Se întâmplă să bat câmpii…

Uneori asta fac. Fur curent cum s-ar zice. Băi, dar în mod grosolan. Am impresia că e un nou mod de apărare a organismului, a subconștientului… sincer, nu știu exact. Te doare părul ce pot să scot din mintea mea. Mă amuză și pe mine. Mă port copilărește de parcă mi-ar fi dor de mine… de cea care avea cândva 10-12 ani. De cea care nu se temea de nimic și avea impresia că lumea este bună, sinceră și pură. Aveam să mă izbesc de realitate un pic mai târziu și de atunci o tot fac.

Încerc să mă țin pe picioare într-o lume pe care o văd în schimbare. Într-o lume în care totul este posibil dacă crezi în tine… dacă crezi în cei din jurul tău și le oferi, atunci când trebuie, o șansă. Încerc din răsputeri să înțeleg haosul și ideile preconcepute. Încerc să dau o șansă tuturor, chiar dacă acest lucru înseamnă să fiu călcată în picioare. Chiar dacă risc să mă fac neînțeleasă… încerc să schimb ceva. Încerc să-mi repar greșelile și să adun în jurul meu oameni ce iubesc viața. Oameni ce-mi oferă sprijinul atunci când nu îl cer în mod direct, oameni ce mă iubesc așa cum sunt.

Nebună, visătoare, credulă, uneori proastă de dau în gropi… dar cică ăsta-i farmecul meu. Au fost momente când m-am simțit inutilă, respinsă și nu știam ce să fac. Dacă te uiți din avion la mine, nu fac nici cât o ceapă degerată. În rest… sunt minunată! Se întâmplă să bat câmpii atunci când te aștepți mai puțin și crede-mă, doctorii mi-au zis că sunt cât se poate de ok mintal. Încă… mai târziu nu se știe. Mă amuză oamenii care sunt oripilați când văd ceea ce fac uneori.

Vai, Aguritzo! Ai zburat cu avionul! Faci roata la 40 de ani? Dansezi, cânți, latri la lună și te transformi?

Da! Le fac pe toate și încă pe atât! Există vreo limită de vârstă în care te poți bucura de viață? Există o lege în care se interzice dreptul de a te simți ca un copil? No f… way, dude! Nu am de gând să-mi pun un sac în cap și să mă comport ca o cucoană bășinoasă doar pentru că așa vrea societatea sau doar pentru că buletinul meu arată o oarecare vârstă.

Bucurați-vă de viață, oameni dragi. Bucurați-vă de faptul că sunteți iubiți și înțeleși. Prețuiți clipele petrecute cu cei dragi și orice ați face… trăiți-vă viața din plin. E atât de frumoasă! Jur! Opriți-vă din haosul vostru și priviți în jurul vostru.

Câștigă-mi respectul, domnule/doamnă Pr-ist…

Probabil titlul vă induce în eroare, dar acest mic articol este adresat strict celor care se dau mari Pr-iști și habar nu au să lege două cuvinte. Nu dau nume și nici nu aș vedea rostul, dar sincer mi s-a acrit de oamenii care cred că „bloggerii e proști”. Băi, unii poate sunt… eu vreau să cred că sunt undeva pe la mijloc. Nu prea am sclipiri de inteligență prea dese, dar nici proasta satului nu sunt.

Ideea este că m-am săturat de email-urile mega geniale în care mi se cere o colaborare. De fapt m-am săturat de modul de abordare a expeditorului, încât mi se face greață instant și parcă l-aș lua la bătaie dacă ar fi în fața mea. Băi, cât de proastă mă crezi atunci când îmi trimiți un text care inițial a fost publicat în engleză, iar tu deșteptul lumii l-ai adaptat în limba română. Hello, tot plagiat este! A, nu? Mi s-a părut atunci! Oi fi proastă! Mai sunt unii care te aburesc ca la Ploiești.

