Cum s-o las mă, cum s-o las, păi tu nu auzi ce zice despre mine?!

 

O vorbă din strămoşi zice că nu poţi astupa gura lumii. Nu ştiu cât de veche e vorba asta dar ştiu că sigur, nu s-a schimbat nimic între timp.

Dar ce conteaza cine și ce zice despre tine?

Să fim serioşi, în primul rând, toată lumea vorbeşte despre toată lumea mai în glumă, mai în serios. În offline sau în online discutăm despre tot ce se întâmplă şi despre oricine, cunoscut sau necunoscut, în cunoştinţă de cauză sau în necunoştinţă de cauză. De obicei nimeni nu verifică nimic, se merge „pe surse”. Pornind de la această premisă, uneori, din greşeală, prostie sau răutate sunt persoane care aud ce se spune despre ele. Ei şi atunci să vezi scandal, ce se activează, ce gât de flamingo fac şi etc. că uite ce s-a zis şi chestii de genul.

Și dacă te agiți, ce câștigi?

Absolut nimic. Cel mai eficient, e să ignori complet fenomenul respectiv. Nu trebuie şi nu merită să-ţi baţi deloc capul cu fazele astea şi cu persoanele respective. E pierdere de energie şi atât. Da, ştiu, a zis nu ştiu ce rahat despre tine, aşa, şi? Să luăm un exemplu clar.

Măricică, afirmă că Vasilică e proastă. Vasilică aude şi se enervează că de ce i-a zis aia că e proastă? Activarea în acest caz este o prostie. Să fie clar, fiecare dintre noi avem un sistem de valori, un sistem de referinţă la care ne raportăm. De obicei când faci mişto de cineva, sau afirmi ceva despre cineva, este vorba despre ceva ce e mai rău ca tine. E vorba însă despre ceea ce tu consideri că ar fi mai rău ca tine, nu înseamnă că este şi adevărat. Ok? De asta Maricica spune că Vasilică e proastă. Într-o anumită situaţie sau în mai multe Vasilică a greşit ceva şi asta o face proastă în ochii Maricicai. Are Maricica dreptate?

NU. Pentru că afirmaţia ei despre Vasilică nu vine în urma unui test de stabilire a IQ-ului sau ceva de genul. Pur şi simplu e o remarcă dispreţuitoare pe care Maricica şi-a permis luxul să o emită. Apoi, poate Vasilică este „proastă” când e vorba de un fragment din ceva anume asta nu înseamnă însă că este proastă de tot. Adică, poate nu spală vasele bine dar poate dă bine cu aspiratorul. Asta înseamnă că e proastă doar pe sfert, prin “proastă” înţelegând că nu e bună la o chestie dar e bună la alta. Şi în cazul ăsta, toţi suntem proşti, trust me. Apoi, Maricica cine e, care e domeniul ei în care este specialistă? Este domeniul în care activează şi Vasilică, Maricica îi este superioară celeilalte sau doar CREDE că este? Eu cred că e a doua variantă.

Deci de ce să te agiți?

Având în vedere cele de mai sus, nu mai bine stai tu, Vasilică cuminte şi o laşi pe aia să vorbească, înţelegând că în condiţiile astea, prostia ei este mai mare ca a ta? De ce să-ţi baţi capul cu ea? Sunt oricum două variante mari şi late: o ignori sau o confrunţi. Dacă o confrunţi, nu vei obţine absolut nimic. O să te cerţi cu ea şi ulterior o să zică că eşti şi proastă şi a dracu’. Energie consumată pentru… ?

Completează tu aici dacă ai nişte motive bune.
Deci n-are sens să te agiţi pentru vorbele rele, n-ar trebui să fie relevante pentru tine. Cel mult lasă-le să te ambiţioneze dar nu şi să te afecteze în alt sens. Dacă zice Maricica că eşti proastă nu înseamnă că eşti sau că o să devii.

Ok, dar la “bârfe pozitive” am voie!?

