Interviu de Constanța – Diana Slav… povești cu istorie

Draga mea, eu știu cine ești și totuși… hai să ne imaginăm că nu ne cunoaștem! Cine ești, Diana Slav?

Haha, interesantă introducere. O să încep cu discursul de deschidere al fiecărui tur: Bună ziua, numele meu este Diana şi voi fi ghidul dvs pentru următoarea o oră şi jumătate.
Cine sunt eu? Deşi nu mă reprezintă, fiind doar o cifră, sunt o fată de 41 de ani, născută şi crescută la mare, mai exact la Mangalia, dar mutată în Constantă de 15 ani.

După un număr de ani lucrând barman şi ospătar (o foarte bună şcoală a vieţii pe care o recomand oricui cel puţin un sezon de vară), absolventa de facultate de drept, niciodată profesând, am lucrat mai bine de 10 ani într-o firmă de reparaţii nave, abia acum, ajungând în mod oficial şi profesional în turism. De un an de zile mă ocup şi de departamentul de excursii de o zi şi circuite scurte în zona noastră pentru turişti şi nu numai.

Oriunde ai merge, locul acela devine o parte din tine cumva. – Anita Desai

Cred că cititorii mei abia așteaptă să cunoască mai multe despre tine, spune-mi cum a început totul? De ce Constanța Walking Tour?

Eu am fost încă din copilărie acel devorator de cărţi şi pasionată de legend, istorie şi poveşti. Plus foarte atentă la detaliile din jurul, îmi plac clădirile vechi, datorită poveştilor pe care le simt ca că sunt acolo.
Încă din perioada facultăţii obişnuiam să merg pe jos până la biblioteca judeţeană şi admirăm casele pe lângă care treceam, schimbând traseul periodic pentru a admira şi alte zone.

Ani mai târziu, am început să călătoresc şi fiind deja o obişnuită a temelor făcute în avans, întotdeauna aveam liste de obiective care merită o vizită şi motivul. Aşa am descoperit şi fenomenul de tururi pietonale, unde am participat ca turist ori de câte ori mi-a permis programul.

Aşa am înţeles care este organizarea unui astfel de tur din punct de vedere logistic, tehnic şi a început să îmi crească mândria naţională şi locală. Am realizat că avem şi noi toate acele poveşti, unele poate chiar mai frumoase şi că avem o zonă compactă care permite un astfel de tur pietonal uşor de făcut în aproximativ o oră jumătate.

Umple-ți viața cu aventuri, nu cu lucruri. Trebuie să ai povești de împărtășit, nu obiecte de arătat.

Perioada călătoriilor care mi-au încolţit această idee a început prin 2009, iar eu am lansat pagina de facebook în iunie 2013. Am ales numele de Constanta Walking Tour fiindcă exact aşa îmi fac şi eu căutările: numele oraşului în care ajung şi walking tour, fiindcă e cel mai generic descriptiv. Iar aceste tururi se desfăşoară cel mai mult pietonal. Deşi am găsit şi tururi care se fac cu mijloacele de transport în comun, sau tururi cu diverse forme de deplasare (scutere, velier, avion, etc).

Ca un mic PS: Mă bucura faptul că şi la noi încep să prindă contur tururile deosebite şi mă refer la scuterele Vespa care din acest an pot fi închiriate pentru plimbări de o zi sau câteva ore. Voi face echipă cu cei de la Vespa Constantă pentru a încerca să oferim turiştilor un tur de Constanta relaxat din Vespa. (pagina fb – https://www.facebook.com/redbikeconstanta/).

Oriunde te duci, du-te cu toată inima – Confucius.

Cum primesc informațiile tale cei care participă la tururi? Sunt curioși, pun întrebări?

