24 iunie – Ziua Universală a Iei la Constanța

Dacă acum câțiva ani mă plângeam că nu se fac evenimente interesante în Constanța, ei bine… m-am înșelat. Pe data de 24 iunie 2017 vă aștept cu drag să sărbătorim Ziua Universală a Iei! Începând cu orele 18 mă puteți găsi în zona Faleza Casino, împreună cu Sumănaru Lili – organizatoarea evenimentului din acest an. Ca mic istoric, comunitatea online „La Blouse Roumaine” a propus la data de 21 ianuarie 2013, ia – bluza tradițională românească – drept brand de țară și a organizat, pe 24 iunie 2013  prima Zi Universală a Iei. Evenimentul a devenit în scurt timp un eveniment de succes, sărbătorit pe 6 continente, în peste 50 de țări.

Eu am reușit să particip în Constanța la două evenimente de acest gen și nu am regretat. Românii au demonstrat de-a lungul timpului că se mândresc cu portul popular. Fiecare își poartă cu mândrie hainele tradiționale în orice colț al lumii s-ar afla și nu doar atunci când sărbătoresc ceva.

2015 – Țărăncuță… urbană!

aguritza.ro

2016 – „Prin căldură pe o bancă, Stă o „Sânziană” leşinată…”

2017 – Nu la ziua Iei, ci la Gala Spring SuperBlog

“Purtăm o IE, o cămașă, un costum tradițional sau un element național identitar. Dacă nu avem niciun astfel de obiect vestimentar, putem să ne îmbrăcăm în alb (cămașă, tricou, rochie) cu promisiunea ca, până la ediția următoare a Zilei IEI, să avem cel puțin o IE sau o cămașă tradițională românească”, transmit organizatorii evenimentului.

La eveniment vei putea admira o expoziție de fotografie, paradă de costume populare și multe alte surprize. Așa că, dragii mei… scoate-ți ia de la naftalină și pregătiți-o pentru eveniment. Distracția, veselia și surprizele sunt garantate. Pentru a primi informații în timp real despre eveniment, urmăriți discuțiile pe pagina de facebook a evenimentului AICI! Cu cine mă văd la eveniment? Promit că stau la poze… jur pe roșu!

Vă este dor de copilărie? – Atelier de împâslit zâne (Constanța)

Fantezia, imaginaţia şi creativitatea dau şarm existenţei. – Dominique Loreau

Asociația Work at Home Moms (http://wahm.ro/) invită mamele din Constanța pe 27 mai la un nou atelier din seria Mame Meseriașe, în cadrul căruia pot explora o nouă îndeletnicire și porni pe un minunat drum profesional – atelierul de împâslit zâne din lână netoarsă. Atelierul va fi susținut de Olivia Grigore și se va desfășura între 10:00 – 12:00 00 la sediul Helen Doron English Constanța Sud, str. Ștefan cel Mare nr. 128A.

Costul atelierului este de 50 lei și include toate materialele și instrumentele folosite, iar fiecare participant își va lua zâna împâslită acasă. Separat, se pot achiziționa și kituri de lucru pregătite de Crina Manolescu. Înscrierile se fac la olivia.grigore@wahm.ro și sunt necesare minim 10 înscrieri pentru desfășurarea atelierului.

Vom împâsli zâne într-o joaca fantastică printre culori și materiale prietenoase!

Work at Home Moms este o inițiativă socială menită să susțină mamele cu idei și energie de lucru de acasă și pornește pe premisa că este extrem de important să modifice percepția pe care societatea o are despre femeile ce aleg să își petreacă cea mai mare parte a vieții în mijlocul familiei, acordându-le șansa de a înflori biologic, profesional și intelectual făcând uitată eticheta de ”femeie casnică”.

Despre proiectele derulate de asociație puteți afla mai multe pe www.wahm.ro iar pentru parteneriate media și informații despre evenimente puteți scrie la anca.spiridon@wahm.ro.

687 Kilometri de zâmbete, emoții, amintiri…

Alerg 24H Autism Marea Neagră a fost un eveniment 100% reușit. Domnul psiholog Adrian Gemănaru este autorul acestui eveniment unic și cel care se ocupă de Centrul Marea Neagră, centrul în fața căruia s-a creat primul trotuar senzorial din România. Cu toate că a trecut ceva timp de atunci, timpul nu mi-a fost prieten și nu am avut răgaz pentru a-mi lăsa impresiile de după eveniment. A fost o emoție ce nu o pot descrie în cuvinte, dragii mei. Încă de la început am spus că voi ajuta echipa cu doar 3 km și, spre surprinderea mea am făcut în total 21 km. Dacă înaintea competiției am avut impresia că voi leșina grațios și mă vor găsi îngropată-n nisip după trei zile… ei bine, lucrurile au stat altfel. Nu știu de unde mi-a venit energia necesară, dar simțeam că trebuie să fac acest lucru. Peste 1200 de maratoniști care au alergat pe nisip au doborât recordul mondial de 5.400 de kilometri. Cele 22 de echipe prezente au alergat 24 de ore pentru a strânge fonduri necesare în ajutorarea copiilor cu nevoi speciale.

Eu am făcut parte din echipa Pisicile Aristocrate. O echipă deosebit de pestriță la prima vedere. Ai fi zis că nu e nimic de capul nostru, dar am dovedit că putem face multe lucruri frumoase împreună. Partea interesantă este că niciunul din membrii echipei nu se cunoșteau între ei sau dacă da, prea puțin… din vedere cum s-ar zice. Peste 20 de doamne și domnișoare din toate categoriile de vârstă din această frumoasă echipă au spus DA răspicat la această provocare. Ne-am înarmat cu energie, fustițe colorate pentru a smulge zâmbete și tradiționalul #Miau ce s-a auzit continuu timp de 24 de ore pe plaja din Mamaia.

Așa arăta clasamentul la finalul celor 24 de ore de maraton. Mâțele leșinate care credeau că vor fi la coada clasamentului au fost adevărate luptătoare și ne-am măsurat forțele alături de echipa Cercetașii Marini, ISU Dobrogea, Jandarmeria Constanța, Garda de Coastă ș.a.m.d. Sunt mândră de ele! fiind un eveniment dedicat echipei,  fiecare dintre noi ne-am încurajat una pe alta și ne-am susținut moral fiecare slăbiciune! Sunt multe de spus… cuvintele nu vor să iasă la suprafață. Încă stau așezate stingher în sufletul meu și așteaptă cuminți momentul prielnic. Am rugat câțiva membri ai echipei să-mi lase câteva rânduri legate de eveniment. Le mulțumesc din suflet pentru că și-au făcut timp pentru mine și mai ales că m-au primit cu brațele deschise în echipa lor. 