Vai, da ce drăguț ați scris pe blog! Da, ce frumooos. Sunteți genială, doamna Aguritza! Atât de genială încât îmi permit să vă întreb dacă sunteți atât de toantă și dacă vă plictisiți… poate doriți să-mi promovați afacerea. Nu avem buget… dacă aveți ceva idei, sincer v-aș mulțumi pe veci.

Băi, eu am ciungă-n păr cumva? Aveți impresia că ideile le am în șifonier, în buzunarul din spate a blugilor de pe raftul de sus? Adică eu cu ideile, voi cu faima! Frumos! Nu că ar fi prima data… am pățit-o! Dar ce să zis, omul încearcă și insistă… oi fi proastă și nu am văzut cele douăzeci de emailuri disperate.

Vrei să colaborezi cu mine? Câștigă-mi respectul! Învață-mă să îți admir munca și fă în așa fel încât să-mi doresc o colaborare win-win cu tine. Captează-mi atenția atunci când îmi trimiți un email sau un mesaj pe facebook. Vreau să citesc un email cu o cerință clar formulată, fără ocolișuri și politețuri inutile. Faptul că mă pupi în dos… nu mă face să întorc favoarea. Cel mult îți trimit un refuz..din fundul grădinii. Spune-mi clar ce vrei de la început, ce așteptări ai și ce oferi. Nu-mi vinde baliverne, că nu le înghit… am alergie. Vrei să colaborezi cu mine? Câștigă-mi încrederea, fă în așa fel încât să văd beneficiile și jur (pe roșu, violet.. ce vrei tu) că vei avea respectul meu de la primele cuvinte.

Aș scrie multe, dar le țin pentru mine. O dau în înjurături și nu-i frumos, nu? Domnule/Doamnă Pr-ist, te rog din suflet să nu mă mai iei de proastă atunci când mai trimiți un email. Nu mă dă pe spate numele brand-ului, nici dacă ar fi Gucci. Timpul meu este prețios așa cum este al dumneavoastră… deci, să nu mai umblăm după vișini.

Ps: Nu aruncați cu roșii! E timpul cireșelor…

Detoxifierea – Energie şi Sănătate

 detox
Cu siguranţă mulţi dintre cititorii acestui blog au încercat măcar din curiozitate „procedeul” detoxifierii organismului. Când şi de ce avem nevoie de acest lucru? Suntem înconjuraţi de mulţi factori negativi şi din acest motiv, toxinele ne pătrund în organism prin aer, alimentaţie ş.a.m.d.
Migrene, scăderi bruşte în greutate, somnolenţă, indigestii, nervozitate, oboseală nejustificată, depresia, scăderea puterii de concentrare sau stările de ameţeală sunt doar câteva din simptomele care arată că organismul tău este slăbit şi are nevoie urgentă de o detoxifiere. Este bine să facem o detoxifiere corectă măcar de câteva zile(maxim 7 zile) primăvara şi toamna.
detox
Pentru o detoxifiere corectă încearcă mai întâi să elimini câteva „tabieturi” din lista ta :
– evită zahărul
– fără junk food
– renunţă la fumat
– renunţă la consumul băuturilor alcoolice
– evită pe cât posibil sarea
– renunţă la cerealele ce conţin gluten

Eat healthy, get in shape!

Încearcă să incluzi în alimentaţia ta următoarele: anghinarea, sfecla roşie, ceai verde, mere sau legume verzi. Dacă îţi plac sucurile naturale poţi încerca următoarea reţetă: 3 frunze de varză, câteva frunze de spanac şi pătrunjel, 4 morcovi, 1 sfeclă roşie măricică. Le mixaţi pe toate într-un blender cu puţină apa şi apoi consumaţi măcar câte un pahar pe zi. Este delicios şi foarte sănătos!
Pe timpul detoxifierii fă cât mai mult sport. Exerciţiile fizice îţi vor îmbunătăţi condiţia fizică şi deasemenea, îţi vor întări sistemul imunitar. Detoxifierea organismului nu trebuie făcută doar atunci când suntem la limita „supravieţuirii”, ci zilnic. Consumă în fiecare zi sucuri din fructe şi legume, alimente crude, germeni, cereale integrale, seminţe, lactate degresate. Un program de detoxifierea îţi ajută corpul şi mintea să ajungă în formă maximă, mai sănătos şi plin de energie. Unii spun că detoxifierea este o pierdere de timp, alţii spun că e un „rău” necesar… tu ce părere ai? Ce reţete minune includeţi in programul vostru de detoxifiere a organismului?

