La braţetă cu prietena mea Ziga!

O cheamă Ziga şi este prietena mea cea mai bună. Suntem ca două surori şi nu ne despărţim niciodată fie ploaie fie vânt. E tăcută, dolofană, nu cere de mâncare, nu mă ceartă, primeşte tot ce îi dau chiar dacă nu-i place, puţin verzulie din naştere şi mereu este cu un aer imperial pe unde merge.
Mergem la shopping (aka cumpărat vreo 2 kg de morcovi sau după caz 1l de borş), ne plimbăm în parc, mergem în vizită pe la rude şi chiar în vacanţe.
Ne-am cunoscut la Reeija, o singură privire între noi a fost de-ajuns să fie dragoste la prima vedere. S-a născut între noi o legătură puternică şi nimeni nu o va putea rupe. Împreună am învăţat poate cea mai importantă regulă care face o prietenie să dureze: orice s-ar întâmpla, orice hotărâre ar lua una dintre noi, cealaltă o va susţine indiferent dacă este de acord sau nu.
Amândouă suntem cochete, frumuşele, invidiate peste măsură şi una peste alta pe unde mergem Ziga se dovedeşte a fi o bună ascultătoare şi o purtătoare de secrete perfectă. Curioase? Ei ce e cu voi? Nu, nu am divorţat.. nici nu a dat strechea în mine.. nu, nu mi-am luat amantă! Hai dragele mele văd că deja voi aţi luat-o prin vişini. Ziga nu este o femeie, nici maşină, nici vreo divă de Hollywood. E poşeta mea cea de toate zilele! Am atâtea amintiri care mai de care haioase şi pline de andrenalină maximă.

Îmi aduc aminte că odată eram în autobuz şi încercam să mă strecor prin jungla amazoniană de oameni să ajung într-un colţişor mai liniştit. Şi dăi şi luptă.. şi dăi.. pfuuaii care vrea să-mi fure geanta?? Mă întorc să pocnesc „infractorul” dar în secunda doi am observat că năstruşnica mea geantă de agăţase de bastonul unei doamne trecute de vârsta a treia. Mi-am cerut repede scuze bineînţeles şi mă gândeam cum poate o gentuţă atât de mică să facă o problemă aşa de mare.
Bine, bine nu e micuţă. În viziunea mea orice poşetă aş avea tot mică este oricât de încăpătoare ar fi.
Păstrez în ea „unşpe” mii de pixuri (şi niciodată nu am unul când îl caut), un carnet în care îmi scriu chesti foarte importante.. sau mă rog ar trebui să fie importante cum ar fi ziua de naştere a cumnatei care am scris-o de două ori ca să nu uit, îngroşat frumos cu chenar dublu ca să văd şi pauză. Am uitat de aniversare. Pe lângă alte nimicuri cum ar fi rimel, ruj, pilă de unghii, bricheta, telefon, am neapărat o carte şi ceva dulce. Câteva bomboane sau dropsuri mentolate.. doamnee ce atac de cord era să fac când am fost la un interviu pentru un job part-time. În momentul când am scos cv-ul o frumuseţe de drops mentolat era lipit pe spatele coperţii. Am înlemnit, ruşinată mi-am cerut scuze şi am spus că este noul meu sistem antiefracţie.Au râs bineînţeles şi mi-au dat jobul.
Ziga mai este purtătoare de facturi. Chiar dacă sunt plătitele le port mereu cu mine. Dacă vă intrebaţi de ce nici eu nu ştiu. Mai sunt tot felul de bileţele, cărţi de vizită, parfum, şerveţele.. Ce credeţi că am făcut acum câteva luni de zile? M-am dus grăbită să plătesc factura de telefon şi când duduia mi-a cerut factura grabită am scos un şerveţel pe care iubitul meu (actualul şoţ) mi-a scris acum 100 de ani „Vrei să te căsătoreşti cu mine?”. Nu înţelegeam de ce doamna sa uita cruciş la mine şi cu un ton răstit a răcnit la mine de parcă omorâsem pe cineva:” Aveţi chef de glume, domnişoară?”
Imaginaţi-vă că lunar merg să plătesc factura, la acelaşi chişeu.. aceiaşi doamnă..aceleaşi priviri cu săgeţi otrăvite.. nu o scoate nimeni la pensie dom”le??
Ehh dragele mele amintiri sunt multe, iar Ziga draga de ea a fost martoră la toate. Cum v-am spus la început este alături de mine zi de zi, ceas de ceas. O iubesc pentru ceea ce este, pentru că mă completează şi pentru că nu încearcă să mă schimbe cum ar face o „prietenă” reală.
Nu aş schimba-o pe Ziga pentru nimic în lume. Unde mai găsesc o parteneră perfectă pentru „evenimentele” vieţii de acum încolo? Vom merge mai departe împreună, vom face planuri şi mai ales eu voi continua să fac „nazbâtii” ca cele enumerate mai sus.
Sper că nu v-am plictisit prea mult dragele mele, iar împreună cu Reeija vă invit să ne povestiţi o amintire cu geanta/poşeta voastră favorită. Sunt curioasă de poveştile voastre.

*Articol participant la proba nr 12 în competiţia SpringSuperBlog!

Lasă un comentariu fain (sau nu) dacă ţi-a plăcut articolul...