Sumănaru Lili – căpitanul echipei Pisicile Aristocrate

Îmi este greu să scriu ceva după ce s-au spus atâtea. S-a nimerit să fiu eu conducătorul acestei echipe, însă putea fi oricare dintre noi. Norocul meu – răspunsul rapid al lui Adrian. Odată intrată în această cursă, mi s-a dat o provocare mai mare decât alergarea în sine. Strângerea echipei. Aveam doar 3 fete pe listă. Atunci am început să întrebăm în stânga și în dreapta, dacă există doritori. În scurt timp, am reușit să o formăm. Am făcut un grup doar al nostru pe facebook unde am ținut legătura. Mă uitam în jur la componența celorlalte echipe și îmi dădea cu virgulă. Unii dintre ei alergători, alții mergeau destul de des pe la sală, noi eram simple femei, care, la momentul respectiv, nu puteam alerga mai mult de 3, 6, 9km. Nu neg că până în momentul cursei au apărut și pe lista noastră de așteptare doritori familiarizați cu alergarea, dar am avut încredere în echipa deja formată.

Iar scopul era principalul obiectiv, nu performanța obținută. Totul s-a schimbat în clipa întâlnirii. Am rezonat una cu cealaltă încă de la început. Am râs, ne-am îmbrățișat, ne-am motivat, astfel depășindu-ne fiecare limitele. Provocarea mare a fost pe timpul nopții, unde frigul și oboseala ne-au dat de furcă, dar la primele semne ale răsăritului ne-am reactivat și am continuat cu zâmbet și mieunat alergarea. Emoțiile m-au copleșit în momentul în care am urcat pe scenă pentru a primi medaliile. Să văd toată echipa strânsă laolaltă, să-i văd râzând și îmbrățișându-se, m-a făcut să conștientizez cât de mult noroc am avut. Poate că nu au fost cei mai pregătiți fizic, dar cu siguranță au fost determinați și consecvenți. Ceea ce pentru mine este deasupra locului întâi.

Ionuț Alexandru – prezentator eveniment, actor și motan adoptat de echipă

Am fost invitat să prezint (alături de Auris Luca) un eveniment dedicat copiilor cu Autism și am spus „da” fără să mă gândesc prea mult. Am descoperit că sunt foarte mulți oameni implicați în acest proiect, oameni generoși care au pus umărul fără să aibă nimic de câștigat, afară doar de satisfacția de contribui cu ceva, orice, la buna desfășurare a evenimentului. Cea mai vizibilă, simpatică și creativă echipă a fost cea a Pisicilor Aristocrate. Acestea m-au adoptat cu bucurie și deschidere. Am ținut să le fiu alături până la capăt, am purtat echipamentul „oficial”: urechi de pisică și fustiță. Peste douăzeci de suflete au petrecut 24 de ore împreună, fiecare a contribuit cu ce a avut și cât timp a putut. S-a creat o legătură de durată, de suflet, care va rămâne în amintirea mea multă vreme.

Cel mai emoționant moment petrecut alături de echipă a avut loc la finalul celor 24 de ore, când pe scenă a urcat cea care ne-a adunat: Lili Sumănaru (a cărei inițiativă a făcut posibilă această întâlnire). Atunci ne-am adunat și am mieunat împreună pentru a o susține. M-au impresionat lacrimile, forța de care am dat dovadă, efortul depus de fiecare în parte (o felicit pe Ionela pentru consecvență și curaj, dar și pe celelalte pisicuțe), și permanent am simțit că suntem uniți și speciali. Sunt mândru că am făcut parte din această echipă minunată și mă bucur că toată lumea s-a bucurat de prezența pisicilor la acest eveniment.
Sper că vom continua să participăm împreună la evenimente caritabile, că vom trece împreună de cât mai multe provocări și că vom fi uniți! Vă ador, dragi pisicuțe! Vă mulțumesc pentru cele 24 de ore extraordinare pe care am avut onoarea să le petrec alături de voi! 3… 2… 1… MIAU!

Bebe Ionela – plină de energie, veselă și extrem de optimistă

Mi-au trebuit 24 h să realizez că pot face lumea mai buna! Glumesc… mi-au trebuit câteva secunde din momentul în care v-am cunoscut pe voi, dragi colege și motanel de pisiceală aristocrată. A fost și este o experiență ce merită repetataă, nu numai pentru cauza pentru care ne-am adunat, ci și pentru sufletul pe care l-am intins pe tava vieții. Sunt mândra de voi, de mine, de ceea ce am realizat ca echipă și promit (iar eu când promit… nu mor până nu îmi împlinesc promisiunea, staţ’ că iar am uitat că am fost înzestrată cu 9 vieți 😂) să fiu mereu parte din tot ce înseamnă echipă/familie pentru o cauză nobilă. Vă mulțumesc tuturor pentru ca mi-ați dat șansa să intru în viețile voastre și pentru amprenta ce ați lăsat-o în sufletul meu. Vă pup și vă miau….

Diana Slav – blogger , ghid Constanța Walking Tour 

Există o vorbă : „aș putea să fac asta până dimineață”. Și tocmai ce am dovedit că atunci când ne dorim chiar putem face anumite eforturi pe o perioadă lungă și după mai bine de 24 de ore chiar să zâmbim fericite. Sunt fericită că am fost parte a unei echipe de 24 de pisici și a unei mari echipe de 1200 de oameni cu un singur scop comun: alerg pentru Autism Marea Neagră.

Simona Andreea Irimia

M-am trezit cu gândul că trebuia să scriu gânduri pentru blogul tău și mi-a venit în minte bucuria oamenilor de acolo. Toți ne petreceam cu zâmbete, salut și multă voie bună. Chiar dacă era greu din cauza oboselii și a vântului toată lumea zâmbea… era o energie acolo fantastică, era viață și veselie! A fost o lecție de viață; chiar dacă mă culcasem târziu și m-am trezit obosită am alergat plină de forță și speranță pentru copii și nu numai, pentru lumea în care vreau să trăiesc! Asta vreau să transmit eu mai departe!