NU. Am stabilit că nu e ok că cineva să te vorbească de rău. Nu te ajută nici dacă cineva te vorbeşte de bine şi aplicăm acelaşi algoritm. Să spunem că găseşti un test pe facebook în care ţi se cere să spui cinci capitale ale ţărilor x, y, z, t şi q. Cineva îl citeşte cu voce tare şi voi scrieţi pe foaie. Participi tu şi un coleg, tu le ştii pe toate colegul doar una. La final, colegul se uită la tine cu admiraţie şi zice „Vai, ce deştept eşti!”.

Te bucuri de compliment, dar oare e cazul? Măricel te-a lăudat şi zice că eşti deştept. E posibil să aibă dreptate, dar care e sistemul de valori la care te raportezi şi tu şi Măricel? Eşti mai deştept ca el, asta a recunoscut şi el dar care e nivelul lui? Sunt şanse mari să nu fi ridicat prea mult ştacheta şi atunci tu te crezi safe dar de fapt nu eşti. Asta pentru că eşti mai deştept ca el, dar el nu e prea deştept. Eşti mai deştept şi ca un câine, în teorie cel puţin, asta te face să dai din coadă?

Complimentele mi se par şi mai periculoase decât negaţiile asta pentru că ne împotrivim, respingem o bârfă dar nu suntem dispuşi niciodată să respingem un compliment din contră, lăsăm garda jos. Chiar dacă e fake, se acceptă, asta e. Iar asta te poate face să te culci pe o ureche şi să crezi că eşti ok şi că nu mai ai nimic de făcut şi de învăţat. Iar asta e cea mai mare tâmpenie ever. Zi de zi, minut de minut sunt lucruri de învăţat şi de descoperit.

E nevoie de o minte limpede, ochi deschişi şi urechi cât parabolicele. De asta nu trebuie să laşi nici bârfele dar nici complimentele să te afecteze în vreun fel. În situaţii de genul, nu vorbele celorlalţi te transformă, ci tu te transformi în mai bine sau mai rău.

„Articol scris de InfraSunete,  https://infrasunete.eu” 

Câștigă-mi respectul, domnule/doamnă Pr-ist…

Probabil titlul vă induce în eroare, dar acest mic articol este adresat strict celor care se dau mari Pr-iști și habar nu au să lege două cuvinte. Nu dau nume și nici nu aș vedea rostul, dar sincer mi s-a acrit de oamenii care cred că „bloggerii e proști”. Băi, unii poate sunt… eu vreau să cred că sunt undeva pe la mijloc. Nu prea am sclipiri de inteligență prea dese, dar nici proasta satului nu sunt.

Ideea este că m-am săturat de email-urile mega geniale în care mi se cere o colaborare. De fapt m-am săturat de modul de abordare a expeditorului, încât mi se face greață instant și parcă l-aș lua la bătaie dacă ar fi în fața mea. Băi, cât de proastă mă crezi atunci când îmi trimiți un text care inițial a fost publicat în engleză, iar tu deșteptul lumii l-ai adaptat în limba română. Hello, tot plagiat este! A, nu? Mi s-a părut atunci! Oi fi proastă! Mai sunt unii care te aburesc ca la Ploiești.

Vai, da ce drăguț ați scris pe blog! Da, ce frumooos. Sunteți genială, doamna Aguritza! Atât de genială încât îmi permit să vă întreb dacă sunteți atât de toantă și dacă vă plictisiți… poate doriți să-mi promovați afacerea. Nu avem buget… dacă aveți ceva idei, sincer v-aș mulțumi pe veci.

Băi, eu am ciungă-n păr cumva? Aveți impresia că ideile le am în șifonier, în buzunarul din spate a blugilor de pe raftul de sus? Adică eu cu ideile, voi cu faima! Frumos! Nu că ar fi prima data… am pățit-o! Dar ce să zis, omul încearcă și insistă… oi fi proastă și nu am văzut cele douăzeci de emailuri disperate.

