Emoţii de tot felul: tristeţe, bucurie, ură, invidie, răzbunare sau intrigi ce te ţin cu sufletul la gură. Îi priveam curioasă şi mă întrebam cum de ţin minte atâtea replici. Când eram mică, ascultam teatru radiofonic şi îmi imaginam scena, decorul, chiar şi îmbrăcămintea actorilor. Îmi imaginam că sunt acolo, făcând parte din piesa regizată şi ca orice copil, visam să devin actriţă. În zilele de primăvară,”tovarăşa învăţătoare” obişnuia să ne invite la câte o piesă de teatru.Pe moment, ni-se părea o pierdere de timp, dar în momentul când piesa începea eram numai ochi şi urechi. Vorbim de teatru şi mă întreb care este valoarea lui în ziua de astăzi? Pentru un simplu trecător în această viaţă plină de obstacole este un lux pe care rareori şi-l poate permite.Teatrul este o artă, un mod de educare a generaţiilor ce vin, o sursă de relaxare sau de comunicare între un actor şi un spectator. Puţini dintre noi mai păşesc într-o sală de teatru.De ce?
Lipsa banilor sau lipsa timpului? Oricare ar fi motivul, este păcat. Viaţa fiecăruia dintre noi, este o piesă de teatru.Cu o regizare neînţeleasă de unii, cu zeci de actori, grăbiţi, fiecare cu rolul lui în viaţă. Iubesc teatrul şi tot ce ţine de el. Ador poveştile de pe scenă, unde de fiecare dată mă regăsesc într-un personaj şi trăiesc aceleaşi emoţii, chiar dacă sunt un simplu spectator. În teatru vezi valoarea actorului, vezi sacrificiul pe care el îl face pentru a reda cu perfecţiune fiecare gest, emoţie.
Cum să nu-i iubesc? Sunt la fel ca noi, au probleme, rate la bancă, poate chiar sunt bolnavi şi niciodată nu dau înapoi când vine vorba de respectarea replicilor care le-au învăţat. Dacă ar fi să aleg între un film sau o piesă de teatru, aş alege-o pe ultima.De ce? Pentru că e mai palpitant. Pentru că totul este live, fascinant de tuburător şi mereu un spectacol bun, mă pune pe gânduri. Deseori se întâmplă să memorezi replici care, după un timp, se potrivesc perfect unei situaţii reale din viaţa ta. Ador să-mi aduc aminte de actori cunoscuţi, care s-au făcut remarcaţi de-alungul timpului. Îi respect pentru ceea ce fac, pentru ceea ce sunt şi pentru simplu fapt că nu renunţă la ce fac ei mai bine, chiar dacă li-se ivesc obstacole în cariera lor. Cum să nu-i iubeşti? De ce să renunţăm la ei? Sunt ca aerul şi hrană pentru sufletele noastre.
În timpuri trecute, teatrul se bucura de săli pline până la refuz, dar astăzi tind să cred că generaţia tânără habar nu are ce înseamnă o piesă de teatru. În plină accensiune a fost şi Teatrul Evreiesc din România. Inaugurat pe 19 august 1876 în judeţul Iaşi, când scriitorul Avram Goldfaden a avut un curaj teribil să pună bazele celui dintâi teatru evreiesc din lume. După o serie de reprezentaţii cu succes, Goldfaden şi trupa lui s-au mutat în Bucureşti. Succesul la stimulat pe Glodfaden să creeze lucrări dramatice, legate de tradiţiile culturale evreieşti. Din acel moment, teatrul evreiesc s-a făcut cunoscut în cultura românească şi la aproape 130 de ani de istorie, Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti reprezintă o parte din istoria evreilor, fiind singurul teatru în care găsim piese şi spectacole de revistă scrise în limba idiş. Pentru necunoscători, limba idiş a fost vreme de secole limba maternă a evreilor aşkenazi din Europa dar şi pentru cei din ţara noastră.
În ciuda tuturor obstacolelor, teatrul a continuat să funcţioneze pentru publicul iubitor de cultură, indiferent de originea sau naţionalitatea lui şi a de-alungul existenţei sale, am putut remarca şi admira artişti de valoare ca de exemplu: Mano Rippel, Abram Naimark, Ruhele Heller-Schapira, Nușa Grupp-Stoian s.a.m.d.
Nu vreau să închei acest articol, fără să vorbesc despre o femeie puternică, devotată meseriei ei de actor, mamă iubitoare,sensibilă şi plină de energie.Maia Morgenstern actuală directoare a Teatrului Evreiesc din Bucureşti te fascinează din prima clipă.Indiferent de planurile ei,profesional sau personal,a ştiut ce vrea de la viaţă şi nimic nu i-a stat în cale.A absolvit Academia de Teatru şi Film din Bucureşti în anul 1985, iar în următorii 3 ani, a jucat pe scena Teatrului Tineretului din Piatra-Neamţ.
Din 1988 până în 1990, îşi arată talentul pe scena Teatrului Evreiesc din Bucureşti.Printre rolurile remarcabile cu care s-a remarcat, putem aminti de Lola Lola din Înger albastru,rolul Nelei din Balanţa (1992) sau în Triunghiul Morţii unde a interpretat-o cu succes pe regina Maria.Cred că este una din puţinele actriţe care a reuşit să se facă remarcată şi pe plan internaţional.
Nu putem uita de prestaţia excelentă pe care a avut-o în Patimile lui Hristos din 2004. Legat de Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti, actriţa a jucat în numeroase piese de teatru :”Janka”,”Jocul regilor”,”Mic şi-al dracu’,”Miss Daisy şi şoferul ei”,”Parchează maşina la Harvard!”,”Stele rătăcitoare” sau în „Tangou final”. Fiecare dintre noi, ne regăsim într-un rol de pe scena teatrului.Trăieşti toate emoţiile pe care personajul ţi-le oferă şi la finalul piesei îţi pui mereu întrebări.Mi-ar place să văd piese de teatru în care actorii interacţionează cu spectatorii din sală.Mi-ar place să văd sălile de teatru pline până la refuz şi spectatori fascinaţi de o asemenea experienţă.Teatrul înseamnă mai mult decât o clădire sau o instituţie. Este viaţa reală expusă pe o scenă,o valoare inestimabilă pentru cei ce apreciază efortul depus de actori.Ei merită admiraţia noastră, iar aplauzele noastre le răsplătesc munca.După cum ştiţi, Teatrul Evreiesc are o problemă. Am urmărit cu inima strânsă un videoclip „SOS Teatrul Evreiesc de Stat” şi vreau să cred din tot sufletul că oamenii au suflet şi îşi doresc salvarea teatrului. Oameni dragi, nu lăsaţi teatrul să moară! Lăsaţi-vă problemele, proiectele şi rupeţi din timpul vostru preţios şi mergeţi la o piesă de teatru.Un mic pas spre această artă, ar fi să începeţi cu dragii voştri copii. Îi puteţi învăţa să o precieze la adevărata valoare.Dacă doriţi să fiţi la curent cu toate noutăţile despre piesele ce se vor juca , îi puteţi urmări pe pagina de Facebook Teatrul Evreiesc de Stat sau pe pagina de facebook Maia Morgenstern.Îmi doresc să redescoperiţi plăcerea de a viziona o piesă de teatru şi poate uşor, uşor vom salva această minunată artă de la pieire.
Acest articol a fost creat pentru proba nr 9 din cadrul competiţiei SpringSuperBlog 2014.