Mihaela Oancea

O frază? Două? Cred ca aș putea să vorbesc mult, mult despre ce a însemnat Autism Marea Neagră pentru mine și cea mai inimoasă echipă: Pisicile Aristocrate ! În anul 2 de bft pe când făceam practică în spital, un cadru medical mi-a propus dacă doresc să fac practica la un centru de recuperare pentru copii cu autism. Am citit, m-am consultat, m-am speriat. Au trecut 3 ani de atunci… timp în care m-am gândit cu regret adesea că nu am încercat să fac ceva. Ceva pentru ei, pentru mine ..nu știu. Cred că Universul m-a auzit și dorința s-a împlinit cumva și nimic nu e puțin dacă avem liniște sufletească! Nu am alergat, am mers ..am mers 15 km, doar atât! Dar au fost din tot sufletul meu alături de OAMENI! Sunt nebună după oameni cu suflet, după veselie, zâmbete, după iubire! Cam asta a însemnat acest eveniment pentru mine. Mulțumesc Universului pentru oamenii minunați pe care i-am întâlnit la acest eveniment!

Oana Yücel

O experiență minunată deoarece am avut ocazia să particip la un eveniment cu o cauză nobilă alături de o echipă cu oameni frumoși, deosebiți, determinați și pozitivi. De asemenea mă bucur că primii 3 km i-am făcut împreună cu fiica mea.

Tănase Dumitrița

Acest maraton pentru mine ca și pentru multe fete din grup a fost o provocare. Totul a început când eram pe serpentine la Bran…prietena mea m-a contactat dacă vreau sa merg în loc ei pentru că ea nu mai poate ajunge. Am cerut mai multe detalii și m-a pus în contact cu Lili Sumănaru. Am aflat detalii care m-au provocat mai mult. Faptul că nu alergam 24 h continuu, faptul că sunt pauze și putem merge pe traseu. Importante erau jetoanele. Faptul că am parcurs 42 km a însemnat durere, amorțire, bucuria de a alerga din nou, întâlnirea pe traseu cu acel băiat care suferea de Autism. Alerga alături de noi și nu făcea decât să zâmbească. Am zis dacă el poate… eu de ce nu? Întâlnirea pe traseu cu frumoasele pisicuțe… se vedea pe fața noastră bucurie, împlinire. Am știut să ascundem durerea, oboseala, frigul, epuizarea. Cât despre echipă… mă înclin în fața voastră. O mare parte din noi nu ne cunoșteam, dar am reușit în scurt timp să devenim o familie.

Și eu… o pisică aristocrată în devenire! M-am distrat, am legat prietenii și am plâns la final de emoție. Voi repeta experiența de câte ori voi avea prilejul și prin aceste provocări voi încerca să fiu mult mai activă când vine vorba de sport, sănătate și stil de viață mai altfel decât eram obișnuită. Sincer… abia aștept să merg la următoarele provocări! Până atunci… un călduros #MIAU din partea echipei Pisicile Aristocrate. Vă așteptăm și pe voi la următoarele maratoane și evenimente de caritate… vă provoc!

Alerg 24H Autism Marea Neagră – Blogger în acțiune…

Nebunie maximă! Nu mi-am luat pastilele de ceva vreme și asta se vede în comportamentul meu. Din varii motive și ambiție prost înțeleasă de oamenii din jur, subsemnata adică Eu… m-am înscris în cursa Alerg 24h pentru Autism Marea Neagră ce se va desfășura sâmbătă, 22 aprilie. Evenimentul a fost inițiat de domnul Adrian Gemănaru, cel care se ocupă de Centrul Marea Neagră, iar acum a reușit să primească înscrierea evenimentului în Cartea Recordurilor. Deci, Constanța va avea un mare plus după ce vom primi validarea de la Guinness World Record. Până acum sunt înscrise 16 echipe cu 24 de participanți fiecare.

Formatul concursului:
1. Start: 22 aprilie ora 10, Finish: 23 aprilie ora 10.
2. Trebuie sa mergi / alergi minim 3 km . Se aleargă la alegere: 3, 9, 15, 21, 42, 84, 100 km
3. Nu există taxă de participare.
4. Se asigură: număr de concurs, medalie, vestiar și punct de hidratare pentru 24 de ore.
5. Traseu: Radio Constanța – Cafe del Mar – retur (bucla=3 km)
 Format eveniment:
a) fiecare participant aleargă pe plaja, iar la pct de întoarcere de 1,5 km, primește un jeton pe care îl va introduce în cutia echipei sale aflată la finalul buclei (3 km)
b) există un clasament online în piață ce va actualiza la fiecare oră , nr de km parcurși de fiecare echipă.
c) te poți întoarce în cursa de câte ori dorești pe parcursul celor 24 de ore.
d) poți merge, alerga oricând dorești pe parcursul celor 24 de ore;

CONSTANȚA SE MIȘCĂ!

Pentru fiecare ECHIPĂ se va aprinde o TORȚĂ la apusul soarelui. Dacă echipa rămâne fără niciun concurent în concurs, torța se va stinge de către organizator. 

Câți kilometri voi rezista? Nu știu! Provocarea a fost aruncată, iar eu nu mă dau deoparte. Vom vedea sâmbăta viitoare evoluția mea și duminică dimineața vom ști exact câți kilometri a făcut echipa mea în 24 de ore! De ce alergăm? Promovăm drepturile persoanelor cu dizabilități! Alergăm pentru copiii cu autism. Ei există și au dreptul să fie integrați în învățământul de masă, să fie ajutați.

PS: Este posibil ca ambiția mea să leșine la un moment dat… sper totuși să fac minim 9 km în prima zi și să mă întorc înainte de răsăritul soarelui, duminică dimineața pentru a continua cursa. Așa ca începătoare fără antrenament! Mor, leșin… amândouă! Agurițo, capul sus! Ne descurcăm! Ceva galerie pentru mine?

