Miercurea creativă – Interviu handmade cu Lenani…

Așa cum v-am obișnuit, ne întoarcem astăzi în Miercurea Creativă și o vom cunoaște pe Elena Niță… artist autodidact, Zenart junkie, mamă full time ce funcționează pe bază de cafea, pupici si artă. Lucrate cu migală și multă dragoste, creațiile Lenani se deosebesc prin unicitate și delicatețe. Curioși ce mi-a răspuns la setul de întrebări? Păi, să vedem cum a decurs totul…

Eu: Bună, Elena! Mulțumesc că ai acceptat invitația de a-mi răspunde la câteva întrebări.

Elena: Cu mult drag! Eu mulţumesc pentru interesul acordat proiectului meu drag.

Eu: Spune-mi te rog, care este povestea ce se ascunde în spatele „Lenani”… care a fost primul obiect creat de tine și de la ce a pornit totul?

Elena: În spatele Lenani sunt eu, Elena, o mamă de pui pufos şi creţ, pasionată de desen. Totul a pornit când eram însărcinată cu cel mic. O întâmplare deloc întâmplătoare (cum aveam să înţeleg când toate s-au legat) a făcut să descopăr stilul lettering (un scris mai aparte, de mână, în diverse fonturi şi care necesită multă practică) pe un blog din USA a unei mame de trei copii. M-am gândit că dacă ea poate, trebuie să pot şi eu. Fără să mă gândesc prea mult am investit o sumă destul de mare în materiale (hârtie specială, linere etc.) şi m-am apucat de exersat. Între timp răsfoindu-i blogul am descoperit stilul de desen Zenart şi… m-a cucerit total.

Atâtea detalii într-un desen nu văzusem niciodată! Am lăsat baltă lettering-ul şi m-am apucat de Zenart. Cu toate că (credeam eu) mereu m-am priceput la desen, acum îmi părea o muncă incredibilă pentru că nu îmi ieşea nici pe departe cum ar fi trebuit. Lipsa de experienţă era mai mult decât evidenta.
Timp de 1 an şi ceva am exersat cât am putut de mult şi când am considerat că am ajuns la un nivel cât de cât ok am făcut publice lucrările mele. Am început cu pagini de colorat pentru adulţi (copiii nu au motricitatea fină suficient de dezvoltată pentru a colora desene foarte migăloase), am continuat cu tablouri şi gama de produse s-a mărit repede.

Eu: Ținând cont de faptul că ești artist handmade și probabil ai o viață socială intensă … unde și cum îți găsești inspirația?

Elena: Bine spus “probabil”, haha. Viaţa mea socială se rezuma la întâlnirile cu clienţii, plimbări cu copilul prin oraş şi câte o cafea bună băută cu persoane dragi. Fiind o fire introverta mă oboseşte socializarea în exces. Ca să poţi face Zenart ai nevoie de o anumită stare pe care o capăt doar când sunt eu cu mine, când am linişte şi sunt foarte calmă. Altfel nu iese ce şi cum trebuie. “Alimentarea” mea sunt soţul şi copilul, micul meu univers fericit. Pentru a-mi păstra starea creativă încerc pe cât posibil să stau departe de agitaţie, de negativism, de persoane toxice care te seacă de energie uneori prin simpla prezenţă.

În desenele mele mă inspiră mult natura şi elementele florale. Au o frumuseţe aparte, o ordine perfectă, o simetrie fantastică. O altă inspiraţie este cosmosul pe care îl puteţi vedea în câteva din lucrările mele. Galaxiile mă fascinează şi cu toate că nu voi putea reproduce vreodată frumuseţea Universului, o să încerc în continuare măcar să mă apropii şi prin desenele mele cosmice să redau aceeaşi stare transmisă prin Zenart. Ca o concluzie pot spune că inspiraţia mea o constitue micro şi macro Cosmosul.

Eu: Ce îți place și ce iți displace în “lumea handmade-ului”?