Sunt foarte interesaţi, chiar dacă ne referim al cei care au mai făcut tururi petonale şi care ştiu la ce să se aştepte sau la cei care fac prima dată. Aş vrea să cred că le ridic aşteptările pentru tururile pe care le fac pe viitor ☺

Pe de o parte, da e curiozitatea despre zona, despre oraş. Apoi e uimirea, fiindcă nu se aşteptau ca această zonă să fie aşa de plină de istorie. Şi deşi uneori depăşim 2 ore de plimbare, nimeni nu se plânge, ba chiar li se pare că a trecut foarte repede timpul.

Cum reușești să aduni atâtea povești despre locurile despre care le vorbești turiștilor?

Poveştile le-am acumulat în timp. În prima fază, dacă tot eram la biblioteca județeana, pe post de pauză, în loc să mai citesc din cărţile de drept, căutam despre istoria constantei şi asimilam informaţii despre zona veche a oraşului.
După ce am început aceste tururi, unele informaţii mi-au fost oferite de istorici sau arhitecţi pasionaţi şi ei de aceste locuri.
Şi fiindcă de aproximativ 3 ani fac şi tururi dedicate localnicilor, au început să apară şi acele poveşti transmise verbal, direct de la ei. Încă mă bucura să mai aflu povesti noi şi încerc să le încorporez în tururile oraşului.

Din toate experiențele Constanța Walking Tour, care a fost cea mai frumoasă pentru tine ca semnificație și de ce? Ai avut și experiențe neplăcute?

Nu ştiu dacă pot considera una singură cea mai frumoasă, fiindcă sunt multe momente de care îmi amintesc cu drag.
Mai ales că în ultimii ani proiectul de tur pietonal a căpătat două direcţii distincte.

O direcţie a rămas dedicate turiştilor, deopotrivă romani sau străini. Şi mă bucură că şi turiştii romani au devenit interesaţi de istoria naţională şi că nu vin la mare doar pentru plaja, faleza săi casino.
A doua direcţie este locală, eu organizând de aproximativ 3 ani şi tururi eveniment dedicate localnicilor, dar au venit periodic şi din alte oraşe special doar pentru a participa la tur.

Şi aici ar mai fi şi subcapitolul dedicat copiilor, organizând tururi doar pentru ei, în periaoda scoala altfel. Aici fiecare tur este o provocare, eu adaptând în funcţie de vârstă şi curiozităţile lor, venind şi cu diverse provocări. Iar reacţiile sunt întotdeauna adorabile.

Călătoriile ne învaţă să fim toleranţi – Benjamin Disraeli

Din amintirile speciale de la tururile de turişti ar fi: mândria a putea arăta oraşul ambasadorului Marii Britanii, primului ministru al Estoniei, journalist CNN, delegaţie oraş Yokohama, multe echipe din proiecte Erasmus+. Nu voi uita primul tur mare de turişti, 45 de persoane, toţi de pe aceeaşi navă de croazieră, toţi abordându-mă individual prin mesageri , unii chiar cu 6 luni înainte.

O altă amintire specială a fost de la un astfel de tur când un cuplu chiar sărbătorea 50 de ani de căsnicie exact în Constantă şi ea avea copie după certificatul de căsătorie, unde era menţionată şi semnătura tatălui, ea având sub vârsta legală de căsătorie la acel moment. Iar cuplu respectiv venea tocmai din Papua Noua Guinee.

Din experienţele frumoase ale tururilor în limba romana ar fi un grup de 74-78 ani, aprox 70 de persoane, care sărbătoreau annual promoţia 1965 a facultăţii de electrotehnica Iaşi. De asemenea proiectele de voluntariat pentru promvoarea patrimoniului constănţean lucrând cu mai multe ONG-uri şi cu Institutul Naţional al Patrimoniului.

Alte tururi care îmi sunt foarte dragi sunt : ziua bastonului alb, ziua bebeluşilor purtaţi şi tururile eveniment dedicate unor evenimente precise: ziua iei, ziua marinei, ziua oraşului constantă, ziua dobrogei. În ultimii ani m-am axat pe moştenirea culturală a zonei şi am reuşit să trasez tururi dedicate cu parcurs uşor diferit faţă de cel general istoric. Acum am organizat deja tur moştenirea greacă, tur moştenirea armeană, tur dedicate personalităţilor care au locuit în constantă, tur stil architectural art nouveau.