Vrei să colaborezi cu mine? Câștigă-mi respectul! Învață-mă să îți admir munca și fă în așa fel încât să-mi doresc o colaborare win-win cu tine. Captează-mi atenția atunci când îmi trimiți un email sau un mesaj pe facebook. Vreau să citesc un email cu o cerință clar formulată, fără ocolișuri și politețuri inutile. Faptul că mă pupi în dos… nu mă face să întorc favoarea. Cel mult îți trimit un refuz..din fundul grădinii. Spune-mi clar ce vrei de la început, ce așteptări ai și ce oferi. Nu-mi vinde baliverne, că nu le înghit… am alergie. Vrei să colaborezi cu mine? Câștigă-mi încrederea, fă în așa fel încât să văd beneficiile și jur (pe roșu, violet.. ce vrei tu) că vei avea respectul meu de la primele cuvinte.

Aș scrie multe, dar le țin pentru mine. O dau în înjurături și nu-i frumos, nu? Domnule/Doamnă Pr-ist, te rog din suflet să nu mă mai iei de proastă atunci când mai trimiți un email. Nu mă dă pe spate numele brand-ului, nici dacă ar fi Gucci. Timpul meu este prețios așa cum este al dumneavoastră… deci, să nu mai umblăm după vișini.

Ps: Nu aruncați cu roșii! E timpul cireșelor…

Ce joburi ai „îndurat” până în prezent?

pexels.com

Fară muncă, talentul nu este altceva decât un prost obicei. (G. Brassens)

Vă mai aduceţi aminte când  copilăria voastră era persecutată de întrebarea: Tu ce vrei să te faci când ajungi mare? Măi, ţin minte că era atât de enervant să repeţi over and over acelaşi răspuns pentru fiecare. Şi probabil din acest motiv, am ajuns în cele din urmă să străbat „căile necunoscute” a câtorva joburi pe care sincer, nu ştiu dacă le-aş mai avea în vizor. Alegerea unei cariere nu este deloc uşoară. Drumul până la „celebritate”, faimă şi „căruţa cu bani” este pavat cu obstacole şi o căruţă de nervi.

Acum câteva zile mă pocni melancolia. Nu ştiu cum se face, dar atunci când sunt în concediu îmi umblă mintea razna. Mă rog, mintea-mi umbla razna cam în fiecare zi… mai visează omul din când în când. Dar să lăsăm tripla mea personalitate să-şi vadă de treaba ei, nu? Aşasar, mă pocni melancolia când îmi făceam o mică „inspecţie” prin viaţă. Ce-a fost, cum a fost, ce-aş fi putut face şi alte bălării de genul. Vouă nu vi se întâmplă?

Pornind de la „întrebarea din copilărie” am făcut o mică listă cu joburile îndurate de-alungul anilor. Am inclus în lista şi „carierele de sezon”, că doar şi „ele mi-au adus o buca’ de pâine”. Deci începând din 92′ până în prezent m-au „marcat” şi chinuit următoarele joburi: ajutor de ospătar (Satul de Vacanţă casuţele Arad şi Ana Lugojana), cameristă (Costineşti), vânzătoare îngheţată (Venus şi/sau Costineşti depinde cum voia nea patronul). Apoi a urmat cariera minunată de vânzător gestionar, ajutor cofetar, patiser, bucătar (Italia), infirmieră ( pe chirurgie, ginecologie and finally sănătate mintală).

„Munca este grea, atunci când viaţa este lipsită de un scop. Când trăieşti pentru a realiza ceva mai măreţ decât propriul orgoliu, munca grea devine o plăcere nebănuită” – Steve Pavlina.

Cam multe, nu? Nu ştiu de ce le-am acceptat, cert este că la acel moment de „răscruce” erau ca pâinea caldă. Am avut multe de învăţat de la fiecare, iar de la altele am rămas cu amintiri amare. Nu mi-a fost ruşine cu „munca de jos” şi dacă ar fi să întorc timpul…probabil aş face la fel. Voi ce joburi aţi „îndurat” până în prezent, dragii mei?

