A fost un vis sau realitate?

 Acest articol a fost creat special pentru proba numărul 13 , din cadrul competiţiei SuperBlog 2013.
Sponsor : Toyota România 


 _Stimată doamnă, vă anunţăm că vom avea câteva opriri, în călătoria noastră către stele. Pentru că ţinem la siguranţa dumneavoastră, vă rugăm insistent să nu vă abateţi din itinerariul nostru.
Mă uitam la el de parcă am văzut stafii, neştiind ce se întâmplă. Şi-apoi…mă trezesc într-un basm. Nu e Cenuşăreasa ori Albă ca Zăpada, dar parcă aş recunoaşte acest tărâm oricând. Mă simt purtată de fluturi prin pădurea deasă, iar florile şi iarba şuşotesc între ele :
  _Cine e? Tu o cunoşti?
Zâmbesc stingher şi vreau să le ating.Se întorc ruşinate şi mă privesc cu ochii mari, cerşind o mângâiere.Peisaje de vis îmi trec prin faţa ochilor, cu viteza luminii. Deodată, o atmosferă de pace pluteşte în jurul meu. E linişte şi plutesc deasupra norilor. Privesc mirată dansul lor şi unul mai îndrăzneţ mă îndeamnă să mă alătur. Accept cuminte şi cu paşi stângaci încerc să le ţin ritmul. Voioşi, norişorii vor să mă răsplătească şi cu ghionturi mici, mă împing către o uşă aurie. Se deschide brusc…
  _O fi vrăjită, îmi spun în gând.
Acolo, mii de zâne sclipitoare aveau grijă de luna măiastră. Lângă ea, ca nişte diamante, stelele se arătau cu mândrie, care mai luminoasă decât cealaltă. M-am apropiat timidă şi parcă cerşind aprobare am privit luna.
  _Du-te, copilă dragă, nu îţi trebuie aprobarea mea, eşti la tine acasă!

Stelele au chicotit între ele ca nişte copilaşi, apoi m-au luat să îmi arate ce ştiu să facă. Au inceput sa cânte, sa danseze, era multa voie bună şi ce m-a impresionat mai mult, a fost sunetul unei harpe magice care mi-a încântat urechile. Câteva steluţe s-au adunat una lânga alta, formând un leagăn. Copilul din mine a sărit în sus de bucurie… şi iar un cântec, dans, râsete cristaline. Şi-apoi…claxoane, urlete, cineva mai în spate mă înjură de zor.
  _Măi cucoană! Păi acu’ te-a găsit să visezi? În mijlocul şoselei? Zbieră o matahală de om la mine.
  _Poftim? Ce se întâmplă?
  _Auzi femeie, tu nu ai minte? Eşti obosită, te-a luat somnul? De jumătate de oră ţip la tine să îţi muţi maşina mai încolo.
  _Păi…
  _Ce te bâlbâi? I-a uite domnule, ce figuri face! Nu mai pot eu că don’şoara are Toyota. Hai că m-ai scos din pepeni madam! Mută-ţi broscuţa.. hibrid… sau ce mama lui o fi! Hai, că mă ţii din treabă.
M-am conformat rapid, dar sunt încă sub şoc. Ce s-a întâmplat mai devreme? Am văzut stele.. şi norişori.. am plutit.. am visat oare?

Lasă un comentariu fain (sau nu) dacă ţi-a plăcut articolul...