Miercurea creativă – Accessories by Ioana Fodor

Mi-ar fi părut tare rău ca mini proiectul meu „Miercurea Creativă” să se piardă, așa că am fost deosebit de încântată să găsesc oameni creativi și deosebit de frumoși. Astăzi vom petrece câteva momente în atelierul „Accessories by Ioana Fodor”. Sper să vă placă interviul și mai ales, surpriza de la finalul articolului.

Eu: Bună seara, Ioana! Mulțumesc că ai acceptat invitația de a-mi răspunde la câteva întrebări.

Ioana: Bună seara! Mulţumesc şi eu pentru invitaţie şi pentru interesul faţă de accesoriile mele.

Eu: Spune-mi te rog, care este povestea ce se ascunde în spatele „Accessories by Ioana Fodor”… care a fost primul obiect creat de tine și de la ce a pornit totul?

Ioana: Accessories by Ioana Fodor a prins viaţă în lună martie 2017. Din dorinţa să-mi petrec mai mult timp alături de copii şi în acelaşi timp să fac ceea ce-mi place foarte mult, accesorii pentru întreaga familie. De când eram mică îmi plăcea domeniul creaţiei. Mama lucrând în domeniu am avut şansa să mai ”fur meserie de la ea” şi să îndrăgesc acest domeniu. Pasiunea pentru handmade a fost şi va fi întotdeauna o parte din mine. Am încercat mai multe, până ce mi-am dat seama că accesoriile iubesc cel mai mult să fac.
Nu îmi amintesc exact care a fost prima mea lucrare, dar pot spune că toate accesoriile le realizez cu drag şi multă luare aminte la detalii. Am creat o gamă diversificată de accesorii pentru întreaga familie: papioane, cravate, batiste, broşe, agrafe de păr, cercei. Toate sunt perfecte dacă îţi doreşti să dai o notă de eleganţă şi rafinament oricărei ţinute.

Eu: Ținând cont de faptul că ești artist handmade și probabil ai o viață socială intensă … unde și cum îți găsești inspirația?

Ioana: Într-adevăr, de când am lansat proiectul meu de suflet, am început să interacţionez cu mai mulţi oameni, atât în mediul online cât şi offline. Inspiraţia îmi vine din materiale, privesc materialul şi mă gândesc, care ar fi cel mai potrivit accesoriu din materialul respectiv. Deoarece eu merg foarte mult pe ideea de seturi family, o parte din accesorii sunt realizate împreună cu clientul, astfel încât să reflecte cât mai mult personalitatea frumoasă a clientului.

Eu: Ce îți place și ce iți displace în “lumea handmade-ului”?

Ioana: În lumea handmade-ului cel mai mult îmi place că pot da frâu imaginaţiei şi pot creea accesorii pe gustul şi placul clienţilor. Este o lume în care tot timpul te reinventezi. Nu pot să spun că este ceva anume care îmi displace. Ca în orice domeniu sunt şi bune şi rele, important este să luăm partea bună a lucrurilor.

Eu: Ce greutăți întâmpini în lumea handmade? Cât de apreciată este munca ta, ce ai învățat până acum și cum te-a schimbat pe tine ca om…

Ioana: Greutăţi tot timpul vor fi, dar din punctul meu de vedere, orice dificultate întâmpini este un pas înainte.Consider că este foarte important să ofer calitate 100% şi să aduc mereu ceva în plus businessului, prin care să mă diferenţiez. Am învăţat să ascult cerinţele clientiilor şi să le transpun în accesoriile care le realizez, astfel încât să reflecteze cât mai frumos personalitatea lor.


Eu: Handmade-ul românesc, hobby sau bussines? Cum a evoluat afacerea ta și care a fost rețeta succesului?

Ioana: Orice pasiune la început este hobby, dar pentru că iubeam creaţia şi mi-am dorit să învăţ mai multe în acest domeniu, am decis să fac Design vestimentar. Proiectul meu, îl consider o afacere de familie, care vreau să înflorească şi să crească, să fiu cunoscută atât în România cât şi în afara ţării. Nu pot să spun că am o reţetă a succesului, însă sunt foarte mulţumită de realizările mele până la momentul de fată. Consider că pe lângă talent, trebuie să investești şi în dezvoltarea personală, să mergi la cursuri, să testezi modele noi şi să accepţi provocările cliențiilor.

Eu: Sunt curioasă cum îți promovezi lucrările… spune-mi, online-ul este mult mai de succes decât târgurile handmade? Cum atragi clienții?

Ioana: La târguri încă nu am participat, în mai voi participa la un târg în Cluj-Napoca. Promovarea o fac online,dar cea mai bună promovare este clientul fericit şi mulţumit; dacă clientul este mulţumit, la rândul lui, vă răspândi printre prieteni mulţumirea lui şi în felul acesta vin noi clienţi.

Eu: „Accessories by Ioana Fodor” are proiecte de viitor? Colaborezi cu cineva sau ești implicată în vreo campanie specială?

Ioana: Am proiecte de viitor care sunt în stadiu de dezvoltare, însă prefer să nu dezvălui încă nimic, până nu sunt concrete. Nu colaborez încă cu nimeni, deşi este pe lista mea şi viitoare colaborări.

Eu: Există concurență în lumea handmade? În opinia ta care sunt cele mai mari greșeli pe care le face cineva atunci când este la început de drum?

Ioana: Sigur că există concurenta, însă consider că este foarte important să ofer calitate 100% şi să aduc mereu ceva în plus businessului, prin care să mă diferenţiez. Foarte multe persoane din lumea handmade-ului nu-şi apreciază munca la adevărata ei valoare, sfatul meu personal este să-şi aprecieze munca la adevărata valoare, să gândească măreţ şi de viitor, dacă doresc un proiect pe durată lungă.

Eu: Cum decurg lucrurile atunci când vine vorba de obiecte personalizate? Ții cont de dorințele clientului sau încerci să-i convingi asupra tematicii obiectului personalizat în funcție de anumite criterii?

Ioana: Tot timpul ţin cont de părerea clientului şi încerc să realizez accesoriile pe placul clientului. Cea mai mare satifactie a mea este să fie mulţumit clientul. Singurul lucru care nu-l accept şi nu-l voi accepta niciodată, este să fac un produs identic ca şi al concurenţei. Nu mi se pare etic şi profesional, îmi respect colegii şi munca lor.

Eu: Comparativ cu piața din afară, cum ai defini handmade-ul românesc? Ce ai schimba dacă ai avea posibilitatea?

Ioana: Din păcate la noi în ţara handmade-ul nu este apreciat la adevărata lui valoare. În afara ţării handmade-ul este mult mai apreciat şi mai preţuit. Dacă aş putea să schimb ceva, aş schimba mentalitatea de a cumpăra mult şi de calitate mai puţin bună. Eu sunt pe principiu mai bine dau un ban în plus dar calitatea primează.


Eu: Definește „Accessories by Ioana Fodor” în trei cuvinte!

Ioana: Realizez accesorii personalizate.

Eu: Ai și alte pasiuni înafară de ceea ce știm că faci?

Ioana: Pe lângă pasiunea mea pe care o ştiţi, îmi place sportul. Îmi place să călătoresc şi să interacţionez cu oamenii.

Eu: Planuri de viitor care așteaptă să iasă la iveală?

Ioana: Am planuri de viitor, însă prefer să fie surpriză.

Eu: Draga mea, mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde la întrebări. Sper că nu am fost indiscretă, iar în încheiere spune-le cititorilor un gând bun și unde îți pot vedea, admira sau comanda lucrările.

Ioana: Mulţumesc şi eu pentru interesul acordat proiectului meu de suflet, mulţumesc şi cititorilor. Vă invit cu drag pe Accessories by Ioana Fodor să descoperiţi o mulţime de accesorii special create pentru a da o notă de eleganţă şi rafinament oricărei ţinute. Toţi clienţii care comanda în urma vizualizării acestui articol, beneficiază de discount 10% la orice produs Accessories by Ioana Fodor folosind codul #Aguritza

https://business.facebook.com/AccessoriesByIoanaFodor/
accessoriesbyioana@gmail.com

Miercurea creativă – Interviu handmade cu Lenani…

Așa cum v-am obișnuit, ne întoarcem astăzi în Miercurea Creativă și o vom cunoaște pe Elena Niță… artist autodidact, Zenart junkie, mamă full time ce funcționează pe bază de cafea, pupici si artă. Lucrate cu migală și multă dragoste, creațiile Lenani se deosebesc prin unicitate și delicatețe. Curioși ce mi-a răspuns la setul de întrebări? Păi, să vedem cum a decurs totul…

Eu: Bună, Elena! Mulțumesc că ai acceptat invitația de a-mi răspunde la câteva întrebări.

Elena: Cu mult drag! Eu mulţumesc pentru interesul acordat proiectului meu drag.

Eu: Spune-mi te rog, care este povestea ce se ascunde în spatele „Lenani”… care a fost primul obiect creat de tine și de la ce a pornit totul?

