Recenzie – Regina Nimănui, Venora Bennett

recenzie

Fiecare carte pare că închide în ea un suflet. Şi, cum o atingi cu ochii şi mintea, sufletul ţi se deschide ca un prieten bun. – Maxim Gorki

Vă spuneam încă de la începutul lui ianuarie că mi-aș dori să citesc multe cărți pe tot parcursul acestui an. La final de 2017 voi face o mică retrospectivă, iar țelul meu este să citesc minim 30 de cărți. În două luni am reușit performanța să citesc patru cărți extrem de frumoase, iar una dintre ele a fost un roman istoric. De la editura All am citit „Regina Nimănui” scrisă de Venora Bennett. Scriitoare, ziaristă independentă și colaboratoare a ziarului The Times, Venora Bennett a publicat patru romane de ficțiune istorică ce au în prim plan Anglia medievală. Printre cărțile scrise de ea, vreau să amintesc două dintre ele și anume: „Regina Mătăsurilor” și „Sânge Regesc”.

„Regina Nimănui „m-a captivat din primele rânduri. Cartea prezintă un tablou haotic al secolului al XIV-lea și o Anglie răpusă de bătălii și ciumă. Personajul principal al cărții este reprezentată de Alice Perrers, o fată orfană din Essex ce ajunge amanta regelui Eduard al III-lea.

Regina Nimanui

Lectura este o călătorie interioară! – C. Zagan

Alice se va afla de multe ori în pericol și va fi salvată la un moment dat de nimeni altul decât Geoffrey Chaucer, unul dintre cei mai valoroși poeți englezi al secolului al XIV-lea. Cu o inteligență diabolică aș spune, Alice manipulează oamenii din jurul ei neținând cont de nimic. Situația economică a Angliei și războaiele fără sfârșit sunt surprinse în detaliu, dar uneori superficial. Istoric vorbind, faptele relatate în carte nu vor coincide exact cu informațiile știute de până acum. Autoarea prezintă unele aspecte în stilul propriu, redând destul de original o altă realitate istorică.

Ambiție, capricii și lăcomie. Așa aș descrie cartea în trei cuvinte. „Regina Nimănui” nu este o cartea ușoară, dar pentru iubitorii de istorie este o plăcere să descoperi perioada medievală. O recomand cu drag tuturor și vă invit și pe voi să descoperiți tainele acestui minunat roman istoric. Nu uitați, cititul nu doare! Lectură plăcută!

Recenzie: Întâlnire cu viaţa – Cecelia Ahern

recenzie Intalnire cu viata Cecelia Ahern

„Lucy primește de mai multe ori această ciudată invitație, dar de fiecare dată ascunde scrisorile sub covor. Și-a părăsit iubitul pentru că relaţia nu mai mergea şi a demisionat pentru că nu era de acord cu politica firmei. Acestea sunt numai două dintre poveştile pe care Lucy le-a spus prietenilor şi familiei ca să-și mascheze eșecurile. Există însă cineva care ştie adevărul și îi trimite scrisoare după scrisoare, insistând ca ea să vină la o întâlnire. Expeditorul este chiar Viața. Într-o zi, Viața apare la ușa ei, în persoana un bărbat nefericit, cu ochii injectaţi şi îmbrăcat într-un costum şifonat, dar hotărât să aducă schimbarea. În cele din urmă, Lucy îi acceptă ajutorul şi măștile încep să cadă…”
În luna decembrie mi-am comandat de la editura ALL cartea „Întâlnire cu viaţa” – Cecelia Ahern. Nu am mai citit nicio carte a celebrei scriitoare, dar în mediul online am primit tot felul de recomandări în privinţa cărţilor scrise de ea. Cecelia Ahern a debutat pe „scena scriitoricească”  la vârsta de douăzeci și unu de ani cu romanul „PS: I love you” în 2004, acesta devenind un bestseller internațional. Revenind la cartea citită de mine, aflaţi că ea face parte din colecţia „Seria Cecelia Ahern„.  Serie ce conţine încă zece cărţi scrise de Cecelia Ahern cu tematici dulci-amărui şi presărate din loc în loc cu umor fin. Sincer, după această carte abia aştept să le descopăr şi pe celelalte. „Întâlnire cu viaţa” m-a captivat de la primele rânduri. M-a binedispus, m-a iritat şi mi-a depăşit toate aşteptările în acelaşi timp. Cartea m-a surprins prin originalitatea personajelor şi modul destul de copilăresc prin care Cecelia Ahern a ales să descrie întreaga poveste.
Deşi un pic naiv, subiectul cărţii mi-se pare unul foarte autentic. Personajul principal al cărţii este Lucy Silchester, o femeie care vrea să arate că duce o viaţă absolut perfectă alături de iubitul său. Însă adevărul este altul, dragii mei. După ce a fost părăsită de iubit şi concediată, Lucy se scufundă într-un ocean de minciuni şi o groază de eşecuri pe toate planurile. Imperiul ei este construit numai din minciuni de complezență, iar ea este prea orgolioasă să recunoască că are nevoie de ajutor. Oamenii din jurul ei ştiu doar mici fragmente despre ea şi despre defectele ei. Un singur om ştie absolut totul despre ea: Viaţa ei. Viaţa ei îi trimite scrisori cerându-i să se întâlnească cu el.

