Miercurea Creativă – Tanna Atelier, fiecare sfârșit este un nou început…

În viaţă apar momente când avem impresia că ceea ce am clădit, s-a ruinat, dar, dacă suntem capabili să o luăm de la capăt, să luptăm cu noile provocări, vom trăi bucuria cunoaşterii unui nou început: aşa s-a născut Tanna și astăzi o vom cunoaște pe Tania, mâna magică a unui atelier de creație…

 

Bună dimineața, Tania! Mulțumesc că ai acceptat invitația de a-mi răspunde la câteva întrebări.

Bună dimineaţa. Mulţumesc şi eu pentru interesul acordat de a afla mai multe despre proiectul Tanna…

Eu: Spune-mi te rog, care este povestea ce se ascunde în spatele lui ” Tanna Atelier”… care a fost primul obiect creat de tine și de la ce a pornit totul?

Povestea care se ascunde în spatele brandului Tanna nu este tocmai fericită. Iniţial, acum 5-6 ani, împreună cu un asociat, am pus bazele unui proiect asemănător, realizând din piele naturală diferite posetute pentru fetiţe. Pe vremea aceea, lucram de acasă, într-un spaţiu restrâns. Ne-am promovat prin cunoştinţe, prin prezenta pe la mici târguri hand made, iar când am început să avem şi cereri de poşete pentru mame, am creat seturile mamă-fiică. Ulterior, gama de produse s-a diversificat, realizăm genţi pentru dama, rucsacuri, accesorii din piele.

Toate le-am învăţat experimentând, din mers şi din greşeli. Pentru câţiva ani, totul a decurs spre progres, însă cum multe dintre poveştile frumoase au şi un sfârşit, aşa s-a întâmplat şi în cazul nostru. Exact ca într-o căsnicie, când sentimentul că cealaltă parte tratează cu superficialitate situaţia sau nu arata acelaşi grad de implicare, lucrurile nu au cum să funcţioneze optim. Oarecum forţat, am fost nevoită să pun punct unei poveşti în care am investit ani de muncă, de implicare, de devotament. Aşa am început un nou proiect, Tanna, încercând pas cu pas să construiesc un brand stabil şi recunoscut.

Ținând cont de faptul că ești artist handmade și probabil ai o viață socială intensă… unde și cum îți găsești inspirația? Cum decurge o zi din viaţa „Tanna Atelier”?

Nu ştiu dacă noţiunea de <artist> este tocmai potrivită în acest caz. Nu am studiat într-un mediu specializat cum se fabrică poşetele sau cum se realizează tiparele ori cum se combina culorile. Sunt lucruri pe care le-am descoperit şi învăţat experimentând, iar când munceşti cu pasiune, produsele pe care le realizezi devin tot mai frumoase.

O zi din viaţa atelierului Tanna, începe dimineaţa, când la cafea, eu şi echipa mea ne facem planul pentru ziua în curs. În atelier se realizează produse diverse, nu ne plictisim şi mereu căutam să aducem ceva diferit. Pentru că un produs să prindă viaţă, trece prin mai multe etape, odată având tiparul concret realizat, se croieşte, se vopseşte, se coase, se decorează în unele cazuri. Pe lângă crearea produselor, în mare parte, tot noi ne ocupăm şi de partea de promovare, prin postari pe reţelele sociale. Am învăţat câteva elemente de bază şi din marketing-ul online: postari, poze, texte.

Ce îți place și ce iți displace în “lumea handmade-ului”?

Îmi place ideea de a nu fi limitat, de a avea libertatea de a-ţi folosi imaginaţia şi de a da naştere mereu unor lucruri noi. Satisfacţia este imensă când vezi că dintr-o idee, ulterior apare un obiect deosebit şi unicat. De partea cealaltă, dacă ar fi să îmi displacă ceva, aş spune că uneori publicul nu înţelege munca din spatele unui produs hand-made, şi nu estimează preţul corect pentru un asemenea obiect realizat la cerere.

Ce greutăți întâmpini în lumea handmade? Cât de apreciată este munca ta, ce ai învățat până acum și cum te-a schimbat pe tine ca om…

Am întâmpinat foarte multe greutăţi, de la găsirea furnizorilor de materie primă, până la clienţi care nu ridica coletele personalizate. Multe lucruri le-am învăţat din mers şi din greşeli.Foarte multe produse în testare până am ajuns să avem un produs finit bun. Oameni care au venit şi au plecat din firma, nereuşind să se sincronizeze cu ceilalţi în activitatea handmade, care de multe ori în domeniul meu este absolut necesar să se potrivească ca şi puzzle. Cred , sunt sigură că oamenii apreciază încet tot mai mult produsele handmade. Cât despre mine, handmade-ul m-a învăţat că nu exista NU POT, dacă ne dorim ceva orice se poate realiza.

