacă în propria amărăciune. Sunt unii care nu acceptă ajutorul celor din jur și atunci chiar nu ai cum să-l ajuți… pentru că el/ea nu acceptă mâna ta de ajutor. Nu vede rezolvarea problemelor în sfaturile tale și absolut tot ce ai încerca să faci e sortit eșecului. Una peste alta, depinde de fiecare om în parte să-și îmbunătățească starea de spirit și să vadă dincolo de probleme.

Ce vă ajută pe voi să vă îmbunătățiți starea de spirit? Încearcă să te concentrezi asupra a ceea ce contează cu adevărat pentru tine. Unele lucruri sau probleme chiar nu merită nervii și timpul meu, așa că eu încerc să fiu recunoscătoare pentru ceea ce am. Nu am vilă cu piscină, nici catralioane pe cardul de salariu și la o mică privire în ansamblu… am tot ce-mi trebuie.

Cei mai amuzanți oameni sunt cei care odată au fost triști. – Confucius

Am niște copilași minunați și sănătoși, o familie care mă susține și o mână de prieteni care ar merge la război cu/pentru mine. Te simți trist? Îmbrățișează pe cineva! Îmbrățișările sunt o modalitate atât de ușoară de a-ți exprima dragostea și grija, fără a fi nevoie să spui un cuvânt. Și e gratis! Asigură-te că acorzi o atenție echitabilă tuturor priorităților din viața ta, cum ar fi munca, relațiile, sănătatea și fericirea personală.

Problemele și obstacolele din viața ta vin și trec, așa că primește-le cu zâmbetul pe buze! Câștigă fiecare bătălie pe care viața ți-o impune cu fruntea sus și niciodată să nu crezi că nu ești important. Privește în sufletul tău și undeva, într-un colț mititel vei găsi puterea necesară de a face față haosului.

Cum s-o las mă, cum s-o las, păi tu nu auzi ce zice despre mine?!

 

O vorbă din strămoşi zice că nu poţi astupa gura lumii. Nu ştiu cât de veche e vorba asta dar ştiu că sigur, nu s-a schimbat nimic între timp.

Dar ce conteaza cine și ce zice despre tine?

Să fim serioşi, în primul rând, toată lumea vorbeşte despre toată lumea mai în glumă, mai în serios. În offline sau în online discutăm despre tot ce se întâmplă şi despre oricine, cunoscut sau necunoscut, în cunoştinţă de cauză sau în necunoştinţă de cauză. De obicei nimeni nu verifică nimic, se merge „pe surse”. Pornind de la această premisă, uneori, din greşeală, prostie sau răutate sunt persoane care aud ce se spune despre ele. Ei şi atunci să vezi scandal, ce se activează, ce gât de flamingo fac şi etc. că uite ce s-a zis şi chestii de genul.

Și dacă te agiți, ce câștigi?

Absolut nimic. Cel mai eficient, e să ignori complet fenomenul respectiv. Nu trebuie şi nu merită să-ţi baţi deloc capul cu fazele astea şi cu persoanele respective. E pierdere de energie şi atât. Da, ştiu, a zis nu ştiu ce rahat despre tine, aşa, şi? Să luăm un exemplu clar.

Măricică, afirmă că Vasilică e proastă. Vasilică aude şi se enervează că de ce i-a zis aia că e proastă? Activarea în acest caz este o prostie. Să fie clar, fiecare dintre noi avem un sistem de valori, un sistem de referinţă la care ne raportăm. De obicei când faci mişto de cineva, sau afirmi ceva despre cineva, este vorba despre ceva ce e mai rău ca tine. E vorba însă despre ceea ce tu consideri că ar fi mai rău ca tine, nu înseamnă că este şi adevărat. Ok? De asta Maricica spune că Vasilică e proastă. Într-o anumită situaţie sau în mai multe Vasilică a greşit ceva şi asta o face proastă în ochii Maricicai. Are Maricica dreptate?

NU. Pentru că afirmaţia ei despre Vasilică nu vine în urma unui test de stabilire a IQ-ului sau ceva de genul. Pur şi simplu e o remarcă dispreţuitoare pe care Maricica şi-a permis luxul să o emită. Apoi, poate Vasilică este „proastă” când e vorba de un fragment din ceva anume asta nu înseamnă însă că este proastă de tot. Adică, poate nu spală vasele bine dar poate dă bine cu aspiratorul. Asta înseamnă că e proastă doar pe sfert, prin “proastă” înţelegând că nu e bună la o chestie dar e bună la alta. Şi în cazul ăsta, toţi suntem proşti, trust me. Apoi, Maricica cine e, care e domeniul ei în care este specialistă? Este domeniul în care activează şi Vasilică, Maricica îi este superioară celeilalte sau doar CREDE că este? Eu cred că e a doua variantă.

Deci de ce să te agiți?

Având în vedere cele de mai sus, nu mai bine stai tu, Vasilică cuminte şi o laşi pe aia să vorbească, înţelegând că în condiţiile astea, prostia ei este mai mare ca a ta? De ce să-ţi baţi capul cu ea? Sunt oricum două variante mari şi late: o ignori sau o confrunţi. Dacă o confrunţi, nu vei obţine absolut nimic. O să te cerţi cu ea şi ulterior o să zică că eşti şi proastă şi a dracu’. Energie consumată pentru… ?

