Miercurea creativă cu Pretty Kitty…

Migală, dragoste pentru artă și frumos, creativitate și dorința de a evolua permanent… astăzi o vom cunoaște pe Andreea, creatoarea „Pretty Kitty” ce dă viață unor lucruri minunate. Se vede pasiunea ei și din acest motiv vreau să o cunoașteți și voi.

Eu: Bună dimineața, Andreea! Mulțumesc că ai acceptat invitația de a-mi răspunde la câteva întrebări.

Andreea: Bună dimineaţa, Maria! Mulţumesc şi eu pentru invitaţie şi mă bucur tare că pot împărtăşi publicului o bucăţică din povestea pasiunii mele.

Eu: Spune-mi te rog, care este povestea ce se ascunde în spatele „Pretty Kitty”… care a fost primul obiect creat de tine și de la ce a pornit totul?

Andreea: Am început lucrul handmade în luna februarie anul 2011… aveam şi am o pasiune pentru artă, pentru frumos. Înainte de a începe creaţiile, am cochetat cu desenul, cu pictura. Îmi plăcea să desenez în creion şi să pictez pe sticlă și reproduceam icoane… numai că a trecut timpul, eu am crescut. Meseria mea de sportivă mi-a ocupat ceva din timpul pe care îl aveam dedicat acestui lucru şi de aceea nu am putut aprofunda domeniul picturii. În timp mi-am dat seama că trebuie să mă reapuc de ceva. Ceva ce înseamnă artă, creativitate, suflet.

Am început să mă documentez despre procesul handmade și mi-a plăcut cum sună, cum arată. Pur şi simplu îmi place ideea de a crea. După ce m-am pus la punct cu micile detalii am început să croşetez (dar nu-mi ieşea şi nici nu am fost perseverentă), apoi înodam brăţări (dar nici aici nu am fost atrasă). Voiam să croiesc… mi-am cumpărat câteva reviste BURDA unde găseam schiţele şi mă chinuiam să tai materiale şi să cos la mână (pentru că nu-mi permiteam să-mi cumpăr o maşină de cusut) și mi-a plăcut. Cred că mă apuc şi de croit, timp să am.

După nopţi întregi de citit şi vizionat pe youtube am început să mă joc cu acea plastilină cum o denumeşte toată lumea… FIMO… începutul e ca oricare altul, greu… însă pe parcurs am simţit că am îndemânare, am pus în practică şi deja micile mele creaţii luau aploare şi mă bucură. Tot exersând, strânsesem ceva pe stoc, dar a durat o veşnicie până am ieşit cu ele „pe piaţă”. Ţin minte şi acum cât de fericită am fost pentru că prima mea vânzare depăşea cu puţin 200 RON.

Eu: Ținând cont de faptul că ești artist handmade și probabil ai o viață socială intensă… unde și cum îți găsești inspirația?

Andreea: A durat ceva timp să-mi creez stilul personal… chiar dacă şi acum mă mai inspir din lucrările artizanilor din afară (niciodată nu iese ceva pur identic). Mă inspiră oamenii care vin cu idei proprii şi împreună putem schiţa produsul dorit. La început, am fost de câteva ori mustrata sau atenţionata mai bine zis de către fetele din breaslă, pentru că nu era tocmai un lucru drăguţ. A te inspira e una, pentru că la o anumită lucrare poţi adăuga amprenta ta… şi a copia este alta. Mai am multe de învăţat, însă consider că am reuşit să-mi deschid uşi şi să intru pe piaţa prin lucrările mele.

A fost greu, însă nu imposibil. Am investit destul financiar şi nu mai zic sufleteşte, pentru că în toate lucrările mele există o parte din sufletul meu, pentru că întodeauna când lucrez mă detaşez de lumea nebună în care trăim şi rămân doar eu cu mine. Mi-ar plăcea să pot avea o deschidere mai mare, însă este prea puţin promovată lumea handmade-ului şi din păcate nu poţi trăi din asta. Însa, nu se ştie niciodată ce îţi rezervă viitorul.

Eu: Ce îți place și ce iți displace în “lumea handmade-ului”?

Andreea: Îmi place lumea handmade-ului pentru că în fiecare lucrare a artizanilor, fie că lucrează cu polimer sau altceva există amprenta noastră. Există autenticitate şi din 100 de produse şti sigur că unul din ele este al tău, însă atunci când pe piaţa apare copia perfectă a originalului este dureros, pentru că nu prea ai ce face în situaţia dată. Până la urmă este loc pentru fiecare, atâta timp cât publicul este cel care alege. Important este să placă şi să fie apreciate. Există şi alţi artizani care realizează diverse din pasta polimerică, însă fiecare lucram diferit, aici intervine de altfel gusturile şi preferinţele clienţilor.

Eu: Ce greutăți întâmpini în lumea handmade? Cât de apreciată este munca ta, ce ai învățat până acum și cum te-a schimbat pe tine ca om…

Andreea: Cred că cea mai mare greutate şi nu numai în lumea handmade, este lipsa timpului. Acesta îmi dă de cele mai multe ori bătăi de cap, pentru că oricât aş încerca să mă organizez, aşa încât SĂ NU REFUZ PE NIMENI, să am timp pentru copil, casa şi soţ, întodeauna sunt cam pe fugă… însă nu mă plâng, momentan. Am un singur copil, aşa că timpul pentru lucru este de obicei noaptea între orele 23 p. m- 3 a.m.
Au început să fie din ce în ce mai apreciate lucrările mele, de exemplu cam de un an de zile pot spune că lucrez intens şi pe bandă rulantă la colecţia mea de moţaţi, care cred că mă reprezintă 100% “Moţaţi în rama”. Până la urma depinde şi de client, unii sunt mai pretenţioşi, alţii nu. Unii îmi lăsă mâna liberă, iar alţii îmi scriu cele mai mici detalii, unii sunt nemulţumiţi, iar alţii se bucură şi zâmbesc până la urechi de “chestii – trestii personalizate, fiecare cu poveşti aparte” aşa cum le spun eu. Îmi place să cred că sunt aceeaşi, cu fiecare lucru realizat am evoluat, am căpătat îndemânare, încredere şi acum orice provocare este binevenită. Da îmi plac provocările şi să mă autodepăşesc, chiar dacă, cu ceva timp în urmă, când priveam anumite lucrări, nu m-aş fi văzut în stare de a le realiza şi eu.

Eu: Handmade-ul românesc, hobby sau bussines? Cum a evoluat afacerea ta și care a fost rețeta succesului?

Andreea: Cred că majoritatea artiştilor pornesc în lumea handmade de la un hobby, care îi reprezintă. Aşa cum am spus şi mai devreme, eu am avut mereu înclinaţii artistice. Pictam, coseam, împleteam… însă mi s-a părut un hazard şi am vrut să performez în ceva, probabil de aceea am trecut prin multe, ca să mă pot regăsi şi a pot evolua într-un domeniu. L-am găsit pe FIMO şi am devenit cei mai buni prieteni, aproape de nedespărţit.

A fost dificil, oarecum să-mi creez „un brand”, nu ştiam ce mă reprezintă, căutam şi întrebam în stânga şi-n dreapta… la început am fost „Handmade DEEA”. Am mers ceva cu numele ăsta, făcusem deja un blog http://deeadeutzaa.blogspot.ro/ (care de atunci a rămas neschimbat) sunt destule poze şi chiar acum am intrat şi am văzut cât de mult am progresat… îmi place tare mult să mă uit în urmă la lucrările mele… şi să-mi dau seama că de la an la an, evoluez şi lucrez cu acurateţe.