UMANITARA AMZACEA – Campanie pentru familiile nevoiașe…

JCI Constanța demarează o nouă campanie umanitară și facem un apel către toti constănțenii : împreună putem ajuta alte suflete să zâmbească! Maica Tereza spunea că „Nu contează cât dăruiești, ci cât de multă dragoste pui în ceea ce dăruiești.”. Evenimentul organizat este un apel la implicarea și responsabilitatea socială, cu scopul de a atrage atenția asupra condițiilor în care trăiesc semenii noștri în anumite zone din județ, în special copii, și de a veni în sprijinul lor în preajma Sărbătorilor Pascale. Sunt zeci de mii de copii care nu au avut aceeași soartă ca noi și au fost mai puțin norocoși. Viața a fost mai dură și le-a arătat mai mult latura întunecată. Ne este imposibil să îi ajutăm pe toți în același timp, dar încetul cu încetul, putem să le dăm un strop de lumină.

UMANITARA organizată pe data de 8 Aprilie are drept scop ajutarea a 32 de copii din 13 familii nevoiase din satul Amzacea, județul Constanța. Familiile selectate locuiesc în condiții precare: casele sunt dărăpănate, duc lipsa de haine și alimente de bază. Vor fi donate obiectele primite în urma evenimentului Atelierul Zânelor organizat special de JCI Constanta pentru susținerea campaniei Umanitare Amzacea și alte colectări constând în haine, jucării, alimente neperisabile, produse de curățenie și obiecte de igienă corporala. Donațiile se primesc la sediul JCI Constanta – strada Gheorghe Lazar nr 6 ( intrare din Cuza Voda), birou 12, interfon 12 începand cu data de 3 Aprilie – 7 Aprilie 2017 între orele 18:00 – 21:00.

Pe 8 Aprilie toate donațiilor vor fi transportate la Nisipari de către voluntarii JCI. Donațiile constând în sume de bani se pot vira:

Banca:  Transilvania Constanta
ASOCIATIA JUNIOR CHAMBER INTERNATIONAL CONSTANTA
NR. ORD. REG COM/ ANUL: HJ31/24.03.2014
CIF: 33043911
Judetul: Constanta
Cont: RO21BTRLRONCRT0235391701
(Vă rugam specificati la detalii plată- donație Umanitara Amzacea)
Detalii la numărul de telefon : 0732.833.443
Manager Proiect: Mihaela Bălăceanu

Parteneri: X-Printing, Cora, PlayXP, Aqua Flux Distributie, Dobrogea Grup, RIK Papetarie, IBIS Constanta, Party Baloony, Creative Start Center, Blike Development, Junior Grup, Detectivi Constanta, Dream Explorer, City Events Ballons, Serban Films, English Teens.

Parteneri media: Evenimente Constanta, Libertatea Cuvintelor, Constanta News, Cuget Liber, Telegraf, Sky FM, mihaelabalaceanu.ro, Dosar de mama, ADN de femeie, Monica Berceanu, Aguritza.ro, Despre viata, mama si bebei.

Puteti viziona imagini de la editiile trecute:
Umanitara Credinta: https://www.facebook.com/pg/jciconstanta.ro/photos/?tab=album&album_id=579231468943028
Umanitara Viișoara: https://www.facebook.com/pg/jciconstanta.ro/photos/?tab=album&album_id=480587015474141

Be Better! Vizitați pagina de internet www.jciconstanta.ro pentru a afla știri la zi și informații de ultima oră despre JCI Constanța.

Eveniment caritabil Constanța – Magie în Atelierul Zânelor

 

Sâmbătă, 1 aprilie 2017  începând cu ora 16 va avea loc un eveniment caritabil ce a ajuns la cea de-a 15-a ediție. La acest eveniment,  copilașii alături de părinți vor putea face fapte bune și pot oferi cadouri copiilor din familiile defavorizate. Timp de 3 ore un număr de 50 de perechi formate din copii și părinți vor participa prin rotație la activitățile organizate de Zâne. Activitățile pregătite în cadrul acestui eveniment sunt în număr de 5 și cu siguranță micuții vor avea multe de învățat. Ce v-a pregătit Atelierul Zânelor?

  1. Atelierul Bocănilă – în acest atelier copiii vor realiza măști. Cu ajutorul lor se pot deghiza și se vor distra alături de Zâna Măștilor. Fiecare prichindel își va pune amprenta și personalitatea pe propria mască.
  2. Atelierul De încondeiat Ouă – are la bază tradițiile și obiceiurile românești. În acest atelier cei mici vor realiza alături de zâne, cele mai frumoase ouă într-un stil unic.
  3. Atelierul Dactilopictură – Ne vom încălzi bine degeţelele pentru a realiza cele mai frumoase lucrări împreună cu Zâna cea Frumoasă.
  4. Atelierul Kraft – Zâna Primăverii ne așteaptă voioasă şi bucuroasă. Decupăm împreună și facem primăvara să înflorească.
  5. Atelierul Dulcica – după multă joacă şi distracție, colorat sau decupat, Zâna Dulcica ne așteaptă la atelier sa realizăm pentru părinți și bunici cele mai bune prăjiturici.

Condițiile de participare presupun ca fiecare copil înscris la „Atelierul Zânelor” să aducă un mic cadou (hăinuțe, jucării, dulciuri, etc.) pentru cazurile sociale selectate de Zâne. Aceste cadouri vor fi oferite în etapa a doua a evenimentului – PARTEA CARITABILĂ, înainte de Paşte. Micuţii din comuna Amzacea vor primi anul acesta vizita iepuraşului mai devreme cu ajutorul voluntarilor JCI Constanţa şi al constănţenilor care vor face donaţii în perioada 3 – 7 aprilie.

Vârsta copiilor: 3 – 11 ani.
Participare: 50 de lei de copil.
Înscrieri și detalii: 0732.833.443  –  Manager Proiect: Geanina Roșca

Parteneri media:

Evenimente Constanta, Libertatea Cuvintelor, Dobrogea TV, Kiss FM, Constanta News, Sky FM, Litoral TV, Cuget Liber, Telegraf,  Dosar de mama, Un parinte cuminte,  Mama de printesa, O lume perfecta, AND de femeie, Monica Berceanu, Maria Agurita, Despre viata mama si bebei, Gust de fericire, KrmensLife.

Parteneri:

X-Printing, Cora, PlayXP, Aqua Flux Distributie, Dobrogea Grup, RIK Papetarie, IBIS Constanta, Party Ballony, Creative Start Center, Blike Development.