Completează tu aici dacă ai nişte motive bune.
Deci n-are sens să te agiţi pentru vorbele rele, n-ar trebui să fie relevante pentru tine. Cel mult lasă-le să te ambiţioneze dar nu şi să te afecteze în alt sens. Dacă zice Maricica că eşti proastă nu înseamnă că eşti sau că o să devii.

Ok, dar la “bârfe pozitive” am voie!?

NU. Am stabilit că nu e ok că cineva să te vorbească de rău. Nu te ajută nici dacă cineva te vorbeşte de bine şi aplicăm acelaşi algoritm. Să spunem că găseşti un test pe facebook în care ţi se cere să spui cinci capitale ale ţărilor x, y, z, t şi q. Cineva îl citeşte cu voce tare şi voi scrieţi pe foaie. Participi tu şi un coleg, tu le ştii pe toate colegul doar una. La final, colegul se uită la tine cu admiraţie şi zice „Vai, ce deştept eşti!”.

Te bucuri de compliment, dar oare e cazul? Măricel te-a lăudat şi zice că eşti deştept. E posibil să aibă dreptate, dar care e sistemul de valori la care te raportezi şi tu şi Măricel? Eşti mai deştept ca el, asta a recunoscut şi el dar care e nivelul lui? Sunt şanse mari să nu fi ridicat prea mult ştacheta şi atunci tu te crezi safe dar de fapt nu eşti. Asta pentru că eşti mai deştept ca el, dar el nu e prea deştept. Eşti mai deştept şi ca un câine, în teorie cel puţin, asta te face să dai din coadă?

Complimentele mi se par şi mai periculoase decât negaţiile asta pentru că ne împotrivim, respingem o bârfă dar nu suntem dispuşi niciodată să respingem un compliment din contră, lăsăm garda jos. Chiar dacă e fake, se acceptă, asta e. Iar asta te poate face să te culci pe o ureche şi să crezi că eşti ok şi că nu mai ai nimic de făcut şi de învăţat. Iar asta e cea mai mare tâmpenie ever. Zi de zi, minut de minut sunt lucruri de învăţat şi de descoperit.

E nevoie de o minte limpede, ochi deschişi şi urechi cât parabolicele. De asta nu trebuie să laşi nici bârfele dar nici complimentele să te afecteze în vreun fel. În situaţii de genul, nu vorbele celorlalţi te transformă, ci tu te transformi în mai bine sau mai rău.

„Articol scris de InfraSunete,  https://infrasunete.eu” 

Locurile de joacă pentru cei mici – Printre betoane și șerpării…

Buruieni cât casa,  betoane, leagăne rupte și alte echipamente deteriorate, sârme și pe lângă toate astea, pet-uri aruncate de adulții „binevoitori”, coji de semințe și mucuri de țigări. Nu m-ar mira ca într-o bună zi, din buruienile existente în marea majoritate a locurilor de joacă să răsară sprinten Merlin călare pe-un dragon, băgând spaimă în odraslele noastre și așa terorizate de haosul pe care îl văd.

Cam așa stă situația în aproape fiecare loc de joacă din Constanța și sincer, mă întreb… pe cine trebuie să pupăm în dos pentru a primi niște răspunsuri clare legate de această problemă. Părinții au cerut în nenumărate rânduri administraţiei locale să investească în noi spaţii de joacă pentru copii sau măcar reabilitarea celor existente.

„Pentru anul 2017 am alocat aproximativ 10 milioane de lei pentru locurile de joacă existente şi respectiv 7 milioane de lei pentru crearea de noi spaţii. Din păcate, în anul 2016 nu am folosit nici un ban de la buget pentru aceste spaţii”, a afirmat domnul Decebal Făgădău, primarul județului Constanța în cadrul dezbaterii pe tema bugetului.

Pe hârtie, totul arată minunat. Toată lumea aplaudă, se aud surle și trâmbițe de la mii de kilometri. În realitate totul stă pe loc din cauza unor modificări aduse legislației din domeniul urbanistic. Pentru că locurile de joacă pentru cei mici au un rol foarte important în dezvoltarea copilului, USR Constanța și-a propus să  identifice toate locurile de joacă existente din oraș și a pus la cale un proiect de dezvoltare, reamenajare și modernizare a locurilor de joacă.

Proiectul este coordonat de doamna Cristina Popescu de profesie urbanist, iar în nenumărate rânduri s-a atras atenția administrației locale despre echipamentele deteriorate din spațiile de joacă publice. Deocamdată totul a rămas în coadă, nimeni nu zice nimic și totuși, când se va conștientiza că aceste locuri de joacă din Constanța reprezintă adevărate capcane pentru copii?

Pe scurt, din câte am înțeles eu… bani sunt, nu? Ce lipsește? Dacă tot s-a ieșit în strada pentru te miri ce, de ce nu am ieși și pentru odraslele noastre? Dăm din umeri, înghițim în sec și trecem cu vederea. Că așa e la noi… nu ne băgăm, nu ne doare capul. Dacă vreunul din cunoscuți este oripilat până la sfinți că am abordat acest subiect, dragii mei aflați că îmi pasă cât de cât.