De la „Handmade DEEA” (pentru că mi se părea banal), m-am gândit mai mult şi am încercat să caut ceva ce mă reprezintă. Sunt o iubitoare de pisicuţe și îmi plăcea cum sună „Pretty Little Kitty”. Am mers şi cu acest nume cam un an jumate, însă într-un final m-am decis şi am hotărât să-mi creez un logo (care reprezintă o pisicuţă cochetă) numai al meu cu numele „PRETTY KITTY”. Nu am avut o reţetă a succesului, pur şi simplu am început să mă implic mai mult şi să mă promovez aşa cum am ştiut eu cel mai bine.

Eu: Sunt curioasă cum îți promovezi lucrările… spune-mi, online-ul este mult mai de succes decât târgurile handmade? Cum atragi clienții?

Andreea: Aşa cum am spus lipsa timpului este o problemă generală, aşa că, participarea la târguri nu mi se pare accesibilă deloc, cel puţin pentru mine. Prefer să particip achiziţionând produse de la alţi creatori. Pe lângă asta cu mult timp în urmă, când eram la început, am participat la 2 târguri de care nu am fost foarte mulţumită, probabil nu au fost îndeajuns de mediatizate şi lipsa vizitatorilor şi-a spus cuvântul.

Acum este mult mai accesibil promovarea online, Facebookul şi Instagramul sunt la îndemâna oricui. Acum, marea majoritate are acces la aceste 2 mari platforme. Încerc să-mi menţin pagina activa şi să postez cât de des pot produsele pe care le realizez, atunci când îmi permit aloc şi un minim buget pentru o promovare plătită, pe lângă acestea sunt implicată şi în grupuri de networking unde de ajutăm reciproc, pentru a avea o vizibilitate cât mai mare a paginii. Potenţialii clienți sunt întodeauna atraşi de produsele fotografiate frumos, recunosc că nu prea pricep la capitolul ăsta, însă încerc să am cât mai multă lumină naturală.

Eu: „Pretty Kitty” are proiecte de viitor? Colaborezi cu cineva sau ești implicată în vreo campanie specială?

Andreea: Îţi dai seama, ca oricine îşi doreşte să atingă cel mai înalt nivel!!! Nici nu ştiu… timpul este foarte limitat şi alergam de colo-colo pentru a supravieţui. Dacă aş şti că pot trăi din asta… că-mi pot achita facturile şi ratele, aş renunţa în secunda 0 la jobul de acum şi mi-aş îndrepta toată atenţia către pasiunea mea pentru a o dezvolta intr- o mică afacere. Am multe idei şi dorinţe, însă viaţa te supune la multe încercări şi nu şti ce-ţi rezervă ziua de mâine.

Sunt puţini cei care muncesc cu drag, pentru că le place ceea ce fac. Din păcate, nu avem deschidere, uşile sunt prea mici iar când vrem să trecem, dăm cu capul de sus şi ne cam doare. Mă limitez… iar unde am ajuns acum este mulţumitor. Îţi dai seama că dorinţa mea rămâne, de a creşte de la an la an. Nu am de gând să renunţ niciodată, pentru că nu ştii încotro te duce viaţă şi nici ce este rezervat pentru tine. Însă ştiu un lucru… am atelierul la îndemână şi ori de câte ori vreau şi simt nevoia de a mă detaşa, nu mă împiedica nimic să-mi aştern sufletul într-o creaţie.

Am diferite colaborări şi mereu sunt deschisă la proiecte noi. Curând aş vrea să lansez o campanie, dacă pot spune aşa, unde la fiecare început de luna vreau să scot la licitaţie un “Moţat în rama”. Toţi aceşti bănuţi vreau să fie depuşi în asociația “INIMA COPIILOR”. De ce aici? Pentru că îmi doresc să fiu implicată cumva în a oferi ajutor acestor copii cu inimioara specială. Ştiu ce înseamnă disperarea în astfel de situaţie, am trecut prin asta şi este dureros.

Eu: Există concurență în lumea handmade? În opinia ta care sunt cele mai mari greșeli pe care le face cineva atunci când este la început de drum?

Andreea: Exista da, însă cred cu tărie că publicul este cel care alege. Pentru început de drum este nevoie de pasiune şi perseverenţă, iar găsirea unui stil personal este cea mai importantă şi grea alegere, o comunicare bună cu potenţialii clienţi şi implicit seriozitate. Cam acestea ar fi lucrurile de care ar trebui să ţină cont pentru început.

Eu: Cum decurg lucrurile atunci când vine vorba de obiecte personalizate? Ții cont de dorințele clientului sau încerci să-i convingi asupra tematicii obiectului personalizat în funcție de anumite criterii?

Andreea: În primul rând îl fac atent la stilul meu de lucru, pentru că s-a întâmplat ca de multe ori să vină cu poze de la alţi artizani cunoscuţi, vrând să le fac identic acel model, după aceea stabilim acest aspect discutăm detaliile pe care şi le doreşte, le cer un model pe care l-au văzut pe pagină, culori, mesajele care vor să apară, le cer şi poze (pentru că personajele încerc să le fac să arate cât mai mult cu originalul) şi uneori îmi mai lasă şi mâna liberă… iar asta mă bucura cel mai tare.

Eu: Comparativ cu piața din afară, cum ai defini handmade-ul românesc? Ce ai schimba dacă ai avea posibilitatea?

Andreea: În afara ştiu că este foarte apreciat handmade-ul şi acolo pot spune că sunt apreciate la adevărata lor valoare. Aici în ţară, nu sunt atât de accesibile la preţ, iar asta probabil este un dezavantaj pentru cei care îşi doresc şi nu îşi permit! Aş schimba mentalitatea oamenilor…

Eu: Definește „Pretty Kitty” în trei cuvinte!

Andreea: Nu sunt 3 cuvinte, dar e ceva ce mă reprezintă “Chestii- trestii personalizate, fiecare cu poveşti aparte “.

Eu: Ai și alte pasiuni înafară de ceea ce știm că faci?

Andreea: Da. Îmi place să citesc. Am început 2 cărţi pe care nu ştiu când voi reuşi să le termin… probabil va trebui să le iau de la capăt când va fi momentul. Îmi place să cumpăr diverse (deci shoppingul) îmi place să gătesc (dar nu foarte des), să ascult muzica, să călătoresc…

Eu: Planuri de viitor care așteaptă să iasă la iveală?

Andreea: Aştept să văd ce îmi rezervă viitorul. Momentan nu am planuri legat de “Pretty Kitty”.

Eu: Draga mea, mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde la întrebări. Sper că nu am fost indiscretă, iar în încheiere spune-le cititorilor un gând bun și unde îți pot vedea, admira sau comanda lucrările.

Andreea: Cu mult drag! Mulţumesc şi eu pentru invitaţia de a vă povesti puţin din ce însemn eu şi Pretty Kitty. Le mulţumesc tuturor celor care urmăresc cu interes proiectul meu, fără ei probabil proiectul meu de suflet nu ar fi fost astăzi, aici. Desigur dacă îşi doresc să achiziţioneze ‘Chestii-trestii personalizate, fiecare cu poveşti aparte” îi aştept cu drag pe pagina mea https://business.facebook.com/prettykitty.ro/ o lume magică plină de culoare şi zâmbete!

Miercurea creativă – Interviu handmade cu Lenani…

Așa cum v-am obișnuit, ne întoarcem astăzi în Miercurea Creativă și o vom cunoaște pe Elena Niță… artist autodidact, Zenart junkie, mamă full time ce funcționează pe bază de cafea, pupici si artă. Lucrate cu migală și multă dragoste, creațiile Lenani se deosebesc prin unicitate și delicatețe. Curioși ce mi-a răspuns la setul de întrebări? Păi, să vedem cum a decurs totul…

Eu: Bună, Elena! Mulțumesc că ai acceptat invitația de a-mi răspunde la câteva întrebări.

Elena: Cu mult drag! Eu mulţumesc pentru interesul acordat proiectului meu drag.