Sanziene în Urban 2016 – Recomandări

sanziene in urban

Sanziene in Urban, o zi în care vei admira tradiţia în fiecare om. Astăzi vreau să vă invit la un eveniment deosebit  organizat în Constanţa.  Ziua Universală a Iei românești va fi sărbătorită pe data de 24 iunie ora 17 în Piaţa Ovidiu, Constanţa. Ziua Internațională a iei a fost creată în 2013 de către un grup de inițiativă pe  reţeaua de socializare facebook numit La Blouse Roumaine. Peste 100 de oameni vor veni acolo şi vor purta cu mândrie cămaşa tradiţional românească. Frumos colorate, pline de veselie şi istorie, ia tradiţională va fi prezentată din diferite zone etnografice şi bineînţeles, vom avea câteva piese atent lucrate din regiunea noastră Dobrogea. Şi anul trecut, Constanţa în straie de sărbătoare s-a bucurat de un adevărat succes. În cadrul aceluiași eveniment va exista pe lângă multe alte surprize, o expoziție de fotografie numită sugestiv „Sânziene în Urban”, creat cu scopul de a promova prin arta fotografică arta tradiţională a cămăşilor autentice româneşti.

sanziene in urban

Evenimentul în sine s-a bucurat de un succes deosebit, fiind sărbătorit  trei ani la rând în peste cincizeci de țări și mai mult de o sută de localități din România și din întreaga lume. Proiectul „Sanziene în Urban” de pe meleagurile dobrogene a fost iniţiat de Simona Moon(o tânăra frumoasă, deşteaptă foc care organizează ateliere de cusături tradiționale la Constanța), Radu Niculescu şi cu ajutorul doamnelor de la Şezătoare Constanţa. În ultima vreme am observat că lumea acordă o mai mare atenţie pieselor de vestimentaţie cu motive tradiţionale româneşti, iar acest lucru mă bucură nespus de mult. Succesul bluzei autentice româneşti şi a motivelor folclorice a luat amploare în ultimii trei ani, singura dorinţă a mea este să o purtăm cu mândrie oricând avem ocazia şi nu doar că este la modă. Tradiţiile nu trebuie uitate, ele ne definesc ca popor şi consider că este de datoria noastră să ducem mai departe şi să promovăm obiceiurile strămoşeşti ce ne reprezintă. Eu vă aştept în număr cât mai mare la acest eveniment, dragii mei. Dacă mă zăriţi pe acolo printre sanziene, trageţi-mă de „cămeşă”…probabil voi fi acaparată de priveliştea minunată de acolo şi nu vă voi zări la timp util să mă salut şi să vă îmbrăţisez cu tot sufletul!

Găzduire Web – Cu paşi mărunţi către profesionalism şi performanţă…

 

Sunt blogger de 4 ani de zile, dragii mei. Am început stângaci cu teamă că cineva/oricine ar putea să şteargă cu mine pe jos. S-a întâmplat de câteva ori dar nu am renunţat să scriu, să-mi perfecţionez stilul şi să atrag aprecierile celor ce mă citesc. Ei, cititorii care mă urmăresc din umbră de atâţia ani m-au făcut ceea ce sunt acum. De multe ori m-am lovit de întrebarea:
” De ce nu treci la următoarea etapă? Ai domeniu? Ai face minuni cu blogul tău…”
Chiar astăzi un colaborator mai vechi al blogului m-a întrebat a nu ştiu câta oară acelaşi lucru. De multe ori am pierdut colaborări pe termen lung tot din această cauză… blogul se află pe o pltformă gratuită şi oricât aş scrie de bine, tot nu este suficient. Trebuie să dau dovadă de profesionalism 100% chiar dacă nu sunt o companie multinaţională sau proprietarul unor afaceri cu multe zerouri în coadă. Chiar dacă articolele mele furnizează informaţii utile cititorilor, potenţialii colaboratori caută mereu profesionişti care să-i ajute să răspândească informaţii despre serviciile oferite etc etc. Strategiile publicitare din presa scrisă se fac în majoritatea timpului cu ajutorul bloggerilor, mai ales cu cei care au deja domeniu şi profită de performaţele unui pachet de găzduire web. De fiecare dată când mă hotăram să trec la pasul următor mă apuca teama. Dacă pierd munca mea? Dacă greşesc cu transferul tuturor articolelor, dacă… mii de întrebări şi chiar dacă prietenii mei din blogosferă încercau să-mi explice „paşii către succes”, mintea mea refuza de proceseze datele. Am încercat să mă documentez cât mai bine despre ce înseamnă un domeniu şi despre găduirea web. Citind şi recitind de zeci de ori parcă nu mi se mai pare totul atât de greu. Toate datele şi cuvintele alea „grele” mi se par un film de SF, ceva imposibil de înţeles şi realizat. E ca şi cum i-aş cere soţului să nască un copil…deci, imposibilul! Din nou, fac doi paşi în spate şi bat în retragere. O să mai treacă 2 sau poate 3 ani până mă hotărăsc…aş fi vrut eu să mai trag mâţa de coadă, noroc cu prietenii care mi-au dat vreo două perechi de palme virtuale şi m-au trezit la realitate cât de cât.
Şi ghici ce? Gata! Sunt hotărâtă 100%! Cum deja am domeniu, am găsit un pachet de găzduire ieftin. Exact ce îmi trebuie şi nici nu mă sărăceşte la buzunar.
Pachetul ales îmi oferă configurare, transfer şi consultanţă gratuit, CPanel, instrumente SEO Attracta, trafic de calitate, antivirus, antispam, performanţă maximă, backup zilnic şi multe alte beneficii. Că tot mă plângeam că-mi stric „munca de-o viaţă”, astrele ţin cu mine şi m-au scos în cale soluţia salvatoare. Ce ziceţi, sunteţi pregătiţi să o vedeţi pe Aguriza în „haine noi”?