„Stimată Lucy Silchester,

Întâlnirea a fost stabilită pentru luni, 30 mai 2011. 

Cu sinceritate,

Viața” 

La început aveam impresia că personajul principal cam e dusă cu capul, dar spre surprinderea mea Viaţa nu era un personaj imaginar ci chiar o persoană reală. La început apare ca un om sarcastic, dezordonat, irascibil şi obositor. Exact ca viaţa ei. Lucy obişnuită să mintă în orice situaţie, va fi pusă în situaţia de a face un pact cu viaţa. De fiecare dată când va spune o minciună, viaţa va dezvălui un adevăr. Nu va conta unde se află, cu cine este sau în preajma cui.

Eşti bolnav? Mergi la doctor şi îţi dă antibiotice. Ai depresii? Mergi la psihoterapeut şi iei antidepresive. Începi să încarunţeşti? Îţi vopseşti părul. Dar când e vorba de viaţa ta? Faci câteva alegeri greşite, ai ghinion de câteva ori…Dar trebuie  să mergi mai departe,nu? Nimeni nu poate vedea partea ascunsa, iar dacă nu o vezi nici tu – dacă un aparat cu raze X sau o cameră de luat vederi n-o poate fotografia ca să ţi-o arate – , atunci potrivit credinţei timpurilor noastre, ea nu există. Dar eu exist. Eu sunt acea parte a ta. Radiografia sufletului tău. E ca şi cum ai avea în faţă o oglindă, iar eu sunt relecţia. Îţi arăt că te doare şi că eşti nefericită. Totul se vede pe mine. Acum înţelegi?

Povestea lui Lucy este redată într-un mod haios, ironic şi de fiecare dată, fiecare cuvânt din carte te îndeamnă să reflectezi asupra anumitor aspecte ale vieţii tale. Personajul va evolua sub ochii voştri într-un mod jucăuş, lăsându-vă un zâmbet în colţul gurii. Cartea este uşor de citit, este relaxantă, transmite emoţii puternice şi o recomand cu căldură! Așadar, rămâne totuşi o întrebare…tu ai vrea să îți întâlnești Viața? Ai accepta un sfat de la ea?

Tu îi citeşti copilului tău, poveşti?