Eu: Spune-mi te rog, care este povestea ce se ascunde în spatele „Lenani”… care a fost primul obiect creat de tine și de la ce a pornit totul?

Elena: În spatele Lenani sunt eu, Elena, o mamă de pui pufos şi creţ, pasionată de desen. Totul a pornit când eram însărcinată cu cel mic. O întâmplare deloc întâmplătoare (cum aveam să înţeleg când toate s-au legat) a făcut să descopăr stilul lettering (un scris mai aparte, de mână, în diverse fonturi şi care necesită multă practică) pe un blog din USA a unei mame de trei copii. M-am gândit că dacă ea poate, trebuie să pot şi eu. Fără să mă gândesc prea mult am investit o sumă destul de mare în materiale (hârtie specială, linere etc.) şi m-am apucat de exersat. Între timp răsfoindu-i blogul am descoperit stilul de desen Zenart şi… m-a cucerit total.

Atâtea detalii într-un desen nu văzusem niciodată! Am lăsat baltă lettering-ul şi m-am apucat de Zenart. Cu toate că (credeam eu) mereu m-am priceput la desen, acum îmi părea o muncă incredibilă pentru că nu îmi ieşea nici pe departe cum ar fi trebuit. Lipsa de experienţă era mai mult decât evidenta.
Timp de 1 an şi ceva am exersat cât am putut de mult şi când am considerat că am ajuns la un nivel cât de cât ok am făcut publice lucrările mele. Am început cu pagini de colorat pentru adulţi (copiii nu au motricitatea fină suficient de dezvoltată pentru a colora desene foarte migăloase), am continuat cu tablouri şi gama de produse s-a mărit repede.

Eu: Ținând cont de faptul că ești artist handmade și probabil ai o viață socială intensă … unde și cum îți găsești inspirația?

Elena: Bine spus “probabil”, haha. Viaţa mea socială se rezuma la întâlnirile cu clienţii, plimbări cu copilul prin oraş şi câte o cafea bună băută cu persoane dragi. Fiind o fire introverta mă oboseşte socializarea în exces. Ca să poţi face Zenart ai nevoie de o anumită stare pe care o capăt doar când sunt eu cu mine, când am linişte şi sunt foarte calmă. Altfel nu iese ce şi cum trebuie. “Alimentarea” mea sunt soţul şi copilul, micul meu univers fericit. Pentru a-mi păstra starea creativă încerc pe cât posibil să stau departe de agitaţie, de negativism, de persoane toxice care te seacă de energie uneori prin simpla prezenţă.

În desenele mele mă inspiră mult natura şi elementele florale. Au o frumuseţe aparte, o ordine perfectă, o simetrie fantastică. O altă inspiraţie este cosmosul pe care îl puteţi vedea în câteva din lucrările mele. Galaxiile mă fascinează şi cu toate că nu voi putea reproduce vreodată frumuseţea Universului, o să încerc în continuare măcar să mă apropii şi prin desenele mele cosmice să redau aceeaşi stare transmisă prin Zenart. Ca o concluzie pot spune că inspiraţia mea o constitue micro şi macro Cosmosul.

Eu: Ce îți place și ce iți displace în “lumea handmade-ului”?

Elena: Eu am început să fac handmade prin 2010, mai exact bijuterii. Apoi am continuat cu alte “experimente” dar nimic nu mi s-a potrivit manuşa aşa că am renunţat la fiecare tentativă relativ repede şi am rămas cu mulţi bani investiţi. Revenind la întrebare, ce îmi place la lumea Handmade este pasiunea cu care anumite persoane lucrează şi minunile care ies din mâinile cuiva care îşi pune sufletul în fiecare produs. Am avut ocazia să văd adevărate opere de artă, obiecte lucrate impecabil şi calitativ şi asta mă bucura şi mă îmbogăţeşte sufleteşte. Un alt lucru care îmi place este dorinţa artizanilor de a lucra cu mâinile, de a crea ceva din nimic, de a se face utili şi de a se hrăni cu satisfacţia unui client mulţumit şi a unor produse excepţionale.


Ce nu îmi place este supra saturarea pieţei. Da, suntem datori nouă înşine să încercăm, să experimentăm, dar la un punct Handmade-ul devine kitch şi se pierde pasiunea de a crea rămânând doar dorinţa de a scoate profit cu orice preţ. Aşa apar artizanii sezonieri. Cei care copiază mult, cei care calcă în picioare orice principiu doar pentru a vinde, cei care strică piaţa oferind calitate îndoielnică şi preţuri mult sub medie.
Intenţia adevăraţilor artizani este de a educa publicul pe parcurs. Potenţialul client trebuie să înţeleagă faptul că un produs bine realizat poate avea un preţ de 3 ori mai mare decât varianta chinezească din piaţă şi e perfect normal să fie aşa. Este greu să faci oamenii să îţi respecte munca financiar la adevărata valoare când uneori ajung să îşi facă o părere proastă despre produsele handmade după ce au avut experienţe nefericite cu persoane care fac handmade de ocazie.

Eu: Ce greutăți întâmpini în lumea handmade? Cât de apreciată este munca ta, ce ai învățat până acum și cum te-a schimbat pe tine ca om…

Elena: Singura greutate momentan este lipsa timpului. Munca mea a ajuns să fie foarte apreciată pentru că am un stil unic şi foarte greu de reprodus. Ceea ce creez arata foarte bine şi sunt obiecte practice aşa că asta e un plus. Lucrez foarte migălos şi cu multă dăruire şi se vede. Mă bucur enorm că arta mea a fost atât de bine primită, îmi umple sufletul.

Ce am învăţat de când fac Zenart este faptul că oamenii caută lucruri care să îi deconecteze, care să îi bucure şi care să le aducă linişte. De fiecare dată când cineva plasează o comandă pe Lenani mă simt onorată să contribui la fericirea micului lor Univers. Sunt o fire realistă în general şi nu am aşteptări de la nimeni, părerea despre umanitate în general nu este un roz dar majoritatea celor cu care am intrat în contact de când fac Zenart sunt persoane calde şi deschise şi asta mă bucură. Cum ar veni, mai avem o şansă.


Eu: Handmade-ul românesc, hobby sau bussines? Cum a evoluat afacerea ta și care a fost rețeta succesului?

Elena: Este foarte dificil în România să te întreţii din handmade dar nu imposibil. Proiectul meu încă se afla în stadiul de hobby dar plănuiesc să îl transform într-un business cât se poate de curând. Am început cu 2-3 comenzi lunar, acum am agenda full pe următoarele 3 luni. Avântul ăsta a necesitat multă muncă, nopţi nedormite, investiţie, promovare şi lista continuă. Este un efort constant care în timp dă rezultate. Nu poţi trage tare o săptămână şi apoi să aştepţi să pice din cer clienţi şi notorietate. Devinde un stil de viaţă şi ce ştiu sigur este ca acum nu aş mai putea face altceva.

Eu: Sunt curioasă cum îți promovezi lucrările… spune-mi, online-ul este mult mai de succes decât târgurile handmade? Cum atragi clienții?

Elena: Online-ul este varianta cea mai bună pentru mine. Pentru alţii poate funcţionează mai bine târgurile dar pentru mine clienţii vin din online. Promovarea o fac pe reţelele de socializare şi lumea e foarte receptivă. Clienţii acum vin pur şi simplu. Poate că stilul în care îmi promovez produsele contează, calitatea fotografiilor contează şi ea, este un pachet complet care atrage interesul.

Eu: „Lenani” are proiecte de viitor? Colaborezi cu cineva sau ești implicată în vreo campanie specială?

Elena: Da, plănuiesc să diversific şi mai mult gama de produse, stilul va avea parte de îmbunătăţiri şi cu toate ca desenele mele sunt înflorate şi feminine, o să urmeze şi câteva produse pentru bărbaţi. Sunt foarte curioasă cum vor fi primite. Colaborări şi campanii nu am în acest moment, dar dacă va apărea ceva care să îmi stârnească interesul voi accepta şi mă voi implica cu drag.