Experienţe neplăcute nu aş zice. Doar unele mici incidente poate. Un domn turist îmi dăduse o fotografie cu el înainte de tur,eu crezând că face asta pentru a îl recunoaşte. La tur au mai participat şi alte persoane, una din ele venind din coreea şi chiar se scuză că e pe acel stil de a face multe fotografii. Ela părut uşor deranjat de fotografii, desi nu era inclus în cadru, iar la câteva minute de la începutul turului s-a scuzat că îi este frig şi a plecat.

La tururile dedicate localnicilor, din fericire nu am avut incidente, deşi uneori mă aştept la voci legate de istoria recentă. Din fericire, am apreciat puterea grupului, care ei i-au cerut poate repsectivei persoane să respecte faptul că suntem al un tur istoric şi cultural şi nu suntem acolo ca să analizăm istoria recentă.

Ce ți-ai dori pentru orașul tău și cum vezi Constanța Walking Tour peste 10 ani?

Mi-aş dori ca localnicii să devină mai mândri de oraşul lor, să îl iubească şi să îl respecte. Să realizeze cât de norocoşi sunt, ca ei deja stau la mare şi alţi oameni plătesc bani grei să vină aici pentru o zi uneori. Mi-aş dori ca oraşul nostru să semene mai multe cu alte centre vechi pe are le-am vizitat în Europa, fiindcă avem şi noi poveşti frumoase, trebuie doar scuturate de praf şi luminate frumos.

Legat de proiectul meu de tur nu am fost niciodată omul planificărilor, nu ştiu dacă e neapărat bine, eu am preferat să mă bucur pe moment şi de fiecare moment; a fost o surpriză continuă şi pentru mine evoluţia acestui proiect şi dacă în 5 ani s-au schimbat atât de multe, chiar nu ştiu unde se va îndrepta în următorii 10 ani; eu abia reușesc să îmi fac agenda lunilor imediat următoare, nu am stabilit niciun ţel foarte măreţ pentru acest proiect. Cred că în cazul acesta consecventa este principala calitate a lui, orice alt proiect adiacent e doar bonus.

Ne poți relata pe scurt cum decurge un tur de-al tău și aici mă refer strict la obiectivele vizitate…

În general încep de la harta mosaic parc arheologic, fiindcă mă ajută ca introducere în istoria oraşului; indiferent dacă e tur pentru localnici sau pentru turişti. De acolo, pornim într-un zigzag al peninsulei, care deşi are aproximativ un km în linie dreaptă, eu le ofer un traseu de aprox 3 km, care să le acopere octogonul confessional (grecesc, bulgar, iudaic, romano-catolic, armean, musulman) cu care ne mândrim, cele mai importante clădiri (prima primărie, a doua primărie, palat regal, clădiri de patrimoniu naţional) şi situri arheologice din zonă (basilica creştine, ziduri de cetate, turnuri de apărare).

De asemenea menţionez cea mai mică strada a lungime şi cea mai îngustă stradă, mai ales că aici ne putem lăuda cu faptul că fost folosită într-un film difuzat pe Netflix. Dacă e tur în limba romana, accentuez şi personalităţile romane care au ajuns în constantă, locuind sau doar în vizite scurte (Caragiale, Vlahuţă, Delavrancea, Eminescu, Artin Aslan – bunicul Anei Aslan, Cela Serghi, Maria Tanase).

Călătoriile au tendința de a intensifica toate emoțiile umane – Peter Hoeg

Planuri de viitor?