Cum reușești să te menții pe piața românească? Ai un secret?

Nu cred că există un secret care să te menţină pe piaţă. De fapt este despre munca multă, pasiune în ceea ce faci, recunoaşterea greşelilor atunci când apar şi mai este şi despre deschidere faţă de client, să rezonenzi la nevoile lui şi să îi permiţi să intre în lumea ta, să te descopere.

Handmade-ul românesc, hobby sau bussines? Cum a evoluat afacerea ta și care a fost rețeta succesului? Ai un sfat pentru cei la început de drum ?

Despre hand-made se scriu multe, până la urmă toţi ne pricepem să facem câte un lucru produs manual, dar dacă vrei o afacere e nevoie să ai curajul de a risca şi de a îţi dedica în totalitate resursele spre acest obiectiv. Rezultatele nu apar peste noapte, şi probabil din acest motiv mulţi renunţa.
Cred cu tărie că dacă se poate numi reţeta, la mine succesul a venit datorat perseverentei de a evolua şi de a mă depăşi. De asemenea, cum am spus mai sus, lucrurile nu sunt întotdeauna roz, exista ca în orice bussines urcuşuri şi coborâşuri sau staţionari, este important să vrem să trecem de la nivelul de hobby la bussines şi să ne asumăm tot ce presupune acest lucru:acte contabile, angajaţi,organizarea firmei, conducerea unei echipe de oameni, pentru că atunci când trecem de la hobby la bussines este clar că nu ne mai descurcăm singuri cu toate şi trebuie să acceptăm că avem nevoie de ajutor.

Sunt curioasă cum îți promovezi lucrările… spune-mi, online-ul este mult mai de succes decât târgurile handmade? Cum atragi clienții?

În momentul de faţă, piaţa online, în România este într-o continuă creştere, e important să te faci cunoscut în acest mod. Online, ajungi mai repede în fata clientului, şi încercam să ne prezentăm produsele cât mai detaliat, nu doar prin poze cât şi prin mici filmuleţe de prezentare. Pentru noi e important şi feed-backul pe care îl primim, astfel încât să ştim ce e pe placul clienţilor şi ce ar trebui modificat. Totodată, contează şi prezenţa la anumite târguri de profil, produsele pot fi atinse, văzute în mod direct, şi putem vedea reacţia <pe viu> a potenţialilor clienţilor vis-à-vis de ceea ce oferim.

Tanna Atelier are proiecte de viitor? Colaborezi cu cineva sau ești implicată în vreo campanie specială?

Trebuie să recunosc că urmează multe colaborări, sper eu în viitorul apropiat să se concretizeze.De asemenea, Îmi doresc să avem în viitor “porţile deschide” pentru clienţi, de 2 ori pe an să îi acceptăm în atelier şi să participe la crearea unui produs finit, pentru a arăta de fapt cât valoareaza peste preţul plătit acel produs. Căci eu până să ajung să realizez manual un produs nu am apreciat niciodată valoarea unui bun/obiect/îmbrăcăminte cu adevărat.

Există concurență în lumea handmade? În opinia ta care sunt cele mai mari greșeli pe care le face cineva atunci când este la început de drum?

Pe piaţa din România, exista foarte multe afaceri în lumea hand-made, mai mici sau mai mari, dar asta nu trebuie să fie un motiv de descurajare pentru cei care sunt la început de drum. Multitudinea de oferte ne arată ca de fapt exista şi cerere pentru produsele hand-made. Dacă îţi doreşti să creezi un brand, o identitate vizuală în mod profesionist, e nevoie să investeşti în spaţiul în care se lucrează, în website, în materiale de branding. Creaţia necesita timp, e nevoie să fii constant pe drumul tău şi să nu renunţi la primele obstacole.

Cum decurg lucrurile atunci când vine vorba de obiecte personalizate? Ții cont de dorințele clientului sau încerci să-i convingi asupra tematicii obiectului personalizat în funcție de anumite criterii?