Eu: Există concurență în lumea handmade? În opinia ta care sunt cele mai mari greșeli pe care le face cineva atunci când este la început de drum?

Elena: Clar exista! Fără concurenta nu ne-am putea autodepăşi, nu am putea evolua. Cea mai mare greşeală a unui începător este să nu investească în materiale de calitate sau chiar dacă are materiale bune, să facă o treabă de mântuială. Atenţia la detalii este esenţială. O altă greşeală tine de încredere. Unii se subestimează, alţii se supraestimează.

Extremele nu sunt bune niciodată. Cel mai sănătos este să ştii să îţi apreciezi munca la adevărata valoare, să recunoşti atunci când greşeşti şi să ai grijă să nu se repete. Nimeni nu lucrează perfect din start. Eu nu am făcut Zenart dintotdeauna, am avut greşeli pe parcurs dar am remediat şi am învăţat. Ce ştiu sigur este că lucrez bine, că ce fac eu nu vezi peste tot şi în fiecare zi continui să învăţ pentru a fi mereu cea mai bună în domeniul meu.

Eu: Cum decurg lucrurile atunci când vine vorba de obiecte personalizate? Ții cont de dorințele clientului sau încerci să-i convingi asupra tematicii obiectului personalizat în funcție de anumite criterii?

Elena: Clienţii vor câte-n lună şi în stele, dar din păcate nu pot face întotdeauna ceea ce se doreşte. Îmi cunosc stilul şi materialele şi sunt, totuşi, anumite lucruri care nu se pot transpune în stil Zenart sau Zendoodle, caz în care le spun şi ajungem la un numitor comun. Încerc să ţin cont de anumite criterii cum ar fi culorile preferate, tematici preferate şi de acolo pornim treaba. De multe ori clienţii îmi dau mână liberă dar procesul se bazează mult pe comunicare şi înţelegere de ambele părţi.

Eu: Comparativ cu piața din afară, cum ai defini handmade-ul românesc? Ce ai schimba dacă ai avea posobilitatea?

Elena: Avem artişti foarte talentaţi, artizani dedicaţi care fac treabă excelentă. Ce aş schimba ar fi mentalitatea aia de “mult şi prost”. Obiectele handmade nu sunt apreciate financiar la adevărata valoare. Ştiu că şi salariile sunt cum sunt, dar mi-aş dori să nu mai alergăm la taraba cu made în China şi să dăm o şansă artizanilor romani. Piaţa handmade din România are mult potenţial. Din păcate străinii apreciază mai mult creaţiile handmade decât romanii dar sper că prin efortul nostru combinat o să schimbăm acest lucru.

Eu: Definește „Lenani” în trei cuvinte!

Elena: Pasiune, Dedicare, Zen

Eu: Ai și alte pasiuni înafară de ceea ce știm că faci?

Elena: Îmi trăiesc zilnic pasiunea şi asta mă face cea mai fericită pentru că ador să desenez. Alte pasiuni ar fi gătitul, plimbările lungi în natură, muzica bună.

Eu: Planuri de viitor care așteaptă să iasă la iveală?

Elena: Seturi dedicate bărbaţilor pentru Valentine’s Day, colecţii limitate pentru femei pentru 8 Martie şi mai departe mai vedem.

Eu: Draga mea, mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde la întrebări. Sper că nu am fost indiscretă, iar în încheiere spune-le cititorilor un gând bun și unde îți pot vedea, admira sau comanda lucrările.

Elena: Cu cel mai mare drag, a fost o plăcere. Mă găsiţi pe pagina de Facebook facebook.com/Lenani.drawings şi pe mail lenanizenart@gmail.com. Comenzile se fac întotdeauna cu programare sau pe bază de stoc disponibil. Mulţumesc tare mult şi sper să vă placă creaţiile mele la fel de mult cum îmi place mie să le aduc la viaţă.

Miercurea creativă – Interviu handmade cu Șoapte Urbane…

Bună, dragii mei. De astăzi voi începe o serie de interviuri pe care le-am luat în mediul handmade. Ador lucrurile unicat, făcute cu dragoste și pasiune. Din acest motiv, în fiecare miercuri seara vom cunoaște câte o doamnă/domnișoară care este pasionată de frumusețea lucrurilor și care vede o fărâmă de creativitate dincolo de simplitatea unui obiect. Astăzi o vom cunoaște pe Ina Noileanu – artist handmade la Șoapte Urbane, ce vă oferă servicii de creare și personalizare aranjamente unice din flori nemuritoare și buchete din flori de hârtie.

Eu: Bună, Ina! Mulțumesc că ai acceptat invitația de a-mi răspunde la câteva întrebări.

Ina: Bună să ne fie inima! Răspund cu drag și emoție invitației tale.

Eu: Spune-mi te rog, care este povestea ce se ascunde în spatele „Șoapte Urbane”… care a fost primul obiect creat de tine și de la ce a pornit totul?

Ina: Povestea, în versiunea scurta, a început acum mai bine de 20 de ani. De-a lungul timpului și vremurilor am tricotat, am făcut bijuterii și, pentru ca “joaca” cu mărgele m-a fascinat, timp de 10 ani am creat mărțișoare doar din mărgele. Iți poți imagina 240 de mărgele fine de nisip care formează o floare?


Primul lucru creat și vândut a fost un pulover de copii cu modele jacquard. Îl făcusem pentru feciorașul meu, l-a văzut o prietena și mi-a rugat sa îl vând. „Șoapte Urbane” – este un proiect care mulți ani a stat în sertar. Anul acesta s-au aliniat planetele și iată-mă aducând în lumina rampei aranjamente organice, un concept care îmi aparține 100%, cu mușchi stabilizat, flori nemuritoare și filamente cu structura lemnoasă.

Eu: Ținând cont de faptul că ești artist handmade și probabil ai o viață socială intensă … unde și cum îți găsești inspirația?

Ina: Viată sociala intensa… Da. Pentru a avea o deschidere, pentru a te cunoaște lumea, trebuie să ai o viață sociala activă (mai ales online). Legat de inspirație, întotdeauna m-au fascinat poveștile cu final deschis. Fiecare aranjament are o poveste și un nume: Badam Ma, Lotus Garden, In Love, Cuore, Andante.  Mi-a plăcut să învăț, să testez culori și texturi, cuvinte și imagini. Lumea plantelor este fascinantă, atunci când dorești, cu adevărat, sa înveți despre ea, despre semințe, despre conservare.

Aranjamentele marca „Soapte Urbane” sunt o alternativa ecologică, în locul banalului buchet de flori, care în 4 zile își pierde prospețimea. Privite din fiecare unghi arata altfel, mereu surprinzătoare, înseninând zilele.

Eu: Ce îți place și ce iți displace în “lumea handmade-ului”?

Ina: Întotdeauna încerc să văd partea buna a lucrurilor. Îmi plac oamenii creativi, lucrările inedite și, poate cel mai tare, admir pasiunea, implicarea, creativitatea.

Eu: Ce greutăți întâmpini în lumea handmade? Cât de apreciată este munca ta, ce ai învățat până acum și cum te-a schimbat pe tine ca om…

Ina: Cea mai mare provocare a fost să învăț mecanismele promovării. Este un capitol pe care îl studiez intens și care îmi aduce provocări intense. Am marea șansă să am alături prieteni care mă ghidează pas cu pas în tainele, mereu up-datate, ale canalelor media. Despre aprecieri, cu modestie, pot să remarc impactul pe care îl declanșează. Am primit feedback-uri pozitive mereu. La capitolul schimbări, hm… am învățat sa ascult mai mult.

Eu: Handmade-ul românesc, hobby sau bussines? Cum a evoluat afacerea ta și care a fost rețeta succesului?