Le Premier…Magie in bucate

le premier
Cine a spus că marea îţi dă fiori pe spate doar vara? Ţin să vă contrazic, dragii mei. Sunt norocoasă că locuiesc la malul mării, avem lucruri frumoase de vizitat în fiecare anotimp şi mereu vom descoperi câte ceva nou. Şi ştiţi de ce? Pentru că fiecare anotimp aruncă un strop de magie. O lumină diferită în fiecare zi peste clădirile ce ascund comori, pregătite să fie descoperite doar de ochiul atent al fiecărui vizitator. Încep „călătoria” mea pe străduţele înghesuite, încărcate cu istorie pe lângă piaţa Ovidiu. Paşii mă duc către mare şi nu îmi dau seama când a trecut timpul.  Aerul ameţitor şi vântul de februarie mă copleseşte. Că tot e ora prânzului, caut să-mi delectez papilele gustative. Nu a fost nevoie să caut prea mult timp și m-am oprit la restaurantul Le Premier situat la doar 30 de metri de plajă (strada Aristide Karatzali mai jos de Teatru ELPIS), cu vedere la mare şi servicii ireproşabile din partea personalului.
le premier
Restaurantul Le Premier îţi va oferi o experienţă complet diferită atunci când vei gusta din preparatele pregătite cu simţ de răspundere de Chef Cezar Alonso Valasquez Baez.  Mi-a plăcut foarte mult faptul că dumnealui a venit personal la masa noastră. Deosebit de relaxat a făcut câteva recomandări în privinţa meniului, bineînţeles în funcţie de preferinţele fiecăruia.
“Avem un meniu rafinat, care combină elemente din bucătaria italiană cu idei creative din zona Greciei, Frantei, Spaniei dar şi ceva influenţe nordice. Atenţia noastră este focusată pe detalii și pasiunea pentru furnizarea serviciilor de calitate reprezintă cea mai bună garanție. In plus, terasa restaurantului este transformată într-o gradină de vară”, ne-a explicat Dragoş Ştefănescu, managerul localului.

