Miercurea creativă – Povești pictate cu Adrianart…

Miercurea creativă adună săptămână de săptămână oameni frumoși, plini de creativitate și extrem de îndrăgostiți de ceea ce fac. Astăzi o cunoaștem pe Adriana, creatorul unor povești frumos colorate și personalizate în micul ei atelier numit Adrianart…

Eu: Bună, Vera! Mulțumesc că ai acceptat invitația de a-mi răspunde la câteva întrebări.

Vera: Bună dimineața! Mulțumesc și eu pentru invitație și pentru interesul față de activitatea noastră.

Eu: Spune-mi te rog, care este povestea ce se ascunde în spatele „Adrianart”, care a fost primul obiect creat de tine, de la ce a pornit totul și ce impact au creațiile tale? Ce așteptări aveai la început și ce așteptări ai acum, după ce ai prins ceva experiență?

Vera: Primul obiect creat de mine… se pune dacă numesc aici șnururile de mărțișor pe care le răsuceam împreună cu bunica (pe vremea aceea nu se găseau de cumpărat de-a gata), pentru a-i ajuta pe părinții mei la mărțișoreala lor în vremea comunistă? Mă trag dintr-o familie de artiști și, deși ai mei nu m-au încurajat în direcția asta, prietenii, cunoștințele întotdeauna apelau la mine pentru a împacheta frumos un cadou, a înșira artistic niște mărgele, a modifica haine și câte și mai câte. Așadar, nu pot numi un „prim obiect” oficial creat de mine. Latura asta a făcut parte din viața mea din totdeauna.


Cu toate că am urmat o școală tehnică, am avut marele noroc de a întâlni oameni deschiși la minte, care m-au ajutat să-mi pun în practică și să-mi dezvolt latura creativă. Începând cu familia, prietenii și terminând cu șefii de la job-urile pe care le-am avut. Toți au avut încredere în mine și m-au lăsat să explorez situații noi (pentru care poate nu eram pregătită), dar pentru care am reușit în timp să-mi dezvolt aptitudinile necesare. Și sper că nu i-am dezamăgit.

Sunt un om optimist dar și foarte realist, așa că așteptările în ce privește atelierul au fost cât se poate de firești pentru un astfel de început: mai întâi am fost nerăbdătoare să văd reacțiile oamenilor – care au fost încurajatoare și cu asta mă mulțumeam – să vadă cât mai mulți lucrările, să exprime o părere. Și acum, sigur, sunt în continuare foarte atentă la reacțiile oamenilor și mă ghidez după ele. Asta m-a și ajutat să evoluez și să ajung în momentul acesta, în care așteptările mele sunt să reușesc să mențin pe o linie ascendentă mersul lucrurilor în atelier.

Eu: Ținând cont de faptul că ești artist handmade și probabil ai o viață socială intensă … unde și cum îți găsești inspirația? Cum decurge o zi din viața Adrianart?

Vera: Într-adevăr, am ajuns să cunosc și să interacționez cu foarte mulți oameni, iar inspirația vine chiar din discuțiile cu ei. Ajungem să vorbim despre hobby-uri, despre viața copiilor, culori preferate și vacanțe dorite. Ajungem să ne cunoaștem. Ținând cont de faptul că Adrianart este un atelier în care toate obiectele se lucrează la comandă și personalizat, fie că e vorba de o dorință clară sau doar ne sunt furnizate niște linii generale despre ceea ce și-a imaginat, fiecare client vine cu o idee care, împletită cu stilul nostru de lucru, generează de fiecare dată o lucrare nouă și unică.

Eu: Ce îți place și ce iți displace în „lumea handmade-ului”?

Vera: Îmi place că nu te poți plictisi niciodată – nu se repetă nimic, primești în fiecare zi noi provocări, întâlnești minți creative, oameni cu talente care mai de care mai deosebite. Îmi displace să întâlnesc oameni talentați, foarte buni executanți, care nu creează nimic dar iau de-a gata ideile altora și le reproduc.

Eu: Ce greutăți întâmpini în lumea handmade? Cât de apreciată este munca ta, ce ai învățat până acum și cum te-a schimbat pe tine ca om?

Vera: Am început să nu le mai privesc ca pe greutăți. Am învățat că nu trebuie să vrei să obții ceva cu orice preț. Pur și simplu nu îți poți permite anumite lucruri în anumite momente și revii atunci când te consideri pregătit. Am învățat să fiu mai răbdătoare și să ascult cu atenție dorințele, criticile și sfaturile. Pot să analizez la rece orice feedback primit.

Eu: Handmade-ul românesc, hobby sau business? Cum a evoluat afacerea ta și care a fost rețeta succesului?

Vera: Da, clar la mine a pornit ca o pasiune și a evoluat din dorința de a transforma activitatea preferată într-un mod de a-mi câștiga existența. Încă nu știu dacă este o poveste de succes, dar asta încerc. Rămâne de văzut.

Eu: Sunt curioasă cum îți promovezi lucrările… Spune-mi, online-ul este mult mai de succes decât târgurile handmade? Cum atragi clienții?

Vera: Succesul în online crește odată cu afacerea ta și cu cât investești mai mult în zona asta (indiferent ce – bani și/sau timp), cu atât mai mult se dezvoltă și afacerea ta. În general, merg pe promovarea din gură în gură și las lucrările să se promoveze singure. Un client mulțumit de rezultatul lucrării va povesti și te va recomanda mai departe prietenilor și cunoștințelor. Nu cred că este de neglijat nici prezența la târguri. O bună parte dintre clienți sunt cei care ne-au întâlnit la târg și ne-au contact apoi online pentru comenzi. Aici însă trebuie să fii atent și să alegi cu grijă târgul care ți se potrivește – cărui target se adresează, dacă este promovat corect de către organizatori, dacă are trafic, dacă are istoric, dacă se justifică taxa…

Eu: „Adrianart” are proiecte de viitor? Colaborezi cu cineva sau ești implicată în vreo campanie specială? Că tot se apropie luna mărțișorului, ce ne-ai pregătit?

Vera: Oh, avem multe gânduri de viitoare proiecte dar fiind încă la stadiul de gânduri, cred că mai bine așteptăm până să le deconspirăm. Deocamdată colaborăm cu două magazine – în special în perioada diverselor sărbători – cu bijuterii, mărțișoare, decorațiuni pictate pe lemn. Pentru anul acesta am renunțat (cu puțin regret) la lut și am pregătit mărțișoare și broșe pictate pe lemn. O colecție nouă, ca în fiecare an, cu forme și modele realizate de noi.

Eu: Există concurență în lumea handmade? În opinia ta care sunt cele mai mari greșeli pe care le face cineva atunci când este la început de drum?

Vera: Sigur că există concurență, ca în orice alt domeniu. La început de drum este nevoie de răbdare. Multă răbdare. Nu trebuie să te descurajeze criticile primite, ci trebuie să înveți să le privești cât se poate de constructiv. Mulți au tendința de a-și subevalua munca pentru că nu au experiență sau, în goana după clienți, încercă să-i atragă cu prețuri mici – ceea ce nu este o soluție pe termen lung. Mai apar invidii pentru succesul altora și atunci cel mai la îndemână gând este reproducerea identică a lucrărilor artiștilor recunoscuți deja. O altă greșeală des întâlnită este încercarea de a acoperi o plajă cât mai mare de tipuri de lucrări, astfel întâlnești standuri la târg sau pagini de prezentare care arată ca un adevărat bazar. Ar fi mai multe de spus aici, dar cred că astea sunt cel mai frecvent întâlnite greșeli.

Eu: Cum decurg lucrurile atunci când vine vorba de obiecte personalizate? Ții cont de dorințele clientului sau încerci să-i convingi asupra tematicii obiectului personalizat în funcție de anumite criterii?

Vera: Normal, dorința clientului este cea mai importantă. Dar pot să spun că am refuzat multe lucrări cu Mickey, Minnie și alte personaje celebre.

Eu: Comparativ cu piața din afara țării, cum ai defini handmade-ul românesc? Ce ai schimba dacă ai avea posibilitatea?

Vera: Mi se pare că obiectele artizanale românești sunt realizate mult mai complex decât cele din afară. Dacă în vest lumea încearcă să simplifice detaliile și să le transforme doar în sugestii, la noi încă se pune accent pe foarte mult detaliu. Handmade-ul românesc se vinde mult mai ieftin decât cel din vest. Asta și din cauza faptului că noi nu avem o educație în a prețui munca realizată manual, dar și pentru că încă apreciem mai mult cantitatea decât calitatea – lucru care se vede în toate aspectele vieții noastre.

Eu: Definește „Adrianart” în trei cuvinte!

Vera: Pictăm povești personalizate 😀

Eu: Ai și alte pasiuni în afară de ceea ce știm că faci?

Vera: Vai, dar toate pasiunile mele ajung să fie pictate pe tricouri! Îmi plac foarte mult pisicile și plimbările cu bicicleta și asta cred că se vede foarte bine în colecția noastră de tricouri pictate.

Eu: Planuri de viitor care așteaptă să iasă la iveală?

Vera: Surpriză!

Eu: Draga mea, mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde la întrebări. Sper că nu am fost indiscretă, iar în încheiere spune-le cititorilor un gând bun și unde îți pot vedea, admira sau comanda lucrările.

Vera: Mulțumesc și eu pentru interesul acordat poveștii noastre, mulțumesc și celor care au avut răbdarea să citească până aici. Avem un blog pe care ne străduim acum să îl revigorăm https://adrianaartizanat.blogspot.ro/, dar mai multe lucrări sunt expuse pe pagina de facebook https://www.facebook.com/adrianaartizanat/ în mesageria căreia primim și comenzi.