Elena: Eu am început să fac handmade prin 2010, mai exact bijuterii. Apoi am continuat cu alte “experimente” dar nimic nu mi s-a potrivit manuşa aşa că am renunţat la fiecare tentativă relativ repede şi am rămas cu mulţi bani investiţi. Revenind la întrebare, ce îmi place la lumea Handmade este pasiunea cu care anumite persoane lucrează şi minunile care ies din mâinile cuiva care îşi pune sufletul în fiecare produs. Am avut ocazia să văd adevărate opere de artă, obiecte lucrate impecabil şi calitativ şi asta mă bucura şi mă îmbogăţeşte sufleteşte. Un alt lucru care îmi place este dorinţa artizanilor de a lucra cu mâinile, de a crea ceva din nimic, de a se face utili şi de a se hrăni cu satisfacţia unui client mulţumit şi a unor produse excepţionale.


Ce nu îmi place este supra saturarea pieţei. Da, suntem datori nouă înşine să încercăm, să experimentăm, dar la un punct Handmade-ul devine kitch şi se pierde pasiunea de a crea rămânând doar dorinţa de a scoate profit cu orice preţ. Aşa apar artizanii sezonieri. Cei care copiază mult, cei care calcă în picioare orice principiu doar pentru a vinde, cei care strică piaţa oferind calitate îndoielnică şi preţuri mult sub medie.
Intenţia adevăraţilor artizani este de a educa publicul pe parcurs. Potenţialul client trebuie să înţeleagă faptul că un produs bine realizat poate avea un preţ de 3 ori mai mare decât varianta chinezească din piaţă şi e perfect normal să fie aşa. Este greu să faci oamenii să îţi respecte munca financiar la adevărata valoare când uneori ajung să îşi facă o părere proastă despre produsele handmade după ce au avut experienţe nefericite cu persoane care fac handmade de ocazie.

Eu: Ce greutăți întâmpini în lumea handmade? Cât de apreciată este munca ta, ce ai învățat până acum și cum te-a schimbat pe tine ca om…

Elena: Singura greutate momentan este lipsa timpului. Munca mea a ajuns să fie foarte apreciată pentru că am un stil unic şi foarte greu de reprodus. Ceea ce creez arata foarte bine şi sunt obiecte practice aşa că asta e un plus. Lucrez foarte migălos şi cu multă dăruire şi se vede. Mă bucur enorm că arta mea a fost atât de bine primită, îmi umple sufletul.

Ce am învăţat de când fac Zenart este faptul că oamenii caută lucruri care să îi deconecteze, care să îi bucure şi care să le aducă linişte. De fiecare dată când cineva plasează o comandă pe Lenani mă simt onorată să contribui la fericirea micului lor Univers. Sunt o fire realistă în general şi nu am aşteptări de la nimeni, părerea despre umanitate în general nu este un roz dar majoritatea celor cu care am intrat în contact de când fac Zenart sunt persoane calde şi deschise şi asta mă bucură. Cum ar veni, mai avem o şansă.


Eu: Handmade-ul românesc, hobby sau bussines? Cum a evoluat afacerea ta și care a fost rețeta succesului?

Elena: Este foarte dificil în România să te întreţii din handmade dar nu imposibil. Proiectul meu încă se afla în stadiul de hobby dar plănuiesc să îl transform într-un business cât se poate de curând. Am început cu 2-3 comenzi lunar, acum am agenda full pe următoarele 3 luni. Avântul ăsta a necesitat multă muncă, nopţi nedormite, investiţie, promovare şi lista continuă. Este un efort constant care în timp dă rezultate. Nu poţi trage tare o săptămână şi apoi să aştepţi să pice din cer clienţi şi notorietate. Devinde un stil de viaţă şi ce ştiu sigur este ca acum nu aş mai putea face altceva.

Eu: Sunt curioasă cum îți promovezi lucrările… spune-mi, online-ul este mult mai de succes decât târgurile handmade? Cum atragi clienții?

Elena: Online-ul este varianta cea mai bună pentru mine. Pentru alţii poate funcţionează mai bine târgurile dar pentru mine clienţii vin din online. Promovarea o fac pe reţelele de socializare şi lumea e foarte receptivă. Clienţii acum vin pur şi simplu. Poate că stilul în care îmi promovez produsele contează, calitatea fotografiilor contează şi ea, este un pachet complet care atrage interesul.

Eu: „Lenani” are proiecte de viitor? Colaborezi cu cineva sau ești implicată în vreo campanie specială?