Cititul funcţionează ca un remediu pentru trup şi suflet.Lectura unei cărţi de poveşti estompează cu succes gândurile negative, îţi diversifică vocabularul şi nu în ultimul rând îţi activează imaginaţia.
Faptul că mulţi copii din ultima generaţie nu au descoperit plăcerea cititului, este numai vina noastră, a părinţilor.Copiii nu sunt impresionaţi nici de sutele de rugăminţi, nici de avertizări sau de pedepse.
Editura ALL îmi propune să scriu acest articol, cu tema în care să conving copiii şi părinţii că nu este desuet să citeşti poveşti. Cam greu,nu?
Înainte să-mi exprim ideea, vreau să vă spun că Editura ALL s-a înfiinţat în anul 1991 şi timp de peste 20 de ani, a continuat să ofere tuturor cititorilor, o gamă variată de cărţi de literatură universală sau română, biografii,carte şcolară (manuale, auxiliare, dicţionare, atlase),cărţi pentru copii, cărţi de aventură şi multe altele.În ziua de azi, grupul editorial ALL este alcătuit din Editura ALL, Editura ALL EDUCAŢIONAL, Editura ALLFA, Editura HELEN EXLEY – CĂRŢI ÎN DAR, Editura Sian Books şi Editura Galaxia Copiilor.Editura este fondatoarea Târgului Internaţional de Carte Gaudeamus, alături de scriitorul Mircea Nedelciu, unde în toamna fiecărui an, devine centrul pieţei editoriale.Anual, târgul îşi deschide porţile vizitatorilor români dar şi pentru cei din străinătate, oferind un cadru perfect pentru iubitorii de carte.S-au implicat cu succes în multe campanii care implică lectura unei cărţi dar şi voluntariatul.Una din campanii în care s-a dorit apropierea de cititori, a fost şi vALLuntar ( a se citi voluntar) desfăşurată anul trecut în perioada 24 ianuarie -16 martie 2013.Ideea acestei campanii are la bază recenziile făcute de bloggeri cărţilor citite de ei în acea perioadă.În urma recenziilor făcute, la fiecare 15 comentarii(pe articol) se planta un copăcel.Campania vALLuntar a avut un mare succes, iar la finalul acesteia s-au strâns 522 de recenzii şi peste 10000 de comentarii care au dus la plantarea a peste 600 de copaci în judeţele :Argeş , Bacău, Brăila, Braşov, Bistriţa Năsăud, Bucureşti – ILFOV, Călăraşi, Constanţa, Cluj, Galaţi, Giurgiu, Harghita, Maramureş, Prahova, Sibiu, Timiş, Vrancea, Iaşi.O campanie demnă de lăudat pentru iniţiatori şi mi-aş dori ca această experienţă să se repete anual.
Revenind la problema noastră, mă întreb cum am putea motiva copiii să citească poveşti.Cum aş putea convinge un părinte că este necesar în educaţia fiecărui copil să i se citească poveşti?Poveştile citite din cărţile pentru copii le oferă acestora posibilitatea de a se indentifica cu personajele prezentate şi îşi doresc de nenumărate ori să devină unul din ele.Aşa se întâmplă şi cu Bianca, nepoţica mea de 3 anişori.Am întrebat-o ce vrea să devină când va fi mare, iar ea, cu o inocenţă în ochişori, mi-a răspuns: O prinţesă!
Am zâmbit şi brusc răspunsul ei m-a aruncat in timp.Dorinţa ei inocentă mi-a adus aminte de copilăria mea şi de faptul că actualmente, există Manualul Prinţeselor.O carte interesantă pentru orice prinţesă în devenire, iar eu şi Bianca vom învăţa care sunt regulile de aur pentru a fi o prinţesă adevărată, după acest manual frumos ilustrat.
Sunt atât de multe cărţi pentru copii, create special pentru ei, care le stimulează imaginaţia şi mai ales,dobândesc cunoştinţe şi informaţii noi care-i vor ajuta să se dezvolte pozitiv.Datoria noastră ca părinţi este să ştim exact ce cărţi să alegem (potrivit vârstei) pentru copiii noştri, dar să le insuflăm dragostea faţă de basme şi poveşti într-un mod inedit.Ţinând cont că interesul pentru lectură se face de la o vârstă fragedă(aşa ar fi normal),mi-ar plăcea să existe o campanie pentru copii de grădiniţă, unde fiecare copil însoţit de părintele lui, să participe la câteva mini-cursuri unde, părinţii le vor citi din cărţile pentru copii.Un bun exemplu ar fi „Dinozaurii„,”Vikingii” sau o altă carte deosebit de educativă, scrisă în versuri de Corina Chiran, numită „Ghici ce trebuie să zici-Politeţea pentru Pici„.Cartea vine în sprijinul părinţilor, făcându-le mai uşoară sarcina de a-i învăţa pe cei mici formule de salut, de adresare sau mici formule de politeţe. 
Campania s-ar numi „Ajută-l să crească armonios, citindu-i poveşti” şi mi-aş dori ca acest lucru să fie posibil în grădiniţele noastre.Pentru cei mai mari, m-am gândit la o campanie numită sugestiv „Descoperă finalul poveştii”, unde părinţii sunt provocaţi să interpreteze personajele unei poveşti pentru copii, dar numai pe jumătate.
În următoarea parte, copiii sunt invitaţi(fiecare cu cartea în mână) să descopere finalul poveştii.Cel care va citi cel mai frumos, va fi recompensat cu o diplomă de onoare pentru cel mai bun narator, iar părinţii, pentru efortul şi implicarea lor în proiect, vor primi insigne cu mesajul „Susţin basmele şi poveştile din copilăria fiului meu( fiicei mele, după caz)” şi câte o carte nouă cu poveşti, unde vor descoperi alături de copiii lor noi aventuri.
Ar fi minunat, nu?Mi-ar creşte inima să văd că unul din proiectele mele ar prinde viaţă.În loc să lăsaţi copiii la televizor sau la calculator ore în şir,dragi părinţi, citiţi-le poveşti. Vei avea numai de câştigat,copilul tău se va dezvolta armonios, iar tu vei câştiga un timp preţios petrecut alături de el.
Acest articol a fost creat pentru proba numărul 11 din cadrul competiţiei SpringSuperBlog!
surse foto: www.all.ro