Miercurea creativă – Zâmbete cu Color Your Day…

Când cineva îți transmite căldură și te motivează printr-un simplu gest, ziua începe mai frumos și parca viața ți se pare mai dulce. O lume cu zâmbete, culori și multă pasiune se ascunde în spatele atelierului Color Your Day. Astăzi o vom cunoaște pe Nicoleta, artist handmade ce oferă zâmbete colorate prin obiecte pline de creativitate.

Eu: Bună dimineața, Nicoleta! Mulțumesc că ai acceptat invitația de a-mi răspunde la câteva întrebări.

Nicoleta: Bună dimineaţa! Eu mulţumesc pentru invitaţie!

 

Eu: Spune-mi te rog, care este povestea ce se ascunde în spatele „Color your day”… care a fost primul obiect creat de tine, de la ce a pornit totul și ce impact au creațiile tale? Ce așteptări aveai la început și ce așteptări ai acum după ce ai prins ceva experiență?

Nicoleta: „Color your day” a încolţit, la nivel de idee, într-o seară când m-am apucat să fac pânze de pictură decorate cu nasturi coloraţi pe masa din bucătărie, împreună cu fiul meu. Am început cu o floricică din nasturi. Ne-am distrat atât de tare şi ne-a plăcut aşa mult cum arata în mijlocul sufrageriei încât am zis că trebuie să împărtăşim şi cu alţi oameni şi să le trimitem şi altora o boare de culoare. Am continuat cu tricouri decorate cu nasturi şi apoi am făcut cursuri de bijuterie ca să învăţ cum să transform nasturii şi în diverse podoabe.

Am început tot acest traseu convinsă că într-o zi de stat continuu la calculator, cu ochii în exceluri şi în prezentări un obiect de décor plin de culoare lângă calculator îţi poate da un suflu pozitiv. Sau la casual Friday un tricou pictat manual cu un mesaj haios poate face ziua mai frumoasă. Cred în contagiozitatea rasului şi a zâmbetului adevărat pe care aş vrea să îl răspândesc peste tot.
Şi acum, după ceva ani de experienţă, cred acelaşi lucru. Pornirea a fost anevoioasă, dar mă bucur că produsele mele au început să ajungă la cei care ştiu să le aprecieze şi reuşesc să le facă ziuă mai frumoasă!

Eu: Ținând cont de faptul că ești artist handmade și probabil ai o viață socială intensă … unde și cum îți găsești inspirația? Cum decurge o zi din viața Color your day?

Nicoleta: Hai că m-ai făcut să râd! Care viaţa socială? Dacă eşti artist handmade, de regulă îţi petreci mare parte a timpului în atelier, cu ochii în ce ai de pregătit sau cu telefonul în mâna trimiţând oferte, răspunzând mesajelor de la clienţi. Socializarea se întâmplă în mare parte în mediul on-line şi sunt foarte încântată de persoanele extraordinare pe care le-am descoperit în comunitatea WAHM în ultima vreme.
Ziua mea…este o alergătură. Când nu sunt în atelier, sau nu mă ocup de ce ţine de atelier mă ocup de diverse proiecte de consultanţă de marketing. Între timp sunt şi mama şi soţie, din când în când îmi amintesc să fiu şi fiica şi nepoata.

Eu: Ce îți place și ce iți displace în “lumea handmade-ului”?

Nicoleta: Cred că cel mai mult îmi place procesul creativ. Îmi plac discuţiile cu oameni care fac acelaşi lucru, oameni care trăiesc tot acest process cu aceeaşi pasiune şi care sunt în stare să nu doarmă o noapte întreagă ca să facă un proiect, apoi dimineaţă să îşi facă duş şi să înceapă o nouă zi. Energia asta pe care ţi-o dă satisfacţia unui proiect finalizat, la care să şi primeşti un feedback pozitiv, energia asta te face să îşi depăşeşti în permanenţă limitele.

Eu: Ce greutăți întâmpini în lumea handmade? Cât de apreciată este munca ta, ce ai învățat până acum și cum te-a schimbat pe tine ca om…

Nicoleta: Asta cu aprecierea cred că a fost cea mai mare tristeţe pentru mine de când am început. Eu pictez la unele tricouri şi câte 6-8 ore, iar un mărţişor pictat îmi poate lua şi o oră. Momentul Acela când apare cineva care încearcă să negocieze un preţ care oricum nu va reflecta niciodată valoarea reală, ei bine acel moment cred că este cel mai dezamăgitor pentru un artist handmade. Am învăţat să renunţ fix la acest calcul şi să mă las condusă de pasiune. Pasiunea aduce valoare şi valoarea reuşeşte până la urmă să atragă clienţi care să o aprecieze. Pe mine m-a făcut mult mai liniştită, mai răbdătoare, mai aşezată.

Eu: Handmade-ul românesc, hobby sau bussines? Cum a evoluat afacerea ta și care a fost rețeta succesului?

Nicoleta: Cred că încă sunt în etapa de hobby. Visez să ajungă să fie business la un moment dat, construiesc ca să ajung acolo, dar cum spunea un fost şef de-al meu “it’s a process”.

Eu: Sunt curioasă cum îți promovezi lucrările… spune-mi, online-ul este mult mai de succes decât târgurile handmade? Cum atragi clienții?

Nicoleta: Clar online. Merg şi la târguri, dar pentru mine târgurile sunt o ocazie de socializare, că tot vorbeam mai devreme. Vânzările pentru mine vin de la comunităţile de iubitori de handcraft. Marea majoritate a clienţilor ajung la mine prin recomandări sau văd produse de-ale mele şi mă contactează.
E puţin mai simplu în mediul on-line, dar trebuie să recunosc că îmi lipseşte tare human touch-ul unei relaţii, al unei discuţii față în faţă.


Eu: „Color your day” are proiecte de viitor? Colaborezi cu cineva sau ești implicată în vreo campanie specială? Că tot se apropie luna mărţişorului, ce ne-ai pregătit?

Nicoleta: Îmi bubuie capul de proiecte. Încă sper să vândă cineva timp sau să se mărească numărul de ore dintr-o zi. Da, vreau să fac multe proiecte. Deja am demarat discuţiile pe câteva colaborări, dar îţi dai seama că nu o să dezvălui prea multe acum!
Am regatit muuuulte mărtişoare. Cele mai dragi îmi sunt mărţişoarele pictate pe bază de lemn sau lut. Amj făcut câteva colecţii tare faine. Am una pentru mămici şi bunici cu nişte mesaje de-alea pe care cred că orice mamă ar vrea să le audă de la copilul ei. Am mai pregătit unele cu animăluţe tare haioase pentru copii şi nu numai şi încă una cu mesajele alea pe care vrei să le uzi în zilele alea triste. Da, eşti frumoasă! Mult flori, multe zâmbete şi multă culoare. Cam asta am pregătit în câteva cuvinte.

Eu: Există concurență în lumea handmade? În opinia ta care sunt cele mai mari greșeli pe care le face cineva atunci când este la început de drum?

Nicoleta: Ooooo da! Peste tot exista competiţie. Şi nici nu e ceva rău atâta vreme cât o folosim pentru a ne motiva să fim mai buni, să ne dezvoltăm şi să învăţăm din ce în ce mai multe. Cred că cea mai mare greşeala este să nu încerci să îţi identifici stilul propriu. Când eşti la început de drum ştiu că ţi-e frică. Şi mie mi-a fost, iar tendinţa este să încerci un drum bătătorit. Nu e nimic rău, dar fii tu. Inovează, vino cu ceva nou şi găseşte-ţi drumul TĂU.

Eu: Cum decurg lucrurile atunci când vine vorba de obiecte personalizate? Ții cont de dorințele clientului sau încerci să-i convingi asupra tematicii obiectului personalizat în funcție de anumite criterii?

Nicoleta: Eu lucrez în procent de 80% personalizat, aşa că dorinţele clientului sunt extrem de importante. Vin cu experienţa mea şi încerc să sfătuiesc clientul astfel încât să facă cea mai bună alegere. Trebuie să recunosc că am avut parte de super clienţi care m-au creditat cu foarte multă încredere şi au mers pe recomandările mele de cele mai multe ori.

Eu: Comparativ cu piața din afară, cum ai defini handmade-ul românesc? Ce ai schimba dacă ai avea posibilitatea?

Nicoleta: Nu cunosc prea bine piaţa din afara astfel încât să mă pot pronunţa, însă mai mult ca sigur par să înţeleagă mult mai bine procesele din spatele obiectelor handmade şi tind să le aprecieze mai mult. Poate că asta mi-ar plăcea şi la noi – să reuşim să educăm piaţă ca să poată aprecia munca şi produsele handmade mai mult.

Eu: Definește „Color your day” în trei cuvinte!

Nicoleta: He he! Fix Color your day.  Optimism, culoare, pasiune.

Eu: Ai și alte pasiuni înafară de ceea ce știm că faci?

Nicoleta: Prima mea dragoste rămâne pictura. Nu am mai avut timp să pictez în ultima vreme, însă visez la senzaţia aia de fericire când semnezi tabloul finalizat. Sunt topită după natura. Îmi plac mult excursiile pe munte cu soţul şi Copiii şi călătoriile în general. Îmi place să descopăr locuri noi. Şi îmi place tare să gătesc. Şi nu numai să gătesc, dar şi să îi văd pe toţi mâncând încântaţi! Visez că într-o altă viaţă să am o mică pensiune pe o insulă din Grecia.

Eu: Planuri de viitor care așteaptă să iasă la iveală?