Elena: În spatele Lenani sunt eu, Elena, o mamă de pui pufos şi creţ, pasionată de desen. Totul a pornit când eram însărcinată cu cel mic. O întâmplare deloc întâmplătoare (cum aveam să înţeleg când toate s-au legat) a făcut să descopăr stilul lettering (un scris mai aparte, de mână, în diverse fonturi şi care necesită multă practică) pe un blog din USA a unei mame de trei copii. M-am gândit că dacă ea poate, trebuie să pot şi eu. Fără să mă gândesc prea mult am investit o sumă destul de mare în materiale (hârtie specială, linere etc.) şi m-am apucat de exersat. Între timp răsfoindu-i blogul am descoperit stilul de desen Zenart şi… m-a cucerit total.

Atâtea detalii într-un desen nu văzusem niciodată! Am lăsat baltă lettering-ul şi m-am apucat de Zenart. Cu toate că (credeam eu) mereu m-am priceput la desen, acum îmi părea o muncă incredibilă pentru că nu îmi ieşea nici pe departe cum ar fi trebuit. Lipsa de experienţă era mai mult decât evidenta.
Timp de 1 an şi ceva am exersat cât am putut de mult şi când am considerat că am ajuns la un nivel cât de cât ok am făcut publice lucrările mele. Am început cu pagini de colorat pentru adulţi (copiii nu au motricitatea fină suficient de dezvoltată pentru a colora desene foarte migăloase), am continuat cu tablouri şi gama de produse s-a mărit repede.

Eu: Ținând cont de faptul că ești artist handmade și probabil ai o viață socială intensă … unde și cum îți găsești inspirația?

Elena: Bine spus “probabil”, haha. Viaţa mea socială se rezuma la întâlnirile cu clienţii, plimbări cu copilul prin oraş şi câte o cafea bună băută cu persoane dragi. Fiind o fire introverta mă oboseşte socializarea în exces. Ca să poţi face Zenart ai nevoie de o anumită stare pe care o capăt doar când sunt eu cu mine, când am linişte şi sunt foarte calmă. Altfel nu iese ce şi cum trebuie. “Alimentarea” mea sunt soţul şi copilul, micul meu univers fericit. Pentru a-mi păstra starea creativă încerc pe cât posibil să stau departe de agitaţie, de negativism, de persoane toxice care te seacă de energie uneori prin simpla prezenţă.

În desenele mele mă inspiră mult natura şi elementele florale. Au o frumuseţe aparte, o ordine perfectă, o simetrie fantastică. O altă inspiraţie este cosmosul pe care îl puteţi vedea în câteva din lucrările mele. Galaxiile mă fascinează şi cu toate că nu voi putea reproduce vreodată frumuseţea Universului, o să încerc în continuare măcar să mă apropii şi prin desenele mele cosmice să redau aceeaşi stare transmisă prin Zenart. Ca o concluzie pot spune că inspiraţia mea o constitue micro şi macro Cosmosul.

Eu: Ce îți place și ce iți displace în “lumea handmade-ului”?

Elena: Eu am început să fac handmade prin 2010, mai exact bijuterii. Apoi am continuat cu alte “experimente” dar nimic nu mi s-a potrivit manuşa aşa că am renunţat la fiecare tentativă relativ repede şi am rămas cu mulţi bani investiţi. Revenind la întrebare, ce îmi place la lumea Handmade este pasiunea cu care anumite persoane lucrează şi minunile care ies din mâinile cuiva care îşi pune sufletul în fiecare produs. Am avut ocazia să văd adevărate opere de artă, obiecte lucrate impecabil şi calitativ şi asta mă bucura şi mă îmbogăţeşte sufleteşte. Un alt lucru care îmi place este dorinţa artizanilor de a lucra cu mâinile, de a crea ceva din nimic, de a se face utili şi de a se hrăni cu satisfacţia unui client mulţumit şi a unor produse excepţionale.


Ce nu îmi place este supra saturarea pieţei. Da, suntem datori nouă înşine să încercăm, să experimentăm, dar la un punct Handmade-ul devine kitch şi se pierde pasiunea de a crea rămânând doar dorinţa de a scoate profit cu orice preţ. Aşa apar artizanii sezonieri. Cei care copiază mult, cei care calcă în picioare orice principiu doar pentru a vinde, cei care strică piaţa oferind calitate îndoielnică şi preţuri mult sub medie.
Intenţia adevăraţilor artizani este de a educa publicul pe parcurs. Potenţialul client trebuie să înţeleagă faptul că un produs bine realizat poate avea un preţ de 3 ori mai mare decât varianta chinezească din piaţă şi e perfect normal să fie aşa. Este greu să faci oamenii să îţi respecte munca financiar la adevărata valoare când uneori ajung să îşi facă o părere proastă despre produsele handmade după ce au avut experienţe nefericite cu persoane care fac handmade de ocazie.

Eu: Ce greutăți întâmpini în lumea handmade? Cât de apreciată este munca ta, ce ai învățat până acum și cum te-a schimbat pe tine ca om…

Elena: Singura greutate momentan este lipsa timpului. Munca mea a ajuns să fie foarte apreciată pentru că am un stil unic şi foarte greu de reprodus. Ceea ce creez arata foarte bine şi sunt obiecte practice aşa că asta e un plus. Lucrez foarte migălos şi cu multă dăruire şi se vede. Mă bucur enorm că arta mea a fost atât de bine primită, îmi umple sufletul.

Ce am învăţat de când fac Zenart este faptul că oamenii caută lucruri care să îi deconecteze, care să îi bucure şi care să le aducă linişte. De fiecare dată când cineva plasează o comandă pe Lenani mă simt onorată să contribui la fericirea micului lor Univers. Sunt o fire realistă în general şi nu am aşteptări de la nimeni, părerea despre umanitate în general nu este un roz dar majoritatea celor cu care am intrat în contact de când fac Zenart sunt persoane calde şi deschise şi asta mă bucură. Cum ar veni, mai avem o şansă.


Eu: Handmade-ul românesc, hobby sau bussines? Cum a evoluat afacerea ta și care a fost rețeta succesului?

Elena: Este foarte dificil în România să te întreţii din handmade dar nu imposibil. Proiectul meu încă se afla în stadiul de hobby dar plănuiesc să îl transform într-un business cât se poate de curând. Am început cu 2-3 comenzi lunar, acum am agenda full pe următoarele 3 luni. Avântul ăsta a necesitat multă muncă, nopţi nedormite, investiţie, promovare şi lista continuă. Este un efort constant care în timp dă rezultate. Nu poţi trage tare o săptămână şi apoi să aştepţi să pice din cer clienţi şi notorietate. Devinde un stil de viaţă şi ce ştiu sigur este ca acum nu aş mai putea face altceva.

Eu: Sunt curioasă cum îți promovezi lucrările… spune-mi, online-ul este mult mai de succes decât târgurile handmade? Cum atragi clienții?

Elena: Online-ul este varianta cea mai bună pentru mine. Pentru alţii poate funcţionează mai bine târgurile dar pentru mine clienţii vin din online. Promovarea o fac pe reţelele de socializare şi lumea e foarte receptivă. Clienţii acum vin pur şi simplu. Poate că stilul în care îmi promovez produsele contează, calitatea fotografiilor contează şi ea, este un pachet complet care atrage interesul.

Eu: „Lenani” are proiecte de viitor? Colaborezi cu cineva sau ești implicată în vreo campanie specială?

Elena: Da, plănuiesc să diversific şi mai mult gama de produse, stilul va avea parte de îmbunătăţiri şi cu toate ca desenele mele sunt înflorate şi feminine, o să urmeze şi câteva produse pentru bărbaţi. Sunt foarte curioasă cum vor fi primite. Colaborări şi campanii nu am în acest moment, dar dacă va apărea ceva care să îmi stârnească interesul voi accepta şi mă voi implica cu drag.

Eu: Există concurență în lumea handmade? În opinia ta care sunt cele mai mari greșeli pe care le face cineva atunci când este la început de drum?

Elena: Clar exista! Fără concurenta nu ne-am putea autodepăşi, nu am putea evolua. Cea mai mare greşeală a unui începător este să nu investească în materiale de calitate sau chiar dacă are materiale bune, să facă o treabă de mântuială. Atenţia la detalii este esenţială. O altă greşeală tine de încredere. Unii se subestimează, alţii se supraestimează.

Extremele nu sunt bune niciodată. Cel mai sănătos este să ştii să îţi apreciezi munca la adevărata valoare, să recunoşti atunci când greşeşti şi să ai grijă să nu se repete. Nimeni nu lucrează perfect din start. Eu nu am făcut Zenart dintotdeauna, am avut greşeli pe parcurs dar am remediat şi am învăţat. Ce ştiu sigur este că lucrez bine, că ce fac eu nu vezi peste tot şi în fiecare zi continui să învăţ pentru a fi mereu cea mai bună în domeniul meu.

Eu: Cum decurg lucrurile atunci când vine vorba de obiecte personalizate? Ții cont de dorințele clientului sau încerci să-i convingi asupra tematicii obiectului personalizat în funcție de anumite criterii?