Elena: Da, plănuiesc să diversific şi mai mult gama de produse, stilul va avea parte de îmbunătăţiri şi cu toate ca desenele mele sunt înflorate şi feminine, o să urmeze şi câteva produse pentru bărbaţi. Sunt foarte curioasă cum vor fi primite. Colaborări şi campanii nu am în acest moment, dar dacă va apărea ceva care să îmi stârnească interesul voi accepta şi mă voi implica cu drag.

Eu: Există concurență în lumea handmade? În opinia ta care sunt cele mai mari greșeli pe care le face cineva atunci când este la început de drum?

Elena: Clar exista! Fără concurenta nu ne-am putea autodepăşi, nu am putea evolua. Cea mai mare greşeală a unui începător este să nu investească în materiale de calitate sau chiar dacă are materiale bune, să facă o treabă de mântuială. Atenţia la detalii este esenţială. O altă greşeală tine de încredere. Unii se subestimează, alţii se supraestimează.

Extremele nu sunt bune niciodată. Cel mai sănătos este să ştii să îţi apreciezi munca la adevărata valoare, să recunoşti atunci când greşeşti şi să ai grijă să nu se repete. Nimeni nu lucrează perfect din start. Eu nu am făcut Zenart dintotdeauna, am avut greşeli pe parcurs dar am remediat şi am învăţat. Ce ştiu sigur este că lucrez bine, că ce fac eu nu vezi peste tot şi în fiecare zi continui să învăţ pentru a fi mereu cea mai bună în domeniul meu.

Eu: Cum decurg lucrurile atunci când vine vorba de obiecte personalizate? Ții cont de dorințele clientului sau încerci să-i convingi asupra tematicii obiectului personalizat în funcție de anumite criterii?

Elena: Clienţii vor câte-n lună şi în stele, dar din păcate nu pot face întotdeauna ceea ce se doreşte. Îmi cunosc stilul şi materialele şi sunt, totuşi, anumite lucruri care nu se pot transpune în stil Zenart sau Zendoodle, caz în care le spun şi ajungem la un numitor comun. Încerc să ţin cont de anumite criterii cum ar fi culorile preferate, tematici preferate şi de acolo pornim treaba. De multe ori clienţii îmi dau mână liberă dar procesul se bazează mult pe comunicare şi înţelegere de ambele părţi.

Eu: Comparativ cu piața din afară, cum ai defini handmade-ul românesc? Ce ai schimba dacă ai avea posobilitatea?

Elena: Avem artişti foarte talentaţi, artizani dedicaţi care fac treabă excelentă. Ce aş schimba ar fi mentalitatea aia de “mult şi prost”. Obiectele handmade nu sunt apreciate financiar la adevărata valoare. Ştiu că şi salariile sunt cum sunt, dar mi-aş dori să nu mai alergăm la taraba cu made în China şi să dăm o şansă artizanilor romani. Piaţa handmade din România are mult potenţial. Din păcate străinii apreciază mai mult creaţiile handmade decât romanii dar sper că prin efortul nostru combinat o să schimbăm acest lucru.

Eu: Definește „Lenani” în trei cuvinte!

Elena: Pasiune, Dedicare, Zen

Eu: Ai și alte pasiuni înafară de ceea ce știm că faci?

Elena: Îmi trăiesc zilnic pasiunea şi asta mă face cea mai fericită pentru că ador să desenez. Alte pasiuni ar fi gătitul, plimbările lungi în natură, muzica bună.

Eu: Planuri de viitor care așteaptă să iasă la iveală?

Elena: Seturi dedicate bărbaţilor pentru Valentine’s Day, colecţii limitate pentru femei pentru 8 Martie şi mai departe mai vedem.

Eu: Draga mea, mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde la întrebări. Sper că nu am fost indiscretă, iar în încheiere spune-le cititorilor un gând bun și unde îți pot vedea, admira sau comanda lucrările.

Elena: Cu cel mai mare drag, a fost o plăcere. Mă găsiţi pe pagina de Facebook facebook.com/Lenani.drawings şi pe mail lenanizenart@gmail.com. Comenzile se fac întotdeauna cu programare sau pe bază de stoc disponibil. Mulţumesc tare mult şi sper să vă placă creaţiile mele la fel de mult cum îmi place mie să le aduc la viaţă.