Eleganţă, stil, rafinament…

Muzica bună pe fundal, mâncare rafinată şi un vin demi-sec transformă o zi banală de sâmbătă în momente de neuitat. Nu îţi este dat în fiecare zi să fii servit ca la carte şi să uiţi de monotonia din casă. Cu ce mi-am răsfăţat papilele gustative? Cu ce să încep?
le premier
le premier
le premier
le premier
le premier
Am gustat din toate câte puţin. Meniul este compus printre altele de cotlet de miel in crusta de nuca de cocos, black angus cu sos béarnaise, piept de rata crocant cu chutney de miere poliflora, biban umplut cu creveti si ierburi, somon panko cu maioneza, strigoli cu creveti si broccoli, calamari cu somon si spanac si crème de la crème in materie de preparate maritime – tagliolini cu dressing sant jaques si icre de somon. Mi-a plăcut enorm salata cu caracatiţă, rucola şi roşii cherry. Piesa de rezistenţă şi momentul în care am crezut că plutesc a fost atunci când am gustat pentru prima dată bruschette cu hribi, trufe şi mascarpone. Nici nu pot explica gustul! Fenomenal, delicios, savoare într-o bucăţică de rai…
le premier
Ca noutate, Le Premier vă aşteaptă în fiecare duminică la un eveniment special numit „Let’s do brunch„. Fiind o noutate pentru constănţeni, ţin să menţionez că brunch-ul este împrumutat de la englezi. Brunch-ul înseamnă o combinaţie între mic dejun şi prânz plus socializare.

„Pentru ca cei care aleg brunch-ul să poată servi preparate speciale, meniul include ouă poşate cu spanac, cu somon şi jambon. Acestea sunt ceva aparte şi se oferă numai în week-end. Se pot servi şi preparate pentru vegetarieni şi vegani, bucătarul nostru fiind întotdeauna în restaurant, iar clienţii care au, de exemplu, alergii sau ingrediente pe care nu le pot tolera, îi pot transmite acest lucru. ” Dragoş Ştefănescu, Manager Le Premier.

În spatele numelui Le Premier vă aşteaptă o echipă tânără, frumoasă. Vei fi încântat de servirea ireproşabilă, mâncare gustoasă şi rafinată, chiar şi pentru cele mai exigente gusturi. Pentru o zi cu aromă de mare şi o experienţă culinară de excepţie te aştept să vii la Constanţa. Ca relaxare şi rafinament îţi recomand un mic „popas” într-o locaţie modernă : Le Premier.
Foto credit : Le Premier şi We Freeze

SuperBlog – Vis de toamnă

Chiar dacă soarele se încăpăţânează să ne mai încălzească sufletele, astăzi este prima zi de toamnă. Noi începuturi, planuri măreţe, dorinţe neîmplinite care abia aşteaptă să renască şi multă speranţă. Septembrie a fost mereu un anotimp special pentru mine. Cineva acolo sus a hotărât ca eu să fac umbră pământului parte din acest univers într-o zi de toamnă, la ceas de seară… 
Iubesc toamna pentru că întreaga natură pare a fi  la apogeu : o abundenţă de culori romantice, arome imbietoare, nostalgie în fiecare frunză ajunsă la maturitate, poveşti nescrise în fiecare adiere răcoroasă de vânt sau în fiecare stop de ploaie. Dar să nu cădem în pocalul cu melancolie, riscăm un înec de toată frumuseţea şi ţin să reamintesc omenirii că eu nu ştiu să înot… deci sunteţi pe cont propriu. Tot am amintit de planuri mai devreme, vă anunţ că au început înscrierile în competiţia Superblog 2015. Dacă vă place să scrieţi pe blog şi daţi dovadă de creativitate, dacă vă tentează provocările, dar şi premiile, dacă vreţi să vă testaţi limitele, să cunoaşteţi branduri noi şi să vă faceţi prieteni, sunteţi invitaţi să vă demonstraţi talentul în această competiţie. 
Aşadar, astăzi 1.09.2015 (ora 16: 39) îmi anunţ oficial înscrierea în competiţia SuperBlog! Ca orice concurent dintr-o competiţie, de ceva timp râvnesc la un loc pe podium. Cum în ultimile două ediţii am fost la un pas de marea victorie (Superblog 2014- locul 5 şi SpringSuperblog 2015 – locul 4), în acest an am mai multe speranţe şi sper să am inspiraţie pentru următoarele două luni de muncă titanică, stres şi deadline-uri. Dacă voi reuşi, rămâne să vedem la finalul competiţiei.
Vă îmbrăţisez cu drag şi vă urez multă inspiraţie! 