De-a lungul timpului am avut tot felul de solicitări pentru personalizarea unor produse. Unele dintre ele, poate la început păreau bizare, nepotrivite, dar un dialog constant între client şi producător, duce în final la realizarea unui produs minunat şi original. În afacerea actuală, cele mai solicitate produse pentru personalizare, sunt rucsacii de copii. Personalizarea se poate face prin alegerea culorii, prin alegerea decorului de pe rucsac. În timpul procesului de creaţie, trimitem poze către client cu variante, pentru a-l ajuta să îşi facă o imagine asupra produsului finit. Deşi oferim sugestii asupra diferitelor combinaţii, încercam să nu intervenim categoric în ideea de bază a clientului.

Comparativ cu piața din afară, cum ai defini handmade-ul românesc? Ce ai schimba dacă ai avea posobilitatea?

Nu ştiu cum este handmade-ul în exteriorul ţării, însă cu siguranţă dacă ar fi să schimb ceva, ar fi percepţia oamenilor şi aşteptările lor legate de un produs handmade. Niciodată nu trebuie privit un produs handmade ca fiind imperfect, el este perfect prin însuşi imperfecţiunile sale.Trebuie să ne educăm publicul să înţeleagă şi să aprecieze produsele în serii mici sau unicate, în defavoarea celor în serii mari produse în China, Turcia, etc.

Definește ” Tanna Atelier ” în trei cuvinte!

Pasiune, genţi, creaţie…

Ai și alte pasiuni înafară de ceea ce știm că faci? Cum faci faţă… presupun că este un consum mare de energie şi concentrare?

Despre alte pasiuni, pot zice că mereu îmi place să meşteresc câte ceva şi nu spun nu niciunei provocări, fie că e vorba de a recondiţiona o mobile veche căreia să-I mai dăm o şansă sau zugrăvitul unei camere. Înainte de a începe efectiv munca în atelier cu piele naturală, decoram obiecte prin tehnica decoupage. Nu stau deoparte nici de croitorie.

Planuri de viitor care așteaptă să iasă la iveală?

Pentru viitor, dorinţa mea este de a consolida brandul şi numele Tanna, să creez un concept unic, să fim constant prezenţi în fata clienţilor. Menţinem ideea de variaţie şi produse noi, pentru a nu ne plafona, iar pentru că există o concurenţă acerbă în acest domeniu, ne străduim să apărem cu ceva nou şi autentic, pentru a ieşi din anonimat şi a menţine interesul clienţilor faţă de produsele noastre.

Draga mea, mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde la întrebări. Sper că nu am fost indiscretă, iar în încheiere spune-le cititorilor un gând bun și unde îți pot vedea, admira sau comanda lucrările.

Mulţumesc şi eu, cu drag am răspuns întrebărilor şi mă bucur că am avut posibilitatea de a deschide porţile atelierului Tanna, pentru a lăsa publicului să pătrundă în lumea noastră. Noi ne continuăm munca, încercând să aducem frecvent lucruri inovative. Produsele Tanna sunt disponibile pe site www.tanna.ro şi deasemenea suntem prezenţi şi în mediul virtual pe reţelele sociale, pagina Facebook este Tanna Atelier.

Elevii sunt pregătiţi pentru viaţă?