Nicoleta: Am multe planuri. Încerc să le iau unul câte unul în măsura în care îmi permite şi familia. Când ai un business de genul ăsta tendinţa este să uiţi să tragi linie intre serviciu şi viaţă de familie, mai ales în perioade aglomerate. Clar o să dezvolt o colecţie nouă de bijuterii şi voi face o colecţie permanentă de tricouri, dar o să le vedeţi cât de curând.

Eu: Draga mea, mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde la întrebări. Sper că nu am fost indiscretă, iar în încheiere spune-le cititorilor un gând bun și unde îți pot vedea, admira sau comanda lucrările.

Nicoleta: Cu mare drag! Mi-a făcut mare plăcere să împărtăşesc cu tine şi cu cititorii tai din secretele mele. Cititorilor tăi nu pot decât să le doresc multă culoare în viaţa lor şi îi aştept cu mare drag pe facebook.com/coloryourday sau pe breslo.ro/nicodumitrascu

Miercurea creativă – Interviu cu Natural Gift Store

Curentul handmade a adus pe piața din România o mulțime de lucruri minunate. Piața românească este plină de genți, haine, obiecte de decor sau cosmetice handmade. Întotdeauna am fost curioasă ce se afla în spatele industriei cosmeticale, iar faptul ca niste oameni talentati isi pun mintea si talentul să dea viață unor produse care nu conțin chimicale… mi se pare fabulos. Azi o cunoaștem pe Dana Nica, owner la Natural Gift Store.

Eu: Bună, Dana! Mulțumesc că ai acceptat invitația de a-mi răspunde la câteva întrebări.

Dana: Bună, Maria! Mulțumesc mult pentru invitație.

Eu: Spune-mi te rog, care este povestea ce se ascunde în spatele „Natural Gift Store”… care a fost primul produs creat de tine și de la ce a pornit totul? Ce așteptari aveai la început de drum și cum se prezintă afacerea ta în prezent?

Dana: În mod conștient povestea “Natural Gift Store” a început când fetița mea, Daria, avea câțiva anișori și cautam alternative sănătoase cosmeticelor din comerț, pentru a-i oferi ce puteam mai bine, căci asta își dorește pâna la urma orice mama. Dar în mod inconștient, “Natural Gift Store” a început de pe vremea când eram copil și strabăteam alături de tata dealurile și câmpiile în cautarea plantelor medicinale. Tot el îmi spunea atunci despre fiecare floare ce proprietăți are și cum se culege. La el am văzut prima oară cum se amesteca într-un mojar, cum se fac macerate, unguente și tot felul de “poțiuni” vindecătoare.
Am pornit la drum fără așteptări pentru că nu am pășit cu ideea de a-mi face un business, așa că totul a mers lin, din aproape în aproape. Inițial am creat produse pentru familie, prieteni și abia apoi am început să văd “Natural Gift Store” ca pe o afacere. Acum pot spune că e pe o curbă ascendentă, în continuă evoluție.

Eu: Ținând cont de faptul că ești artist handmade și probabil ai o viață socială intensă … unde și cum îți găsești inspirația? Cum decurge o zi din viața Natural Gift Store?

Dana: Viața socială foarte intensă nu am, dar fac multe lucruri mai mult sau mai puțin mărunte, din diferite domenii. Inspirația mi-o găsesc în oameni, în cei care vin către mine cu nevoile lor, cu încrederea lor în mine, ei mă fac să mai urc înca o treaptă în dezvoltarea mea.
Ziua începe cu dus copilul la școală, comunicat cu clienții (care în majoritatea lor sunt cliente), updatat pagina, citit unu-două articole din cele mereu peste 10 ferestre deschise , împlinit comenzile anterioare, conceput rețete noi după cerințele fiecăruia… Deseori particip la seminarii, conferințe, cursuri atât din domeniu cât și din marketing, căci, după cum spuneam, fac din toate ariile. Concep, creez, produc, ambalez, împachetez, dar și partea de promovare tot eu o manageriez.

Eu: Ce îți place și ce iți displace în “lumea handmade-ului”?

Dana: Îmi place mult mai mult decât îmi displace. Mă bucur ca pot fi eu însămi, că pot face ceva personalizat, pot vorbi cu oamenii în mod direct, eu știu exact crema X la cine ajunge și pentru ce are nevoie (am aflat povești de viață chiar, în urma cărora oamenii ai rămas cu o afecțiune sau alta), cunosc detalii în amănunt, uneori chiar și poze cu acele persoane primesc. Eu lucrez cu oameni, nu cu mase de cetățeni. Și asta e principala diferența între producția la nivel de serie și handmade.
Îmi mai place ca am întâlnit oameni deosebiți, buni, colegi de breaslă cu care cumpără materie primă vrac pentru a ne ajuta reciproc, om care a achiziționat unul dintre cele mai renumite și complete cursuri online de aromaterapie, în valoare de 600 de euro și care l-a împărtășit cu noi benevol… dacă asta nu se numește bunătate și altruism atunci ce e? Am aflat atâția oameni de calitate (dacă nu aș detesta expresia aș zice “oameni frumoși”) încât nu are rost sa menționez și micile neplăceri peste care personal am trecut rapid.

Eu: Ce greutăți întâmpini în lumea handmade? Cât de apreciată este munca ta, ce ai învățat până acum și cum te-a schimbat pe tine ca om…

Dana: Simt că munca mea e foarte apreciată. Către mine vin acei oameni care deja cunosc și fac diferența între calitate si non-calitate. Am auzit (aproape) toți cât de nocivi sunt parabenii, cât rău ne poate face un produs care nu e natural, cum unele produse ne vindeca pe o parte dar ne fac rău pe alta. De aceea tot mai multe persoane, mai ales mămicile, vor să folosească ceva curat, bun, blând cu pielea. Așadar clienții mei sunt educați, de aceea îmi și oferă aceasta apreciere și sentimentul e reciproc.
Dificultăți sunt la toate nivelurile, strict legat de lumea handmade ar fi această poziționare nestabilă, faptul ca nu exista un cadru, niste legi adaptate artizanului. Noi trebuie sa trecem peste aceleași rigori impuse firmelor care produc la nivel de masă, de aceea e mai greu pentru noi să răzbatem (dar vom reuși).
Am învățat așa: să fiu asertivă, să spun Nu pentru a ma afirma pe mine și nu pentru a nega pe altul, sa ascult până la capăt fără a presupune dinainte. Un detaliu foarte important pe care l-am învățat a fost acela că oamenii vorbesc despre ei înșiși, nu despre tine, chiar și atunci când subiectul ești tu…
Când știi cine ești, ce valoare ai, cu smerenia aferentă (pe care tot încerc sa nu o uit) nu contează că astăzi ești ridicat pe un piedestal și mâine coborât în mocirlă, tu rămâi același. Mi-ar fi plăcut să fi știut asta încă de când eram copil…

Eu: Handmade-ul românesc, hobby sau business? Cum a evoluat afacerea ta și care a fost rețeta succesului?

Dana: Și hobby și business, sau mai degeaba de la hobby la business (fără a pierde pasiunea). Eu am avut mereu senzația că drumul meu a fost și încă este un puzzle căruia îi mai găsesc încă o piesă și încă una și tot așa îmi descopăr tabloul tot mai mult și se întregește tot mai bine. Uneori găsesc câte două piese de-odată, alte ori doar una sau se poate să fac și pasul în semi-întuneric și când găsesc piesa lipsă să văd că are exact forma care se potrivește perfect. Rețeta a fost încredere și credință.

Eu: Sunt curioasă cum îți promovezi lucrările… spune-mi, online-ul este mult mai de succes decât târgurile handmade? Cum atragi clienții și care sunt cerințele pe piața din România?

Dana: Și online și târguri, cu precădere online. În industria cosmetică e nevoie de mai multe simțuri pentru a te putea prezenta. Dacă în lumea artistica vizualul e totul sau 90% măcar, la noi e nevoie mai mult de simțul tactil și olfactiv. Or asta nu ai cum să o transmiți în spatele unui ecran. Poți doar “ademeni” dar nu reda adevărul. De aceea la târguri omul ia o cremă (avem mereu mostre), îi simte textura pe pielea proprie (vede dacă i se potrivește ori ba), o miroase, o adulmecă… vine în contact direct cu produsul. Pe de altă parte, participarea la târguri implică un efort foarte mare (din mai multe puncte de vedere, mai ales financiar). Online mă bucur de recomandările clienților, de acoperirea unui număr mai mare de clienți, din diferite zone ale țarii (comparativ cu târgul).
Cum atrag clienții? Răspunsul râvnit de orice comerciant, fie artizan, fie om care face afaceri cu multe zerouri. Aș putea spune prin calitatea produselor, prin deschiderea mea către public, prin atenția oferita în mod personal fiecărui client. Astea sunt un must. Dar adevărul e ca avem nevoie de mai mult decât atât. Investesc destul de mult în cunoastere, în informare, în dezvoltare proprie. Merg la seminarii, (re)învăț marketing, pentru ca am terminat și studii în domeniu, citesc, mă documentez, stau în umbra oamenilor care știu mai mult decât mine și vor să-și împartă cunoștințele și… aplic. Ce merge păstrez, ce nu, dau la o parte. Dar sunt mereu cu antenele ridicate.
Piața românească e într-o continuă expansiune, tot mai mulți oameni apreciază calitatea, pentru ca devin tot mai educați ca și consumatori. Încep sa se îndoiască de unle recomandări clasice, au o deschidere largă la tot ce se întâmplă în întreaga lume, clălatoresc fizic și virtual și atunci îți și cer mai mult. Asta e încurajator pentru că și noi trebuie să menținem ștacheta ridicată. Evident, înca ne mai luptăm cu unele concepte bine înrădăcinate, însa e libertatea fiecăruia să aleagă unde rămâne sau spre ce evoluează.