Frica de necunoscut – Tu cum faci faţă schimbărilor?

pixabay.com

Frica e blestemul omului. -Dostoievski

Sunt momente în viaţă, chiar foarte multe, când ne lovim de incertitudini. Ne izbim de obstacole parcă am fi mânaţi de un magnet invizibil. Şi nu odată s-a întâmplat să fim puşi în faţa unor situaţii în care ni se cerea „imposibilul”, nu? Adică există undeva un scenariu destul de complex în care tu ca personaj principal în viaţa ta eşti pus în situaţii noi, eşti forţat cumva să iei decizii. Câteodată nimereşti să iei cea mai bună decizie. Câteodată paralizezi de frică. Frica de necunoscut.

Nu ştii dacă deciziile tale sunt corecte şi schimbările imprevizibile din viaţa ta te pot descuraja destul de uşor. Chiar dacă uneori eşti destul de optimist, viaţa are metodele ei să te pună la încercare. De ce? Pentru că ştie că poţi! Pentru că „toate se întâmplă cu un motiv” sau „nimic nu este întâmplător” iar tu eşti singurul care poate descifra acest puzzle dement. Te îngrijorezi nejustificat când dai nas în nas cu problemele, iar sentimentul de nesiguranţă pe care îl creezi nu face decât să „hrănească” teama şi disperarea din suflet.

Înfrângerea fricii este începutul inţelepciunii. -B. Russell

Viaţa înseamnă schimbare! Oricât de greu ar fi şi oricât de „jalnică” îţi este viaţa, tu eşti singurul care poate face CEVA în privinţa asta. Găseşte o motivaţie şi vezi dincolo de gravitatea situaţiei. Acceptă lucrurile noi din viaţa ta şi încearcă să găseşti aspectele pozitive. Acceptă faptul că schimbările pot fi imprevizibile şi încearcă să te adaptezi.

Poate eşti o persoană căreia îi place să deţină controlul asupra oricărei situaţii, dar vor exista momente când frica te va paraliza. Cred că nu sunt singura care s-a confruntat cu astfel de situaţii, nu? Scopul schimbărilor nu este întotdeauna clar, dar uneori este necesară existenţalor pentru a evolua. Totul va părea mult mai simplu dacă înfrunţi problemele şi accepţi provocările care apar în viaţa ta. Tu cum faci faţă schimbărilor? Cum depăşeşti momentele dificile apărute în viaţa ta?

Ce joburi ai „îndurat” până în prezent?

pexels.com

Fară muncă, talentul nu este altceva decât un prost obicei. (G. Brassens)

Vă mai aduceţi aminte când  copilăria voastră era persecutată de întrebarea: Tu ce vrei să te faci când ajungi mare? Măi, ţin minte că era atât de enervant să repeţi over and over acelaşi răspuns pentru fiecare. Şi probabil din acest motiv, am ajuns în cele din urmă să străbat „căile necunoscute” a câtorva joburi pe care sincer, nu ştiu dacă le-aş mai avea în vizor. Alegerea unei cariere nu este deloc uşoară. Drumul până la „celebritate”, faimă şi „căruţa cu bani” este pavat cu obstacole şi o căruţă de nervi.