Elena: Clienţii vor câte-n lună şi în stele, dar din păcate nu pot face întotdeauna ceea ce se doreşte. Îmi cunosc stilul şi materialele şi sunt, totuşi, anumite lucruri care nu se pot transpune în stil Zenart sau Zendoodle, caz în care le spun şi ajungem la un numitor comun. Încerc să ţin cont de anumite criterii cum ar fi culorile preferate, tematici preferate şi de acolo pornim treaba. De multe ori clienţii îmi dau mână liberă dar procesul se bazează mult pe comunicare şi înţelegere de ambele părţi.

Eu: Comparativ cu piața din afară, cum ai defini handmade-ul românesc? Ce ai schimba dacă ai avea posobilitatea?

Elena: Avem artişti foarte talentaţi, artizani dedicaţi care fac treabă excelentă. Ce aş schimba ar fi mentalitatea aia de “mult şi prost”. Obiectele handmade nu sunt apreciate financiar la adevărata valoare. Ştiu că şi salariile sunt cum sunt, dar mi-aş dori să nu mai alergăm la taraba cu made în China şi să dăm o şansă artizanilor romani. Piaţa handmade din România are mult potenţial. Din păcate străinii apreciază mai mult creaţiile handmade decât romanii dar sper că prin efortul nostru combinat o să schimbăm acest lucru.

Eu: Definește „Lenani” în trei cuvinte!

Elena: Pasiune, Dedicare, Zen

Eu: Ai și alte pasiuni înafară de ceea ce știm că faci?

Elena: Îmi trăiesc zilnic pasiunea şi asta mă face cea mai fericită pentru că ador să desenez. Alte pasiuni ar fi gătitul, plimbările lungi în natură, muzica bună.

Eu: Planuri de viitor care așteaptă să iasă la iveală?

Elena: Seturi dedicate bărbaţilor pentru Valentine’s Day, colecţii limitate pentru femei pentru 8 Martie şi mai departe mai vedem.

Eu: Draga mea, mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde la întrebări. Sper că nu am fost indiscretă, iar în încheiere spune-le cititorilor un gând bun și unde îți pot vedea, admira sau comanda lucrările.

Elena: Cu cel mai mare drag, a fost o plăcere. Mă găsiţi pe pagina de Facebook facebook.com/Lenani.drawings şi pe mail lenanizenart@gmail.com. Comenzile se fac întotdeauna cu programare sau pe bază de stoc disponibil. Mulţumesc tare mult şi sper să vă placă creaţiile mele la fel de mult cum îmi place mie să le aduc la viaţă.

Miercurea creativă – Interviu handmade cu Șoapte Urbane…

Bună, dragii mei. De astăzi voi începe o serie de interviuri pe care le-am luat în mediul handmade. Ador lucrurile unicat, făcute cu dragoste și pasiune. Din acest motiv, în fiecare miercuri seara vom cunoaște câte o doamnă/domnișoară care este pasionată de frumusețea lucrurilor și care vede o fărâmă de creativitate dincolo de simplitatea unui obiect. Astăzi o vom cunoaște pe Ina Noileanu – artist handmade la Șoapte Urbane, ce vă oferă servicii de creare și personalizare aranjamente unice din flori nemuritoare și buchete din flori de hârtie.

Eu: Bună, Ina! Mulțumesc că ai acceptat invitația de a-mi răspunde la câteva întrebări.

Ina: Bună să ne fie inima! Răspund cu drag și emoție invitației tale.

Eu: Spune-mi te rog, care este povestea ce se ascunde în spatele „Șoapte Urbane”… care a fost primul obiect creat de tine și de la ce a pornit totul?

Ina: Povestea, în versiunea scurta, a început acum mai bine de 20 de ani. De-a lungul timpului și vremurilor am tricotat, am făcut bijuterii și, pentru ca “joaca” cu mărgele m-a fascinat, timp de 10 ani am creat mărțișoare doar din mărgele. Iți poți imagina 240 de mărgele fine de nisip care formează o floare?


Primul lucru creat și vândut a fost un pulover de copii cu modele jacquard. Îl făcusem pentru feciorașul meu, l-a văzut o prietena și mi-a rugat sa îl vând. „Șoapte Urbane” – este un proiect care mulți ani a stat în sertar. Anul acesta s-au aliniat planetele și iată-mă aducând în lumina rampei aranjamente organice, un concept care îmi aparține 100%, cu mușchi stabilizat, flori nemuritoare și filamente cu structura lemnoasă.

Eu: Ținând cont de faptul că ești artist handmade și probabil ai o viață socială intensă … unde și cum îți găsești inspirația?

Ina: Viată sociala intensa… Da. Pentru a avea o deschidere, pentru a te cunoaște lumea, trebuie să ai o viață sociala activă (mai ales online). Legat de inspirație, întotdeauna m-au fascinat poveștile cu final deschis. Fiecare aranjament are o poveste și un nume: Badam Ma, Lotus Garden, In Love, Cuore, Andante.  Mi-a plăcut să învăț, să testez culori și texturi, cuvinte și imagini. Lumea plantelor este fascinantă, atunci când dorești, cu adevărat, sa înveți despre ea, despre semințe, despre conservare.

Aranjamentele marca „Soapte Urbane” sunt o alternativa ecologică, în locul banalului buchet de flori, care în 4 zile își pierde prospețimea. Privite din fiecare unghi arata altfel, mereu surprinzătoare, înseninând zilele.

Eu: Ce îți place și ce iți displace în “lumea handmade-ului”?

Ina: Întotdeauna încerc să văd partea buna a lucrurilor. Îmi plac oamenii creativi, lucrările inedite și, poate cel mai tare, admir pasiunea, implicarea, creativitatea.

Eu: Ce greutăți întâmpini în lumea handmade? Cât de apreciată este munca ta, ce ai învățat până acum și cum te-a schimbat pe tine ca om…

Ina: Cea mai mare provocare a fost să învăț mecanismele promovării. Este un capitol pe care îl studiez intens și care îmi aduce provocări intense. Am marea șansă să am alături prieteni care mă ghidează pas cu pas în tainele, mereu up-datate, ale canalelor media. Despre aprecieri, cu modestie, pot să remarc impactul pe care îl declanșează. Am primit feedback-uri pozitive mereu. La capitolul schimbări, hm… am învățat sa ascult mai mult.

Eu: Handmade-ul românesc, hobby sau bussines? Cum a evoluat afacerea ta și care a fost rețeta succesului?

Ina: Având în vedere legislația actuală, este greu să trăiești decent doar din handmade. Momentan este hobby care a crescut frumos și mă gândesc foarte serios să devina un business. Deja lucrez cu fotografi profesioniști, sunt în discuții cu câteva persoane care se ocupa de parte de brand vizual, încerc să văd ce pot delega.  Îmi fac calcule și planuri de viitor. Rețeta succesului este continua perfecționare, sunt anii de studiu, orele furate în detrimentul somnului și, poate cel mai important, este să îți creezi propriul produs de impact, un produs care sa fie cerut, care sa fie util.

Eu: Sunt curioasă cum îți promovezi lucrările… spune-mi, online-ul este mult mai de succes decât târgurile handmade? Cum atragi clienții?

Ina: Pagina de Facebook este căsuța care găzduiește expoziția virtuala. Fac parte din câteva comunități puternice, care au atras mii de persoane iubitoare de handmade de buna calitate, sunt o prezență activă în comunitățile de profil. Clienții mă recomandă mereu. Merg și la târguri, pentru ca oamenii să le vadă.

Eu: „Șoapte Urbane” are proiecte de viitor? Colaborezi cu cineva sau ești implicată în vreo campanie specială? Din când în când donez aranjamente care sunt licitate pentru campanii umanitare.

Ina: Da, am un proiect la care lucrez acum, se numește ”Rarisimo”. Un proiect care cuprinde piese unicat prin natura formelor.

Eu: Există concurență în lumea handmade? În opinia ta care sunt cele mai mari greșeli pe care le face cineva atunci când este la început de drum?

Ina: Concurenta exista și va exista întotdeauna, pentru mine este motorul care mă îndeamnă să fiu, în ce în ce fac, cea mai bună. Așa am ajuns la conceptul pe care îl prezint acum. „Errare humanum est”. Din greșeli învățam, important este să înțelegi și să cauți soluții constructive.

Eu: Cum decurg lucrurile atunci când vine vorba de obiecte personalizate? Ții cont de dorințele clientului sau încerci să-i convingi asupra tematicii obiectului personalizat în funcție de anumite criterii?

Ina: În general clienții decid culorile și forma, eu am libertatea de a face ceva similar, dar niciodată nu va fi identic cu un alt aranjament.

Eu: Comparativ cu piața din afară, cum ai defini handmade-ul românesc? Ce ai schimba dacă ai avea posibilitatea?

Ina: Încă nu am testat piața externa. În Romania lipsește cadrul legislativ și o susținere adecvata/reala/practică pentru artizani și lumea handmade-ului.

Eu: Definește „Șoapte Urbane” în trei cuvinte!

Ina: Unic, memorabil, bucurie.

Eu: Ai și alte pasiuni în afară de ceea ce știm că faci?

Ina: Da, îmi place sa scriu. Marea majoritate a textelor din pagina ”Soapte Urbane” îmi aparțin.

Eu: Planuri de viitor care așteaptă să iasă la iveală?