Miercurea creativă – Interviu handmade cu Șoapte Urbane…

Bună, dragii mei. De astăzi voi începe o serie de interviuri pe care le-am luat în mediul handmade. Ador lucrurile unicat, făcute cu dragoste și pasiune. Din acest motiv, în fiecare miercuri seara vom cunoaște câte o doamnă/domnișoară care este pasionată de frumusețea lucrurilor și care vede o fărâmă de creativitate dincolo de simplitatea unui obiect. Astăzi o vom cunoaște pe Ina Noileanu – artist handmade la Șoapte Urbane, ce vă oferă servicii de creare și personalizare aranjamente unice din flori nemuritoare și buchete din flori de hârtie.

Eu: Bună, Ina! Mulțumesc că ai acceptat invitația de a-mi răspunde la câteva întrebări.

Ina: Bună să ne fie inima! Răspund cu drag și emoție invitației tale.

Eu: Spune-mi te rog, care este povestea ce se ascunde în spatele „Șoapte Urbane”… care a fost primul obiect creat de tine și de la ce a pornit totul?

Ina: Povestea, în versiunea scurta, a început acum mai bine de 20 de ani. De-a lungul timpului și vremurilor am tricotat, am făcut bijuterii și, pentru ca “joaca” cu mărgele m-a fascinat, timp de 10 ani am creat mărțișoare doar din mărgele. Iți poți imagina 240 de mărgele fine de nisip care formează o floare?


Primul lucru creat și vândut a fost un pulover de copii cu modele jacquard. Îl făcusem pentru feciorașul meu, l-a văzut o prietena și mi-a rugat sa îl vând. „Șoapte Urbane” – este un proiect care mulți ani a stat în sertar. Anul acesta s-au aliniat planetele și iată-mă aducând în lumina rampei aranjamente organice, un concept care îmi aparține 100%, cu mușchi stabilizat, flori nemuritoare și filamente cu structura lemnoasă.

Eu: Ținând cont de faptul că ești artist handmade și probabil ai o viață socială intensă … unde și cum îți găsești inspirația?

Ina: Viată sociala intensa… Da. Pentru a avea o deschidere, pentru a te cunoaște lumea, trebuie să ai o viață sociala activă (mai ales online). Legat de inspirație, întotdeauna m-au fascinat poveștile cu final deschis. Fiecare aranjament are o poveste și un nume: Badam Ma, Lotus Garden, In Love, Cuore, Andante.  Mi-a plăcut să învăț, să testez culori și texturi, cuvinte și imagini. Lumea plantelor este fascinantă, atunci când dorești, cu adevărat, sa înveți despre ea, despre semințe, despre conservare.

Aranjamentele marca „Soapte Urbane” sunt o alternativa ecologică, în locul banalului buchet de flori, care în 4 zile își pierde prospețimea. Privite din fiecare unghi arata altfel, mereu surprinzătoare, înseninând zilele.

Eu: Ce îți place și ce iți displace în “lumea handmade-ului”?

Ina: Întotdeauna încerc să văd partea buna a lucrurilor. Îmi plac oamenii creativi, lucrările inedite și, poate cel mai tare, admir pasiunea, implicarea, creativitatea.

Eu: Ce greutăți întâmpini în lumea handmade? Cât de apreciată este munca ta, ce ai învățat până acum și cum te-a schimbat pe tine ca om…

Ina: Cea mai mare provocare a fost să învăț mecanismele promovării. Este un capitol pe care îl studiez intens și care îmi aduce provocări intense. Am marea șansă să am alături prieteni care mă ghidează pas cu pas în tainele, mereu up-datate, ale canalelor media. Despre aprecieri, cu modestie, pot să remarc impactul pe care îl declanșează. Am primit feedback-uri pozitive mereu. La capitolul schimbări, hm… am învățat sa ascult mai mult.

Eu: Handmade-ul românesc, hobby sau bussines? Cum a evoluat afacerea ta și care a fost rețeta succesului?

Ina: Având în vedere legislația actuală, este greu să trăiești decent doar din handmade. Momentan este hobby care a crescut frumos și mă gândesc foarte serios să devina un business. Deja lucrez cu fotografi profesioniști, sunt în discuții cu câteva persoane care se ocupa de parte de brand vizual, încerc să văd ce pot delega.  Îmi fac calcule și planuri de viitor. Rețeta succesului este continua perfecționare, sunt anii de studiu, orele furate în detrimentul somnului și, poate cel mai important, este să îți creezi propriul produs de impact, un produs care sa fie cerut, care sa fie util.