Junior Chamber International (JCI) este o organizaţie neguvernamentală internaţională care numără 200.000 de membri – tineri lideri, antreprenori şi profesionişti cu vârste între 18 şi 40 de ani – în peste 100 de ţări. Pornind de la viziunea JCI „de a fi cea mai importantă reţea globală de tineri activi”, membrii JCI îşi propun să transpună în realitate misiunea JCI „de a oferi oportunităţi de dezvoltare prin care tinerii să dobândească puterea de a crea schimbări pozitive”.

Be Better! Vizitați pagina de internet www.jciconstanta.ro pentru a afla știri la zi și informații de ultima oră despre JCI Constanța.

Nu uitați! Constanța – Sâmbătă 1 aprilie 2017, Hotel Ibis, str. Mircea cel Bătrân nr. 39B – 41, de la ora 16.00, JCI Constanța dăruiește din magia sa la „Atelierul Zânelor” prin joc și multă distracție. Distracție plăcută tuturor!

Eu și Endometrioza – Cum mi-am schimbat viața într-un week-end…

Luna martie este dedicată la nivel mondial conștientizării endometriozei. Mulți știu despre această boală, alții prea puțin sau chiar ignoră să cunoască mai mult despre această boală sau cum pot cei din jur să ajute. Ideea este că atunci când oamenii citesc pe fugă despre simptomele acestei afecțiuni, au tendința să fie un pic ironici. În ciuda progreselor medicale, endometrioza rămâne în continuare o boală misterioasă și este una dintre principalele cauze ale infertilității feminine. Lupta pacientelor diagnosticate cu endometrioză este continuă. Tratamentele existente ameliorează boala dar nu vindecă în totalitate. Am aflat mai multe despre endometrioză de la Marina Râșnoveanu, colegă de blogosferă. M-a întrebat dacă doresc să cunosc mai multe despre un proiect mai delicat și m-a invitat să o cunosc pe Isa. 

Acum două săptămâni m-am întâlnit cu Isa la un pahar de vorbă și așa am aflat povestea ei. O femeie frumoasă, cu poftă de viață și multe planuri de viitor. Am stat și am discutat despre endometrioză, despre cum a decurs boala ei și prin ce a trecut până când a ajuns să fie diagnosticată corect. M-a impresionat povestea ei și dorința de a ajuta pe ceilalți. Vă invit și pe voi să citiți povestea ei și bineînțeles să conștientizăm existența acestei boli.

Cum mi-am schimbat viața într-un week-end…

A fost o vreme când credeam că o să am o viață absolut roz. O vreme în care toate în jurul meu îmi mergeau de minune, fără să am senzația că îmi fuge pământul de sub picioare. Firescul vieții se instala treptat cu jobul pe care mi l-am dorit, bunăstarea pe care o proiectasem în viața mea, familia, bunurile…tot. Însă… ceva lipsea.
Din vreme în vreme, mai exact o dată pe lună aveam dureri la menstruație. Ca orice adolescent, inițial nu le-am băgat în seamă, mai ales că le aveam încă de la menarhă. Apoi a apărut Ibuprofenul și la noi în țară și le fentam cu ușurință cu câteva pastile în prima zi. Însă, în timp, numărul pastilelor a crescut, la fel și numărul zilelor cu dureri. Au trecut astfel nouă ani, timp în care durerile s-au acutizat.
În urmă cu trei ani s-au permanentizat și le aveam zilnic, indiferent ce activități făceam. Am învățat astfel să trăiesc cu pastile și dureri. Și am învățat că viața unei femei înseamnă durere și chin, dincolo de micile bucurii de moment. Credeam chiar în blestemul acela prezent în Biblie, când Dumnezeu i-a izgonit din Rai pe Adam și Eva, iar Evei i-a proorocit că va înmulți mereu necazurile ei și va naște numai în dureri pruncii ei. Chiar credeam că toate astea sunt normale și așa îmi voi petrece zilele de atunci înainte.

Însă, din 2013 durerile erau atroce și la contactele sexuale, iar un an mai târziu au început adevărate crize. În urma lor au fost joburi la care a trebuit să renunț din cauza durerilor, zile întregi de inactivitate datorate și unei oboseli cronice pe care nu mi-o explicam. Crizele nu le-am pus pe seama ciclurilor pentru că, un fapt interesant, durerile mele cele mai mari nu erau la menstruație ci în restul lunii. Atunci mi-am pus în acțiune abilitățile mele într-ale medicinii, care fusese prima mea pasiune în viață dar și aptitudinile de jurnalist. M-am apucat de căutări, am ținut un jurnal aproape zilnic cu dureri, schimbări de dispoziție, modificări hormonale, senzații și simptome inexplicabile, sângerări nazale și altele, cărora nimeni nu le dădea vreun sens. Cel mai frustrant era faptul că nu găseam nicăieri pe siteurile românești informații concludente.

De aceea am extins căutările simptomelor mele în afara țării, pe grupuri, site-uri dedicate, în tratate de medicină și prin toate cursurile prietenilor mei studenți, viitori medici. După vreun an și ceva de căutări, mi-am pus singură, un diagnostic crunt: Endometrioză. Diagnostic pe care, timp de 9 luni, medicul meu curant nu mi l-a acceptat și mi-a recomandat să vizitez un psiholog, pentru că nimic din investigațiile pe care mi le făcea nu îmi justifica durerile pe care eu le acuzam.
Doi ani mai târziu, în 2016 am ajuns pe masa unui medic, mai mult moartă decât vie, după o criză de dureri care mă ținuse toată noaptea. Stoarsă de orice urmă de energie i-am spus medicului că e singura mea șansă pentru a afla ce am, după ce, în ultimii ani toți medicii pe care îi consultasem îmi spuneau că nu am nimic.

La consult i-am sărit de pe masă de durere. Instant am început să sângerez iar el m-a prins în ultima secundă înainte să mă scurg pe jos în chinuri. S-a uitat în ochii mei și mi-a spus: “din punctul meu de vedere suferiți de adenomioză și endometrioză”. Am zâmbit. Amar dar și ușurată. Era prima dată când îmi confirma cineva, după mai bine de 9 ani, ceea ce știam deja că am! De atunci au urmat cronologic…

Un week-end de frustrări, negare, dezolare, înjurături, gânduri sumbre, perspective întunecate, week-end petrecut pe plajă de dimineață până seara într-o solitudine absolută.