Eu: „Natural Gift Store” are proiecte de viitor? Colaborezi cu cineva sau ești implicată în vreo campanie specială?

Dana: Planul constant de viitor e să descopăr câte 2-3 piese de puzzle de-odată. Glumesc… Îmi doresc să cresc tot mai mult și în același timp să rămân mereu conectată cu valorile și principiile care au stat la baza acestui proiect. În acest moment nu derulăm nicio campanie specială, dar asta nu înseamnă că nu există, ci probabil nu am apucat eu încă acea piesă  Există o vreme pentru toate: o vreme pentru odihna, una pentru a planta semințe, una pentru a le culege, una pentru a le replanta… dar de fiecare în parte trebuie sa ne bucurăm, știind ca sunt diferite. Acum de exemplu e timpul să scriu, nu să învârt în creme și nici în săpunuri.

Eu: Există concurență în lumea handmade? În opinia ta care sunt cele mai mari greșeli pe care le face cineva atunci când este la început de drum?

Dana: Desigur că există și asta e bine. Ce nu e bine e concurența neloială. Există persoane care s-au trezit pur și simplu să facă “un ceva” și atunci copiază din toate părțile și fac o afacere tip ghiveci. Cu de toate, peticită care, la o primă vedere dă bine. Ce e aiurea e că acel tip de afacere-ghiveci vine cu prețuri de dumping, evident… Si mai sunt persoane care fac (bine), nu prea știu ce fac, dar le ieșe bine pentru ca au putut copia pe cineva bun, care a gândit rețeta aia înainte. Ei doar amestecă fără să știe ce au făcut acolo. Însă un astfel de drum are doar câteva bucăți de puzzle.. și alea la un moment dat se amestecă, pentru că sunt puse cu forța în tablou.
Greșelile sunt bune atâta vreme cât învățăm din ele. Cred că o greșeală e lipsa răbdării. Intri pe piață și aștepți să evoluezi fulminant, or asta nu se poate. Sau dacă îți iese (dacă ești super bine pus la punct din punct de vedere al strategiei de marketing), nu o să dureze. Eu sunt adepta construcției casei cu cărămizi și cu mortar: pui o piatra, lipești cu ciment, iar mai pui una și tot așa se înalță ceva trainic.

Eu: Cum decurg lucrurile atunci când vine vorba de produse personalizate? Ții cont de dorințele clientului sau încerci să-i convingi asupra produsului în funcție de anumite criterii?

Dana: Întotdeauna țin cont de dorințele și mai ales de nevoile clientului. Uneori le explic și diferența. Nu sunt și nici nu trebuie să fiu o zână cu o baghetă care împlinește dorințe. Dacă cineva vrea numai uleiuri pe piele căci are pielea extrem de uscată țin cont de dorința lui dar nu însemnă că așa și fac. Am explicat de nenumărate ori că pielea are nevoie de hidratare, adică de apă, de Aloe Vera, nu doar de ulei, de aceea le recomand o cremă să le conțină pe amândouă. Apoi țin cont și de dorința lor de a folosi un anume tip de ulei sau o anume aromă: dulce, citric, floral, etc. Împac și capra și varza, fără a mă abate de la ceea ce e corect să fac.

Eu: Comparativ cu piața din afară, cum ai defini handmade-ul românesc? Ce ai schimba dacă ai avea posibilitatea?

Dana: În afară artizanii se bucură de un statut special, nu sunt confundați cu marii producători, le e mai ușor să răzbată piața. După cum am mai menționat, o legislație doar pentru artizani, noi, cei care producem puțin, ne-ar fi de ajutor. Noi nu plecăm la drum cu un capital “de afacere” ci avem un bulgare pe care tot îl rostogolim și îl facem mai mare, așa că e greu să faci la început o investiție foarte mare.

Eu: Definește „Natural Gift Store” în trei cuvinte!

Dana: În engleză, după cum l-am și gândit are 3 cuvinte (cu dublu înțeles): A Natural Gift. În română e doar unul: har!

Eu: Ai și alte pasiuni înafară de ceea ce știm că faci?

Dana: Da, eu tot ce fac fac cu pasiune. Pe lângă plante și poțiuni magice am fost pasionată de Parenting. Am citit, am căutat, m-am documentat ani la rândul și în final am încununat cu un curs de formator de Parenting, așa că aceasta e cea de-a doua mea îndeletnicire: Formator de Parenting. Tot freelancing, tot eu sunt și șeful și angajatul care se ocupă de toate. Dar e ceea ce mă face să fiu eu însămi. Consider că tot ce acumulezi de-a lungul vieții este pentru a oferi mai departe. În timp real, nu posterității neapărat.
În afară de asta îmi mai place să cresc pisici. Și să înot.

Eu: Planuri de viitor care așteaptă să iasă la iveală?

Dana: Planul e unul măreț: să facem o lume mai bună, mai curată și mai naturală!

Eu: Draga mea, mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde la întrebări. Sper că nu am fost indiscretă, iar în încheiere spune-le cititorilor un gând bun și unde îți pot vedea, admira sau comanda lucrările.

Dana: Și eu îți mulțumesc mult și mi-a făcut mare plăcere să împărtășesc cu voi crâmpeie din viața mea. Cititorii mă pot găsi pe pagina de Facebook www.facebook.com/NaturalGiftStore/ Vă aștept sa stăm la taclale cu drag!

Miercurea Creativă – Interviu cu Istoriato – The Alchemy of dreams

Astăzi o vom cunoaște pe Elena. Un om care crează povești în atelierul Istoriato. Povești în combinații coloristice unice și cu personalitate. Povești ce se nasc cu multă pasiune, multă muncă și din dragostea pentru frumos și artă. Povești ce așteaptă să fie spuse și duse mai departe.

Eu: Bună, Elena! Mulțumesc că ai acceptat invitația de a-mi răspunde la câteva întrebări.

Elena: Cu mult drag, mă bucur să răspund întrebărilor pe care le ai pregătite pentru mine.

Eu: Spune-mi te rog, care este povestea ce se ascunde în spatele „Istoriato – The Alchemy of dreams”… care a fost primul obiect creat de tine și de la ce a pornit totul?

Elena: Istoriato – The Alchemy Of Dreams este brandul înființat de mine în 2011. În 2009 am absolvit Universitatea de Arte, la secția Pictură şi mi-am dorit să aduc artă la nivel funcțional, să fac accesibilă arta şi celor care poate o admirau, dar nu reuşeau să aibă un obiect preţios de artă. Astfel, în 2011 am înființat brandul Istoriato – The Alchemy Of Dreams. Este vorba de pictură pe porțelan cu pigmenți speciali şi metale prețioase (aur, platină şi sidef), cu ardere la temperaturi între 780 şi 850 de grade.

Ulterior, îndrăgostindu-mă din ce în ce mai mult de acest domeniu, am început să și modelez porțelan cu ardere la temperaturi între 900 şi 1200 de grade. Literal, Istoriato înseamnă „cu o poveste în sine“, „care conține o poveste“. Stilul Istoriato aduce un element nou în decorațiile ceramice: povestea. Prin intervenția picturală, obiectul funcțional se metamorfozează într-un univers viu, animat de lumini și umbre. Fiecare obiect care se naște în atelierul Istoriato este unic, are propria sa personalitate şi propriul său spirit unic.

Eu: Ținând cont de faptul că ești artist handmade și probabil ai o viață socială intensă … unde și cum îți găsești inspirația? Cum decurge o zi din viața Istoriato – The Alchemy of dreams?

Elena: Mă consider nu numai un artist handmade, ci, înainte de toate, un artist plastic. Programul meu este destul de complex, mă ocup nu numai de pictură şi modelarea de porțelan, dar şi pictura pe alte tipuri de obiecte şi texturi – pictură murală, pictura pe sticla, lemn, textile, piele etc. Fiecare zi este diferită pentru că în viața unui artist este foarte greu să-ți programezi ceva.

În general, lucrez mult în prima parte a zilei şi noaptea, dar mă ocup şi de partea practică a afacerii mele, aşa că vorbesc cu furnizori, cu mulţi colaboratori, particip la evenimente de networking şi la târguri de specialitate. Ţin şi cursuri de tehnici de pictură pentru adulți şi copii. Încerc însă să nu-mi neglijez nici ceea ce este cel mai important pentru mine – familia. Inspirația vine de peste tot, sunt pur şi simplu conectată la fluxul permanent al vieții care îmi oferă modalități noi de creație şi exprimare.

Istoriato - The Alchemy of dreams

Eu: Ce îți place și ce iți displace în “lumea handmade-ului”?

Elena: Îmi place creativitatea şi ingeniozitatea acestui domeniu. La noi în țară am întâlnit foarte mulţi oameni talentați, cu un potențial uriaş spre succes. Îmi displace invidia specifică domeniilor artistice.

Eu: Ce greutăți întâmpini în lumea handmade? Cât de apreciată este munca ta, ce ai învățat până acum și cum te-a schimbat pe tine ca om…

Elena: Eu nu separ lumea handmade de lumea mea artistică, pur şi simplu ele se împletesc permanent, chiar dacă sunt două cercuri de prieteni şi artişti total diferite. Greutăţile sunt aceleaşi în ambele lumi. Este foarte greu să trăieşti din handmade, trebuie să ai foarte multă răbdare pentru a-ţi face o constantă în vânzări pentru a reuşi să te întreţii din acest domeniu. Aşa cum îţi vor spune mulţi artişti, munca handmade este subapreciată la noi pentru că încă nu avem cultura şi educaţia necesare să înţelegem diferenţele dintre un produs de serie, lucrat pe banda şi unul creat unic, special, irepetabil.