Eu: Sunt curioasă cum îți promovezi lucrările… spune-mi, online-ul este mult mai de succes decât târgurile handmade? Cum atragi clienții?

Ina: Pagina de Facebook este căsuța care găzduiește expoziția virtuala. Fac parte din câteva comunități puternice, care au atras mii de persoane iubitoare de handmade de buna calitate, sunt o prezență activă în comunitățile de profil. Clienții mă recomandă mereu. Merg și la târguri, pentru ca oamenii să le vadă.

Eu: „Șoapte Urbane” are proiecte de viitor? Colaborezi cu cineva sau ești implicată în vreo campanie specială? Din când în când donez aranjamente care sunt licitate pentru campanii umanitare.

Ina: Da, am un proiect la care lucrez acum, se numește ”Rarisimo”. Un proiect care cuprinde piese unicat prin natura formelor.

Eu: Există concurență în lumea handmade? În opinia ta care sunt cele mai mari greșeli pe care le face cineva atunci când este la început de drum?

Ina: Concurenta exista și va exista întotdeauna, pentru mine este motorul care mă îndeamnă să fiu, în ce în ce fac, cea mai bună. Așa am ajuns la conceptul pe care îl prezint acum. „Errare humanum est”. Din greșeli învățam, important este să înțelegi și să cauți soluții constructive.

Eu: Cum decurg lucrurile atunci când vine vorba de obiecte personalizate? Ții cont de dorințele clientului sau încerci să-i convingi asupra tematicii obiectului personalizat în funcție de anumite criterii?

Ina: În general clienții decid culorile și forma, eu am libertatea de a face ceva similar, dar niciodată nu va fi identic cu un alt aranjament.

Eu: Comparativ cu piața din afară, cum ai defini handmade-ul românesc? Ce ai schimba dacă ai avea posibilitatea?

Ina: Încă nu am testat piața externa. În Romania lipsește cadrul legislativ și o susținere adecvata/reala/practică pentru artizani și lumea handmade-ului.

Eu: Definește „Șoapte Urbane” în trei cuvinte!

Ina: Unic, memorabil, bucurie.

Eu: Ai și alte pasiuni în afară de ceea ce știm că faci?

Ina: Da, îmi place sa scriu. Marea majoritate a textelor din pagina ”Soapte Urbane” îmi aparțin.

Eu: Planuri de viitor care așteaptă să iasă la iveală?

Ina: Sunt adepta pașilor mărunți, făcuți cu fermitate. Întotdeauna scriu, calculez, testez și testez. Apoi iau decizii. Sper să vă surprind plăcut în anul 2018, de aceea vă lansez invitația de a deschide  constant pagina.

Eu: Draga mea, mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde la întrebări. Sper că nu am fost indiscretă, iar în încheiere spune-le cititorilor un gând bun și unde îți pot vedea, admira sau comanda lucrările.

Ina:  Iți urez și vă urez tuturor să aveți parte de zile senine, de fericire, de iubire. Când vă este dor de liniște, de visare și de bucurie, vă aștept pe pagina de facebook Soapte Urbane.

Atelierul Laurei – Interviu despre un stil de viață și pasiune

Atelierul Laurei

Plăcerea muncii aduce perfecțiunea acesteia. – Aristotel

Pe Laura am descoperit-o din intamplare, acum câțiva ani pe facebook. Pe atunci încercam să-mi regăsesc prietenii din adolescență, inclusiv pe Laura Odagiu, colegă din liceu. Faptul ca figura ei nu coincidea cu cea pe care o căutam nu m-a oprit sa fac primul pas. Până la urma nici ea nu mai era o fetișcană și nici memoria mea prea ascuțită.

Cu o energie debordantă, Laura mi-a acceptat prietenia. Bineînțeles, norocoasă cum sunt, nu era persoana pe care o căutam. Nu mi-a părut rău pentru că am descoperit un OM cu sufletul cald, cu multă dragoste și zâmbete de oferit. Laura este o mămică creativă, iubitoare și credeți-mă, are o energie de invidiat. Te molipsește, pur și simplu.

Eu: Bună dimineața, Laura! Mulțumesc că ai acceptat invitația de a-mi răspunde la câteva întrebări.

Laura: Bun regasit, Aguritza! Eu mulțumesc pentru invitație!

