Elevii sunt pregătiţi pentru viaţă?

 Astăzi, vom vorbi despre un subiect destul de important pentru cei mai mulţi dintre noi.Această temă,
este o probă din cadrul competiţiei SpringSuperBlog,sponsorizată de Reeija, un magazin online care oferă genti piele, cadouri femei,accesorii dama, genți damă pentru doamne sau domnişoare cochete.
Este demn de admirat că în timp ce ne pregătesc minunăţiile cu care ne mândrim prin oraş, ei se implică foarte mult şi în activităţi de susţinere a comunităţii, prin donarea a 2% din vânzări către fundaţia Agapedia, ajutând la strângerea de rechizite şi cărţi pentru copii care au nevoie de ele.
Sunt mulţi copii care au nevoie de acest ajutor şi de multe ori în loc să-i ajutăm,trecem cu vederea acest aspect şi ne vedem de problemele noastre.Fiecare dintre noi, avem copii sau ne dorim să îi avem.Nu este suficient să dăruieşti viaţă unui copil, iar tu ca părinte ai datoria să îl pregăteşti pentru tot ce va urma în viitor.Din dorinţa excesivă de aţi ocroti copilul, câteodată consideri că este necesar să îi ascunzi problemele vieţii sau de familie, lăsând impresia că trăim într-o lume perfectă unde nimic nu este rău.Şi atunci, cum îl pregăteşti pentru viaţă?
Şcoala românească din ultima generaţie este cum o ştim.Scoate elevi „eminenţi” pe bandă şi uită să promoveze cu adevărat care este rolul ei în viaţa unui elev.Actualele practici pedagogice sunt mai mult îndreptate către marginalizarea unora dintre elevi şi subordonarea lor. 
Cât de des sunt întrebaţi elevii despre opiniile lor personale legate de anumite subiecte?Niciodată!
Cât de des le este stimulată creativitatea?Foarte rar!
Cum îi pregăteşti pentru viaţă?În primul rând, încurajează-l să ia decizii şi să nu se teamă de greşeli.
Ajută-l să accepte şi să înţeleagă că eşecul face parte din succes şi mai ales dezvoltă-i încrederea şi respectul pentru sine şi ceilalţi.
Eu îmi aduc aminte cu drag, de perioada în care „răposatul” ne trimitea la cules de porumb sau cartofi.Cu toţii eram o echipă,ne mândream cu munca depusă şi eram răsplătiţi pentru asta.Vedeam şi apreciam cu alţi ochi munca tuturor celor implicaţi.Cred că ar fi minunat dacă în şcolile de astăzi ar exista programe de acest gen.Şi nu neapărat să fie exact ca pe vremea ceauşistă.Se pot face programe cu activităţi în sere sau la ferme mai mici, unde fiecare elev implicat să-şi dezvolte spiritul de conducător al acesteia.
Sau poate că nişte ore de voluntariat(săptămânale) în instituţiile de stat (spitale,fabrici) le-ar fi de folos elevilor.Orele petrecute acolo le-ar dezvolta identitatea sau să-şi construiască o imagine asupra viitorului în cariera care o va alege.Valorile şi credinţele nu sunt moştenite pe cale genetică, ci le asimilezi în funcţie de comunitatea în care trăieşti şi mai ales , în funcţie de implicarea ei în dezvoltarea unui copil.Până când lucrurile se vor schimba spre binele elevilor, rămân totuşi la părerea mea.Şcoala are un rol limitat în dezvoltarea unui elev, dar împreună cu restul comunităţii şi familia, putem avea şi crea oameni de valoare.

Acest articol a fost creat pentru proba nr 10 din cadrul competiţiei SpringSuperBlog.

Lasă un comentariu fain (sau nu) dacă ţi-a plăcut articolul...