Ina: Sunt adepta pașilor mărunți, făcuți cu fermitate. Întotdeauna scriu, calculez, testez și testez. Apoi iau decizii. Sper să vă surprind plăcut în anul 2018, de aceea vă lansez invitația de a deschide  constant pagina.

Eu: Draga mea, mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde la întrebări. Sper că nu am fost indiscretă, iar în încheiere spune-le cititorilor un gând bun și unde îți pot vedea, admira sau comanda lucrările.

Ina:  Iți urez și vă urez tuturor să aveți parte de zile senine, de fericire, de iubire. Când vă este dor de liniște, de visare și de bucurie, vă aștept pe pagina de facebook Soapte Urbane.

Faci parte din comunitatea CashBack?

Bună ziua, dragii mei cititori. Zilele trecute am răspuns la câteva întrebări în cadrul unui mic interviu propus de SellADeal.ro, iar dacă sunteţi curioşi ce am răspuns puteţi accesa acest link. Cine este SellADeal.ro şi cu ce se ocupă? Este o comunitate specială, a celor ce cumpără inteligent şi unde primeşti bani înapoi de fiecare dată când faci cumpărături. Vă invit să le treceţi pragul, nu aveţi ce regreta. Veţi găsi o mulţime de magazine partenere care oferă coduri de reducere şi bineînţeles, concursuri cu premii minunate pentru fiecare. Înregistrează-ţi contul gratuit pe SellADeal.ro şi profită de avantajele celui mai generos site de CashBack din România. 
Cum funcţionează:
Pentru a beneficia de
CashBack trebuie sa te inregistrezi gratuit cu adresa de e-mail si parola pe
SellADeal.ro sau sa te autentifici daca ai deja cont. 

Alegi magazinul preferat
pe SellADeal. Poti folosi butonul de “Cautare” sau poti alege din meniu. Vei
vedea foarte usor pentru fiecare magazin valoarea reducerii pe care
 acesta o ofera. 

Mergi apoi la partenerul dorit, faci
cumparaturile in mod obisnuit si platesti. Ai in felul acesta bani inapoi in
contul bancar si cumperi astfel mereu cu reducere. Chiar si la produsele aflate
in promotie! 

Interviu de duminică cu Bodiş Valentina

Bună dimineaţa, dragile mele. Este timpul pentru interviul de duminică şi astăzi o am invitată pe o altă cititoare, pe numele ei Bodiş Valentina. Draga mea, îţi mulţumesc că ai acceptat să petreci această frumoasă dimineaţă alături de noi şi pentru început te-aş ruga să te prezinţi.
Valentina: Bună dimineaţa! După cum ai spus deja, mă numesc Bodis Valentina, am 28 de ani şi locuiesc într-un mini oraş din Ardeal. M-am născut cu creionul în mâna, desenez de mică şi îmi place să cred despre mine că sunt o artistă (lucru dovedit de hainele mele mereu pătate. Consider că sunt o norocoasă deoarece lucrez acasă şi iubesc ceea ce fac(în timpul săptămânii sunt manichiurista, iar în weekend ‘makeup artist’). În zilele când nu am cliente mă ocup de o altă pasiune şi anume youtube.
Aguritza: Descrie-ne o zi obişnuită din viaţa ta.
Valentina: În fiecare dimineaţă mă trezesc la şapte jumătate, îmi fac o cană imensă de cafea pe care o savurez citind blogurile mele preferate şi urmărind clipuri pe youtube.
La ora nouă sunt gata de muncă şi încărcată cu energie pozitivă. Spun munca dar pentru mine e o plăcere să înfrumuseţez unghiuţe şi să stau la poveşti (când am cu cine, deoarece e cel mai greu să lucrezi cu oameni). În general lucrez până la opt seara când ajunge şi soţul meu acasă. Bucătaresc ceva şi ne relaxăm vizionând un film ales de mine (comedie să fie :D)
Aguritza: Ce pasiuni ai şi spune-mi dacă există ceva ce nu poţi face deşi ţi-ai fi dorit.
Valentina: Hmm… am o mulţime de pasiuni printre care: machiajul, unghiuţele, desenul, îmi place să fac totul cu mâna mea(proiecte diy, hăinuţe, decoraţiuni interioare). Nu văd viaţa fără o pasiune, nici măcar una. Şi dacă exista ceva ce nu pot face o iau ca pe o provocare şi atât încerc până reuşesc 😀
Aguritza: Îţi plac călătoriile? Unde îţi petreci vacanţele şi cum priveşti faptul că românii preferă să călătorească în afara graniţelor deşi avem o ţară atât de frumoasă?
Valentina: Cui nu îi place să călătorească? Mie îmi plac drumeţiile, mă plictisesc să stau într-un loc mai mult de 3 zile. Sincer urăsc întrebarea: Unde mergi în concediu? Îmi amintesc că acum câţiva ani nimeni nu te întreba aşa ceva, acum e o modă să mergi în concediu într-o destinaţie cât mai neobişnuită şi poate de aceea romanii aleg să călătorească în afara graniţelor (să aibe cu ce se laudă. Mie îmi place Românica noastră, e frumoasă şi merita vizitată dar pentru unii nu e la fel de interesantă ca Bulgaria.
Aguritza: Ţinând cont de calităţile şi defectele tale, enumerează câte trei din fiecare.
Valentina: Sinceritatea e cel mai mare defect al meu :)), urmat de faptul că sunt delăsătoare (de ce să fac azi dacă pot să fac mâine). Şi ultimul defect, mai mare, este faptul că sunt cel mai mare critic al meu şi asta mă împiedica să fiu mândră de lucrurile realizate.
Calităţi: determinată, directă, bun ascultător, sociabilă, amuzantă (spune soţul meu)
Aguritza: Ce stil vestimentar adopţi? Cheltui mulţi bani pe haine?
Valentina: Îmi place să mă îmbrac comod şi chiar dacă arunc banii pe cosmetice, când vine vorba de îmbrăcăminte până nu e rupt nu se schimbă.
Aguritza: De când citeşti bloguri şi dacă îţi mai aminteşti când mai descoperit?
Valentina: Sincer nu obişnuiam să citesc bloguri, dar multe din prietenele mele virtuale au blog şi îmi place să le urmăresc (dimineaţa la cafea). Blogul tău l-am descoperit la începutul acestui an (dacă îmi amintesc bine) şi îl citesc cu plăcere.
Aguritza: Întotdeauna încerc să ţin cont de părerile şi sfaturile cititorilor mei, care este părerea ta despre ce scriu. Ce ar trebui să schimb?
Valentina: Mie îmi plac subiectele abordate de tine şi îţi apreciez sinceritatea, nu cred că trebuie să schimbi ceva (poate să postezi mai des).
Aguritza: Eşti destul de activă în mediul online, ce te deranjează la unele persoane?
Valentina:Da sunt activă dar sunt şi reţinută, am observat că multe persoane îşi spală rufele în public şi spun unele lucruri pe care în “lumea reală” nu au curajul să le spună şi nu mi-se pare ok.
Aguritza: Lumea este mereu în schimbare, dacă ai putea schimba ceva, ce ai face şi de ce?
Valentina: Mentalitatea oamenilor în primul rând şi în al doilea rând sistemul educaţional. Copii din ziua de azi nu mai ştiu ce înseamnă respect şi vor totul fără să muncească. Consider că cea mai mare vina o au părinţii şi sistemul.
Aguritza: Găteşti? Ne împărtăşeşti o reţetă preferată?
Valentina: Da, îmi place foarte mult să gătesc.Toţi prietenii mei spun că fac mâncare bună. Chiar ieri am făcut o musaca de cartofi, după reţeta unei youtuberiţe preferate, vă las link-ul…
Aguritza: Fiecare dintre noi avem un ritual de înfrumuseţare, al tău care este? Ce produse foloseşti şi dacă a existat un produs care te-a dezamăgit îngrozitor.
Valentina: De câte ori este nevoie îmi curăţ tenul,(din păcate praful rezultat după pilirea unghiei nu îmi face foarte bine ) crema nu prea îmi place să folosesc, în schimb de 3, 4 ori pe săptămână folosesc o mască. În general duminca îmi rezerv câteva ore pentru spa cum îi zic eu. Produse care să mă dezamăgească încă nu am cumpărat, mă informez citind review-uri înainte să dau banii pe un produs.
Aguritza: Din experienţa ta de viaţă, ce ai sfătui femeile din ziua de azi?
Valentina: Dacă îţi doreşti cu adevărat ceva lupta până reuşeşti, chiar dacă acum ţi-se pare imposibil nu ştii niciodată ce îţi rezervă viitorul.
Aguritza: Ce planuri de viitor ai?
Valentina: Visul meu e să îmi deschid un salon.
Aguritza: O întâmplare hazlie din viaţa ta?
Valentina: Viaţa mea e un şir de întâmplări hazlii.
Aguritza: Un citat favorit după care te ghidezi în viaţă?
Valentina: Go hard or go home!
Aguritza: Un gând bun pentru cititori?
Valentina:Nu renunţaţi niciodată la visele voastre.
Aguritza: O întrebare pentru mine? Promit să răspund sincer!
Valentina: În copilărie, ce ai vrut să devii când creşti mare? Sunt curioasă dacă ţi-ai îndeplinit visul…
Aguritza: Draga mea, mulţumesc pentru amabilitatea de a-mi răspunde la micul meu interviu. Îţi doresc să ai o vară frumoasă, la fel ca tine şi sufletul tău. Referitor la întrebarea ta…când eram mică, mama mea cumpăra revista „Patria”(pe vremea răposatului). Acolo vedeam fete îmbracate în uniformă militară şi îmi doream să devin poliţistă. Nu s-a îndeplinit visul, dar cine ştie… poate într-o altă viaţă. Te îmbrăţişez cu drag şi te mai aştept în vizită.