Eu: Spune-mi te rog, care este povestea ce se ascunde în spatele „Atelierul Laurei”… care a fost primul obiect creat de tine?

Laura: Este un efort considerabil de memories să-ți spun exact primul obiect creat de mine. Cred că niște hăinuțe pentru păpuși în vremea când nu schimbasem nici măcar primul prefix din viața mea. A trebuit să mai schimb două, pe lângă vise și joburi, ca să-mi dau seama că Atelierul este ceea ce îmi doresc, profesional vorbind. În urmă cu 6 ani am început sa mesteresc iarăși diverse accesorii, de data asta pentru fetițe adevărate, de la fundițe, papioane, bentițe și altele. Am trecut prin mărgelit, confecționare de flori textile, buchete, diverse aranjamente și până la ceea ce fac în ziua de azi și anume decorațiuni și cadouri înfrumusețate prin tehica servețelului și decoupage.

Eu: Ținând cont de faptul că ești mămică, soție, artist handmade … unde și cum îți găsești inspirația?

Laura: Inspirația mea este peste tot. Sunt mereu atentă la ce este în jurul meu, ce lucrează adevarații artiști, eu încă sunt discipol, caut mereu să realizez obiecte cu personalitate, să folosesc tehnici cât mai complexe. Mintea mea nu doarme nici noaptea, în mare parte e sub stăpanirea pasiunii mele.

Dacă nu iubești ceea ce faci, atunci n-o face! – Ray Bradbury

Atelierul Laurei

Eu: Ce îți place și ce iți displace în “lumea handmade-ului” ?

Laura: Cel mai mult îmi place libertatea pe care ți-o conferă acet job. Tu îți creezi propria ta afacere, ești omul bun(sau nu) la toate, de la studiu, prospectarea pieței, achiziții, realizarea propriu-zisă, publicitate, Pr, comercializare. Este un job full time, de zeci de ori mai stresant decât dacă ai fi un simplu angajat. Asta dacă dorești să o faci la un nivel profesionist. Nu îmi place că suntem într-o perioadă când handmade a devenit pentru mulți o afacere de moment, cu toate implicațiile de rigoare: comenzi onorate pe genunchi, plagiate, materiale îndoielnice și altele. Și asta strică imaginea de ansamblu a artizanatului.

Eu: Ce greutăți întâmpini în lumea handmade? Cât de apreciată este munca ta și ținând cont că ai ceva vechime în această meserie, ce ai învățat până acum și cum te-a schimbat pe tine ca om…

Laura: Greutățile pe care toți le întâmpinăm sunt legate de promovare, întâi de toate. Durează pâna te faci cunoscut. Trebuie muncă multă, bănuți și perseverență. După câțiva ani de handmade am reușit să-mi apreciez eu întâi munca și apoi clienții. E important să pui prețul corect produsului tău pentru a avea apoi satisfacția muncii tale. Chiar dacă pornește ca un hobby, în timp devine unul costisitor. Iar pentru a-l alimenta permanent este necesar să poți acoperi cheltuielile. Cât despre cum m-am dezvoltat ca persoană, într-adevăr, au apărut schimbări: sunt mai îndrăzneață, mai sociabilă, mai organizată.

Atelierul Laurei

Nu renunța la ceea ce îți dorești să faci. Acolo unde există Dragoste și Inspirație, nu cred că poți greși. – Ella J. Fitzgerald

Eu: Handmade-ul românesc, hobby sau bussines? Cum a evoluat afacerea ta și care a fost rețeta succesului?

Laura: Nu știu dacă sunt în măsură să dau o rețetă de success. Mai am mult până acolo, dar cred că sunt totuși pe drumul cel bun. Am pornit ca un hobby, dar așa cum spuneam, a devenit un stil de viață, mai mult decât un job. Pun toată pasiunea și restul de energie pe care mi-l lasă copiii mei. Sunt mereu conectată la munca mea, caut idei bune, îmi place noutatea . Astea sunt câteva dintre “secretele” mele.

Eu: Sunt curioasă cum îți promovezi lucrările… spune-mi, online-ul este mult mai de succes decât târgurile handmade? Cum atragi clienții?

Laura: Online-ul este în continuare cel mai bun canal de promovare. Asta și pentru că tehnologia e parte din viața noastră, astfel și clienții sunt tot mai prezenți online. Cu târgurile am experiență minimă. Îmi place să-mi expun lucrările, să văd reacțile clienților, să discut cu ei. Nu se compara cu relația stabilită prin chat.