Acum câteva zile mă pocni melancolia. Nu ştiu cum se face, dar atunci când sunt în concediu îmi umblă mintea razna. Mă rog, mintea-mi umbla razna cam în fiecare zi… mai visează omul din când în când. Dar să lăsăm tripla mea personalitate să-şi vadă de treaba ei, nu? Aşasar, mă pocni melancolia când îmi făceam o mică „inspecţie” prin viaţă. Ce-a fost, cum a fost, ce-aş fi putut face şi alte bălării de genul. Vouă nu vi se întâmplă?

Pornind de la „întrebarea din copilărie” am făcut o mică listă cu joburile îndurate de-alungul anilor. Am inclus în lista şi „carierele de sezon”, că doar şi „ele mi-au adus o buca’ de pâine”. Deci începând din 92′ până în prezent m-au „marcat” şi chinuit următoarele joburi: ajutor de ospătar (Satul de Vacanţă casuţele Arad şi Ana Lugojana), cameristă (Costineşti), vânzătoare îngheţată (Venus şi/sau Costineşti depinde cum voia nea patronul). Apoi a urmat cariera minunată de vânzător gestionar, ajutor cofetar, patiser, bucătar (Italia), infirmieră ( pe chirurgie, ginecologie and finally sănătate mintală).

„Munca este grea, atunci când viaţa este lipsită de un scop. Când trăieşti pentru a realiza ceva mai măreţ decât propriul orgoliu, munca grea devine o plăcere nebănuită” – Steve Pavlina.

Cam multe, nu? Nu ştiu de ce le-am acceptat, cert este că la acel moment de „răscruce” erau ca pâinea caldă. Am avut multe de învăţat de la fiecare, iar de la altele am rămas cu amintiri amare. Nu mi-a fost ruşine cu „munca de jos” şi dacă ar fi să întorc timpul…probabil aş face la fel. Voi ce joburi aţi „îndurat” până în prezent, dragii mei?

De ce urăsc vara câteodată…

caldura

De ce? Că aşa vreau, bre! Că pot! Dacă în copilărie aşteptam cu nerăbdare vacanţa de vară pentru a merge la plajă, ştrand, cai verzi pe pereţi şi alte nimicuri, după o anumită şi respectuoasă vârstă nu mai este aşa de amuzant. Serios, chiar nu eşti sexy când transpiri ca o cămilă în deşertul Sahara (nu că ai fi sexy în alte contexte, dar ce contează) şi hainele se lipesc de tine de parcă ai fi dat cu lipici. Urăsc vara pentru că niciodată nu îmi găsesc un nenorocit de costum de baie care să-mi placă 100% şi bineînţeles, să-mi ascundă toate imperfecţiunile. Mă enervează faptul că întotdeauna mă bronzez ca o tractoristă fix atunci când sunt obligată de forţele universului să ajung la un eveniment.

caldura

Make-up? In your dreams, doll! Se scurge mai rău ca untul pe o bucată de mămăligă proaspăt scoasă din ceaun. Să nu uităm de epilare…băi, te chinui să elimini toate „vrejurile” şi când ajungi pe plajă tot mai găseşti câte un nenorocit care se zbenguie într-o fericire obraznică. Urăsc vara pentru că mulţi uită să-şi spele dosul obosit şi sunt obligată să-mi distrug inocenţa olfactivă cu diferite arome. Te urăsc pentru că mă obligi să mă despoi şi să umblu ca o descreierată prin oraş, îmbrăcată-n cât mai sumar atrăgând privirile dobitocilor dereglaţi hormonal.