Constanţa Blog Meet 2015

Am rămas în urmă cu deadline-ul unor articole şi mi-am zis că trebuie să recuperez rapid. În urmă cu o săptămâna am participat pentru prima dată la o întâlnire cu bloggerii constănţeni. Şi-au anunţat participarea aproximativ 16 bloggeri şi de comun acord ne-am hotărât să ne întâlnim la terasa Xena, situată pe str. Traian nr 39 Constanţa. Atmosfera a fost prietenoasă, amuzantă şi mă bucur că i-am revăzut pe colegii din blogosfera constănţeană. 
Foto credit : http://pustiul.ro/
Foto credit : http://www.ddumi.ro/
Organizatorii acestui eveniment au fost : Marius de la dummi.ro şi Joie Negru. Florin alias pustiul.ro s-a ocupat de o mică surpriză împreună cu Coca Cola. Cei prezenţi la eveniment au primit câte o gentuţă cu trei sticle de 0,5l inscripţionate cu numele blogului. Foarte drăguţ gestul, le mulţumesc din suflet. 
Foto credit: http://pustiul.ro/
Am cunoscut-0 pe Raluca Bercea. O fată drăguţă foc, cu un zâmbet pe toată faţa şi deosebit de delicată. Este la prima participare la un blog meet şi pentru a sparge gheaţa emoţiilor ne-a pregătit nişte plăcinte dobrogene deosebit de delicioase. Au mai fost prezenţi la eveniment Cristina – blogger şi antrenoare fitness, Silvia, Diana Slav – iniţiatoarea proiectului „Constanţa Free Tour”, Radu Tuglea , Oana- prietena lui Joie (m-am bucurat să o revăd, este frumoasă foc), Emilian Alexandru, Redu, Maria Tudor care este mereu drăguţă şi mă ajută cu transportul la tot felul de evenimente plus pozat. 
Adrian Siea nu a putut ajunge la eveniment, dar ne-a trimis la fiecare ghiduri cu zona peninsulară a oraşului Constanţa (ghidurile fac parte din proiectul merglamare.ro). Într-o atmosferă destul de relaxantă, la eveniment s-a discutat despre importanţa şi impactul articolelor scrise de bloggeri, despre blogging in general şi despre proiecte de viitor. Nu am putut sta până la finalul discuţiilor, dar pe viitor voi face tot posibilul să rămân mai mult. 
Mi-a plăcut atmosfera şi timpul petrecut alături de colegii din blogosfera constănţeană, iar dacă doriţi să citiţi ce au scris despre micul eveniment vă las link-urile de mai jos.