Ina: Având în vedere legislația actuală, este greu să trăiești decent doar din handmade. Momentan este hobby care a crescut frumos și mă gândesc foarte serios să devina un business. Deja lucrez cu fotografi profesioniști, sunt în discuții cu câteva persoane care se ocupa de parte de brand vizual, încerc să văd ce pot delega.  Îmi fac calcule și planuri de viitor. Rețeta succesului este continua perfecționare, sunt anii de studiu, orele furate în detrimentul somnului și, poate cel mai important, este să îți creezi propriul produs de impact, un produs care sa fie cerut, care sa fie util.

Eu: Sunt curioasă cum îți promovezi lucrările… spune-mi, online-ul este mult mai de succes decât târgurile handmade? Cum atragi clienții?

Ina: Pagina de Facebook este căsuța care găzduiește expoziția virtuala. Fac parte din câteva comunități puternice, care au atras mii de persoane iubitoare de handmade de buna calitate, sunt o prezență activă în comunitățile de profil. Clienții mă recomandă mereu. Merg și la târguri, pentru ca oamenii să le vadă.

Eu: „Șoapte Urbane” are proiecte de viitor? Colaborezi cu cineva sau ești implicată în vreo campanie specială? Din când în când donez aranjamente care sunt licitate pentru campanii umanitare.

Ina: Da, am un proiect la care lucrez acum, se numește ”Rarisimo”. Un proiect care cuprinde piese unicat prin natura formelor.

Eu: Există concurență în lumea handmade? În opinia ta care sunt cele mai mari greșeli pe care le face cineva atunci când este la început de drum?

Ina: Concurenta exista și va exista întotdeauna, pentru mine este motorul care mă îndeamnă să fiu, în ce în ce fac, cea mai bună. Așa am ajuns la conceptul pe care îl prezint acum. „Errare humanum est”. Din greșeli învățam, important este să înțelegi și să cauți soluții constructive.

Eu: Cum decurg lucrurile atunci când vine vorba de obiecte personalizate? Ții cont de dorințele clientului sau încerci să-i convingi asupra tematicii obiectului personalizat în funcție de anumite criterii?

Ina: În general clienții decid culorile și forma, eu am libertatea de a face ceva similar, dar niciodată nu va fi identic cu un alt aranjament.

Eu: Comparativ cu piața din afară, cum ai defini handmade-ul românesc? Ce ai schimba dacă ai avea posibilitatea?

Ina: Încă nu am testat piața externa. În Romania lipsește cadrul legislativ și o susținere adecvata/reala/practică pentru artizani și lumea handmade-ului.

Eu: Definește „Șoapte Urbane” în trei cuvinte!

Ina: Unic, memorabil, bucurie.

Eu: Ai și alte pasiuni în afară de ceea ce știm că faci?

Ina: Da, îmi place sa scriu. Marea majoritate a textelor din pagina ”Soapte Urbane” îmi aparțin.

Eu: Planuri de viitor care așteaptă să iasă la iveală?

Ina: Sunt adepta pașilor mărunți, făcuți cu fermitate. Întotdeauna scriu, calculez, testez și testez. Apoi iau decizii. Sper să vă surprind plăcut în anul 2018, de aceea vă lansez invitația de a deschide  constant pagina.

Eu: Draga mea, mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde la întrebări. Sper că nu am fost indiscretă, iar în încheiere spune-le cititorilor un gând bun și unde îți pot vedea, admira sau comanda lucrările.

Ina:  Iți urez și vă urez tuturor să aveți parte de zile senine, de fericire, de iubire. Când vă este dor de liniște, de visare și de bucurie, vă aștept pe pagina de facebook Soapte Urbane.

Vă este dor de copilărie? – Atelier de împâslit zâne (Constanța)

Fantezia, imaginaţia şi creativitatea dau şarm existenţei. – Dominique Loreau

Asociația Work at Home Moms (http://wahm.ro/) invită mamele din Constanța pe 27 mai la un nou atelier din seria Mame Meseriașe, în cadrul căruia pot explora o nouă îndeletnicire și porni pe un minunat drum profesional – atelierul de împâslit zâne din lână netoarsă. Atelierul va fi susținut de Olivia Grigore și se va desfășura între 10:00 – 12:00 00 la sediul Helen Doron English Constanța Sud, str. Ștefan cel Mare nr. 128A.

Costul atelierului este de 50 lei și include toate materialele și instrumentele folosite, iar fiecare participant își va lua zâna împâslită acasă. Separat, se pot achiziționa și kituri de lucru pregătite de Crina Manolescu. Înscrierile se fac la olivia.grigore@wahm.ro și sunt necesare minim 10 înscrieri pentru desfășurarea atelierului.

Vom împâsli zâne într-o joaca fantastică printre culori și materiale prietenoase!

Work at Home Moms este o inițiativă socială menită să susțină mamele cu idei și energie de lucru de acasă și pornește pe premisa că este extrem de important să modifice percepția pe care societatea o are despre femeile ce aleg să își petreacă cea mai mare parte a vieții în mijlocul familiei, acordându-le șansa de a înflori biologic, profesional și intelectual făcând uitată eticheta de ”femeie casnică”.

Despre proiectele derulate de asociație puteți afla mai multe pe www.wahm.ro iar pentru parteneriate media și informații despre evenimente puteți scrie la anca.spiridon@wahm.ro.

Atelierul Laurei – Interviu despre un stil de viață și pasiune

Atelierul Laurei

Plăcerea muncii aduce perfecțiunea acesteia. – Aristotel

Pe Laura am descoperit-o din intamplare, acum câțiva ani pe facebook. Pe atunci încercam să-mi regăsesc prietenii din adolescență, inclusiv pe Laura Odagiu, colegă din liceu. Faptul ca figura ei nu coincidea cu cea pe care o căutam nu m-a oprit sa fac primul pas. Până la urma nici ea nu mai era o fetișcană și nici memoria mea prea ascuțită.

Cu o energie debordantă, Laura mi-a acceptat prietenia. Bineînțeles, norocoasă cum sunt, nu era persoana pe care o căutam. Nu mi-a părut rău pentru că am descoperit un OM cu sufletul cald, cu multă dragoste și zâmbete de oferit. Laura este o mămică creativă, iubitoare și credeți-mă, are o energie de invidiat. Te molipsește, pur și simplu.

Eu: Bună dimineața, Laura! Mulțumesc că ai acceptat invitația de a-mi răspunde la câteva întrebări.

Laura: Bun regasit, Aguritza! Eu mulțumesc pentru invitație!

Eu: Spune-mi te rog, care este povestea ce se ascunde în spatele „Atelierul Laurei”… care a fost primul obiect creat de tine?

Laura: Este un efort considerabil de memories să-ți spun exact primul obiect creat de mine. Cred că niște hăinuțe pentru păpuși în vremea când nu schimbasem nici măcar primul prefix din viața mea. A trebuit să mai schimb două, pe lângă vise și joburi, ca să-mi dau seama că Atelierul este ceea ce îmi doresc, profesional vorbind. În urmă cu 6 ani am început sa mesteresc iarăși diverse accesorii, de data asta pentru fetițe adevărate, de la fundițe, papioane, bentițe și altele. Am trecut prin mărgelit, confecționare de flori textile, buchete, diverse aranjamente și până la ceea ce fac în ziua de azi și anume decorațiuni și cadouri înfrumusețate prin tehica servețelului și decoupage.

Eu: Ținând cont de faptul că ești mămică, soție, artist handmade … unde și cum îți găsești inspirația?

Laura: Inspirația mea este peste tot. Sunt mereu atentă la ce este în jurul meu, ce lucrează adevarații artiști, eu încă sunt discipol, caut mereu să realizez obiecte cu personalitate, să folosesc tehnici cât mai complexe. Mintea mea nu doarme nici noaptea, în mare parte e sub stăpanirea pasiunii mele.