Dragă vară, îmi cer iertare… dar te urăsc pentru că-mi transformi bucătăria într-un cuptor atunci când gătesc şi singurii care au de suferit în această ecuaţie este familia mea: una bucată soţ şi doi copii care ameninţă cu plecatul de acasă dacă le mai servesc dimineaţă, prânz şi seară…salată! Te urăsc pentru că ma obligi să bag în funcţiune aparatul de aer condiţionat, iar sinuzita, cervicala şi reumatismele din oscioare se răzbună atunci când lumea îmi este mai dragă. Te urăsc pentru că atunci când intru eu în concediu, te apucă strechea şi faci pe nebuna aducând norii…vreo săptămână! Jur că aşa s-a întâmplat în ultimii ani! Aş mai avea milioane de motive să le înşir, ştiai? Mă duc să mai beau nişte apă să mă răcoresc…

 

Sanziene în Urban 2016 – Recomandări

sanziene in urban

Sanziene in Urban, o zi în care vei admira tradiţia în fiecare om. Astăzi vreau să vă invit la un eveniment deosebit  organizat în Constanţa.  Ziua Universală a Iei românești va fi sărbătorită pe data de 24 iunie ora 17 în Piaţa Ovidiu, Constanţa. Ziua Internațională a iei a fost creată în 2013 de către un grup de inițiativă pe  reţeaua de socializare facebook numit La Blouse Roumaine. Peste 100 de oameni vor veni acolo şi vor purta cu mândrie cămaşa tradiţional românească. Frumos colorate, pline de veselie şi istorie, ia tradiţională va fi prezentată din diferite zone etnografice şi bineînţeles, vom avea câteva piese atent lucrate din regiunea noastră Dobrogea. Şi anul trecut, Constanţa în straie de sărbătoare s-a bucurat de un adevărat succes. În cadrul aceluiași eveniment va exista pe lângă multe alte surprize, o expoziție de fotografie numită sugestiv „Sânziene în Urban”, creat cu scopul de a promova prin arta fotografică arta tradiţională a cămăşilor autentice româneşti.

sanziene in urban

Evenimentul în sine s-a bucurat de un succes deosebit, fiind sărbătorit  trei ani la rând în peste cincizeci de țări și mai mult de o sută de localități din România și din întreaga lume. Proiectul „Sanziene în Urban” de pe meleagurile dobrogene a fost iniţiat de Simona Moon(o tânăra frumoasă, deşteaptă foc care organizează ateliere de cusături tradiționale la Constanța), Radu Niculescu şi cu ajutorul doamnelor de la Şezătoare Constanţa. În ultima vreme am observat că lumea acordă o mai mare atenţie pieselor de vestimentaţie cu motive tradiţionale româneşti, iar acest lucru mă bucură nespus de mult. Succesul bluzei autentice româneşti şi a motivelor folclorice a luat amploare în ultimii trei ani, singura dorinţă a mea este să o purtăm cu mândrie oricând avem ocazia şi nu doar că este la modă. Tradiţiile nu trebuie uitate, ele ne definesc ca popor şi consider că este de datoria noastră să ducem mai departe şi să promovăm obiceiurile strămoşeşti ce ne reprezintă. Eu vă aştept în număr cât mai mare la acest eveniment, dragii mei. Dacă mă zăriţi pe acolo printre sanziene, trageţi-mă de „cămeşă”…probabil voi fi acaparată de priveliştea minunată de acolo şi nu vă voi zări la timp util să mă salut şi să vă îmbrăţisez cu tot sufletul!

Găzduire Web – Cu paşi mărunţi către profesionalism şi performanţă…

 