Interviu cu Anytagyo’s Makeup

Bună ,draga mea. Îţi mulţumesc că ai acceptat să răspunzi acestei provocări , iar pentru cei care nu te cunosc , te-aş ruga să te prezinţi.

Hello bello tuturor! Agu dragă, eu doresc să îţi mulţumesc pentru interesul pe care îl ai faţă de mine şi pentru interviul acesta. Ţin să precizez că este primul şi sunt mai mult decât încântată :). Fiecare cuvânt îl scriu tremurând de emoţii, vă rog să mă credeţi :)). Nici dacă aş fi intervievată pe micile ecrane nu aş avea asemenea emoţii :D.
 Pentru cei care nu mă cunosc, mă numesc Anita (Anytagyo’s Makeup pe pagina de facebook şi blog), am 24 de ani şi locuiesc în Municipiul Salonta, jud. Bihor (sunt ardeleancă :P).

Ştiu că eşti bloggeriţă , aşa că te-aş ruga să ne spui cum a început totul. 

Sincer, totul a început la insistenţele unor fete pe care le-am cunoscut pe facebook şi care au văzut cu cât drag şi pasiune fac ceea ce fac. După fiecare machiaj realizat, fotografiile le puneam pe facebook iar ele mă încurajau cu câte un like şi un comentariu drăguţ. Discutam foarte mult pe chat şi mi-au propus să înfiinţez o pagină de make-up, să mă fac cunoscută, să dovedesc de ce sunt în stare cu adevărat. M-au motivat şi persoanele din lista de prieteni să fac acest pas. Am observat cum multe fete devin tot mai interesate de munca mea şi am ajuns la concluzia că nu am nimic de pierdut dacă mă pun pe treabă şi încerc să mă promovez. Pagina a fost înfiinţată pe 09 august 2012 cu o căruţă de emoţii! Sunt pesimistă în ceea ce priveşte abilităţile mele, aşa că nu prea am dat eu şansă acestei pagini. La început nu prea m-am ocupat de ea, intram câteodată şi încercam să mă bag în seamă dar mă simţeam foarte ciudat, ceva de genul ca şi cum aş vorbi singură cu pereţii :P. S-au adunat pe-acolo nişte like-uri, dar parcă rătăcite :))), oricum, eu mă  bucuram de ele :). Am dat start primului concurs, şi parcă atunci când am văzut câte persoane au devenit curioase de mine, mi-am luat inima în dinţi şi am încercat să fiu mai activă. Fiecare like în parte, fiecare comentariu lăsat au fost un imbold pentru mine, pentru acest lucru ţin să le mulţumesc foarte mult celor, fără de care pagina mea nu ar putea avansa deloc: vouă, celor care sunteţi acolo alături de mine!
Blogul, l-am înfiinţat la puţin timp după. Mai exact pe 03 Decembrie 2012. Nu ştiu exact ce m-a determinat să devin şi bloggeriţă. Am făcut-o fără un scop anume, sincer. Efectiv navigam pe internet, citeam alte bloguri, şi aşa ca un semn ( :)) ), mi-a apărut opţiunea de a-mi crea propriul blog. Mi-am zis, hai să încerc şi asta. Ce-i drept, câteva zile am tot scris pe blog fără să îmi dau seama că aş avea nevoie şi de GFC să pot fi urmărită :))sau multe alte setări :P. La un moment dat, o bloggăriţă tare simpatică mi-a oferit ajutorul ei…ne-am instalat amândouă team viewer-ul şi am lăsat-o să îmi „manevreze” puţin blogul, să seteze tot ce este necesar, să îmi pună la punct aspectul etc… Încetul cu încetul, aşadar m-am ocupat şi de blog. Ce-i drept, sunt mult mai axată pe pagină decât pe blog, dar mă străduiesc să fiu activă în ambele locuri pe cât posibil fiindcă pe lângă servici, timpul este prea puţin încât să pot face tot ce îmi propun.

Descrie-ţi personalitatea în trei cuvinte.

Nebunatică, sufletistă, uşor irascibilă.

Cum ai caracteriza frumuseţea unei femei?

O femeie nu este frumoasă doar dacă poartă cele mai scumpe haine sau dacă se dă cu cel mai scump parfum şi ruj. Frumuseţea adevărată zic eu, stă în atitudinea pe care o ai faţă de ceilalţi. Contează să ştii să te faci plăcută dar nu prin extravaganţă şi fiţe, cum o fac în ziua de azi majoritatea fetelor. E bine dacă dăm pe aspectul nostru fizic, e bine şi recomandat să fim îngrijite dar nu să cădem în extreme. Pentru a fii cu adevărat frumoase avem cu adevărat nevoie şi de altele: bunul simţ, respectul, srpijinul acordat altuia, limita la vorbărie :D, şi să fim noi înşine (foarte important).

De ce AnytaGyo’s Makeup şi nu ţi-ai numit altfel blogul? Ce aşteptări ai avut după ce ai scris prima postare?

Hmmm… nu ştiu cum de îmi veni ideea de a-i da acest nume. Poate fiindcă vroiam să fie cât de cât asemănător cu numele profilului privat şi să fiu mai uşor recunoscută. Fiecare bloggăriţă este unică în felul ei, fiecare are un stil anume de lucru, un stil anume de scris indiferent de domeniul pe care este axată. Numele de AnytaGyo’s Makeup (Anita Giorgiana de altfel, şi da, GIorgiana nu GEorgiana :D) reflectă stilul meu de lucru. Chiar dacă pe blog nu sunt axată numai pe machiaje, nu aş renunţa la acest nume fiindcă mai mult decât orice, iubesc arta machiajului.

Cum s-a născut pasiunea pentru make-up?

De când mă ştiu mi-a plăcut să înfrumuseţez alte femei. Am început prin a machia prietenele, bunica, mămica, colegele de clasă… Ori de câte ori o prietenă sau cunoştinţă avea nevoie de un machiaj apela la mine fiindcă ştiau că fac acest lucru cu mare drag. Talentul ce-i drept, multă vreme era egal cu zero ( :)) ) dar ambiţie şi pasiune am avut cu carul 😀 aşa că, am tot evoluat încetul cu încetul.
Am ajuns în anul 3 la facultate având la mine toate produsele de makeup şi înnebunind-o pe colega de cameră să mă lase să o machiez şi să îi fac fotografii pe care la urmă le puneam din distracţie pe net. Mi-am dat seama că asta mi-aş dori să fac tot timpul. Am început să urmăresc tutoriale de machiaje pe youtube, să citesc trucuri şi toate cele.. Am terminat facultatea, am venit acasă, am dat comandă la prima paletă de farduri cu 180 nuanţe, la primele pensule, veneau la mine vecinele să le machiez, mă recomandau mai departe… şi uite aşa, sunt aici cu multeeee de învăţat încă. Dar sunt optimistă din punctul acesta de vedere fiindcă dacă am ajuns până aici, pot ajunge şi mai departe, chiar dacă nu am urmat un curs de makeup ÎNCĂ, dar pe care sper să îl fac pe viitor..

Ai un idol în make-up artist? Ce îţi place la el?

Am, da! Şi nu doar una. Prima persoană pe care vreau să o menţionez, este aceea care m-a susţinut, sfătuit şi criticat (constructiv) încă dinainte de a înfiinţa pagina. Ea de altfel este una dintre persoanele care m-au sfătuit să fac pagina. Este vorba de Ruxandra  . Îmi place la ea faptul că este o persoană foarte sufletistă, săritoare şi nu în ultimul rând talentată maxim. Este o fată cu bunul simţ, a luptat din răsputeri pentru a ajunge unde se află acum şi ştie aprecia orice gest, orice lucru… Îi mulţumesc pe această cale fiindcă datorită ei am învăţat multe tehnici ale machiajului.
O altă persoană (idol pentru mine) este AntoniaMakeupArtist . Cu ea, deşi nu am discutat niciodată (eventual printr-un comentariu doar) o urmăresc cu drag pentru munca ei impecabilă de care dă mereu dovadă. Am dat de ea din greşeală pe facebook, acum aprox. 2 ani, şi de atunci sunt acolo pe pagină, alături de ea încercând să învăţ câte ceva din tot ce postează. Este extrem de talentată şi o persoană foarte puternică şi ambiţioasă.
O mai am pe Valentina  . Are şi ea un stil de lucru aparte.Mereu îmi face plăcere să îi urmăresc video-urile de machiaj. Apreciez la ea felul de a fi, accentul ei de ardeleancă (exact ca al meu), nebunia din ea :D, faptul că e foarte deschisă şi glumeaţă, ca mine :D.
Bineînţeles, lista ar mai putea continua, dar încerc să mă rezum până aici. Am ce învăţa, din multe părţi :).

