Just a story…..

Buna seara dragele mele, imi cer scuze pentru lipsa mea de cateva zile din blogosfera ,sufleteste am fost daramata si de abia imi revin.
Chiar nu am avut chef de nimic ,sper sa ma intelegeti .
Nu s-a intamplat nimic grav stati linistite , doar ca unii oameni nu se satura sa iti reproseze over and over ( poate pana la adanci batraneti ) marea greseala din viata .nu conteaza ca au trecut 19 ani ,ca vor trece inca 50 cred ca asa va fi mereu .
Si m-am cam saturat ..timpul nu il pot da inapoi ,ce a fost a fost .! Deal whit that!! 
La 35 de ani am destula experienta de viata ,am suferit destul si nu ii doresc nimanui sa treaca macar jumatate prin ce am trecut eu..Imi iubesc fratii enorm de mult ..si doar pentru simplu motiv ca nu ma implic „ca sora mai MARE” in viata lor ..sunt tocata cu aceaiasi poveste de o mie de ani ” nah tu ai facut ,ai dres ,de ce nu ii zici fratelui tau ca blablabla etc etc ” si fratii mei au 30 de ani..sufera si ei la randul lor ca toti oamenii…Inafara faptului ca sunt alaturi de ei ,in momentele grele din viata ,si le alin durerea cat de cat ..nu pot face mai mult..PERFECTIUNEA nu exista!!
De ce parintii (unii ) nu accepta greselile copiilor? Chiar trebuie toata viata sa iti arunce in fata ce au facut pentru tine? 
Am gresit ( sau gresim ) ,ne-am asumat responsabilitatile , platim pentru greselile noastre sau vom mai plati in continuare ,asa cum vrea Bunul D-zeu.. dar GATA! 
E deajuns! Viata merge inainte , si fiecare are dreptul la viata lui , chiar daca drumul este presarat cu capcane..
Si copii mei fac greseli ,si vor face ..asa cresc ..asa invata din ele..dar nu as putea sa le reprosez la infinit cu ce fac..
Poate gandesc prost..asa sunt eu ..pun la suflet tot si nu ar trebui…
Incercam sa ne vedem de vietile noastre ,dar cateodata nu suntem lasati…Ce e de facut? Sa intorci spatele? Nu e bine nici asa ..Gata ,destul cu drama mea..simteam nevoia sa scriu si aici putin din durerea mea..sa nu va suparati pe mine ,va rog ..imi va trece repede ..sper. ..Voi sper ca sunteti bine ,va puup dulce de tot si multumesc ca inca ma cititi ,va apreciez mult,si sper ca nu v-am „omorat” cu povestioara mea .

                                                                         Xoxo

Aguritza

Lasă un comentariu fain (sau nu) dacă ţi-a plăcut articolul...