Sunt blogger de 4 ani de zile, dragii mei. Am început stângaci cu teamă că cineva/oricine ar putea să şteargă cu mine pe jos. S-a întâmplat de câteva ori dar nu am renunţat să scriu, să-mi perfecţionez stilul şi să atrag aprecierile celor ce mă citesc. Ei, cititorii care mă urmăresc din umbră de atâţia ani m-au făcut ceea ce sunt acum. De multe ori m-am lovit de întrebarea:
” De ce nu treci la următoarea etapă? Ai domeniu? Ai face minuni cu blogul tău…”
Chiar astăzi un colaborator mai vechi al blogului m-a întrebat a nu ştiu câta oară acelaşi lucru. De multe ori am pierdut colaborări pe termen lung tot din această cauză… blogul se află pe o pltformă gratuită şi oricât aş scrie de bine, tot nu este suficient. Trebuie să dau dovadă de profesionalism 100% chiar dacă nu sunt o companie multinaţională sau proprietarul unor afaceri cu multe zerouri în coadă. Chiar dacă articolele mele furnizează informaţii utile cititorilor, potenţialii colaboratori caută mereu profesionişti care să-i ajute să răspândească informaţii despre serviciile oferite etc etc. Strategiile publicitare din presa scrisă se fac în majoritatea timpului cu ajutorul bloggerilor, mai ales cu cei care au deja domeniu şi profită de performaţele unui pachet de găzduire web. De fiecare dată când mă hotăram să trec la pasul următor mă apuca teama. Dacă pierd munca mea? Dacă greşesc cu transferul tuturor articolelor, dacă… mii de întrebări şi chiar dacă prietenii mei din blogosferă încercau să-mi explice „paşii către succes”, mintea mea refuza de proceseze datele. Am încercat să mă documentez cât mai bine despre ce înseamnă un domeniu şi despre găduirea web. Citind şi recitind de zeci de ori parcă nu mi se mai pare totul atât de greu. Toate datele şi cuvintele alea „grele” mi se par un film de SF, ceva imposibil de înţeles şi realizat. E ca şi cum i-aş cere soţului să nască un copil…deci, imposibilul! Din nou, fac doi paşi în spate şi bat în retragere. O să mai treacă 2 sau poate 3 ani până mă hotărăsc…aş fi vrut eu să mai trag mâţa de coadă, noroc cu prietenii care mi-au dat vreo două perechi de palme virtuale şi m-au trezit la realitate cât de cât.
Şi ghici ce? Gata! Sunt hotărâtă 100%! Cum deja am domeniu, am găsit un pachet de găzduire ieftin. Exact ce îmi trebuie şi nici nu mă sărăceşte la buzunar.
Pachetul ales îmi oferă configurare, transfer şi consultanţă gratuit, CPanel, instrumente SEO Attracta, trafic de calitate, antivirus, antispam, performanţă maximă, backup zilnic şi multe alte beneficii. Că tot mă plângeam că-mi stric „munca de-o viaţă”, astrele ţin cu mine şi m-au scos în cale soluţia salvatoare. Ce ziceţi, sunteţi pregătiţi să o vedeţi pe Aguriza în „haine noi”?