Nu prea, după cum ziceam mai sus, nu sunt bună la planificat pe termen lung. Ca să sune frumos, o să zic că prefer să mă bucur de tot ce îmi oferă viitorul şi să mă adaptez, devenind uneori aproape spectator al propriei vieţi ☺
Dar am reuşit pentru prima dată ca anul acesta , la 6 ani de la lansarea proiectului, să am un calendar de tururi eveniment pe pagina dedicată turului, încercând ca în fiecare lună aproape să existe câte un tur tematic şi fără să se repete prea aproape unul de altul (moştenirea greacă, moştenirea armeană, personalităţi care au fost în constantă, ziua art deco&art nouveau, ziua iei, ziua marinei, tur de crăciun)

M-aş bucura să mai apară şi alţi ghizi tineri, bine pregătiţi şi cu chef de treabă constantă şi încerc să îmi creez şi eu propria echipă care să ajute la promovarea oraşului, bob cu bob, pas cu pas.

Unde și cum pot lua legătura cu tine cei care sunt interesați de un tur gratuit prin Constanța?

Cel mai simplu ar fi în mesagerie, aici având opţiunea paginii de facebook, mail sau whatsapp, chiar şi sms.
Mi s-a mai întâmplat să fiu contactată şi din mesageria de tripadvisor sau chiar şi din mesageria Instagram. Încerc să le gestionez pe toate în timp util şi să nu omit să răspund.
Mai ales pe timpul verii, recomand cu ceva timp înainte fiindcă deja agenda mea a devenit destul de încărcată, având şi multe deplasări. Sunt turişti străini care mi-au scris şi cu 6 luni înainte de a ajunge aici.

Mulțumesc foarte mult, draga mea pentru timpul acordat, iar în încheiere te rog să le transmiți ceva cititorilor aguritza.ro

În primul rând, felicitări că o citiţi pe Aguritza ☺În al doilea rând, felicitări şi mulţumiri că aţi avut răbdare cu poveştile mele nemuritoare ☺Vă aştept oricând cu drag la noi ca să vă arăt ca sunem mai mult decât faleza, plaja şi casino.

Şi aşa uşor motivaţional de final: dacă simţiţi că nu e locul vostru acolo unde sunteţi, găsiţi ce vă place şi dedicaţi-vă pasiunii respective; lăsaţi-o să vă consume. Citisem undeva o vorbă: first they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.

Interviu de Constanța – Packya… consecința faptului de a fi!

Packya e un ochi, un văz invocat de mine.  Am inventat o entitate care nu este persoana mea  fizică de zi cu zi, este partea liberă, văzul care naște personaje, le îmbracă. Sunt vitriniera lumii mele interioare.

Este o desprindere de convențional, de traseul pe care-l parcurg zilnic. Sunt un brand dar nu sunt constrânsă  să urmez cu consecvență personajul anterior.

Packya vine de la fuziunea numelor mele, Alina Pachițanu.  În plan pământean, trăiesc în Constanța și nu-mi asigur existența făcând asta. Oficial profesez ca psiholog, am mai făcut cărți, evenimente, artă.

Packya este consecința faptului de a fi.

De unde a pornit totul și de ce ai ales nișa aceasta?

Am pornit de la cuvânt scriind poezie, proză, am ajuns la dans contemporan, toate acestea m-au dus către a căuta un chip și o asemănare unei stări de veghe care, acum, se manifestă așa, făcând haine.

Primele mele creații mi le-am imaginat în oglindă, s-au născut probabil când aveam 3 ani și nu mi se păreau prea mari pantofii maică-mii cu care eram încălțată.

Ulterior, toți oamenii mi-au oglindit faptul că sunt îmbrăcată altfel. Sunt etape. Explorând, am folosit orice mijloc de exprimare, inclusiv kitsch-ul autentic și asumat, exploatat artistic.

Concret, în urmă cu 14 ani am cusut de mână câteva piese pentru mine pe care cei din apropiere le-au apreciat, apoi Mona, prietena mea, a stat pe capul meu insistând să continui și abia după 10 ani am luat o mașină de cusut.  Toate ideile mele astfel, erau mult mai ușor de materializat.