Cât de mult contează tendinţele din make-up cu hobby-ul tău?

Sper să nu par o ciudată, dar eu nu prea bag de seamă, ţin cont, de tendinţele în makeup. Vorba aceea: moda şi-o face omul. Tot aşa şi cu machiajul. Degeaba este în tendinţă un anumit stil, o anumită culoare, dacă omului nu îi place sau nu-l avantajează. Bineînţeles, încerc să ţin cont de realizarea unor modele noi de machiaj, dar şi asta doar dacă fetele pe care le machiez, îmi permit.

Care este produsul tău preferat de machiaj ? Şi care este cel de care nu lipseşte din poşeta ta?

Dacă e să votez un singur produs preferat acela este rimelul :D. Consider că nişte gene alungite, dese, schimbă automat înfăţişarea unei femei. Scoate în evidenţă până şi cei mai mici ochi din lume posibili :D. În schimb, produsul care nu lipseşte din geanta mea, nu este rimelul fiindcă rimelul îl aplic o dată dimineaţa şi nu mai am treabă toată ziua. Desigur, în poşetă am mereu un ruj sau un luciu de buze. Chiar dacă nu îl scot des din geantă, chiar dacă mai uit că nu am pe buze nimic, este produsul care mereu se află în geanta mea. Dată fiind cu rimel, aplic un luciu, ruj, şi gata machiajul. Nu e necesar să avem mereu fond de ten pe faţă şi fard pe pleoape.

Ce te inspiră atunci când machiezi pe cineva?

Mereeeeu, dar mereeeeu îmi las imaginaţia să zboare :D. Îmi plac clientele îndrăzneţe, cărora nu le este frică să le pun o pată de culoare în machiaj. Am şi cliente care vin din start cu o fotografie, cu un machiaj pe care şi ele ar dori să îl poarte. Atunci, nu am nevoie de muză :P. Dacă pot, îl fac :). În rest, întreb fiecare fată în parte ce gusturi are, dacă le place naturalul, coloratul, machiajul mai închis la culoare etc… Ţinând cont de preferinţele lor, mă pun pe treabă, iar ideile îmi vin între timp :).

Ai avut vreodată pe cineva care ţi-a cerut un machiaj mai dificil? Care a fost acesta? 

Nu am avut nici o fată care să îmi ceară un machiaj dificil. Poate cea mai mare provocare a fost aceea când am machiat nişte elevi pentru un spectacol pe tema ÎNGERI ŞI DEMONI. Dar mi-a plăcut, nu a fost deloc dificil iar ei au fost tare mulţumiţi:

Mai ţii minte care a fost primul tău machiaj făcut pe o persoană? 

Uuuiuiuuu :)) Primul? Chiar primul nu mai ştiu, dar îţi pot arăta câteva fotografii cu unele dintre primele mele fete care au apelat la machiaj :P. Vă previn, unele sunt dezastru privindu-le acum :P, altele mai reuşite:

Şi câteva dintre cele mai noi şi reuşite machiaje din punctul meu de vedere:

Ce preferi să accentuezi într-un machiaj?

La cum am băgat eu de seamă, colţul extern al ochiului :D. Îmi place să fie cât mai întunecat, astfel parcă şi privirea fetei e alta.

Ce părere ai despre machiajul permanent ?

Nu sunt nici pro nici contra. Arată bine, dar eu nu mi-aş face unul de frică să nu fie făcut altfel decât mi-am imaginat eu, sau de frică să nu mă satur de el şi să nu mai am ce face. Singurul care recunosc că m-ar tenta, este machiajul permanent la pleoapă (gen tuş, ochi de pisică). Machiajul cu tuş, mi se pare a fi ceva ce nu se va demoda niciodată :). Tuşul este acela care scoate într-adevăr în evidenţă ochii. Bineînţeles dacă este făcut calumea :).

Ce sfat ai când ești în criză de timp și trebuie să te machiezi în 10 minute?

Faţa să fie curată şi dată cu tonic indiferent de cât de grăbită eşti, conturarea rapidă a sprâncenelor dacă e cazul (putem folosi un creion maro, e mai uşor de folosit şi terminăm mai repede decât cu un kit sau mai ştiu eu ce produse) şi mascara. Aceasta este rutina mea zilnică! Am menţionat aici tonicul fiindcă datorită acestuia tenul este revigorat, capătă luminozitate şi nu e necesar fondul de ten. În schimb, dacă ai probleme cu tenul, un BB Cream îţi poate sări în ajutor. 🙂

Un motto după care te ghidezi în viaţă?

Poate acesta (l-am descoperit recent şi consider că ar trebui să pună puţin fiecare om pe gânduri): Destinul conduce o jumătate din viaţa fiecărui om, iar caracterul cealaltă jumătate (Alfred de Vigny). Degeaba dăm vina pe soartă sau destin când ni se întâmplă ceva rău… noi suntem adevărata cauză a tot ceea ce se petrece în jurul nostru.

Cum priveşti lumea blogosferică în materie de make-up ?Ce te deranjează în unele cazuri?

Îmi place în această lume, sincer. Când sunt aici, mă rup de orice.. mereu încerc să învăţ câte ceva din fiecare postare citită. Apreciez totuşi foarte mult bloggeriţele care nu sunt axate doar pe produse scumpe, fetele simple care se bucură pentru orice lucru mărunt.. Le citesc cu mult mai mare drag şi interes fiindcă mă regăsesc şi eu printre ele. Deci, nu îmi plac deloc fiţele, produsele exagerat de scumpe dar totuşi RECOMANDATE pentru a face o treabă bună. Eu fac treabă bună chiar dacă nu mi-am stors portofelul pe produse scumpe.

Proiecte de viitor cu blogul tău?

Mi-am propus să îmi împart în aşa fel timpul încât să pot să fiu mult mai activă atât pe blog cât şi pe pagină. Sper să reuşesc. Îmi doresc cât mai mulţi followers în ambele locuri deasemenea mult mai multe colaborări şi cât mai multe postări care să stârnească interesul tuturor. Acestea sunt planurile mele momentan. Nu ştiu ce altceva mi-aş putea dori decât să fiu mai cunoscută şi să am alături prietenii virtuali care să mă susţină tot aşa ca până acum :).

Un sfat pentru cititorii noştri?

Un singur sfat:  Niciodatăăă să nu fiţi pupincurişti! 😀 Poate sună ciudat, dar e un sfat sincer ! Orice vă nemulţumeşte, să o spuneţi (mă rog, să o scrieţi) pentru că, la o adică, datorită vouă suntem toate bloggeriţe şi ne aflăm acolo unde ne aflăm. Mai ales în momentul în care sunteţi cu adevărat fanii unei pagini şi cunoaşteţi cât de cât autorul… Încercaţi şi căutaţi deasemenea frumosul în fiecare pagină sau blog nu doar giveaway-urile şi conştientizaţi faptul că în spatele fiecărei postări stă foarte multă muncă şi devotament faţă de voi, cei care ne citiţi.

Mulţumesc că ţi-ai făcut timp să răspunzi la setul meu de întrebări ,draga mea. Îţi doresc mult succes pe viitor şi sper să ne recitim şi cu altă ocazie. 

Îţi mulţumesc şi eu pentru această ocazie. Mi-a făcut plăcere să îţi răspund. Pupici cu lipici tuturor!!! :*

Interviu cu Alina lui Brumarel…

Bună dragele mele, după cum ştiţi câteodată mă apucă să iau câte un blogger la puricat, iar astăzi ia venit rândul Alinei lui Brumărel.Curioase să vedeţi ce a răspuns?…
Eu:Bună dragă mea, îţi mulţumesc pentru timpul acordat acestui
interviu iar pentru început aş dori să te prezinţi un pic. Cine este în
spatele Alinei lui Brumărel ?
Alina: Eu îţi mulţumesc că
mă faci să mă simt vedeta cu acest interviu :). În spatele blogului se
afla o fată cu chef de scris, cu dorinţa de a împărtăşi bune şi rele din
diferite sfere şi care are o personalitate destul de puternică, cred că
se vede asta după primele 2-3 articole citite :).

Eu:Cei
care te cunosc mai bine ştiu că ţi-ai început cariera în 2011 şi mai
exact pe 1 septembrie. Care a fost la început ideea de a concepe acest
blog şi care erau în acel timp aşteptările tale?

Alina: Am
cochetat de la începutul anului 2011 cu ideea de blog. Logic – îmi plac
mult blogurile care prezintă fel de fel de produse mai greu accesibile
şi iniţial mă gândeam că ce voi scrie eu nu va părea atât de interesant
după care am avut o revelaţie: păi marea majoritate a fetelor folosesc
produse accesibile şi exact ele sunt cel mai des uitate. Nu sunt absurdă
şi am avut produse din toate categoriile, dar inclin spre cele low-end
şi middle-end pentru că sunt convinsă că putem găsi şi printre ele
produse care să ne satisfacă aşteptările exigente. La început s-a vrut a
fi doar un blog de beauty, uneori cu câteva reţete, dar, în timp, a
devenit mai personal. Îmi place să împărtăşesc şi altfel de lucruri şi
am observat că lumea mă place mai mult de când am introdus şi postari
speciale. Probabil fetele mai percep ca fiind mai apropiată şi mai
deschisă.
  Mi-am dorit să intru în această lume deoarece, în real life, nu am prietene care ar leşina în faţa unui gel de dus :)).