Eu: Handmade-ul românesc, hobby sau bussines? Cum a evoluat afacerea ta și care a fost rețeta succesului?

Elena: Pentru mine nu a fost hobby de la început. Partea de bussines am dezvoltat-o o dată cu înfiinţarea brandului. Nu cred că există o reţetă a succesului, această reţetă este pur şi simplu o iluzie, la fel cum este şi succesul. Presiunea societăţii actuale de a avea succes ne îndepărtează de lecţiile pe care le-am învăţat din eşecuri. Ne concentrăm prea mult pe a avea succes şi prea puţin pe a ne trăi pasiunea noastră. Dacă îţi doreşti o reţetă, pentru mine ar fi – să faci ceea ce te însufleţeşte, ceea ce te face mai bun, ceea ce te ajuta să evoluezi.

Istoriato - The Alchemy of dreams

Eu: Sunt curioasă cum îți promovezi lucrările… spune-mi, online-ul este mult mai de succes decât târgurile handmade? Cum atragi clienții?

Elena: Îmi promovez lucrări atât online, cât şi la târgurile handmade. Sunt două variante diferite şi fiecare dintre ele vine cu avantajele şi dezavantajele ei. De multe ori, la târguri, nu reuşesc să-mi scot taxa (menţionez că taxele au devenit uriaşe pentru târgurile handmade, având în vedere că sunt create pentru a susţine mici artizani şi artiştii handmade, care ştim că se întreţin greu din ceea ce fac).

Dar să zicem că reuşesc să atrag nişte client viitori, care mă văd acolo şi mă cauta ulterior. Prin târguri am cunoscut foarte mulţi artişti şi am creat multe colaborări şi parteneriate de succes. Online-ul îmi adduce comenzi practice, dar trebuie să fii permanent conectat, trebuie să investeşti mult în partea asta. Nu neapărat financiar, ci trebuie să investeşti mult timp, care este mai preţios decât orice.

Eu: „Istoriato – The Alchemy of dreams” are proiecte de viitor? Colaborezi cu cineva sau ești implicată în vreo campanie specială?

Elena: Proiecte de viitor am multe, inclusive viitoare colaborări pe care le plănuiesc, dar care prefer să rămână deocamdată secrete. Colaborez în acest moment cu Meli Melo Deco, pentru care pictez obiecte din sticlă şi din porţelan, cu magazinul online Marine Concept Store pentru care realizez diferite obiecte în tematica marină, cu Egoodies – Coşuri Cadou Corporate pentru care lucrez diferite obiecte de sezon, dar şi cu CDV – Delia Fashion Design căreia îi pictez obiecte de îmbrăcăminte pe care le creează ea, cu Maruc Ales Event pentru diferite evenimente (mărturii nunţi, botezuri etc.). Sunt, de asemenea, artist rezident permanent în proiectul ARTHUB, un spaţiu în cadrul căruia am şi atelierul în care lucrez.

Istoriato - The Alchemy of dreams

Eu: Există concurență în lumea handmade? În opinia ta care sunt cele mai mari greșeli pe care le face cineva atunci când este la început de drum?

Elena: Exista concurenta, ca în orice domeniu, însă puţină concurenta nu strică niciodată. Te face să fii inovativ, să vii permanent cu ceva altfel. Cred că cea mai mare greşeala este că mulţi renunţa repede în momentul în care nu au succesul aşteptat. Domeniul handmade necesita răbdare, atât cu tine, cât şi cu piaţa pe care te valorifici ca şi brad.

Eu: Cum decurg lucrurile atunci când vine vorba de obiecte personalizate? Ții cont de dorințele clientului sau încerci să-i convingi asupra tematicii obiectului personalizat în funcție de anumite criterii?

Elena: De fiecare dată ţin cont de dorinţele clientului. Am şi modele proprii pe care mulţi le doresc aşa cum sunt create de mine, dar mă adaptez cererii clienţilor. Mulţi îşi doresc teme special, anumite citate etc. Asta face domeniul handmade atât de frumos – poţi avea parte de ceva personalizat, unic, pe care nimeni altcineva nu-l mai are.

Eu: Comparativ cu piața din afară, cum ai defini handmade-ul românesc? Ce ai schimba dacă ai avea posobilitatea?

Elena: Cred că există mult mai mulţi artişti handmade la noi decât în afară şi au lucruri la preţuri mult mai mici decât cei care lucrează aceeaşi tehnică în afară. În 2016, am fost singurul brand selectat pentru unul dintre cele mai mari târguri de home & deco – Internaţional Autumn Fair – Birmingham UK. Acolo am avut ocazia să văd mulţi artişti talentaţi, dar mi-am dat seama că artiştii handmade români sunt la înălţimea cererii de acolo.

Istoriato - The Alchemy of dreams

Eu: Definește „Istoriato – The Alchemy of dreams” în trei cuvinte!

Elena: Unicitate, preţiozitate, rafinament

Eu: Ai și alte pasiuni înafară de ceea ce știm că faci?

Elena: Îmi place să ascult muzica celtică, să citesc, să cânt.

Eu: Planuri de viitor care așteaptă să iasă la iveală?

Elena: Sunt foarte multe lucruri pe care vreau să le fac. Vreau să-mi dezvolt afacerea mai mult, să o extind, să-mi fac o expoziţie cu, colecţiile de porţelan importante pe care le-am creat până acum, să atrag cât mai multe colaborări diverse şi să dau drumul site-ului official – www.istoriato.com

Eu: Draga mea, mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde la întrebări. Sper că nu am fost indiscretă, iar în încheiere spune-le cititorilor un gând bun și unde îți pot vedea, admira sau comanda lucrările.

Elena: Mă bucur că am avut ocazia să răspund, mulţumesc mult pentru întrebări, mi-a făcut plăcere timpul petrecut împreună. Cititorilor le transmit să-şi urmeze visul inimii, să se asculte şi să descopere ce le face sufletul să cânte.

Îmi pot vedea lucrările pe:

www.facebook.com/IstoriatoTheAlchemyOfDreams/
www.istoriato.wix.com/portelanpictat
www.elenaandreiartist.wix.com/painting

Domeniul www.istoriato.com este în construcţie.

 

Miercurea Creativă: Interviu cu Squishy Baby Stuff…

Primul interviu din acest an din categoria Miercurea Creativă, ne va purta cu duioșie către momentele pe care le imortalizăm sau dorim să le imortalizăm cu ajutorul unui magician iscusit. În căutarea magiei și a emoțiilor am dat peste Corina Alexandrescu, fotograf cu experiență, modestă și deosebit de atentă la detalii, mai ales când își dedică timpul hobby-ului ei.

Eu: Bună, Corina! Mulțumesc că ai acceptat invitația de a-mi răspunde la câteva întrebări.

Corina: Bună, draga mea! Eu îţi mulţumesc pentru oportunitate!

Eu: Spune-mi te rog, care este povestea ce se ascunde în spatele „Squishy Baby Stuff”… care a fost prima ta creație și de la ce a pornit totul?

Corina: În spatele SquishyBabyStuff mă aflu eu, mămica lui David, năzdravanul meu de 9 ani, şi soţia lui Bogdan, omul care este trup şi suflet lângă mine de mai bine de 10 ani şi care m-a susţinut în aaaaabsolut toate nebuniile care mi-au trecut prin cap în toţi aceşti ani. Povestea a început în urmă cu 5 ani ca o marcă de hăinuţe special create pentru şedinţele foto. Timp de 3 ani tot ce lucrăm mergea în afara ţării pentru că la noi, la vremea aceea, nu exista niciun fel de interes pentru aşa ceva. În toată această perioadă, SquishyBabyStuff “a zburat”, aşa cum îmi place mie să spun, în toate colţurile lumii. Nu a ratat niciun continent în călătoria lui 🙂 A văzut aproape toată Europa, USA, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Japonia, Singapore, chiar şi Africa de Sud, iar eu eram tare, tare mândră de asta.

Din păcate, pentru mine timpul s-a oprit în loc pe 1 aprilie 2016 când, ceea ce îmi doream să fie doar o glumă proastă, n-a fost aşa. Am primit un diagnostic pe care nu şi-l doreşte nimeni şi nici eu nu-l doresc nimănui: cancerul de sân. Chiar dacă “am descoperit la timp” cum mi se spunea, fiind stadiul 1, a urmat o luptă grea de 8 luni cu şedinţe lungi de chimioterapie şi radioterapie.

Am pierdut tot. Eu pentru că, evident, n-am mai putut lucra şi soţul meu pentru că a stat lipit de mine în fiecare secundă. Am pierdut tot, dar am avut puterea să ne ridicăm şi s-o luăm de la capăt, încet și împreună aşa cum am fost mereu. Am luptat cu boala, am învins sper eu 🙂 … acum e momentul să mergem mai departe. Şi cum, din păcate, aproape întotdeauna trebuie să ajungi într-o situaţie de genul ăsta ca să-ţi dai seama cât de fragilă e viaţa şi că ar trebui să preţuim fiecare secundă din ea, nici eu n-am făcut excepţie. A trebuit să trec prin asta ca să-mi dau seama că îmi doresc linişte şi-mi mai doresc să-mi urmez marea pasiune: fotografia. N-am vrut să fie o poveste lacrimogenă, am vrut doar să vedeţi că se poate, ca un diagnostic crud nu înseamnă un capăt de drum şi dimpotrivă poate fi un nou început, un început frumos. Aşa că, iacata-ma-s! Iniţial fotografia a fost pentru mine o provocare, apoi, timid am îndrăznit să sper la mai mult şi acum reuşesc să captez bucăţi din viaţă şi din sentimente, zâmbete mereu frumos desenate, acele poveşti care merita păstrate.