Eu: „Atelierul Laurei” are proiecte de viitor? Colaborezi cu cineva sau ești implicată în vreo campanie specială?

Laura: Când spun “Atelierul Laurei” nu văd decât viitor. Frumos și luminos. Pentru că am toate energiile bune pentru care să fie așa. Am în plan niște colaborări cu alți artizani, încă gândesc proiectele. Am cunoscut persoane minunate în ultimul an care fac o treabă excelentă și care la rândul lor trebuie (mai mult) scoase la lumină. Pe de altă parte, lunar am colaborări cu un magazin local din Constanța pentru ateliere de creație, acolo unde doamne de toate vârstele doresc să învețe tehnici noi, dar și să petreacă un timp plăcut. Luna aceasta am început colaborarea și cu Asociatia Work at Home Moms care sprijină mămicile antreprenoare ce doresc să lucreze în sânul familiei. Sunt o persoană norocoasă pentru că am ocazia să cunosc femei excepționale, cu povești foarte interesante.

Atelierul Laurei

Eu: Există concurență în lumea handmade? În opinia ta care sunt cele mai mari greșeli pe care le face cineva atunci când este la început de drum?

Laura: Există o concurență prost înțeleasă. Doar cei slabi cred că cineva îi poate fura clienții. E loc pentru toată lumea, atât timp cât faci treaba foarte bine și, important, cât mai original. Există copiatori care vor sa profite doar de un “val”, există persoane care se cred talentate, o dată ce reușesc să întindă un servețel. Timpul însă va cerne această lume a artizanilor. Fără muncă, perseverență și o strategie bună nu reziști pe piață.

Eu: Cum decurg lucrurile atunci când vine vorba de obiecte personalizate? Ții cont de dorințele clientului sau încerci să-i convingi asupra tematicii obiectului personalizat în funcție de anumite criterii?

Laura: Designul obiectelor pe care le fac trebuie să satisfacă atât cerințele clientului, cât și dorința mea de a realiza un obiect unic și de mult bun gust. În timp am învățat că e ok să refuzi niște cerințe care nu te flatează și pe tine, ca artizan. Gusturile clienților sunt foarte diferite, însă numele tău apare pe fiecare etichetă. Ca începător accepți mai multe compromisuri, după un timp însă, dacă ții la munca ta, trebuie lucrat la aspectul ăsta.

Eu: Comparativ cu piața din afară, cum ai defini handmade-ul românesc? Ce ai schimba dacă ai avea posobilitatea?

Laura: Handmade-ul românesc are o dinamică fantastică. Văd tot timpul tehnici noi, cu materiale noi, avem artizani foarte talentați. Problema este cu promovarea lor. Trebuie sprijiniți să se expună, să ajungă în fața clienților. Altă problemă este mentalitatea cumpăratorului pentru care o chinezărie este mult mai accesibilă, în ciuda faptului că acel obiect este gol. Gol de trăiri, de sentimente și nu spune nicio poveste. Iar handmade-ul din afară este mult apreciat.

Singura modalitate prin care poți face lucruri extraordinare este să iubești ceea ce faci. – S. Jobs

Atelierul Laurei
Eu: Definește „Atelierul Laurei” în trei cuvinte!

Laura: Pasiune, muncă, stil.

Eu: Ai și alte pasiuni înafară de ceea ce știm că faci?
Laura: Nu prea mai am timp de alte pasiuni pentru că deja familia și atelierul îmi ocupă tot timpul.

Eu: Planuri de viitor care așteaptă să iasă la iveală? Poate dorești să lansezi o invitație cititoarele din Constața?

Laura: Planuri de viitor sunt. Nu le dezvălui pentru că nici eu nu le știu exact. Tot timpul caut ceva. Altceva. Asteptați-vă să vă surprind.

Eu: Draga mea, mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde la întrebări. Sper că nu am fost indiscretă, iar în încheiere spune-le cititorilor un gând bun și unde îți pot vedea, admira sau comanda lucrările.

Laura: Mulțumesc și eu pentru această onoare. Cel mai ușor sunt de găsit pe Facebook acolo unde sunt și toate lucrările mele, pe pagina mea  www.facebook.com/atelierullaurei.