Eu:Ai
avut vreodată momente în care ai fi dorit să renunţi? De ce? Şi care
este motivaţia care te face să mergi mai departe cu acest proiect?
Alina:
Nu. Au fost momente când n-am avut cheful şi entuziasmul de la început,
dar nu m-am gândit niciodată serios să-l închid. Merg mai departe
pentru că obişnuinţa e a doua natură :)). Unul dintre primele lucruri pe
care îl fac când deschid pc-ul este să verific blogul. Ba, deseori mai
citesc ce scriam acum câteva luni (cu ochi critic, bineînţeles).

Eu:Spune-ne te rog care sunt calităţile tale, pasiuni sau ce hobby ascuns mai ai înafară de blogging?

Alina:
Cititul, devorez aproape orice fel de carte. Nu citesc des pentru
relaxare, ci ca pentru o cursă contra cronometru. E pasiunea şi
blestemul meu. De cele mai multe ori mă stoarce de energie.
În rest, ador călătoriile. În general, pasiunile mele se ragasesc în diferite doze, pe blog.

Eu:Multe
din articolele tale sunt destinate exclusiv femeilor, te-ai gândit la un
moment dat să îţi schimbi stilul? Şi dacă ar fi să scrii ceva pentru
partea masculină ce articole ai aborda?

Alina: Da, m-am gândit să abordez şi articole pe partea masculină, însă nu promit că vor vedea lumina zilei :)).

Eu:Care
sunt produsele cosmetice favorite care nu le-ai schimba niciodată?
Există vreun produs care îl „venerezi” să zicem aşa de mai bine de 3-4
ani sau mai mult?

Alina: Fondul de ten mi se pare cea mai tare invenţie cosmetică. Cu un ml de produs, poţi să te schimbi într-o măsură foarte mare.

Eu:Am
văzut peste tot şi cred că şi tu ai observat că adolescentele încep să
se machieze de la vârste foarte fragede, eşti de acord cu acest lucru?

Alina:
Eu am fost o adolescentă atipică, ce nu se machia aproape niciodată şi
care nu înţelegea acest fenomen. Aşa că mi-ar fi uşor să fiu critica şi
să spun că n-ar trebui să se machieze de la vârste fragede, însă, cu
toată avalanşa de bloguri şi alte mijloace de informare, pofta apare.
Din păcate, unele fete arata mult prea mature. Le-aş sugera să
folosească doar lipgloss-uri, rimel şi lacuri de unghii, chiar şi în
culori turbate :).
Eu:Cum arată în opinia ta o femeie frumoasă?
Alina:
Frumuseţea e atât de relativă, însă înclin să spun că o femeie fericită
e o femeie frumoasă. Degeaba ai trăsături aproape perfecte dacă ochii
tăi sunt goi şi nu exprima nimic.

Eu:Te-ai
implica vreodată într-o campanie gen „stop violenţei domestice” sau ”
spune nu drogurilor” ? Care este opină ta în legătură cu acest subiect şi
ce ai putea face dacă ai avea posibilitatea?

Alina: Da,
atâta timp cât aş simţi că am ceva de spus. Să luăm cazul drogurilor: e
adevărat că un narcoman nu va renunţa la dependenţa dacă-mi citeşte mie
articolul, dar exista şansa de a deschide ochii celor care nu sunt
conştienţi de ce înseamnă drogurile. O lecţie repetată are şanse mult
mai mari să fie şi învăţată.

Eu:Descrie în câteva cuvinte o zi obişnuită din viaţa ta de zi cu zi ..

Alina: Nu fac nimic prea neobişnuit :).

Eu:Care ar fi vacanţa perfectă pentru tine? Care ar fi locaţia şi de ce ai ales-o ?

Alina:
Aproape oriunde, dacă eşti în compania potrivită. Sunt o mulţime de
locuri pe care aş vrea să le văd şi, până acum, toate ţările vizitate de
mine, m-au marcat. Uneori îmi place să umblu de nebună şi să descopăr,
alteori aş sta tolănită la soare. Aproape orice vacantă e frumoasă!

Eu:Poşeta
unei femei este un obiect sacru 🙂 Ce ascunde poşeta ta pe care o porţi
zilnic? Există un obiect de care nu te desparţi niciodată ?

Alina:
Hmmm.. Ai atins un subiect cam delicat, pentru că obişnuiesc să car
genţi mari după mine. Culmea, produse de make-up nu prea transport, cu
excepţia unui ruj/gloss. În rest am: portofelul, cele două telefoane,
şerveţele umede şi batistuţe, aparatul foto, o agendă mică plină de
biletele :)), câteva pastile diferite în cazul unei migrene sau ceva de
genul acesta, pix, acte şi, de obicei, ce mai adun pe parcursul zilei.
De cele mai multe ori am şi  o sticlă cu apa după mine. 
Eu:Proiecte de viitor ?
Alina: Cu blogul,
presupun :). Am dorit să iniţiez nişte proiecte interesante în opinia
mea, nelegate de beauty şi mai revoluţionare, din păcate eventualii
sponsori nici nu mi-au răspuns. E şi pierderea lor, păcat că nu
realizează. Ca om simplu, puterea ţi-e limitată, degeaba exista 100 de
idei. Dar eu totuşi sper să vin cu proiecte… geniale :)).

Eu:Un sfat pentru doamne/domnişoare ?

Alina:
Să încerce să rămână ele însele. Este foarte normal să împrumutăm
elemente de la persoanele pe care le admiram, dar copiile xeroxate sunt
întotdeauna triste.

Eu:Un gând de primăvară pentru cititorii noştri?

Alina:
Hmm. Nu prea îmi place anotimpul acesta, de fapt  e anotimpul care-mi
place cel mai puţin, nu mă simt bine de la schimbările de temperatură,
aşa că le doresc o primăvară suportabilă :)).

Eu:Mulţumim
din suflet că ne-ai împărtăşit câteva din opiniile tale draga mea, îţi
dorim mult succes în viaţă şi la cât mai mulţi cititori pe blogul tău.

Alina:Şi
eu îţi mulţumesc pentru setul de întrebări care chiar mi-a plăcut şi
sper că cititorii noştri să se fi distrat citind acest interviu :).

Atentie..blogger la puricat :)))

Buna seara dragele mele,deja cred ca v-ati obisnuit cateodata ma apuca „criza” si vreau sa aflu cat mai multe despre bloggeri cu care ma mai conversez sau citesc.
Azi mi-am luat inima in dinti ,si am luat-o la „puricat” pe nimeni alta decat dragalasa de Ana Naghi  :)).Am scotocit un pic prin sufletelul ei si iata ce am aflat :))….
Aguritza:Buna Ana ,ma bucur ca ai acceptat invitatia mea de a-mi acorda acest mic interviu, pentru inceput pentru cei care nu te cunosc o mica prezentare..
Ana:Cu cea mai mare placere!Pe scurt despre mine:am 28 de ani,sunt casatorita de vreo 6,am o fetita de 2 ani Ema-Nicole.Am terminat Facultatea de Geografie,sectia Spaniola,nu am profesat niciodata in domeniul meu,am lucrat numai in relatii cu clientii si banci,deeeeci,pot face cam orice imi propun(mai putin fizica nucleara).

Aguritza:Numeste 3 calitati care te definesc ,dar si 3 defecte ale tale…
Ana:Sunt altruismul intruchipat(nici nu conteaza daca am,eu dau),sunt extreme de corecta,sunt o persoana joviala.
Pe de alta parte,sunt uneori un adevarat “tiran” ca lucrurile sa iasa cum mi se pare mie ca trebuie,ma supar cam repede uneori(dar in 5 minute am uitat..),spun verde in fata ce gandesc si unora nu le convine.

Aguritza:Draga mea cand ai inceput sa iei contact cu lumea virtuala?Care au fost impresiile tale la inceput?
Ana:Recunosc ca lumea virtuala nu prea m-a pasionat in mod deosebit pana nu demult.Desi mai intram pe net ocazional,cand am ramas insarcinata ma documentam intens,apoi in concediul de maternitate am intrat tot mai des…La inceput mi se parea necesar,acum e un pic de drog .
Aguritza:Stim cu totii blogul tau ,ce te-a facut sa creezi acel loc?Ce te motiveaza sa mergi mai departe?
Ana: Asa am simtit la momentul acela!Nu stiu de ce!Poate pentru ca voiam sa cunosc(virtual) oameni interesanti(si nu m-am inselat).Ce ma motiveaza?Aceiasi oameni interesanti!