Eu: Ținând cont de faptul că ești artist fotograf și probabil ai o viață socială intensă … unde și cum îți găsești inspirația?

Corina: Viaţa socială intensă nu am…nici pe departe. Întotdeauna am preferat căldura şi liniştea căminului nostru, lângă cei 2 băieţi ai mei, copilul şi soţul. Asta nu înseamnă că n-am prieteni. Ah, nu! Sunt puţini ce-i drept, dar sunt prieteni din aia foarte buni pentru că mereu am preferat calitatea, nu cantitatea. Ţinând cont că sunt un fotograf autodidact, mi-am ales ca model două nume mari în domeniu, 2 fotografi internaţionali ale căror stiluri le ador.

Eu: Ce îți place și ce iți displace în “lumea handmade-ului” sau mai exact în nișa în care activezi?

Corina: Eu sunt fotograf de familie. Cea mai mare parte a clienţilor mei sunt bebeluşii. Nu pot să spun că îmi displace ceva. Fiecare fotograf are stilul lui şi sunt de părere că există loc pentru toată lumea sub soare. Ce-mi place? Îmi place că a început şi în România să existe o deschidere din ce în ce mai mare către fotografia de familie.

Eu: Ce greutăți întâmpini în lumea fotografiei? Cât de apreciată este munca ta, ce ai învățat până acum și cum te-a schimbat pe tine ca om…

Corina: Eu sunt la început de drum şi că orice început, e greu însă atunci când am pornit pe acest drum am ştiut asta şi nu mă sperie. Am încredere în forţele mele şi muncesc mult pentru a ajunge exact acolo unde îmi doresc.

Eu: Handmade-ul românesc, hobby sau bussines? Cum a evoluat afacerea ta și care a fost rețeta succesului?

Corina: Iniţial a fost un hobby, acum a devenit un business şi îmi doresc să îl transform într-unul de mare success. Poate pare lipsa de modestie din partea mea însă întotdeauna m-am ghidat după zicala “Dream big!”

Eu: Sunt curioasă cum îți promovezi lucrările… spune-mi, online-ul este mult mai de succes decât orice alt eveniment? Cum atragi clienții?

Corina: Pentru ceea ce fac eu un rol foarte important îl joacă recomandările. Încerc să-mi fac treabă cât mai bine posibil pentru că un client mulţumit te va recomanda mai departe şi asta e cea mai puternică reclama. Canalele de social media contribuie deasemenea foarte mult în promovare. Şi mă refer aici la Facebook şi Instagram. Apoi website-ul mă ajută şi el pentru că este imaginea mea chiar şi pentru cei care nu au acces la Facebook şi Instagram. Deşi pare imposibil, da, în 2018 încă exista persoane care nu au conturi pe aşa ceva.

Eu: „Squishy Baby Stuff” are proiecte de viitor? Colaborezi cu cineva sau ești implicată în vreo campanie specială?

Corina: Squshybabystuff are o mulţime de planuri de viitor, dar cel mai important dintre ele cred că îl reprezintă deschiderea propriului studio foto, decorat şi dotat exact aşa cum visez încă de la începuturile mele în fotografie.

Eu: Există concurență în lumea fotografiei? În opinia ta care sunt cele mai mari greșeli pe care le face cineva atunci când este la început de drum?

Corina: Concurenta exista, dar aşa cum spuneam mai devreme, exista loc sub soare pentru toată lumea. Cât despre greşeli, nu sunt eu în măsură să judec însă cred că ar trebui să ne cunoaştem limitele dacă vrem că produsul finit să fie unul de foarte bună calitate.

Eu: Cum decurg lucrurile atunci când vine vorba de o şedinţă personalizată? Ții cont de dorințele clientului sau încerci să-i convingi asupra tematicii în funcție de anumite criterii?

Corina: Oh, daaa! Absolut fiecare şedinţă foto pe care o fac, în special aceea cu bebeluşi, presupune o discuţie prealabilă amănunţită. Cer foarte multe detalii, dar încerc să fac şi câteva sugestii pentru a fi sigură că vor primi nişte imagini pe care le vor iubi.

Eu: Comparativ cu piața din afară, cum ai defini handmade-ul românesc? Ce ai schimba dacă ai avea posibilitatea?

Corina: În momentul de faţă nu cred că suportă comparaţie cu piaţa din afară. Şi mă refer aici stric la cerere nu la altceva pentru că sunt şi la noi câţiva fotografi foarte buni. Acolo se fac şedinţe foto pentru orice, în special atunci când acestea sunt pentru copii. La noi sunt încă foarte mulţi părinţi cărora li se par mai mult decât suficiente câteva imagini făcute în grabă cu telefonul. Dacă aş putea, asta aş schimba. Aş încerca să le spun oamenilor că fotografia este singura amintire care rămâne vie peste ani. Şi dacă ea este făcută într-un mod profesionist cu atât mai bine.

Eu: Definește „Squishy Baby Stuff” în trei cuvinte!

Corina: Pasiune, răbdare, devotament!

Eu: Ai și alte pasiuni înafară de ceea ce știm că faci?

Corina: Călătoriile şi muzica bună. Decocamdata ascult doar muzică bună 🙂

Eu: Planuri de viitor care așteaptă să iasă la iveală?

Corina: Permanent încerc să devin mai bună în ceea ce fac. Din ce în ce mai bună. Aşa că învăţ, testez, practic şi sper că într-o zi despre fotografiile mele să se vorbească în multe case din ţara asta. Şi mai sper că acea zi să nu fie foarte departe.

Eu: Draga mea, mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde la întrebări. Sper că nu am fost indiscretă, iar în încheiere spunele cititorilor un gând bun și unde îți pot vedea/admira lucrările.

Corina: Cu mult drag! Mi-a făcut o reală plăcere. Ţie şi cititorilor vă urez linişte şi multă iubire! Poveştile văzute prin ochii mei şi aparatul meu foto le puteţi găsi:

– pe pagina mea de Facebook www.facebook.com/squishybabystuff
– sau pe site: suishybabystuff.wixsite.com/squishybabystudio

Dacă vă doriţi şi voi o astfel de poveste, vă aştept să-mi daţi un semn!

Eu îi mulțumesc Corinei că a avut amabilitatea să îmi răspundă la întrebări și mă bucur că am cunoscut un om care s-a luptat cu viața și nu lasă obstacolele să o doboare. Sper că va plăcut interviul dragii mei, dacă aveți prieteni care fac lucruri minunate și credeți că pot apărea într-un interviu marca Miercurea Creativă, aștept un mesaj aici sau pe email la marya_aguritza@yahoo.com

Miercurea creativă – Interviu handmade cu Lenani…

Așa cum v-am obișnuit, ne întoarcem astăzi în Miercurea Creativă și o vom cunoaște pe Elena Niță… artist autodidact, Zenart junkie, mamă full time ce funcționează pe bază de cafea, pupici si artă. Lucrate cu migală și multă dragoste, creațiile Lenani se deosebesc prin unicitate și delicatețe. Curioși ce mi-a răspuns la setul de întrebări? Păi, să vedem cum a decurs totul…

Eu: Bună, Elena! Mulțumesc că ai acceptat invitația de a-mi răspunde la câteva întrebări.

Elena: Cu mult drag! Eu mulţumesc pentru interesul acordat proiectului meu drag.

Eu: Spune-mi te rog, care este povestea ce se ascunde în spatele „Lenani”… care a fost primul obiect creat de tine și de la ce a pornit totul?

Elena: În spatele Lenani sunt eu, Elena, o mamă de pui pufos şi creţ, pasionată de desen. Totul a pornit când eram însărcinată cu cel mic. O întâmplare deloc întâmplătoare (cum aveam să înţeleg când toate s-au legat) a făcut să descopăr stilul lettering (un scris mai aparte, de mână, în diverse fonturi şi care necesită multă practică) pe un blog din USA a unei mame de trei copii. M-am gândit că dacă ea poate, trebuie să pot şi eu. Fără să mă gândesc prea mult am investit o sumă destul de mare în materiale (hârtie specială, linere etc.) şi m-am apucat de exersat. Între timp răsfoindu-i blogul am descoperit stilul de desen Zenart şi… m-a cucerit total.

Atâtea detalii într-un desen nu văzusem niciodată! Am lăsat baltă lettering-ul şi m-am apucat de Zenart. Cu toate că (credeam eu) mereu m-am priceput la desen, acum îmi părea o muncă incredibilă pentru că nu îmi ieşea nici pe departe cum ar fi trebuit. Lipsa de experienţă era mai mult decât evidenta.
Timp de 1 an şi ceva am exersat cât am putut de mult şi când am considerat că am ajuns la un nivel cât de cât ok am făcut publice lucrările mele. Am început cu pagini de colorat pentru adulţi (copiii nu au motricitatea fină suficient de dezvoltată pentru a colora desene foarte migăloase), am continuat cu tablouri şi gama de produse s-a mărit repede.

Eu: Ținând cont de faptul că ești artist handmade și probabil ai o viață socială intensă … unde și cum îți găsești inspirația?

Elena: Bine spus “probabil”, haha. Viaţa mea socială se rezuma la întâlnirile cu clienţii, plimbări cu copilul prin oraş şi câte o cafea bună băută cu persoane dragi. Fiind o fire introverta mă oboseşte socializarea în exces. Ca să poţi face Zenart ai nevoie de o anumită stare pe care o capăt doar când sunt eu cu mine, când am linişte şi sunt foarte calmă. Altfel nu iese ce şi cum trebuie. “Alimentarea” mea sunt soţul şi copilul, micul meu univers fericit. Pentru a-mi păstra starea creativă încerc pe cât posibil să stau departe de agitaţie, de negativism, de persoane toxice care te seacă de energie uneori prin simpla prezenţă.