Nevoia de a mă exprima pe mine, s-a extins în nevoia de a găsi expresia corporală a celorlalți, estetica de a reda personajelor personalitatea lor firească, de asta spun, eu fac haine ca te dezbracă. Nu e o preocupare de croitorie sau de design, este preocuparea parcursului meu spiritual, născută dintr-o necesitate. Este  expresia respirației mele interioare, o formă terapeutică. Profesional, identific continuu gestul oprit al omului, înțepenirea, plafonarea sau încremenirea în convenție. Personajul captiv în personajul social, în haina socială. Haina să fie o eliberare pentru că e o nevoie, în primul rând, personală, nu pentru că mi-am propus să salvez lumea.

În evenimentele pe care le-am tot făcut, am aflat tendința oamenilor de exhibare, de exprimare, de ieșire din acest corset convențional printre care și hainele. Ele sunt primul pas în care te poți oglindi, recunoaște ca fiind.  Și nu este despre modă, mimetism, trend.

De asta am spus în finalul unui film …

It not about fashion

Are legătură cu apropierea mea de lumea actorilor, de culise, de costumele în care cei din sală se recunosc.  Haina ca o componentă teatrală, ca tovărășie a actorului, ca mijloc prin care el poate să exprime o oglindire celui din sală, haina are puterea de redare, de exprimare a unui personaj.

Preocuparea mea a dus la a deține acum o recuzită a unui vis personal, garderoba unei lumi interioare care are o formă de unicitate pentru fiecare om.  Eu ofer o diversitate mereu imperfectă adresată unicității din fiecare ce vrea să trezească căutarea și exprimarea liberă a unui sine, manifestarea lui.

It s about air

 

Cum au primit prietenii tăi acest hobby? Este greu să te afirmi pe piața românească?

Sunt învățați să mă vadă mereu căutând ceva, nu li s-a părut nimic nefiresc, erau obișnuiți cu căutările mele permanente.

Prietenii mei sunt atrași în proiectele mele, mulți dintre ei au pozat ca model, fiecare a fost implicat într-o formă de exprimare dar și în muncă, în construcția viziunii mele.

Nu pot să spun că am hobby-uri, tot ce fac are legătură cu tot. În esență, hainele mele nu sunt doar haine în acceptarea convențională a hainelor.

Piața românească? Nu știu cât de greu este să reușești pe piața românească dar întrebarea pentru mine este „ în ce măsură am reușit ceva făcând asta?”

Cu ce vii nou față de alte branduri?

Propunerea mea este nu să creez haine care să te amprenteze pe tine cu etichetă, ci ofer o formă de relaționare în care personajul are de completat haina și nu invers.

De ex. Un  ospătar, îl îmbraci în ospătar și el e ospătar. O femeie, o îmbraci în mireasă și ea e mireasă, ori eu dau doar o rampă, deschid o neelucidare în care ai ceva de descoperit despre tine, nu îți dau haina pentru eticheta ei.

Îți dau posibilitatea să fii tu, să te cauți, să te exprimi și ideea de a nu îți imagina haina ca având o personalitate stabilă ci, ea, depinde de cel care o poartă.

Desigur, pot spune că, tehnic, stilul este eclectic, cum suntem și noi în afara unei uniforme. Ador libertatea de a purta o haină prețioasă în mijlocul zilei, pe stradă, cu care te poți așeza pe jos, oriunde. De la „boschetar la regal”, regalitatea fiind o aspirație pe care trebuie să o împlinească orice piesă vestimentară.

Brandurile? Sunt niște modele de ceară fără chip ori, la mine, oamenii dau chip hainei. Tocmai chipul unic al omului dă sens hainei, și, în plus, o poveste despre….

Eu nu vreau să acopăr oamenii, vreau să-i descopăr. Cu asta vin nou față de alte branduri…

 

Cum privești tu fashion-ul românesc? Ce greșeli vezi cel mai des?

Fashion-ul românesc? Caută cu disperarea lumina unui podium și se uită permanent cu coada ochiului la ce s a pus pe marile scene. Se ține încă prea izolată de celelalte arte.  E despre țoale.