La finalul lui îmi era foarte clar ce am de făcut:

– Un proiect pe care l-am și demarat și, cu ajutorul căruia, niciuna dintre femeile care au simptomele mele să nu mai treacă prin ce am trecut eu până la diagnosticare. Lipsa aceea de informație care mă omora încet la început trebuia să dispară o dată pentru totdeauna din România. Așa s-a născut conceptul „Eu și Endometrioza”!

– Tot pe acea plajă, m-am întrebat cât de singure sunt femeile care suferă de această afecțiune, cum se descurcă cu faptul că nimeni nu le crede când au dureri, nici măcar medicii sau familiile lor care se presupune că ar trebui să le ajute? Atunci mi-a venit ideea să inițiez o serie de întâlniri „Eu și Endo”, la nivel național, la care aceste femei să se simtă înțelese, să își verse amarul, să facă schimb de experiență cu altele, la fel ca în orice alt grup de suport din afara țării noastre. Până în prezent am organizat 4 astfel de întâlniri, în Constanța și București.

– Dar, parcă, nu era îndeajuns. Și tot atunci, pe plaja aceea, din solitudinea mea s-a mai născut o idee: ce-ar fi dacă, în timp, la aceste întâlniri „Eu și Endo” aș aduce și specialiști din diferite domenii, să le vorbească fetelor despre cum trebuie abordată o viață cu endometrioză? Asta fac în prezent: la întâlnirile pe care le-am organizat până acum au fost prezenți în calitate de speakeri invitați nutriționiști, antrenori de fertilitate, precum și medici ginecologi, obstetricieni, specialiști în tehnici de fertilizare și reproducere umană asistată. Mai mult, un spital privat din Constanța s-a alăturat demersurilor mele, fapt care reprezintă un pas uriaș pentru toate pacientele cu endometrioză din acest oraș!

– Și totuși…aici să se oprească totul? Ei bine, nu! De anul acesta, începând cu data de 1 martie, orice pacient cu endometrioză are la dispoziție o platformă online: eusiendometrioza.ro unde poate găsi informații structurate, din diferite domenii conexe endometriozei, articole, interviuri, sfaturi, rețete specifice dietei în endometrioză și chiar testimoniale ale unor persoane cu cazuri grave de endometrioză și multiple intervenții chirurgicale.

– Website-ul va servi, de asemenea, și viitoarei Asociații Eu și Endometrioza ale cărei acte sunt în curs de validare și în care se vor putea înscrie toate persoanele care suferă de adenomioză, endometrioză, dar și cele care vor să ajute acest segment de populație de la noi din țară. (Se estimează că în România sunt în prezent peste 500.000 de persoane diagnosticate cu endometrioză în diferite stadii, fără a fi luate în calcul și cele care prezintă simptome dar nu sunt încă diagnosticate).

– De asemenea, conștientizarea la nivel național a acestei grave afecțiuni trebuie făcută de la vârste cât mai fragede, deoarece ea afectează femei de toate vârstele, aflate chiar în faza de pubertate și până după menopauză. Însă, fără o conștientizare în rândul personalului medical de specialitate, aceste eforturi vor fi zadarnice și multe alte femei vor trăi aceleași experiențe ca și mine, cu recomandări și vizite la psiholog. Așadar, munca mea este raportată atât la pacienți cât și la medicii care încearcă să le trateze. Sunt multe mituri de care este absolut necesar să dezvățăm deopotrivă medicii cât și pacientele. Unele dintre ele sunt diagnosticările laparoscopice care nu mai sunt absolut necesare în endometrioză, altele vizează credințele că după o sarcină, histerectomie totală, extirparea organelor reproducătoare sau chiar după menopauză, endometrioza dispare. Ei bine, toate aceste informații și credințe eronate trebuie să dispară din mentalul colectiv.

Uitându-mă în urmă, abia acum am înțeles ce lipsea din viața pe care o aveam înainte să știu despre endometrioză: conștientizarea existenței și a gravității acestui diagnostic. Aceasta este parte din mine și reprezintă, foarte multe ore pe zi, parte din munca mea. Se pare că abilitățile mele de jurnalist, profesie pe care am ales să o practic în detrimentul medicinei și-au spus cuvântul în momentul în care am descoperit de una singură de ce anume sufeream. Iar week-endul acela de pe plajă a scris, practic un alt capitol din viața mea.
Eu nu mă identific cu endometrioza. Ceea ce sunt eu și, mai nou, ajutorul pe care îl ofer pacientelor transcede acest diagnostic. Endometrioza este doar o altă fațetă a mea. Una grea, puțin plăcută și cu multă durere. Însă, datorită ei, am întregit ceea ce lipsea în personalitatea mea adolescentină. Și pentru asta nu pot decât să fiu fericită și să îi mulțumesc că a dat un alt sens vieții și activității mele!

Aceasta a fost povestea Isei, dragii mei! Sper să fie de folos multor femei și am speranța că au puterea să nu se mai lase doborâte de metalitatea oamenilor din jur. Dacă doriți să fiți la curent cu mai multe informații utile sau să aflați despre evenimentele dedicate acestei tematici, puteți accesa pagina de facebook Eusiendometrioza.ro  sau mergeți direct pe site-ul eusiendometrioza.ro

Eveniment „Eu și Endo” – 24 februarie, Constanța

 

Endometrioza afectează tot mai multe femei în ultimii ani. Această boală misterioasă a fost recunoscută medical acum 300 de ani ca fiind cronică, deosebit de dureroasă și extrem de progresivă. Adevăratele cauze ale endometriozei nu sunt suficient de clare. În ciuda progreselor medicale, încă nu s-a descoperit un tratament precis ce ajută la eradicarea acestei boli. Diagnosticul nu este atât de ușor de stabilit și de cele mai multe ori, modalitatea de manifestare a simptomelor este destul de complexă.

Sănătatea este un cuvânt mare. Ea cuprinde nu numai corpul, ci mintea si spiritul ci si perspectiva unui om (James H. West)

Pentru pacientele cu endometrioză sau cele interesate de problemele infertilității, vin vești bune. Vineri 24 februarie 2017 va avea loc la spitalul Euromaterna (Constanța), evenimentul numit „Eu și Endo „. Evenimentul va avea loc la ora 14, iar participantele vor putea discuta deschis despre problemele lor cu doamna doctor Coralia Ștefănescu și doamna doctor Virginia Șerbu. Participarea la eveniment este gratuită, dar este nevoie de confirmarea telefonică. Pentru mai multe informații, detalii despre eveniment și pentru confirmarea participării voastre la eveniment, folosiți numărul de telefon 0752866451.  Confirmarea se face până pe 20 februarie 2017!