 Astăzi, vom vorbi despre un subiect destul de important pentru cei mai mulţi dintre noi.Această temă,
este o probă din cadrul competiţiei SpringSuperBlog,sponsorizată de Reeija, un magazin online care oferă genti piele, cadouri femei,accesorii dama, genți damă pentru doamne sau domnişoare cochete.
Este demn de admirat că în timp ce ne pregătesc minunăţiile cu care ne mândrim prin oraş, ei se implică foarte mult şi în activităţi de susţinere a comunităţii, prin donarea a 2% din vânzări către fundaţia Agapedia, ajutând la strângerea de rechizite şi cărţi pentru copii care au nevoie de ele.
Sunt mulţi copii care au nevoie de acest ajutor şi de multe ori în loc să-i ajutăm,trecem cu vederea acest aspect şi ne vedem de problemele noastre.Fiecare dintre noi, avem copii sau ne dorim să îi avem.Nu este suficient să dăruieşti viaţă unui copil, iar tu ca părinte ai datoria să îl pregăteşti pentru tot ce va urma în viitor.Din dorinţa excesivă de aţi ocroti copilul, câteodată consideri că este necesar să îi ascunzi problemele vieţii sau de familie, lăsând impresia că trăim într-o lume perfectă unde nimic nu este rău.Şi atunci, cum îl pregăteşti pentru viaţă?
Şcoala românească din ultima generaţie este cum o ştim.Scoate elevi „eminenţi” pe bandă şi uită să promoveze cu adevărat care este rolul ei în viaţa unui elev.Actualele practici pedagogice sunt mai mult îndreptate către marginalizarea unora dintre elevi şi subordonarea lor. 
Cât de des sunt întrebaţi elevii despre opiniile lor personale legate de anumite subiecte?Niciodată!
Cât de des le este stimulată creativitatea?Foarte rar!
Cum îi pregăteşti pentru viaţă?În primul rând, încurajează-l să ia decizii şi să nu se teamă de greşeli.
Ajută-l să accepte şi să înţeleagă că eşecul face parte din succes şi mai ales dezvoltă-i încrederea şi respectul pentru sine şi ceilalţi.
Eu îmi aduc aminte cu drag, de perioada în care „răposatul” ne trimitea la cules de porumb sau cartofi.Cu toţii eram o echipă,ne mândream cu munca depusă şi eram răsplătiţi pentru asta.Vedeam şi apreciam cu alţi ochi munca tuturor celor implicaţi.Cred că ar fi minunat dacă în şcolile de astăzi ar exista programe de acest gen.Şi nu neapărat să fie exact ca pe vremea ceauşistă.Se pot face programe cu activităţi în sere sau la ferme mai mici, unde fiecare elev implicat să-şi dezvolte spiritul de conducător al acesteia.
Sau poate că nişte ore de voluntariat(săptămânale) în instituţiile de stat (spitale,fabrici) le-ar fi de folos elevilor.Orele petrecute acolo le-ar dezvolta identitatea sau să-şi construiască o imagine asupra viitorului în cariera care o va alege.Valorile şi credinţele nu sunt moştenite pe cale genetică, ci le asimilezi în funcţie de comunitatea în care trăieşti şi mai ales , în funcţie de implicarea ei în dezvoltarea unui copil.Până când lucrurile se vor schimba spre binele elevilor, rămân totuşi la părerea mea.Şcoala are un rol limitat în dezvoltarea unui elev, dar împreună cu restul comunităţii şi familia, putem avea şi crea oameni de valoare.

Acest articol a fost creat pentru proba nr 10 din cadrul competiţiei SpringSuperBlog.

Poşete pentru doamne cochete…

Suntem tinere,cochete
Cele mai frumoase fete.
Mai slabuţe sau plinuţe,
Chiar şi-aşa suntem draguţe.
N-avem fiţe sau fasoane
Nu suntem milionare.
Ştim să ne-mbrăcăm frumos,
Fără să fie kitshos.
Şi în prag de primăvară
Ne privim în oglinjoară.
Ce frumoasă eşti,domniţă
Ţi-ar sta bine într-o rochiţă.
O rochiţă parcă-aş vrea,
Uite-o Tally  Unia.
E finuţă,îmi stă bine
Sincer, nu mă pot abţine.
Ca să fiu doamnă cochetă,
Am nevoie de-o poşetă.
Elegantă şi selectă,
Jolye  Light Pink, e chiar perfectă.
Pentru outfit cu pantalon,
Dacă merg la un salon,
Îmi aleg un plic din piele,
Şi scap iute de belele.
Iar când vrei să faci cadou,
E draguţă, încăpătoare,
Stil,design, strălucitoare.
La-ntâlnire de te duci,
Chiar de eşti doar în papuci,
Pe lângă ciorapi,jachetă,
Pune-ţi dragă, o poşetă.
Sfaturi dai, te-am aprobat
Dar puţin te-ai întrebat,
Dacă am bani de lucruri fine?
Spuse ea, printre suspine.
Draga mea, îţi spun pe bune
Chiar nu-mi arde de glume.
Plicuri,genţi dar şi poşete,
Toate-s cool, o frumuseţe.
Iară preţurile-s mici,
Atractive, cu lipici.
sursă foto:http://www.kurtmann.ro/

Dragoste de cioban…

 

A fost odată ca-n poveşti, a fost ca niciodată, din rude mari … iertaţi-mă, asta era altă poveste.
Mare e grădina celui de Sus şi mulţi nebuni încap în ea. Păsărel Maricel este ciobanul satului Mocăieşti. Om cu frica lui Dumnezeu, crescut de o bunică senilă, Maricel şi-a petrecut copilăria printre boboci de raţă şi alte zburătoare. După şcoala primară, bunică-sa nu a avut de unde să îl ţină prin facultăţi şi aşa omul nostru a rămas în satul natal devenind cioban.
Ajuns la 20 de primăveri, lui Maricel i s-au aprins călcâiele după Despina lu’Apostolescu. Şi într-o seară, şedea abătut sărmanul de el pe bancă de lângă poartă. Suspinând ca o fată, nu băgă de seamă că moş Mihai se apropie de el.