Dacă nu iubești ceea ce faci, atunci n-o face! – Ray Bradbury

Atelierul Laurei

Eu: Ce îți place și ce iți displace în “lumea handmade-ului” ?

Laura: Cel mai mult îmi place libertatea pe care ți-o conferă acet job. Tu îți creezi propria ta afacere, ești omul bun(sau nu) la toate, de la studiu, prospectarea pieței, achiziții, realizarea propriu-zisă, publicitate, Pr, comercializare. Este un job full time, de zeci de ori mai stresant decât dacă ai fi un simplu angajat. Asta dacă dorești să o faci la un nivel profesionist. Nu îmi place că suntem într-o perioadă când handmade a devenit pentru mulți o afacere de moment, cu toate implicațiile de rigoare: comenzi onorate pe genunchi, plagiate, materiale îndoielnice și altele. Și asta strică imaginea de ansamblu a artizanatului.

Eu: Ce greutăți întâmpini în lumea handmade? Cât de apreciată este munca ta și ținând cont că ai ceva vechime în această meserie, ce ai învățat până acum și cum te-a schimbat pe tine ca om…

Laura: Greutățile pe care toți le întâmpinăm sunt legate de promovare, întâi de toate. Durează pâna te faci cunoscut. Trebuie muncă multă, bănuți și perseverență. După câțiva ani de handmade am reușit să-mi apreciez eu întâi munca și apoi clienții. E important să pui prețul corect produsului tău pentru a avea apoi satisfacția muncii tale. Chiar dacă pornește ca un hobby, în timp devine unul costisitor. Iar pentru a-l alimenta permanent este necesar să poți acoperi cheltuielile. Cât despre cum m-am dezvoltat ca persoană, într-adevăr, au apărut schimbări: sunt mai îndrăzneață, mai sociabilă, mai organizată.

Atelierul Laurei

Nu renunța la ceea ce îți dorești să faci. Acolo unde există Dragoste și Inspirație, nu cred că poți greși. – Ella J. Fitzgerald

Eu: Handmade-ul românesc, hobby sau bussines? Cum a evoluat afacerea ta și care a fost rețeta succesului?

Laura: Nu știu dacă sunt în măsură să dau o rețetă de success. Mai am mult până acolo, dar cred că sunt totuși pe drumul cel bun. Am pornit ca un hobby, dar așa cum spuneam, a devenit un stil de viață, mai mult decât un job. Pun toată pasiunea și restul de energie pe care mi-l lasă copiii mei. Sunt mereu conectată la munca mea, caut idei bune, îmi place noutatea . Astea sunt câteva dintre “secretele” mele.

Eu: Sunt curioasă cum îți promovezi lucrările… spune-mi, online-ul este mult mai de succes decât târgurile handmade? Cum atragi clienții?

Laura: Online-ul este în continuare cel mai bun canal de promovare. Asta și pentru că tehnologia e parte din viața noastră, astfel și clienții sunt tot mai prezenți online. Cu târgurile am experiență minimă. Îmi place să-mi expun lucrările, să văd reacțile clienților, să discut cu ei. Nu se compara cu relația stabilită prin chat.

Eu: „Atelierul Laurei” are proiecte de viitor? Colaborezi cu cineva sau ești implicată în vreo campanie specială?

Laura: Când spun “Atelierul Laurei” nu văd decât viitor. Frumos și luminos. Pentru că am toate energiile bune pentru care să fie așa. Am în plan niște colaborări cu alți artizani, încă gândesc proiectele. Am cunoscut persoane minunate în ultimul an care fac o treabă excelentă și care la rândul lor trebuie (mai mult) scoase la lumină. Pe de altă parte, lunar am colaborări cu un magazin local din Constanța pentru ateliere de creație, acolo unde doamne de toate vârstele doresc să învețe tehnici noi, dar și să petreacă un timp plăcut. Luna aceasta am început colaborarea și cu Asociatia Work at Home Moms care sprijină mămicile antreprenoare ce doresc să lucreze în sânul familiei. Sunt o persoană norocoasă pentru că am ocazia să cunosc femei excepționale, cu povești foarte interesante.

Atelierul Laurei

Eu: Există concurență în lumea handmade? În opinia ta care sunt cele mai mari greșeli pe care le face cineva atunci când este la început de drum?

Laura: Există o concurență prost înțeleasă. Doar cei slabi cred că cineva îi poate fura clienții. E loc pentru toată lumea, atât timp cât faci treaba foarte bine și, important, cât mai original. Există copiatori care vor sa profite doar de un “val”, există persoane care se cred talentate, o dată ce reușesc să întindă un servețel. Timpul însă va cerne această lume a artizanilor. Fără muncă, perseverență și o strategie bună nu reziști pe piață.

Eu: Cum decurg lucrurile atunci când vine vorba de obiecte personalizate? Ții cont de dorințele clientului sau încerci să-i convingi asupra tematicii obiectului personalizat în funcție de anumite criterii?

Laura: Designul obiectelor pe care le fac trebuie să satisfacă atât cerințele clientului, cât și dorința mea de a realiza un obiect unic și de mult bun gust. În timp am învățat că e ok să refuzi niște cerințe care nu te flatează și pe tine, ca artizan. Gusturile clienților sunt foarte diferite, însă numele tău apare pe fiecare etichetă. Ca începător accepți mai multe compromisuri, după un timp însă, dacă ții la munca ta, trebuie lucrat la aspectul ăsta.

Eu: Comparativ cu piața din afară, cum ai defini handmade-ul românesc? Ce ai schimba dacă ai avea posobilitatea?

Laura: Handmade-ul românesc are o dinamică fantastică. Văd tot timpul tehnici noi, cu materiale noi, avem artizani foarte talentați. Problema este cu promovarea lor. Trebuie sprijiniți să se expună, să ajungă în fața clienților. Altă problemă este mentalitatea cumpăratorului pentru care o chinezărie este mult mai accesibilă, în ciuda faptului că acel obiect este gol. Gol de trăiri, de sentimente și nu spune nicio poveste. Iar handmade-ul din afară este mult apreciat.

Singura modalitate prin care poți face lucruri extraordinare este să iubești ceea ce faci. – S. Jobs

Atelierul Laurei
Eu: Definește „Atelierul Laurei” în trei cuvinte!

Laura: Pasiune, muncă, stil.

Eu: Ai și alte pasiuni înafară de ceea ce știm că faci?
Laura: Nu prea mai am timp de alte pasiuni pentru că deja familia și atelierul îmi ocupă tot timpul.

Eu: Planuri de viitor care așteaptă să iasă la iveală? Poate dorești să lansezi o invitație cititoarele din Constața?

Laura: Planuri de viitor sunt. Nu le dezvălui pentru că nici eu nu le știu exact. Tot timpul caut ceva. Altceva. Asteptați-vă să vă surprind.

Eu: Draga mea, mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde la întrebări. Sper că nu am fost indiscretă, iar în încheiere spune-le cititorilor un gând bun și unde îți pot vedea, admira sau comanda lucrările.

Laura: Mulțumesc și eu pentru această onoare. Cel mai ușor sunt de găsit pe Facebook acolo unde sunt și toate lucrările mele, pe pagina mea  www.facebook.com/atelierullaurei.

