Ştiu că nu ţi-am scris cam de mulţi ani, dar ştii prea bine că nu te-am uitat şi în fiecare an de sărbători mi-e gândul la tine.De când eram mică, m-am întrebat cum reuşeşti, să îţi faci timp pentru toţi cei care îţi scriu. Nu ai obosit? Chiar mă gândeam să te întreb, care este secretul longevităţii tale. Îmi împărtăşeşti şi mie taina? Ce prostuţă sunt, am uitat să mă prezint. Sunt Aguriţa, îţi aminteşti de mine? Mama îmi spunea „Mărioara” când eram mică şi poate aşa îţi este mai uşor să-ţi aminteşti. Acum sunt o femeie matură, cu suflet de copil şi la rândul meu mi-am îndemnat copii să creadă în tine. Zâmbeşti? Înseamnă că ştii ce spun. Mereu ai trecut pragul casei mele în Ajun, încărcat cu daruri şi ne-ai lăsat în suflet credinţă, dragoste şi speranţă.
Dacă nu am făcut-o niciodată, acum vreau să îţi mulţumesc. Îţi mulţumesc că ne faci mai buni unii cu alţii, îţi mulţumesc pentru clipele plăcute petrecute alături de familia mea, pentru prietenii şi oamenii minunaţi care i-am cunoscut până acum. Îţi mulţumesc că încă exişti, pentru că faci ca dorinţele noastre să devină realitate şi pentru dragostea ta pentru noi toţi, indiferent de naţie, rasă sau statut social.
Te întrebi de ce îţi scriu? Vreau să-mi trimiţi răbdare, sănătate şi putere să-mi cresc copiii şi să-i văd la casa lor. Dă-mi înţelepciune să pot trece peste obstacolele vieţii şi un strop de speranţă că totul va fi bine în cele din urmă. Vreau să mergi în casa fiecărui copil sărman şi să le oferi un praf de noroc în viaţă, alină boala cruntă a fiecărui muribund şi dă speranţă în inima omului bătut de soartă. Ştiu că eşti foarte ocupat, dar m-ai face fericită să ştiu că lumea din jurul meu primeşte ceea ce îmi doresc. Vrei să îţi spun un secret? Dacă vreodată mă voi întoarce pe acest pământ, vreau să fiu ajutorul tău. Poate aşa vom face mai multă lume fericită şi tu vei avea o binemeritată vacanţă. Nu va trece mult timp şi cu ajutorul celui de Sus, copii mei vor merge la casele mor şi-mi vor dărui nepoţei. De abia aştept acest moment, să îi învăţ despre tainele crăciunului, să le povestesc de tine şi de minunile care le faci pentru toţi. Şi aici, am nevoie un pic de ajutorul tău. Vreau să îmi aduci în dar cartea „Crăciunul în cele mai frumoase povestiri” de la Nemira. Hai că nu e greu, moşule. Sunt nişte povestiri minunate, scrise cu dragoste de scriitori minunaţi. Şi ei te cunosc, nu? De abia aştept să le citesc povestirea lui Henry Van Dike cu „Primul pom de Crăciun” şi le voi povesti apoi, experienţa mea cu primul meu pom de Crăciun care l-am pregătit pentru părinţii lor. Vor fi încântaţi, ce zici? Sper că nu ţi-am cerut prea multe, faci şi dumneata ce poţi. Acum te las, că poate te ţin din treabă.
Acest articol a fost creat special pentru proba numărul 25 , în cadrul competiţiei SuperBlog 2013!