În desenele mele mă inspiră mult natura şi elementele florale. Au o frumuseţe aparte, o ordine perfectă, o simetrie fantastică. O altă inspiraţie este cosmosul pe care îl puteţi vedea în câteva din lucrările mele. Galaxiile mă fascinează şi cu toate că nu voi putea reproduce vreodată frumuseţea Universului, o să încerc în continuare măcar să mă apropii şi prin desenele mele cosmice să redau aceeaşi stare transmisă prin Zenart. Ca o concluzie pot spune că inspiraţia mea o constitue micro şi macro Cosmosul.

Eu: Ce îți place și ce iți displace în “lumea handmade-ului”?

Elena: Eu am început să fac handmade prin 2010, mai exact bijuterii. Apoi am continuat cu alte “experimente” dar nimic nu mi s-a potrivit manuşa aşa că am renunţat la fiecare tentativă relativ repede şi am rămas cu mulţi bani investiţi. Revenind la întrebare, ce îmi place la lumea Handmade este pasiunea cu care anumite persoane lucrează şi minunile care ies din mâinile cuiva care îşi pune sufletul în fiecare produs. Am avut ocazia să văd adevărate opere de artă, obiecte lucrate impecabil şi calitativ şi asta mă bucura şi mă îmbogăţeşte sufleteşte. Un alt lucru care îmi place este dorinţa artizanilor de a lucra cu mâinile, de a crea ceva din nimic, de a se face utili şi de a se hrăni cu satisfacţia unui client mulţumit şi a unor produse excepţionale.


Ce nu îmi place este supra saturarea pieţei. Da, suntem datori nouă înşine să încercăm, să experimentăm, dar la un punct Handmade-ul devine kitch şi se pierde pasiunea de a crea rămânând doar dorinţa de a scoate profit cu orice preţ. Aşa apar artizanii sezonieri. Cei care copiază mult, cei care calcă în picioare orice principiu doar pentru a vinde, cei care strică piaţa oferind calitate îndoielnică şi preţuri mult sub medie.
Intenţia adevăraţilor artizani este de a educa publicul pe parcurs. Potenţialul client trebuie să înţeleagă faptul că un produs bine realizat poate avea un preţ de 3 ori mai mare decât varianta chinezească din piaţă şi e perfect normal să fie aşa. Este greu să faci oamenii să îţi respecte munca financiar la adevărata valoare când uneori ajung să îşi facă o părere proastă despre produsele handmade după ce au avut experienţe nefericite cu persoane care fac handmade de ocazie.

Eu: Ce greutăți întâmpini în lumea handmade? Cât de apreciată este munca ta, ce ai învățat până acum și cum te-a schimbat pe tine ca om…

Elena: Singura greutate momentan este lipsa timpului. Munca mea a ajuns să fie foarte apreciată pentru că am un stil unic şi foarte greu de reprodus. Ceea ce creez arata foarte bine şi sunt obiecte practice aşa că asta e un plus. Lucrez foarte migălos şi cu multă dăruire şi se vede. Mă bucur enorm că arta mea a fost atât de bine primită, îmi umple sufletul.

Ce am învăţat de când fac Zenart este faptul că oamenii caută lucruri care să îi deconecteze, care să îi bucure şi care să le aducă linişte. De fiecare dată când cineva plasează o comandă pe Lenani mă simt onorată să contribui la fericirea micului lor Univers. Sunt o fire realistă în general şi nu am aşteptări de la nimeni, părerea despre umanitate în general nu este un roz dar majoritatea celor cu care am intrat în contact de când fac Zenart sunt persoane calde şi deschise şi asta mă bucură. Cum ar veni, mai avem o şansă.


Eu: Handmade-ul românesc, hobby sau bussines? Cum a evoluat afacerea ta și care a fost rețeta succesului?

Elena: Este foarte dificil în România să te întreţii din handmade dar nu imposibil. Proiectul meu încă se afla în stadiul de hobby dar plănuiesc să îl transform într-un business cât se poate de curând. Am început cu 2-3 comenzi lunar, acum am agenda full pe următoarele 3 luni. Avântul ăsta a necesitat multă muncă, nopţi nedormite, investiţie, promovare şi lista continuă. Este un efort constant care în timp dă rezultate. Nu poţi trage tare o săptămână şi apoi să aştepţi să pice din cer clienţi şi notorietate. Devinde un stil de viaţă şi ce ştiu sigur este ca acum nu aş mai putea face altceva.

Eu: Sunt curioasă cum îți promovezi lucrările… spune-mi, online-ul este mult mai de succes decât târgurile handmade? Cum atragi clienții?

Elena: Online-ul este varianta cea mai bună pentru mine. Pentru alţii poate funcţionează mai bine târgurile dar pentru mine clienţii vin din online. Promovarea o fac pe reţelele de socializare şi lumea e foarte receptivă. Clienţii acum vin pur şi simplu. Poate că stilul în care îmi promovez produsele contează, calitatea fotografiilor contează şi ea, este un pachet complet care atrage interesul.

Eu: „Lenani” are proiecte de viitor? Colaborezi cu cineva sau ești implicată în vreo campanie specială?

Elena: Da, plănuiesc să diversific şi mai mult gama de produse, stilul va avea parte de îmbunătăţiri şi cu toate ca desenele mele sunt înflorate şi feminine, o să urmeze şi câteva produse pentru bărbaţi. Sunt foarte curioasă cum vor fi primite. Colaborări şi campanii nu am în acest moment, dar dacă va apărea ceva care să îmi stârnească interesul voi accepta şi mă voi implica cu drag.

Eu: Există concurență în lumea handmade? În opinia ta care sunt cele mai mari greșeli pe care le face cineva atunci când este la început de drum?

Elena: Clar exista! Fără concurenta nu ne-am putea autodepăşi, nu am putea evolua. Cea mai mare greşeală a unui începător este să nu investească în materiale de calitate sau chiar dacă are materiale bune, să facă o treabă de mântuială. Atenţia la detalii este esenţială. O altă greşeală tine de încredere. Unii se subestimează, alţii se supraestimează.

Extremele nu sunt bune niciodată. Cel mai sănătos este să ştii să îţi apreciezi munca la adevărata valoare, să recunoşti atunci când greşeşti şi să ai grijă să nu se repete. Nimeni nu lucrează perfect din start. Eu nu am făcut Zenart dintotdeauna, am avut greşeli pe parcurs dar am remediat şi am învăţat. Ce ştiu sigur este că lucrez bine, că ce fac eu nu vezi peste tot şi în fiecare zi continui să învăţ pentru a fi mereu cea mai bună în domeniul meu.

Eu: Cum decurg lucrurile atunci când vine vorba de obiecte personalizate? Ții cont de dorințele clientului sau încerci să-i convingi asupra tematicii obiectului personalizat în funcție de anumite criterii?

Elena: Clienţii vor câte-n lună şi în stele, dar din păcate nu pot face întotdeauna ceea ce se doreşte. Îmi cunosc stilul şi materialele şi sunt, totuşi, anumite lucruri care nu se pot transpune în stil Zenart sau Zendoodle, caz în care le spun şi ajungem la un numitor comun. Încerc să ţin cont de anumite criterii cum ar fi culorile preferate, tematici preferate şi de acolo pornim treaba. De multe ori clienţii îmi dau mână liberă dar procesul se bazează mult pe comunicare şi înţelegere de ambele părţi.

Eu: Comparativ cu piața din afară, cum ai defini handmade-ul românesc? Ce ai schimba dacă ai avea posobilitatea?

Elena: Avem artişti foarte talentaţi, artizani dedicaţi care fac treabă excelentă. Ce aş schimba ar fi mentalitatea aia de “mult şi prost”. Obiectele handmade nu sunt apreciate financiar la adevărata valoare. Ştiu că şi salariile sunt cum sunt, dar mi-aş dori să nu mai alergăm la taraba cu made în China şi să dăm o şansă artizanilor romani. Piaţa handmade din România are mult potenţial. Din păcate străinii apreciază mai mult creaţiile handmade decât romanii dar sper că prin efortul nostru combinat o să schimbăm acest lucru.

Eu: Definește „Lenani” în trei cuvinte!

Elena: Pasiune, Dedicare, Zen

Eu: Ai și alte pasiuni înafară de ceea ce știm că faci?

Elena: Îmi trăiesc zilnic pasiunea şi asta mă face cea mai fericită pentru că ador să desenez. Alte pasiuni ar fi gătitul, plimbările lungi în natură, muzica bună.

Eu: Planuri de viitor care așteaptă să iasă la iveală?

Elena: Seturi dedicate bărbaţilor pentru Valentine’s Day, colecţii limitate pentru femei pentru 8 Martie şi mai departe mai vedem.

Eu: Draga mea, mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde la întrebări. Sper că nu am fost indiscretă, iar în încheiere spune-le cititorilor un gând bun și unde îți pot vedea, admira sau comanda lucrările.

Elena: Cu cel mai mare drag, a fost o plăcere. Mă găsiţi pe pagina de Facebook facebook.com/Lenani.drawings şi pe mail lenanizenart@gmail.com. Comenzile se fac întotdeauna cu programare sau pe bază de stoc disponibil. Mulţumesc tare mult şi sper să vă placă creaţiile mele la fel de mult cum îmi place mie să le aduc la viaţă.