-Ce faci flăcău? Îţi faci inventarul la oi? Ce suspini aşa, nu îţi iese socoteala?
-Of tataie, era să mor de inimă. Ce te furişezi ca pisica? Ce să fie, mai nimic… şi iar se auzi un suspin de parcă se sfârşise lumea.
-Bag de seamă copile că tu suferi de amorezeală. Ce stai aici singur cuc şi nu faci nimic? Păi tu vrei să vină fătuca la tine?
-Tataie, e greu cu fetele… nici măcar nu vrea să audă de mine. I-am cumpărat floricele şi nimic.
-Apăi copile dragă, cine spune că-i uşor cu muierile… greşeşte amarnic. Păi nu ţi-am zis ce păţii eu cu Mărioara mea? Era înainte să ne luam şi după ce că am umblat după fundul ei vreo doi ani de zile mi-a făcut o scenetă de toată frumuseţea. Ce mai, piesă de teatru nu alta! Am vrut să ne ducem la o petrecere în sat cu dănţuială şi băutură din plin. Am aşteptat ca viţelul vreo oră să vină mândra. Stai că nu e gata, stai că nu o mai lasă scorpia de mumă-sa. În final ajungem la petrecere şi începu nebunia. Şi hop aşa şi tot aşa/ Cum se-nvârte mândruţaaa iuuiuuiuu! Măi flăcău, am dănţuit de mi-a ieşit ochii ca cepele şi la un moment dat din cauza pălincii, mă cam luă cu ameţeală şi am lăsat-o pe Mărioara în compania muierilor de acolo. După un timp de stat pe comodă am ieşit afară la aer că poate aşa îmi revin. Trag eu o ţigare… hai şi-a doua. Măi, tată şi aud o chirăială dincolo de-am zic că s-o fi transformat careva (era lună plină). Repejor arunc ţigara şi dau să intru, când mândra mea ţâşneşte ca un glonţ pe uşă şi rămase înţepenită de uimire. Mă şi-mi trase o palmă din fundul grădini aşa, de-am crezut că mi-au sărit măselele. Ce făcuse nebuna? După un timp când a văzut ea că nu mai sunt pe lângă ea, a întrebat în stânga şi în dreapta pe unde sunt. Ăştia morţi de băutura, i-au zis că am fugit cu una în dormitor. Şi a început să caute ca nebuna prin toate camerele.

Când a intrat în ultima, găsi acolo nişte tinerei care se iubeau de mama focului. Nebuna nu s-a uitat cine şi cum era, măi şi se înfige în părul femeii ăleia şi începu omorul. Şi-a bătut-o măi flăcău, de şi-a văzut femeia tot filmul vieţii şi a învineţit-o de ziceai că-i soră geamănă cu Mystique. Şi restul îl ştii…
– Păi palma de ce o luaşi tataie?
– A zis că altădată să-i spun când dispar şi să iau aminte ce mă aşteaptă dacă pe viitor voi călca strâmb…
– Şi eu ce fac?
– Ce să faci copile? Ia aminte, să nu păţeşti ca mine. Mai ales dacă eşti pe la început, stai pe lângă ea ca cloşca şi zăpăceşte-i minţile. Mâine e hram în sat, găteşte-te frumos, trage aer în piept şi invită fătuca la dănţuit. Fii cu băgare de samă, bibileşte-o, vorbeşte frumos, hai tre’ să te învăţ eu tot? Şi să nu te duci cu mâna goală ca prostul satului, cumpără-i ceva frumos.
A doua zi, Maricel al nostru parfumat şi cu gel în păr îşi luă inima-n dinţi, cadoul la subţiori şi porni către Despina. Dragostea inimii lui a rămas un pic impresionată de cadoul lui Maricel şi-a hotărât să-i dea o şansă. Cu o condiţie…
– Eu vin cu tine, dar trebuie să îmi mai aduci încă zece cadouri ca ăsta.

Ascultător şi dornic ca Despina să-i devină soaţă, Maricel a îndeplinit porunca aducându-i la fiecare întâlnire cadoul promis.

Cadouri după cadouri şi săruturi furate sub clar de lună au făcut ca totul să se transforme într-o frumoasă poveste de dragoste. Şi-am încălecat pe-o roată şi v-am spus povestea toată!
Acest articol a fost creat special pentru proba numărul 14 , în cadrul competiţie SuperBlog 2013. Sponsorul probei este Reeija care îşi propune să devină numărul 1 în România, în materie de genţi şi poşete de damă.