Jovis Homemade – Review Şampon Solid

jovis homemade

Bună dimineaţa, dragii mei! Astăzi vă fac cunoştinţă cu Jovis Homemade Beauty, un locaş parfumat, 100% natural, 100% dragoste şi pasiune. Ioana Matei este mintea creativă din spatele brandului care conţine numai produse naturale, de cea mai bună calitate, ambalaj biodegradabil. Săpunurile şi cosmeticele Jovis nu sunt testate pe animale, nu conţin conservanţi chimici şi nici întăritori artificiali.

jovis homemade
Acum o lună de zile am făcut cunoştinţă pentru prima dată cu unul din produsele Jovis Homemade Beauty: Şampon Solid – Herbal Hair Care pentru păr normal(din aceiaşi gamă mai puteţi găsi şampon solid pentru păr gras şi uscat). Acum câţiva ani de zile am mai avut o tentativă de a folosi un astfel de produs, minunat de altfel, dar din păcate firma care îl fabrica a „dispărut” şi, comodă din fire am încetat să mai caut ceva asemănător. Am trecut la testarea lui imediat ce l-am primit. În prima săptămână m-au luat durerile de cap, fără să caut informaţii despre utilizarea şamponului solid m-am spălat cu el după „cum a bătut” vântul şi drept urmare, podoaba mea capilară arăta asemenea unei oiţe pierdute în pădure.
Când am primit produsele Jovis Homemade am postat pe reţelele de socializarea câteva poze unde anunţam cu surle şi trâmbiţe că am început testarea produsului, iar Ioana(destul de atentă, doamne cum o reuşi să ţină pasul cu toate…) m-a contactat pe email trimiţându-mi câteva sfaturi importante privind utilizarea şamponului solid. Salvarea mea ca să zic aşa! Dar să o luăm cu începutul, nu?
jovis homemade

Ingrediente: ulei saponificat de măsline, ulei saponificat de cocos, ulei de ricin, extract de frunze de nuc şi lavanda, suc de morcov, henna neutră, argilă ghassoul, ulei de neem, pudră de coajă de portocală, uleiuri esenţiale de cedru şi ylang-ylang.

Gramaj : 100 +/-5g

Descriere oficială:

Şamponul solid „Herbal Hair Care” promite să ofere părului o îngrijire naturală, bazată pe extracte de plante şi produse apicole, având efect de stimulare a creşterii părului şi anti-mătreaţă, conferă volum şi strălucire, toată acestea fără ingredientele nocive din şampoanele clasice din comerţ (SLS, SLES, parabeni etc) care dăunează pe termen lung atât sănătăţii părului cât şi a organismului în general. 

Feedback testare:

Pentru că la prima şi a doua utilizare a produsului am avut ceva probleme cu podoaba capilară mi-am spus că trebuie să-i mai dau o şansă şi să respect întocmai „regulile” de utilizare a şamponului solid.  Oficial, Jovis Homemade Beauty ne spune aşa:

Frecaţi bucata de şampon direct de păr – spuma se va forma din abundenţă şi foarte rapid aşa că nu trebuie să vă faceti griji că se va încurca părul; întindeţi uniform pe păr şi scalp şi masaţi uşor.

Formaţi spuma cu ajutorul unui burete/plase de baie, spuma pe care apoi o distribuiţi cu mâna pe păr şi scalp.

După ce am şamponat bine părul şi scalpul, am clătit cu apă din abundenţă trecând degetele prin păr pentru a fi sigură că elimin toate urmele de săpun. După clătirea cu apă simplă urmează o altă soluţie de clătire preparată separat în care am adăugat 20-30 ml de otet de mere la un litru de apă. Chiar dacă mirosul de oţet este insuportabil, el dispare treptat după ce părul este complet uscat. După aproximativ 3 săptămâni de utilizare(cam de două ori pe săptămână) podoaba mea capilară a început să adapteze la spălarea lui cu şamponul solid şi încet a devenit deosebit de frumos fără a folosi balsam sau alte produse de stilizare şi în plus am obţinut volum fără prea mult efort. Cel mai fericit a fost soţul meu. I s-a părut ciudat că folosesc o bucată de săpun ştiind cât de pretenţioasă sunt, aşa că fără „permisiunea” mea l-a folosit şi a fost foarte încântat încă de la prima spălare. Primele cuvinte după ce l-a încercat „Scârţâie de curăţenie!” şi chiar a fost curios să afle mai multe informaţii privind produsele Jovis.

Există câteva sfaturi pentru voi dragii mei în cazul în care vă trece prin cap să încercaţi un şampon solid:

– întotdeauna să alegeţi un produs potrivit tipului vostru de păr şi nu altfel
– aplicaţi şamponul solid pe părul ud şi nu umed
– chiar dacă nu este o regulă exactă, şamponaţi părul de două ori şi clătiţi foarte bine pentru a elimina orice urmă de şampon solid
– regula de aur: cel mai bun „balsam” după spălarea părului cu şampon solid este diluţia compusă din apă şi oţet de mere

jovis homemade

Chiar dacă iniţial am cedat nervos la prima utilizare a şamponului solid marca Jovis Homemade, acum sunt foarte mulţumită că nu m-am lăsat păgubaşă şi într-un final rezultatele au fost pe măsura aşteptărilor. Dacă îl recomand? Da, din tot sufletul! Motive? Folosirea şamponului solid Herbal Hair Care stimulează regenerarea părului, elimină mătreaţa, oferă volum şi părul arată mai sănătos. Nota mea pentru acest produs este 10/10 cu felicitări pentru combinaţia de ingrediente deosebite şi pentru efectele vizibile după utilizarea produsului. Sunt curioasă dacă voi dragii mei cititori aţi folosit vreodată şampon solid şi care au fost impresiile voastre după folosirea lui?