Miercurea creativă – Interviu handmade cu Șoapte Urbane…

Bună, dragii mei. De astăzi voi începe o serie de interviuri pe care le-am luat în mediul handmade. Ador lucrurile unicat, făcute cu dragoste și pasiune. Din acest motiv, în fiecare miercuri seara vom cunoaște câte o doamnă/domnișoară care este pasionată de frumusețea lucrurilor și care vede o fărâmă de creativitate dincolo de simplitatea unui obiect. Astăzi o vom cunoaște pe Ina Noileanu – artist handmade la Șoapte Urbane, ce vă oferă servicii de creare și personalizare aranjamente unice din flori nemuritoare și buchete din flori de hârtie.

Eu: Bună, Ina! Mulțumesc că ai acceptat invitația de a-mi răspunde la câteva întrebări.

Ina: Bună să ne fie inima! Răspund cu drag și emoție invitației tale.

Eu: Spune-mi te rog, care este povestea ce se ascunde în spatele „Șoapte Urbane”… care a fost primul obiect creat de tine și de la ce a pornit totul?

Ina: Povestea, în versiunea scurta, a început acum mai bine de 20 de ani. De-a lungul timpului și vremurilor am tricotat, am făcut bijuterii și, pentru ca “joaca” cu mărgele m-a fascinat, timp de 10 ani am creat mărțișoare doar din mărgele. Iți poți imagina 240 de mărgele fine de nisip care formează o floare?


Primul lucru creat și vândut a fost un pulover de copii cu modele jacquard. Îl făcusem pentru feciorașul meu, l-a văzut o prietena și mi-a rugat sa îl vând. „Șoapte Urbane” – este un proiect care mulți ani a stat în sertar. Anul acesta s-au aliniat planetele și iată-mă aducând în lumina rampei aranjamente organice, un concept care îmi aparține 100%, cu mușchi stabilizat, flori nemuritoare și filamente cu structura lemnoasă.

Eu: Ținând cont de faptul că ești artist handmade și probabil ai o viață socială intensă … unde și cum îți găsești inspirația?

Ina: Viată sociala intensa… Da. Pentru a avea o deschidere, pentru a te cunoaște lumea, trebuie să ai o viață sociala activă (mai ales online). Legat de inspirație, întotdeauna m-au fascinat poveștile cu final deschis. Fiecare aranjament are o poveste și un nume: Badam Ma, Lotus Garden, In Love, Cuore, Andante.  Mi-a plăcut să învăț, să testez culori și texturi, cuvinte și imagini. Lumea plantelor este fascinantă, atunci când dorești, cu adevărat, sa înveți despre ea, despre semințe, despre conservare.

Aranjamentele marca „Soapte Urbane” sunt o alternativa ecologică, în locul banalului buchet de flori, care în 4 zile își pierde prospețimea. Privite din fiecare unghi arata altfel, mereu surprinzătoare, înseninând zilele.

Eu: Ce îți place și ce iți displace în “lumea handmade-ului”?

Ina: Întotdeauna încerc să văd partea buna a lucrurilor. Îmi plac oamenii creativi, lucrările inedite și, poate cel mai tare, admir pasiunea, implicarea, creativitatea.

Eu: Ce greutăți întâmpini în lumea handmade? Cât de apreciată este munca ta, ce ai învățat până acum și cum te-a schimbat pe tine ca om…

Ina: Cea mai mare provocare a fost să învăț mecanismele promovării. Este un capitol pe care îl studiez intens și care îmi aduce provocări intense. Am marea șansă să am alături prieteni care mă ghidează pas cu pas în tainele, mereu up-datate, ale canalelor media. Despre aprecieri, cu modestie, pot să remarc impactul pe care îl declanșează. Am primit feedback-uri pozitive mereu. La capitolul schimbări, hm… am învățat sa ascult mai mult.

Eu: Handmade-ul românesc, hobby sau bussines? Cum a evoluat afacerea ta și care a fost rețeta succesului?

Ina: Având în vedere legislația actuală, este greu să trăiești decent doar din handmade. Momentan este hobby care a crescut frumos și mă gândesc foarte serios să devina un business. Deja lucrez cu fotografi profesioniști, sunt în discuții cu câteva persoane care se ocupa de parte de brand vizual, încerc să văd ce pot delega.  Îmi fac calcule și planuri de viitor. Rețeta succesului este continua perfecționare, sunt anii de studiu, orele furate în detrimentul somnului și, poate cel mai important, este să îți creezi propriul produs de impact, un produs care sa fie cerut, care sa fie util.

Eu: Sunt curioasă cum îți promovezi lucrările… spune-mi, online-ul este mult mai de succes decât târgurile handmade? Cum atragi clienții?

Ina: Pagina de Facebook este căsuța care găzduiește expoziția virtuala. Fac parte din câteva comunități puternice, care au atras mii de persoane iubitoare de handmade de buna calitate, sunt o prezență activă în comunitățile de profil. Clienții mă recomandă mereu. Merg și la târguri, pentru ca oamenii să le vadă.

Eu: „Șoapte Urbane” are proiecte de viitor? Colaborezi cu cineva sau ești implicată în vreo campanie specială? Din când în când donez aranjamente care sunt licitate pentru campanii umanitare.

Ina: Da, am un proiect la care lucrez acum, se numește ”Rarisimo”. Un proiect care cuprinde piese unicat prin natura formelor.

Eu: Există concurență în lumea handmade? În opinia ta care sunt cele mai mari greșeli pe care le face cineva atunci când este la început de drum?

Ina: Concurenta exista și va exista întotdeauna, pentru mine este motorul care mă îndeamnă să fiu, în ce în ce fac, cea mai bună. Așa am ajuns la conceptul pe care îl prezint acum. „Errare humanum est”. Din greșeli învățam, important este să înțelegi și să cauți soluții constructive.

Eu: Cum decurg lucrurile atunci când vine vorba de obiecte personalizate? Ții cont de dorințele clientului sau încerci să-i convingi asupra tematicii obiectului personalizat în funcție de anumite criterii?

Ina: În general clienții decid culorile și forma, eu am libertatea de a face ceva similar, dar niciodată nu va fi identic cu un alt aranjament.

Eu: Comparativ cu piața din afară, cum ai defini handmade-ul românesc? Ce ai schimba dacă ai avea posibilitatea?

Ina: Încă nu am testat piața externa. În Romania lipsește cadrul legislativ și o susținere adecvata/reala/practică pentru artizani și lumea handmade-ului.

Eu: Definește „Șoapte Urbane” în trei cuvinte!

Ina: Unic, memorabil, bucurie.

Eu: Ai și alte pasiuni în afară de ceea ce știm că faci?

Ina: Da, îmi place sa scriu. Marea majoritate a textelor din pagina ”Soapte Urbane” îmi aparțin.

Eu: Planuri de viitor care așteaptă să iasă la iveală?

Ina: Sunt adepta pașilor mărunți, făcuți cu fermitate. Întotdeauna scriu, calculez, testez și testez. Apoi iau decizii. Sper să vă surprind plăcut în anul 2018, de aceea vă lansez invitația de a deschide  constant pagina.

Eu: Draga mea, mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde la întrebări. Sper că nu am fost indiscretă, iar în încheiere spune-le cititorilor un gând bun și unde îți pot vedea, admira sau comanda lucrările.

Ina:  Iți urez și vă urez tuturor să aveți parte de zile senine, de fericire, de iubire. Când vă este dor de liniște, de visare și de bucurie, vă aștept pe pagina de facebook Soapte Urbane.

Trei aparate de bucătărie care te pot ajuta la prăjiturit…

Deși în ziua de azi femeia s-a transformat într-un om de carieră și nu mai stă cu nasul în cratiță toată ziua, mai există doamne și domnișoare care adoră să gătească și atunci când o faci cu drag nu mai contează cât de obosită ești sau cât de prost ți-a mers în ziua aia. Și atunci când ai câteva ajutoare în bucătărie, gătitul este mult mai frumos și plin de satisfacții.

Pentru că tehnologia a avansat foarte mult, pe piața din România au apărut tot felul de mașinării care te ajută și scurtează timpul petrecut în bucătărie prin oale. Pentru că vin sărbătorile de iarnă și de obicei femeilor parcă nu le ajunge timpul să pregătească absolut tot ce își doresc pentru cei dragi, aflați că am descoperit câteva ajutoare care vă vor scoate din impas atunci când doriți să prăjituriți ceva.

Viaţa mea este compusă din cerneală şi dulciuri. – Shaffer

Vă prezint un minunat aparat de facut negrese Taurus Brownie! Costă doar 140 Ron, timp de coacere rapidă de doar 8 minute și capacitatea este de 6 negrese sau alte prăjituri. Puteți inventa voi rețete de prăjituri, iar în doar 8 minute prăjitura este gata.

O altă minune este acest aparat de făcut gogoși Ariete 189. Acum îl găsiți la reducere la doar 105 Ron, iar grație plăcilor teflonate antiaderente produsul produsul este extrem de practic și foarte ușor de folosit.

aparat de facut prajituri

O nouă descoperire fantastică este acest aparat de facut prajituri Taurus Cakepop & Co. Costă doar 170 Ron, timp de coacere foarte rapidă de doar 5 minute, iar capacitatea aparatului este de 14 prajiturele pe care le puteți decora ulterior după coacere. Bonus la achiziție: cadou betisoare 30 buc. si o cărticică cu retete de prăjituri.

Cred că aceste aparate chiar te ajută să scurtezi timpul în bucătărie, iar cei dragi se vor bucura să petreacă mai mult timp cu tine și se vor răsfăța cu prăjiturici delicioase create în mod inventiv. Sunt curioasă… tu pe care l-ai alege din cele trei?