Atelierul Laurei – Interviu despre un stil de viață și pasiune

Atelierul Laurei

Plăcerea muncii aduce perfecțiunea acesteia. – Aristotel

Pe Laura am descoperit-o din intamplare, acum câțiva ani pe facebook. Pe atunci încercam să-mi regăsesc prietenii din adolescență, inclusiv pe Laura Odagiu, colegă din liceu. Faptul ca figura ei nu coincidea cu cea pe care o căutam nu m-a oprit sa fac primul pas. Până la urma nici ea nu mai era o fetișcană și nici memoria mea prea ascuțită.

Cu o energie debordantă, Laura mi-a acceptat prietenia. Bineînțeles, norocoasă cum sunt, nu era persoana pe care o căutam. Nu mi-a părut rău pentru că am descoperit un OM cu sufletul cald, cu multă dragoste și zâmbete de oferit. Laura este o mămică creativă, iubitoare și credeți-mă, are o energie de invidiat. Te molipsește, pur și simplu.

Eu: Bună dimineața, Laura! Mulțumesc că ai acceptat invitația de a-mi răspunde la câteva întrebări.

Laura: Bun regasit, Aguritza! Eu mulțumesc pentru invitație!

Eu: Spune-mi te rog, care este povestea ce se ascunde în spatele „Atelierul Laurei”… care a fost primul obiect creat de tine?

Laura: Este un efort considerabil de memories să-ți spun exact primul obiect creat de mine. Cred că niște hăinuțe pentru păpuși în vremea când nu schimbasem nici măcar primul prefix din viața mea. A trebuit să mai schimb două, pe lângă vise și joburi, ca să-mi dau seama că Atelierul este ceea ce îmi doresc, profesional vorbind. În urmă cu 6 ani am început sa mesteresc iarăși diverse accesorii, de data asta pentru fetițe adevărate, de la fundițe, papioane, bentițe și altele. Am trecut prin mărgelit, confecționare de flori textile, buchete, diverse aranjamente și până la ceea ce fac în ziua de azi și anume decorațiuni și cadouri înfrumusețate prin tehica servețelului și decoupage.

Eu: Ținând cont de faptul că ești mămică, soție, artist handmade … unde și cum îți găsești inspirația?

Laura: Inspirația mea este peste tot. Sunt mereu atentă la ce este în jurul meu, ce lucrează adevarații artiști, eu încă sunt discipol, caut mereu să realizez obiecte cu personalitate, să folosesc tehnici cât mai complexe. Mintea mea nu doarme nici noaptea, în mare parte e sub stăpanirea pasiunii mele.

Dacă nu iubești ceea ce faci, atunci n-o face! – Ray Bradbury

Atelierul Laurei

Eu: Ce îți place și ce iți displace în “lumea handmade-ului” ?

Laura: Cel mai mult îmi place libertatea pe care ți-o conferă acet job. Tu îți creezi propria ta afacere, ești omul bun(sau nu) la toate, de la studiu, prospectarea pieței, achiziții, realizarea propriu-zisă, publicitate, Pr, comercializare. Este un job full time, de zeci de ori mai stresant decât dacă ai fi un simplu angajat. Asta dacă dorești să o faci la un nivel profesionist. Nu îmi place că suntem într-o perioadă când handmade a devenit pentru mulți o afacere de moment, cu toate implicațiile de rigoare: comenzi onorate pe genunchi, plagiate, materiale îndoielnice și altele. Și asta strică imaginea de ansamblu a artizanatului.

Eu: Ce greutăți întâmpini în lumea handmade? Cât de apreciată este munca ta și ținând cont că ai ceva vechime în această meserie, ce ai învățat până acum și cum te-a schimbat pe tine ca om…

Laura: Greutățile pe care toți le întâmpinăm sunt legate de promovare, întâi de toate. Durează pâna te faci cunoscut. Trebuie muncă multă, bănuți și perseverență. După câțiva ani de handmade am reușit să-mi apreciez eu întâi munca și apoi clienții. E important să pui prețul corect produsului tău pentru a avea apoi satisfacția muncii tale. Chiar dacă pornește ca un hobby, în timp devine unul costisitor. Iar pentru a-l alimenta permanent este necesar să poți acoperi cheltuielile. Cât despre cum m-am dezvoltat ca persoană, într-adevăr, au apărut schimbări: sunt mai îndrăzneață, mai sociabilă, mai organizată.

Atelierul Laurei

Nu renunța la ceea ce îți dorești să faci. Acolo unde există Dragoste și Inspirație, nu cred că poți greși. – Ella J. Fitzgerald

Eu: Handmade-ul românesc, hobby sau bussines? Cum a evoluat afacerea ta și care a fost rețeta succesului?

Laura: Nu știu dacă sunt în măsură să dau o rețetă de success. Mai am mult până acolo, dar cred că sunt totuși pe drumul cel bun. Am pornit ca un hobby, dar așa cum spuneam, a devenit un stil de viață, mai mult decât un job. Pun toată pasiunea și restul de energie pe care mi-l lasă copiii mei. Sunt mereu conectată la munca mea, caut idei bune, îmi place noutatea . Astea sunt câteva dintre “secretele” mele.

Eu: Sunt curioasă cum îți promovezi lucrările… spune-mi, online-ul este mult mai de succes decât târgurile handmade? Cum atragi clienții?

Laura: Online-ul este în continuare cel mai bun canal de promovare. Asta și pentru că tehnologia e parte din viața noastră, astfel și clienții sunt tot mai prezenți online. Cu târgurile am experiență minimă. Îmi place să-mi expun lucrările, să văd reacțile clienților, să discut cu ei. Nu se compara cu relația stabilită prin chat.

Eu: „Atelierul Laurei” are proiecte de viitor? Colaborezi cu cineva sau ești implicată în vreo campanie specială?