Aguritza:Pe data de 10 mai 2011 ai scris primul tau articol pe blog.Se numea simplu „Buna” si ai scris doar cateva randuri.Care a fost de la inceput ideea acestui blog?Ai avut emotii?Care a fost reactia cititorilor?
Ana:Emotii?Nici cand am dat la facultate nu am avut asa emotii!Am scris doar cateva randuri prin care parca ma aparam de eventuale atacuri:cine esti?ce vrei si tu?Reactia cititorilor a venit putin mai tarziu si a fost una pozitiva,asa ca am continuat sa va plictisesc cu postarile mele.Voi ati vrut-o!  

Aguritza:Esti implicata in vreun proiect online? Daca ai putea sa ajuti intr-o campanie „umanitara” sa ii spunem asa ai face acest lucru?
Ana:Sunt implicata total in proiectul Sfatulmamicilor.ro.Simt cu adevarat ca fac ceea ce imi place!Chiar ma gandesc la actiuni umanitare,dar mai e neoie de timp,trebuie sa ai un cuvant greu de spus,altfel sansele de reusita sunt mici.Mi-ar placea sa fac ceva sip e blog,dar nu stiu care ar fi reactia oamenilor.

Aguritza:Ce importanta au cititorii tai si cum reactionezi la comentarii negative?
Ana:Ei sunt cei mai importanti,ca doar pentru ei scriu.Sunt om si comentariile negative nejustificate ma deranjeaza.Dar nu prea am avut parte de ele.

Aguritza:A fost vreodata un moment cand ai vrut sa renunti la blogul tau?
Ana:Nu,niciodata.

Aguritza:Care a fost cea mai frumoasa experienta ca blogger?Dar cea mai „negativa” ?
Ana:Fiecare comentariu sincer e o experienta frumoasa!Stiu sa vad dincolo de aparente.Negativa?Nu ma supara atat de tare nimic incat sa o numesc experienta negativa.

Aguritza:Ai dori ca blogul tau sa fie altfel?Ai schimba ceva?Care sunt asteptarile tale pe viitor
Ana:Cand simt nevoia de schimbari le fac.Mi-as dori sa am mai mult timp si sa ma desfasor.De multe ori scriu pe fuga si nu as vrea sa dau impresia de superficialitate,dar nu as vrea nici sa postez o data pe luna.

Aguritza:Spune-ne te rog cum iti petreci timpul liber ,si cum decurge o zi normala din viata ta.
Ana: Timp liber e tot mai putin,dar mi-l petrec afara,cu Ema.Invatam sa gradinarim,sa hranim animalele,invatam sa iubim natura.Merg la mama,unde ma simt din nou copil…O zi normala :trezit,mic dejun pentru Ema,apoi animalutele si ma pe la urma si eu.Apoi imi verific emailul si imi stabilesc programul(desi tot timpul mai apar o gramada).Niciodata nu stiu cand se face pranzul!Gatesc,curatenie la care ma ajuta si Ema,ii place.Nu ma mai uit de mult la televizor,decat seara la vreun serial politist.Am un program extrem de normal,dar mie imi place asa.

Aguritza:Stim cu totii ca esti mamica,cum te-a schimbat acest frumos eveniment in viata de zi cu zi?Ai fost pregatita?
Ana:Mie toata lumea imi spune ca m-am nascut ca sa fiu mamica!Inca de mica am fost dadaca tuturor copiilor de pe strada mea.Fie gaseai casa mea dupa poarta unde veneau toti copiii,fie ma gaseai pe mine la o casa unde erau copii.Mi-am dorit-o mult pe Ema si totusi vestea m-a emotionat enorm.Din secunda aia am trecut pe locul II,prioritatile s-au schimbat,am devenit mai puternica si mai hotarata,imposibilul a devenit posibil.



Aguritza:Cum crezi ca va fi viitorul copiilor nostri?Daca ai putea schimba ceva ,la ce te-ai gandi prima data?
Ana: Eu zic ca daca ne gandim prea mult la ce va fi ne speriem!Eu fac tot ce pot pentru copilul meu sa ii cresc sansele de reusita in viata,indifferent de situatia politica,economica,oamenii destepti nu vor sta sa se planga,ci vor lua atitudine si vor reusi in viata!Numai Dumnezeu poate schimba ceva,noi trebuie sa fim capabili sa ne adaptam!




Aguritza:Un sfat pentru mamicile tinere?:)
Ana: Sa asculte sfaturile altora,dar sa faca asa cum simt!Eu nu am auzit vreodata vreo mama care sa nu stie ce sa faca!Exista perioada de acomodare care este grea si pentru mama si pentru copil,dar apoi totul vine de la sine!


Aguritza:Ce ritual de frumusete ai ?Cunosti cateva trucuri pe care noi nu le stim?
Ana: Recunosc ca nu ma ingrijesc prea mult!Machiaj doar la nunti si cumetrii ,dar crema de fata,de maini si antiperspirantul sunt sfinte.Am aproape 29 de ani,cred eu ca schimbarea prefixului ma va trezi la realitate  


Aguritza:Draga mea mai stii acel caiet din clasele primare numit „ORACOL” nu? :)) Hehe Numeste in orice ordine vrei u: Florile preferate,culoarea favorita,ce muzica asculti,mancarea preferata,ce animale adori, 😀 …cam atat hehehe
Ana: Pai,sa nu razi de mine,dar eu sunt inca un copil si nici acum,la varsta mea,nu pot spune care este preferata mea,imi plac toate.Fiecare floare,culoare,vietate are ceva care o deosebeste de alta si o face unica.Daca vrei,iti spun repede ce imi vine acum in minte: iasomie, albastru,pop,lasagna,pisica…




Aguritza:Ti-ai facut prieteni virtuali?Ce crezi despre prietenia”virtuala” ,exista vreo sansa ca astfel de lagaturi sa dureze mai bine decat te-ai cunoaste personal?
Ana:Prieten e un cuvant mult mai profund decat il intelegem noi.Inseamna cineva care ma accepta asa cum sunt,care nu mi-ar inchide telefonul cand am o problema spunand ca e tarziu,care mi-ar da bani fara sa ma intrebe pentru ce imi trebuie si in cat timp ii returnez,etc.Daca vreo persoana ar face astea,ok.Pe internet fiecare poate sa isi creeze ce imagine vrea,alta decat cea reala…

Aguritza:Cunosti cheia succesului in viata? Ce planuri de viitor ai?
Ana: Eu sper ca da!Iti stabilesti o tinta si faci tot ce iti sta in putinta sa ajungi la ea!Pana acum mi-a iesit!:)Sa imi cresc frumos copilul!


Aguritza:Cum te vezi peste 10 ani?
Ana: De aproape 39 de ani O mamica de care puiul ei sa fie mandra!

Aguritza:Un motto referat?
Ana:Nu lasa pe maine ce poti face azi!Nu de alta,dar azi exista,maine cine stie?

Aguritza: Ai participat la un concurs make-up?Te-ar tenta?Ce parere ai de tinerele fete care fac adevarate „colectii” de palete make-up etc?
Ana:Nu am participat si m-ar tenta doar ca spectator J fiecare are o pasiune,daca asta inseamna palete de make-up,de ce nu?In timp se mai tempereaza(sper!)


Aguritza:Care este parerea ta in general despre bloguri?Crezi ca avem bloguri valoroase?Ai un blogger preferat?Ce iti place sau de ce il urmaresti?
Ana: Blogurile pot fi utile,sa stii.Dar sunt si mult superficiale.Nu omorati mesagerul,dar viata asta inseamna mult mai mult decat o manichiura reusita sau cat de bine imi sta cu nu stiu ce haine!Si mie imi plac,admir aceste lucruri,sunt femeie,dar ar trebui noi,femeile,sa fim mai profunde putin,nu?Imi plac cateva bloguri,o sa supere lumea pe mine,dar asta e,v-am spus ca eu spun lucrurilor pe nume:Faramiere(o admir ca citeste mult si ne da si noua ponturi) si ABC…prin viata(e sincera si sensibila).Persoanele de fata de asemenea.


Aguritza:Un sfat pentru bloggeri incepatori?
Ana:Incercati sa scrieti si pentru sufletul vostru,nu doar ce vrea lumea sa citeasca.Nu veti avea 1000 de followers?Si ce?In viata va doriti 1000 de cunostinte sau 100 de prieteni sinceri?


Aguritza: Un gand bun pentru cititorii nostri?
Ana: Bucurati-va de viata!Lasati invidia,meschinariile in urma!Sa fiti mandri de voi,sa nu aveti regrete!

Aguritza: Multumesc din suflet ca ai acceptat sa ne impartasesti cateva din gandurile tale si iti dorim mult succes in ceea ce faci
Ana:Oricand,cu mare drag!Multumesc din suflet!

Ii multumim inca o data Anei ca ne-a lasat sa aflam cate ceva despre ea,ii dorim succes in continuare atat pe plan personal cat si „virtual” :)si nu uitati sa o vizitati pe pagina ei de blog unde puteti afla multe sfaturi,pareri despre cresterea si educarea copilului,retete si multe altele mici secrete pe care va invit sa le descoperiti personal.
Dragele mele sper ca va placut acest interviu ,asteptam comentariile voastre cu drag ,si daca doriti sa aflati cate ceva despre o anumita persoana/blogger/VIP(joke)  lasati-mi comentariu cu numele „divei” si voi porni la atac 🙂 Va pupacesc pe toate Xoxo