Aveam un presentiment că la un moment dat viaţa mea se va schimba. În ce fel ? Nu ştiam.. dar eram ferm convinsă că cineva acolo Sus vrea să îmi testeze mai întâi răbdarea şi puterea de a trece mai departe peste obstacolele vieţii. Doar ce făcusem ochi într-o dimineaţă de vară şi deja îmi plângeam soarta de parcă nu vedeam nici o ieşire din problemele pe care le aveam.Cu chiria sunt în urmă, salariul vine şi fuge mâncând pământul de parcă aş avea scabie şi ca totul să fie cât de gri posibil în viaţa mea auzisem nişte zvonuri de la colege cum că firma ar face nişte disponibilizări cât de curând.
Mă mişc cu viteza melcului (şi ăla în comă) şi încerc să fiu optimistă pentru restul zilei. Îmi beau cafeaua pe fugă şi plec spre servici. Afară cald mon-cher, nu poţi respira nici la umbră cu toate că este abia dimineaţă.
Pe drum văd aceleaşi feţe plictisite, doi câini care latră de zor la o amărîtă de pisică.. bodega din colţul străzii e deja arhiplină cu „meşterii” cartierului.
„Au semnat deja condica.” îmi zic în gând şi mă grăbesc să prind microbuzul care tocmai a ajuns în staţie. În microbuz înghesuială mare, parcă suntem nişte sardele unii peste alţii. Încerc să îmi fac loc printre lume împingând poşeta ca un scut medieval când în dreapta când în stânga. Un nene mă înjură printre dinţi dar nu îl bag în seamă în speranţa că nu eu eram cea avizată. Ajung în final la servici, acolo zarvă mare şi alte feţe plictisite. Nici nu păşesc bine pe uşă, Rodica mă ia în primire:
” _ Fătucă bine că venişi că şeful e nervos azi rău de tot şi a zis cum ajungi să treci de urgenţă pe la el..
_Bine, Rodico. Stai să îmi las poşeta şi mă duc acum.
_Las-o încolo de poşetă du-te odatăăă..”
Cu inima cât un purice m-am dus în biroul şefului. Ciocăm uşor şi intru timid. Mă aşez pe scaunul din faţa biroului, pun poşeta alături pe celălalt scaun şi..
„_Stimată doamnă Popescu, v-am chemat să vă dau o veste nu tocmai bună.. Nu vreau să o lungim aşa în suspans, ştiţi foarte bine că firma trece printr-o perioadă foarte grea şi mă văd nevoit să renunţ la serviciile dumneavoastră.
_Mă scuzaţi domnule director, dar nu înţeleg de ce tocmai eu.. ştiţi.. nici eu nu o duc prea bine în această perioadă.. totuşi am făcut totul pentru această firmă, chiar nu există nici o soluţie?
_Doamnă dragă, toţi avem probleme. O să primiţi salariu compensator pe 2 luni şi în plus vă pot da o recomandare scrisă cu calificative foarte bune pentru cv-ul dumneavoastră… Mai mult nu pot face, am mâinile legate, ştiţi că şi eu am şefi mai sus de mine şi trebuie să fac ceea ce mi-a fost comunicat. Chiar îmi pare rău şi..
„Îţi pare rău pe naiba dobitocule!!” mi-am spus în gând şi rapid mă ridic de pe scaun să plec.
„_ Să aveţi o zi bună domnule.. şi mă pregătesc să ies pe uşă.
_Nu îmi lăsaţi sacoşa aici în birou doamnă. Vă rog…
M-am oprit brusc şi am simţit că dau pe afară de nervi:
_Poate eşti dumneata ditamai directorul ,dar nu vă permit să îmi jigniţi poşeta, clar?? Sacoşa e aia care o cară bunica ta cu ceapa de la piaţa! „
Şi plec trântind uşa după mine lasându-l pe domnul director să vorbească singur. Îmi strâng lucrurile din birou rapid şi plec mai mult fugind din firmă.Pe drum lacrimile îmi curgeau fără oprire şi chiar nu îmi păsa că lumea se uită la mine ca la urs.
Că tot ziceam de acel presentiment mă gândeam că asta a fost. Mi-am luat-o în freză de dimineaţă asta e, o scot eu la capăt cumva. Ajung în apropierea unui parc şi îmi zic că ar fi bine să îmi limpezesc un pic gândurile aici în natură. Am fost atât de absorbită de peisaj că nu am observat că la un moment dat se aşezase lângă mine un tânăr care începuse cu abureli de adolescent în călduri. Mă fac că nu aud şi am vrut să mă ridic să plec. Când am simţit mâna lui că îmi dă o palmă peste fund am luat foc. Nici nu îţi închipui ce a urmat. L-am cotonogit pe ăla de l-am băgat în spital.La un moment dat am fost chemată şi la poliţie să dau declaraţie ce şi cum s-a întâmplat.
„_Doamnă cum aţi reuşit să îl bateţi pe agresor în halul ăla?
_Cu poşeta domnule! Cu poşeta! Noroc cu ea, că altfel cine ştie ce bazaconii se întâmplau şi nu scăpam teafără.”
Acest articol este un text(ficţiune) personal şi participă la concursul organizat de Reeija ,un magazin online care oferă doamnelor şi domnişoarelor după preferinţe genţi damă , iar ele sunt create după specificaţii stricte şi trebuie să încânte purtătoarele acestor veritabile purtătoare de secrete.