Greșeli? Postura regizată, predictibilul, manechinele sunt slabe și supărate, creatorii zâmbesc la sfârșit și se țin de mână…

Proiecte de viitor? Cum vezi Packya peste 10 ani?

Proiecte despre rafinare.

E o irosire să parcurgi existența asta fără să te rafinezi. Dacă nu ai capacitatea de a evolua, ai măcar șansa să rafinezi datele pe care le ai, cu ce ești.

Trecerea timpului nu te obligă să evoluezi dar îți dă șansa măcar să rafinezi datele date.

Ori făcând asta tot timpul, se ajunge la o formă de unicitate, te recunoști din ce în ce mai mult în oglindă.

Oglinda nu este inventată pentru a pune întrebarea ,,cine-i cea mai frumoasă din țară?,, ci, a întreba  „cine ești?”

Peste 10 ani?

Este un răspuns pe care l-am inventat mai demult și îl dau la toate întrebările cu limită de timp

„Sunt în timpul vieții”

Să fii cum vrei e un deziderat care te atinge ca o grație. Sper ca peste 10 ani să fiu cum o să vreau eu atunci și nu cum vreau eu acum.

Pe când un catwalk cu piesele tale?

Am oscilat între mai multe proiecte, unul  s-a vrut la Paris, apoi am ajuns în zona de teatru-dans, am imaginat mai multe proiecte și colaborări inclusiv cu muzicieni  și încă n-am stabilit o formă concretă pentru că am mai multe variante în care văd prezentarea colecțiilor mele. Nu exclud nici arealul teatrului, dansului, străzii. Nu m-am decis. Probabil se va întâmpla ceva spontan ca atunci când, într-o joi, am umplut un coș cu poezii și l-am scos pe stradă, oferindu-le oamenilor, după întrebarea  „când ați primit ultima dată o poezie?”  Sau, ca atunci când, într-o joi, am luat toate tablourile și le-am trimis la defilare pe apă. Expoziție pe apă:

https://www.facebook.com/halina.packy/media_set?set=a.423677504382421&type=3

Nu urmăresc neapărat prezentarea de salon în care oamenii au palmele pregătite pentru aplauze sau datul din coate. Va fi de la neînțeles până la extaz, de la nonconformism până la bulversant, probabil că nu va acoperi defilări de promenadă, posibil să fie, dar, în tot ce voi face voi căuta o formă de artă și voi urma un principiu de-al meu mai vechi „ În artă să nu te justifici!”

Cred că, o  mirare plantată într-un ochi este mai prețioasă decât o simplă plăcere despre frumos.

Cât de greu este să concepi un produs vestimentar și unde găsești inspirația?

 

Mi-e greu să nu concep și să nu găsesc inspirația. Sunt copleșită pentru că nu mai pot ajunge din urmă cu mașina de cusut dat fiind faptul că eu le fac singură. Este una din dezamăgirile mele că nu pot coase cât am. Am foarte multe creații nerealizate, doar unele apucă să se nască, restul visurilor mele se pierd, ca într-o tiribombă. Prind ce apuc dintr-o curgere infinită.

De exemplu  obsesia … pasărea, zborul, copilăria mea, spectrul emoțional care m-a influențat în diferite stadii de existență, mă fac  să nu aleg o culoare rațional ci să o proiectez, să las inconștientul să croiască. De aceea eu nu lucrez după tipare.

M-au impresionat personalități speciale, artiști speciali, cum e violoncelistul. Am creat o haină având viziunea prezenței scenice. Ulterior, el mi-a confirmat și s-a urcat cu ea pe scenă.

 

Un gând pentru cititorii nostri?

Să găsească fiecare să-și ofere o formă de eliberare, un cuvânt nespus, un gest nefăcut, o haină nemaiavută.

 

Pentru viitoarele cliente, unde te pot găsi?

www.packya.ro

Facebook         https://www.facebook.com/Packyacreation/Instagram packya (Alina Pachitanu)

Instagram        _packya