Constanţa în straie de sărbătoare…

sursa foto : https://www.facebook.com/RaduNiculescuPhotography?fref=ts
O zi plină de frumuseţe, veselie pe chipurile oamenilor, culori, tradiţii în veşminte frumos lucrate manual. Aşa pot descrie în câteva cuvinte „Sărbătoarea Universală a Iei” organizată de frumoasa Simona Moon. Constanţa a îmbracat straie de sărbătoare datorită implicării Simonei în acest proiect minunat, şi aş dori să îi mulţumesc frumos pentru invitaţie şi pentru micul ajutor oferit. Simona a fost foarte drăguţă şi pentru că eram în criză de timp mi-a oferit cu împrumut o ie foarte frumoasă cu motive de culoare albastră. 
sursa foto : http://ro-urbnstyle.blogspot.ro/
Simona a purtat o ie creată de ea personal, cu motive dobrogene. Am fost profund impresionată că într-un timp destul de scurt a reuşit să creeze această minunăţie şi pentru sunt ambiţioasă din fire, promit că la următoare întâlnire din anul următor, voi veni îmbrăcată cu o ie cusută de mânuţele mele. Cu mic cu mare, cei care se aflau în piaţa Ovidiu au avut ce admira. Doamnele şi domnişoarele de la „Sezătoarea Constanţa” şi-au expus minunatele creaţii în văzul tuturor şi sincer vă spun, sunt de admirat. 
Bentiţe, semne de carte, mici suveniruri, foarte multe modele de ie tradiţională românească, coroniţe de flori şi multă lume curioasă de minunile ce ies din două mâini dibace. Am admirat lumea din jurul meu şi am fost încântată să văd lumea curioasă de tainele tradiţiilor româneşti. Am ajuns la acest eveniment împreună cu veche cititoare a blogului meu, care între timp a devenit şi o bună prietenă, Mitu Cătălina. M-am revăzut cu Maria Urban căreia îi mulţumesc pentru minunatele poze şi pentru cele câteva clipe în care am stat de vorbă. Ca de obicei, timpul ne este duşman dar sper că la următoarea întâlnire să ne luam revanşa.
Cea mai mică purtătoare de ie din Piaţa Ovidiu a fost o copiliţă minunată în vârstă de numai 1 anişor, pe nume Sonia. Nu-i aşa că e frumuşică foc? 
Două costume tradiţional româneşti de pe meleagurile Argeşului. Cele două doamne arătau deosebit de frumos, nu am îndrăznit să le întreb dar cred că erau surori. 
Mi-am făcut şi eu câteva poze pentru eternitate, nu am fost o sânziană tare originală dar staţi liniştiţi… la anul îmi iau revanşa. Nu am stat până la finalul evenimentului, dar a fost suficient să îmi doresc mai multă implicare din partea mea cel puţin în cadrul acestui proiect. Mulţumesc, Simona pentru invitaţia ta şi îţi doresc mult succes în toate proiectele pe care le realizezi! 

Importanţa domeniului propriu…

Mă ocup de blogging de 3 ani de zile, din februarie 2012. În ultimul an, articolele mele sunt mult mai apreciate, am evoluat considerabil şi de ceva timp primesc aceeaşi întrebare : pe când un domeniu propriu? Am ezitat mereu să dau un răspuns concret pentru că îmi era teamă că nu sunt pregătită pentru acest nivel. Cu timpul, prietenii din blogosferă mi-au dat sfaturi şi mi-au explicat cât de important este să ai domeniu propriu dacă doreşti să fii un blogger profesionist şi m-au motivat să fac acest pas. 
Chiar dacă pentru mulţi bloggeri cu potenţial partea tehnică de administrare a unui site profesional pare destul de înfricoşătoare, nimic nu este imposibil şi nimeni nu îţi taie capul dacă întrebi sau ceri ajutorul cuiva. Înregistrarea unui domeniu web este destul de simplă, îţi alegi un nume potrivit pentru website-ul tău, verifici disponibilitatea şi comanzi propriul tău domeniu web. 

Dacă îţi doreşti să ajungi printre cei mai citiţi bloggeri, să dai dovadă de profesionalism şi să fi căutat pentru diverse colaborări, trebuie să faci pasul decisiv în cariera ta de blogger. O mulţime de avantaje te-ar motiva să mergi mai departe :

* multă implicare din partea cititorului 
* indexarea mai bună în motoarele de căutare
* posibilitatea de a participa la programele de afiliere avantajoase
* audienţă mai crescută
* posibilităţi de mai multe colaborări, sponsorizări

Chiar dacă blogul tău nu va deveni cunoscut la fel ca marile brand-uri, este foarte important să dai dovadă de profesionalism. Domeniul propriu are o grămadă de beneficii, este mult mai credibil şi uşor de ţinut minte de cititorii tăi. Singurul dezavantaj pe care îl văd în achiziţionarea unui domeniu web este lipsa banilor, dar dacă eşti foarte interesat să faci pasul către „credibilitate” poţi găsi soluţii şi pentru bugetul tău. Este o investiţie pe termen lung, deosebit de importantă pentru blogul tău şi cu beneficii ce se vor vedea în viitor. Dacă eşti blogger începător, cere sfaturi, caută informaţii exacte despre avantajele unui domeniu web sau despre hosting. Sunt sigură că cineva te va ajuta în evoluţia ta de la un simplu hobby la un website profesional, în spatele căruia se găseşte un om pasionat de ceea ce face.