Copilărie (re)marcată…

Filmele de animaţie au fost prezente în copilăria mea circa 10 minute maxim pe seară sau ocazional în weekend. Cu porţia, frate! Şi ferească sfântul să faci vreo boacănă între timp că „te-ai lins pe bot” timp de două săptămâni de la porţia de imaginaţie. Şi credeţi-mă, se întâmpla destul de des. Eram patru „copchii” la mama şi nu trecea zi să nu facem vreo tâmpenie. Tom şi Jerry, Mihaela, Bambi (la care plângeam de se înecă scenaristul în fântâna mea arteziană : nu vleaau să moalăăă!) sau Nu Zaietz Pagadi erau printre favoritele mele din copilărie
sursa foto: deviantart.com 
Mai târziu am „evoluat”. Sailor Moon a devenit idolul, personajul imaginar cu care vorbeam uneori sau chiar îmi imaginam că sunt „eroina” spaţiului. Nu vă zic câte scaltoace luam după ceafă când învârteam teul mamii prin casă de zburau „vestitele bibelouri” cât colo. Pentru că eram ca o mică maimuţă ce imita orice vedea la televizor, mama a hotărât să mă înscrie la gimnastică ritmică. Personalitatea „Sailor Moon” era prea puternică, într-un final am ajuns să practic câţiva ani judo. 
Dacă în perioada de mult apusă aveam anumite restricţii, acum există DVD, BluRay şi alte minunăţii pe care în copilărie nici nu ştiam că se vor inventa. Filmele de animaţie au un impact deosebit asupra unui copil. El nu ştie să facă diferenţa între real şi fantastic, aşa că este de datoria fiecărui părinte să fie atent la ce vizionează copilul şi mai ales să acorde o importanţă calităţii acelui film animat. Chiar dacă el este amuzat din cale afară de eroii năzdravani ce îşi etalează puterile, fă tot posibilul să nu vizioneze desene animate în care subiectul principal este războiul, luptele sau orice tip de violenţă. Eu ştiu ce zic, dragii mei. Am crescut doi năzdrăvani şi când mă gândesc la perioada „Ben 10”  mă apucă groaza. Unde mai pui că am fost „obligată” să cumpăr tot arsenalul văzut, inventat în acel film animat. Multe manifestări ciudate ale unor copii se regăsesc în gama variată de filme de animaţie pe care ei le vizionează ore-n şir fără supraveghere. 
Imaginaţia, fantasticul, gândirea sau memoria toate au un rol important în dezvoltarea copilului tau atunci când ştii că este capabil să diferenţieze binele de rău şi de multe ori personajele negative prezentate în animaţii acaparează mintea copilului într-un mod nedorit. Oferă-i soluţii atractive atunci când doreşte să vizioneze un film animat, cultivă-i bunul gust şi învaţă-l să aprecieze calitatea. Vă doresc vizionare plăcută şi până data viitoare fiţi atenţi… Stă să plouă cu chiftele
Acest articol participă la proba nr 6 din cadrul competiţiei Spring SuperBlog 2016!

Câteodată aş vrea să fiu …( dorinţe, gânduri)

As vrea sa fiu
foto credit : pixabay.com
Aş vrea să fiu o frunză. Să adorm legănată de vânt şi-apoi să mă ducă departe, undeva unde să nu mă ştie nimeni.
Aş vrea să fiu o stea pe cer să pot lumina drumul celor ce au nevoie şi să mă joc cu umbra lor, implorându-i să-şi pună o dorinţă…decentă.
Aş vrea să fiu o floare de primăvară şi să ofer zâmbete atunci când sunt privită.
Aş vrea să fiu răsăritul de dimineaţă, să-ţi încălzesc inima îngheţată de gânduri şi trăiri pesimiste.
Aş vrea să fiu un călător prin lume. Să pot vedea şi cunoaşte suflete frumoase ce-mi pot dărui câte puţin din înţelepciunea lor.
Aş vrea să fiu o carte din care să poţi învăţa să zâmbeşti după fiecare frază.
As vrea sa fiu

 Gânduri amestecate-n cafeaua de dimineaţă…

Aş vrea să fiu o caracatiţă…să te sugrum de dor atunci când te văd.

Aş vrea să fiu o căruţă! Să-ţi car grijile şi problemele până la capătul lumii şi-apoi să le îngrop pentru a nu fi găsite de nimeni.

Aş vrea să fiu un cireş de mai să poţi dormi la umbra mea, să te ascunzi de razele soarelui ascultându-mi cântecul acompaniat de vânt.
Aş vrea să fiu un scenariu de film în care finalul să fie lăsat „în coadă de peşte”.  Să nu înţelegi nimic şi să-ţi dau ocazia să fii tu cel care oferă deznodământul.
Aş vrea să fiu un gând şi-apoi să mă strecor în mintea ta, zăpăcindu-ţi atitudinea sau personalitatea după bunul meu plac…cam meschin, nu?
Aş vrea să fiu un concert de vioară chiar dacă… de obicei sunt afonă.  Vei trece peste acest mic defect, nu?
Aş vrea să fiu ceva, altceva decât ce-am fost în celelalte vieţi sau poate nu. Acum sunt doar gânduri dintr-o după-amiază rece dintr-un anotimp de începuturi.
Aş vrea să fiu atât cât se cuvine şi nimic mai mult…