Sigur, ai dreptate! Băieții mei sunt mari și umblă după fuste, dar mâine-poimâine se însoară ăștia și mă trezesc că-mi aruncă nepoții în brațe. Hai, mamaie! La plimbare cu ei! Voi aveți impresia că am de gând să-mi cheltui amărâta de pensie (dacă o apuc) într-un loc de joacă privat?

PS: Dacă sunteți interesați să aflați despre cum decurge proiectul sau care este situația actuală a lucrărilor (neîncepute) puteți accesa pagina oficială de facebook Locuri de joaca din Constanta. Minunați-vă și voi!

La Sapata – Inițierea mea în degustarea vinului…

Nu știu alții cum se descurcă, dar eu de la un timp ajung numai la evenimente new entry pentru mine. Ați tot văzut pe facebook cum stau în cap, fac roata, zbor cu avionul, mestec ciungă și alte nebunii, nu? Vi s-a acrit? Mie, nu! Că sunt într-o doagă, asta știe toată lumea. Ceea ce nu înțeleg cei din jur.. este că mie îmi place ceea ce fac și mai ales, ador provocările. Atâta timp cât nu îmi fac rău, nu fac rău nimănui… who cares?

Pentru că am o vârstă ( nu întreba), a venit momentul să experimentez arta degustării vinului. Și nu, nu sunt băutoare fruntașă. Dacă îmi dai un pahar, aia e. Râd ca toanta și în final… mă ia somnul. Nu râdeți, că nu glumesc. Când am primit invitația de a participa la degustarea de vinuri… m-a cam luat cu fiori. Aguritzo, te vei face de cacao! Nici măcar nu știi să vorbești coerent în public și mai ai pretenția să devii o expertă în degustarea vinurilor!

Cu (limba) inima cât un purice am purces vitejește către locația evenimentului, complexul comercial și turistic CURTEA BRÂNCOVENEASCĂ situat pe str. Vasile Lupu nr 43-45 zona Capitol, Constanța. Am ajuns la evenimentul „Degustare cu bloggerii constănțeni” cu puțin timp înainte de ora programată. Am fost întâmpinată călduros de colegul meu Radu Țuglea și domnul Roberto Pieroni, administrator La Sapata – Crama Delta Dunării.

Vinul este poezie îmbuteliată. – Robert Stevenson

Blogosfera constănțeană a fost invitată la o degustare de vinuri biologice din Crama Delta Dunării – Somova, jud. Tulcea. Au fost degustate nouă vinuri: 4 albe, 1 rose și 4 roșii. Inițial mă cam luase tremuratul când am văzut câte vinuri am de gustat, dar în final am trecut testul cu brio. Mă uitam în stânga și în dreapta, încercând să fur de la colegi expresii elevate… că doar nu era să vorbesc aiurea-n tramvai.

Am ascultat cu interes poveștile din spatele brandului, iar domnul Pieroni este cu adevărat un bun povestitor. M-am bucurat să-l aud vorbind în limba română… desigur, cu accente italiene. Cu veselie-n vorbe, degustarea de vin a decurs neașteptat de bine. Printre arome florale, iarbă, smochine confiate și iz obraznic de dulceață de prune, am degustat și câteva produse autohtone de pește din gama Deltaica: batog crap argintiu afumat, pastramă crap argintiu și sardeluțe marinate în ulei. Un deliciu!

E vinul de-azi mai rău ca cel de ieri, amicii mei?
Mai bun ca orice vin băut e cel pe care-l bei! – M. Eminescu

Cu cearcăne până la genunchi (așa am venit la eveniment, bre… nu-i de la vin) am rezistat eroic celor 9 vinuri din degustare. Am învățat că aprecierea unui vin ține de caracteristicile acestuia: culoare, miros, gust, limpiditate. Tehnica de degustare este și ea greoaie pentru o începătoare ca mine. Privirea paharului în lumină pentru a vedea spectrul de culori pe care îl are vinul și  rotirea pentru a observa urmele lăsate de vin pe pereții paharului mi se păreau de domeniul fantasticului.

Apoi mirosul vinului și  prima înghițitură m-au făcut curioasă să cunosc mai mult despre această îndeletnicire. Din când în când, senior Pieroni mă întreba cum mi se pare vinul respectiv și încercam să descopăr mici secrete pe care doar un bun somelier le cunoaște. Cum nu ne naștem învățați, mi-am promis ca pe viitor să mă documentez despre ritualul de servire a vinului și cunoștințe de bază despre viticultură, despre procesul de vinificație în sine,  dar și cum să servim și depozităm diverse tipuri de vinuri și cu ce mâncăruri să le asociem.

Până mă dumiresc eu cu ce fel de mâncare se asociază fiecare vin în parte, de abia aștept să vizitez Crama Delta Dunării. În toamnă suntem invitați la culesul viei și parcă mi-ar place să gust un vin Aguritza 2017 … ediție limitată, bineînțeles!