Laura: Când spun “Atelierul Laurei” nu văd decât viitor. Frumos și luminos. Pentru că am toate energiile bune pentru care să fie așa. Am în plan niște colaborări cu alți artizani, încă gândesc proiectele. Am cunoscut persoane minunate în ultimul an care fac o treabă excelentă și care la rândul lor trebuie (mai mult) scoase la lumină. Pe de altă parte, lunar am colaborări cu un magazin local din Constanța pentru ateliere de creație, acolo unde doamne de toate vârstele doresc să învețe tehnici noi, dar și să petreacă un timp plăcut. Luna aceasta am început colaborarea și cu Asociatia Work at Home Moms care sprijină mămicile antreprenoare ce doresc să lucreze în sânul familiei. Sunt o persoană norocoasă pentru că am ocazia să cunosc femei excepționale, cu povești foarte interesante.

Atelierul Laurei

Eu: Există concurență în lumea handmade? În opinia ta care sunt cele mai mari greșeli pe care le face cineva atunci când este la început de drum?

Laura: Există o concurență prost înțeleasă. Doar cei slabi cred că cineva îi poate fura clienții. E loc pentru toată lumea, atât timp cât faci treaba foarte bine și, important, cât mai original. Există copiatori care vor sa profite doar de un “val”, există persoane care se cred talentate, o dată ce reușesc să întindă un servețel. Timpul însă va cerne această lume a artizanilor. Fără muncă, perseverență și o strategie bună nu reziști pe piață.

Eu: Cum decurg lucrurile atunci când vine vorba de obiecte personalizate? Ții cont de dorințele clientului sau încerci să-i convingi asupra tematicii obiectului personalizat în funcție de anumite criterii?

Laura: Designul obiectelor pe care le fac trebuie să satisfacă atât cerințele clientului, cât și dorința mea de a realiza un obiect unic și de mult bun gust. În timp am învățat că e ok să refuzi niște cerințe care nu te flatează și pe tine, ca artizan. Gusturile clienților sunt foarte diferite, însă numele tău apare pe fiecare etichetă. Ca începător accepți mai multe compromisuri, după un timp însă, dacă ții la munca ta, trebuie lucrat la aspectul ăsta.

Eu: Comparativ cu piața din afară, cum ai defini handmade-ul românesc? Ce ai schimba dacă ai avea posobilitatea?

Laura: Handmade-ul românesc are o dinamică fantastică. Văd tot timpul tehnici noi, cu materiale noi, avem artizani foarte talentați. Problema este cu promovarea lor. Trebuie sprijiniți să se expună, să ajungă în fața clienților. Altă problemă este mentalitatea cumpăratorului pentru care o chinezărie este mult mai accesibilă, în ciuda faptului că acel obiect este gol. Gol de trăiri, de sentimente și nu spune nicio poveste. Iar handmade-ul din afară este mult apreciat.

Singura modalitate prin care poți face lucruri extraordinare este să iubești ceea ce faci. – S. Jobs

Atelierul Laurei
Eu: Definește „Atelierul Laurei” în trei cuvinte!

Laura: Pasiune, muncă, stil.

Eu: Ai și alte pasiuni înafară de ceea ce știm că faci?
Laura: Nu prea mai am timp de alte pasiuni pentru că deja familia și atelierul îmi ocupă tot timpul.

Eu: Planuri de viitor care așteaptă să iasă la iveală? Poate dorești să lansezi o invitație cititoarele din Constața?

Laura: Planuri de viitor sunt. Nu le dezvălui pentru că nici eu nu le știu exact. Tot timpul caut ceva. Altceva. Asteptați-vă să vă surprind.

Eu: Draga mea, mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde la întrebări. Sper că nu am fost indiscretă, iar în încheiere spune-le cititorilor un gând bun și unde îți pot vedea, admira sau comanda lucrările.

Laura: Mulțumesc și eu pentru această onoare. Cel mai ușor sunt de găsit pe Facebook acolo unde sunt și toate lucrările mele, pe pagina mea  www.facebook.com/atelierullaurei.

The Donut Library – Început de săptămână delicios cu aromă de gogoşi

[huge_it_share]13419206_132920880464064_818443209882060842_n

Luni am fost invitată de către un coleg( Joie Negru)  din blogosfera constănţeană la o gustare de gogoşi şi cafea bună. Nu la el acasă(nu cred că ştie să facă gogoşi…dacă greşesc, admir talentul), ci într-o locaţie drăguţă din Constanţa situată pe bulevardul Tomis nr 97. The Donut Library şi-a deschis porţile de foarte puţină vreme şi se bucură de un real succes în rândul constănţenilor. Cu ce ne întâmpină The Donut Library? Bineînţeles, gogoşi delicioase cu glazură de tot felul în stil american(cum am văzut prin filmele poliţiste) şi cafea, ceai, sucuri pentru toate gusturile. În plus, ca relaxare bineînţeles, poţi citi o carte cât timp savurezi delicioasele produse. Un concept destul de interesant aş putea să zic şi cred că este singura locaţie din Constanţa care oferă acest mixt perfect.

„Cafeaua îţi ajunge în stomac, şi imediat are loc o tresărire generală. Ideile încep să se curgă asemenea batalioanelor pe câmpul de luptă şi începe bătălia. Amintirile vin în galop, în bătaia vântului. Cafeaua ţi-e aliat şi brusc, scrisul încetează să mai fie o luptă.” (Honore de Balzac)

13892223_171604166595735_2203612799631714612_n

 

Câtă dreptate are, nu? Una peste alta, întâlnirea de luni a fost una de succes. Invitaţia a fost onorată şi de Radu, Mămica Mariei şi Iamntz care a venit însoţit de fetiţa lui. Am degustat o gogoaşă numită sugestiv Summer Pop umplută cu cremă de vanilie din belşug şi o crustă crocantă. Absolut divină! Curcubeu în cerul gurii! Pe lângă „delicioşenie” mi-am comandat un Latte MARE… mi-a ajuns vreo 3 ore. Bun rău!

14315654_1240163659369429_1555623641_o

Am zăbovit vreo oră prin locaţia amintită. Am discutat câte un pic despre blogosferă în general, iar Joie a făcut poze. Ora de relaxare a fost binevenită şi m-a încărcat cu o energie pozitivă pentru întreaga zi. Dacă sunteţi prin Constanţa, nu ezitaţi să le treceţi pragul. Chiar dacă sunteţi la dietă! The Donut Library te aşteaptă  în fiecare zi  între orele 10-21 să testaţi  noile creme ce îndulcesc fabuloasele donuts.  Merită să gustaţi din toate bunătăţile pe care le fac ei acolo şi fiecare vizită se va transforma într-o experienţă unică.