ArtCraft, din dragoste pentru frumos şi creativ…

Nu pot să spun că arta (în orice concept) m-a atras din prima clipă. Totul a început acum 3 ani când, din dorinţa de a încerca ceva nou am început să mărgelesc. Ajunsesem să devin obsedată de coliere, cercei şi mereu căutam tehnici noi pentru a putea crea ceva inedit. Fiecare creaţie handmade este unică, creată cu dragoste şi de cele mai multe ori realizarea necesită mult timp, idei originale şi energie. De multe ori, o simplă idee se transformă în mai multe opţiuni şi mereu am căutat să surprind prin autenticitate. Fiecare accesoriu creat reprezintă o parte din sufletul celui care l-a adus pe lume, o poveste şi încearcă să transmită un mesaj, să comunice cu privitorul.
Nu este uşor să porneşti o idee pentru crearea unui produs. De multe ori prezentarea lui trebuie exploatată la maxim, iar atunci când o faci să ai grijă să spui şi povestea din spatele obiectului creat: de la ce idee s-a pornit, ce simbolizează, ce inspiră şi cui îi este adresat. Secretul unei reuşite este să atragi privirile celorlalţi ca un magnet prin originalitate, prin povestea unei experieţe inedite din spatele obiectului creat şi prin simbolistică. Atunci când tu vrei să oferi un produs handmade cuiva, trebuie să te gândeşti la mai multe lucruri. Ce înseamnă acea persoană pentru tine, care-i sunt obiceiurile şi ce va simboliza cadoul ales de tine pentru el. Cu siguranţă în fiecare călătorie de-a voastră aţi cumpărat suveniruri pentru cei dragi, nu? În mod cert nu aţi stat pe gânduri atunci când aţi făcut alegerile… am dreptate? Dacă din lipsa timpului aţi uitat (deja îmi imaginez cum staţi prin aeroport ingroziţi şi căutând idei de cadouri pentru cei dragi), nu disperaţi, dragii mei. La doi paşi de voi există Art&Craft Design.  
Un locaş plin de mister, de poveşti frumoase şi produse tradiţionale româneşti. Îi ador şi ştiţi de ce? Pentru că sunt unii din puţinii oameni care consideră România ca fiind cea mai frumoasă ţară şi luptă pentru păstrarea tradiţiilor şi a valorilor româneşti până dincolo de hotare. Cum să nu-i iubeşti când vezi atâta frumuseţe în arta populară expusă cu grijă? Cum să nu-i iubeşti când vezi oameni care susţin talentul meşterilor populari, ajutându-i să ducă mai departe tradiţiile româneşti… 
Fie că este vorba de o ie, ouă încondeiate, ţesături tradiţionale, dulciuri(Vladut’s Story, Via Delice), păpuşi tradiţionale sau obiecte din lemn, toate aceste suveniruri (deşi banale pentru unii români) au un impact deosebit prin frumuseţea lor. Art&Craft Design s-a „născut” în 2003 din dorinţa de a îmbina tradiţionalul cu designul modern şi contemporan. Gama variată de produse abordează două direcţii : produsele tradiţionale româneşti şi produsele de retail Art&Craft. M-am bucurat să aflu că echipa de achiziţii merge prin ţară pentru a alege produse de artă populară şi artizanat direct de la meşterii populari, care prin iscusinţa şi imaginaţia lor dau viaţă unor obiecte unice, cu rădăcini în istorie şi pline de poveşti magice. Tradiţiile, portul şi folclorul românesc fac parte din istoria ţării noastre şi ne definesc ca popor unic şi nemuritor. 
Că tot vorbeam de produse româneşti, ţin să vă arăt şi să conving că Aguritza „promovează” când are ocazia portul iei. Ia românească este un simbol autentic al culturii româneşti şi a fost purtată chiar şi de Regina Maria, aceasta din urmă apreciind frumuseţea şi expresivitatea acestei bluze. Eu o îmbrac în semn de respect pentru comorile româneşti şi pentru că mă face să mă simt specială. Arta populară românească imbină creativitatea moştenită din vechile tradiţii cu armonia şi iscusinţa creatorului, reflectând totodată specificul fiecărei regiuni ale ţării şi caracterul naţional. Valoarea şi rafinamentul creaţiilor autentice poartă pecetea vie a istoriei noastre şi cred că este de datoria noastră să dăruim câte o bucăţică din tradiţia noastră, celor dragi nouă şi de ce nu, nouă personal. Arta de a dărui este ceva nobil şi trebuie să exprime generozitate, iubire, afecţiune şi respectul faţă de persoana căruia îi oferim cadoul.  Că tot suntem în anotimpul în care natura înverzeşte, în lună în care sărbătorim femeia m-am gândit că este timpul să-mi fac o mică listă de cumpărături. Cum vă spuneam la început, micile suveniruri pe care le cumpărăm în timpul călătoriilor nu le achiziţionăm aşa de „gura lumii, să nu spună că nu i-am luat nimic”. 
Pentru mine aş achiziţiona o nouă ie. Colecţia mea conţine numai cămeşuţe cu accente florale pe albastru, aşa că această ie cu motiv floral- boboci de trandafir este perfectă pentru următoarea „petrecere” unde, desigur voi face furori. 
Pentru mama şi soacră, câte o faţă de masă ţesută tradiţională. Amândouă adoră arta populară şi mereu la mesele de familie ne încântă privirile cu bucate alese, aşezate cu grijă pe ştergare cusute cu migală. Ca fapt divers, ştiaţi că femeia avea „obligaţia” în fiecare iarnă să ţeasă trei pachete de bumbac (presupunând că acest lucru era mult cantitativ) pe lângă ia şi fota pentru Paşti? Fiind sigura ocupaţie pe timpul iernii, femeile îşi arătau talentul şi imaginaţia prin ţesutul artistic ce reprezenta un rol decorativ principal în interiorul locuinţei ţărăneşti. 
Pentru colege şi prietenele de suflet aş alege din magazinul Art&Craft Design dulciuri tradiţionale româneşti : ciocolată de casă, caramele cu unt, turtă dulce. Să le văd atunci dacă mai strâmbă din nas, zicând : „Aaaa, nu mulţumesc. Sunt la dietă.”
Pentru orice copilaş aş alege păpuşile tradiţionale. Un cadou ideal pentru cei mici dar şi pentru colecţionari, acest omagiu adus portului popular a fost creat exclusiv manual. Fiecare obiect creat de mâna omului are valoare sentimentală şi dacă ştii să o apreciezi, poţi ajuta şi tu la promovarea meşterilor populari. Dacă aş face parte din echipa celor de la Art&Craft Design aş crea brâuri cu motive populare româneşti din diferite regiuni ale ţării, iar fiecare brâu va avea o poveste. O poveste cu începuturi, cu tâlc şi magie. O poveste care te va învăţa să apreciezi produsele handmade la adevărata lor valoare. 

Degeaba păstrezi tradiţiile, dacă nu le cunoşti originea şi nu le înţelegi.  (Viorel Vintilă)
Deja am început să experimentez câteva modele la dimensiuni mai mici pe care le voi folosi în crearea unor medalioane. Se pot purta la orice ţinută, vei ieşi în evidenţă prin autenticitate şi cu siguranţă vei ajuta la promovarea portului românesc.  Dragostea pentru frumos, artă şi viaţă mă va insoţi pretutindeni, aşa că vă invit şi pe voi să (re)descoperiţi poveştile din spatele obiectelor de artizanat, să le transmiteţi şi altora cât de frumoase ne sunt obieceiurile şi bineînţeles, să fim părtaşi la înfrumuseţarea sufletului. El se „hrăneşte” cu lucruri frumoase…

Acest articol participă la proba nr 2 din cadrul competiţiei Spring SuperBlog! 

Şuşote (li) – Colţ de relaxare, creativitate şi socializare

Întotdeauna sunt deschisă la provocări şi chiar dacă nu fac mare brânză lucru pentru prima dată, nu mă las până nu meşteresc câte ceva. Duminică am petrecut aproximativ două ore şi un pic într-un loc nou pentru mine. O prietenă m-a întrebat dacă vreau să vin la un atelier unde te poţi iniţia în tehnica decoupage şi nu am stat pe gânduri. Întotdeauna m-au fermecat lucrurile noi şi când ceva îmi atrage atenţia, nimic nu îmi stă în cale. Şuşote s-a născut din dorinţa de a combina creativitatea şi relaxarea cu socializarea şi cultura. Prin răbdare şi pricepere au creat un spaţiu unic, deosebit de personalizat, cu bun gust.

Mi-a plăcut foarte mult camera unde a avut loc atelierul de decoupage. Combinaţiile de culori calde cu reci te relaxează şi este imposibil să nu îţi doreşti mai mult timp petrecut acolo. Cursul a început la ora 11,00 fix.  Când am ajuns eu şi Alexandra acolo, lumea era deja adunată şi se făceau prezentările. Am fost surprinsă să văd cât de sociabile au fost doamnele prezente, mai ales că ne vedeam pentru prima dată. „Vinovată” pentru iniţierea în tainele tehnicii decoupage a fost Oana Tudoraşcu. O zâmbăreaţă, frumuşică foc, viitoare mămică.

A fost deosebit de răbdătoare cu toată trupa şi apreciez acest lucru. Înainte să intrăm în pâine ca să zic aşa, ne-am prezentat fiecare în parte şi am spus câteva cuvinte despre noi. Ceea ce a fost foarte interesant, la ideea Oanei bineînţeles, fiecare trebuia să se caracterizeze în patru cuvinte din primele litere ale numelui fiecărui participant. A fost foarte haios şi într-un fel am reuşit să cunosc un pic din fiecare suflet frumos care era prezent acolo. După ceremonia de prezentări a urmat iniţierea în tehnica decoupage, cu sfaturi utile pentru începători, în compania unui ceai aromat din ghimbir şi lămâiţă.

Încet, încet ne-am apucat de treabă…

Fiecare participantă şi-a dat silinţa să urmeze atent paşii explicaţi de Oana. Ce a ieşit? Pentru prima încercare (pentru unii dintre noi) chiar a fost foarte bine.

 

Nu am regretat orele petrecute acolo în compania doamnelor şi aş repeta experienţa cu mare drag. Dacă doriţi să participaţi la activităţile celor de la Şuşote vă invit să-i vizitaţi pe bulevardul Mamaia nr 118 Constanţa.