Miercurea creativă – Cu dragoste pentru artă, De-a Acuarela…

Salut, iubitori de artă… astăzi, la Miercurea Creativă, o vom cunoaște pe Ștefania, creator de frumos la De-a Acuarela. Vom parcurge pași mici în atelierul ei și ne vom răsfăța privirile cu frânturi delicate de artă.

Draga mea, bine ai venit și mulțumim că ai acceptat să răspunzi pozitiv la acest interviu. Spune-mi, te rog, care este povestea ce se ascunde în spatele Acuarelei? Care a fost primul obiect creat de tine și de la ce a pornit totul?

Bună, Maria! Bine v-am găsit, pe tine și pe cititorii tăi, și mulțumesc atât pentru interesul manifestat față de creațiile mele, cât și pentru că le împărtășești și celorlalți prin acest interviu! Povestea atelierului de creație „De-a Acuarela” e destul de… romantică, s-o categorisesc astfel. Nu „romanticul” acela cheesy, ci un mix între platonic și ludic – ai să vezi de ce!

Întotdeauna am iubit arta plastică pentru că este mediul în care am crescut. Tatăl meu este artist plastic, deci culoarea, pensula, cuțitul de paletă, pânza, șasiul, șevaletul, vernisajele (etc., etc. ) mi-au „patronat” copilăria și adolescența. Totuși, deși am iubit arta plastică dintotdeauna, nu găsisem „algoritmii” care să mă încurajeze să ofer avânt acestei pasiuni. Ulterior, (cam târziu, ce-i drept) mi-am dat seama că „momentul oportun” nu există, așa că, într-un moment oarecare am decis să îmi ofer singură oportunitatea de a porni la drum de mână cu pasiunea mea.
Așa mi-am creat eu însămi „momentul oportun” pe care îl tot vânam și care tot nu venea, iar astfel s-a născut De-a Acuarela, proiectul meu de suflet, unde chiar aștern în culori bucățele din sufletul meu.

Vezi romantismul? Vezi ludicul? E o dragoste ce persistă din copilărie!

Ținând cont de faptul că ești artist handmade și probabil ai o viață socială intensă, unde și cum îți găsești inspirația? Cum decurge o zi în atelierul magic „De-a Acuarela”?

Fiecare zi începe cu o rugăciune și-o cafea. Așa pun început bun fiecărei zile, așa vine și inspirația. Nicio zi nu decurge la fel. Am tot felul de zile: vesele, mai posace, organizate sau haotice, revelatoare, inovatoare, terne. Fel de fel (de altfel :D) de zile. O constantă a lor ar fi aceea că mereu mă străduiesc să termin ce-i pe ordinea de zi, nu contează ce fel de zi am.


Ce îți place și ce îți displace în “lumea handmade-ului”?

Asta e o întrebare pe care, mică fiind, i-am pus-o tatălui meu. Atunci am receptat răspunsul lui, iar acum că îl trăiesc, îl înțeleg pe deplin. Mi-a zis așa, jovial: e bine că n-ai șef și-i rău că-ți ești șef!

Ce greutăți întâmpini în lumea handmade? Cât de apreciată este munca ta, ce ai învățat până acum și cum te-a schimbat pe tine ca om?

Începutul. E un adevăr general, începutul e mereu mai greu. Aș spune că cel mai greu este până capeți puțină notorietate… iar apoi e și mai greu! 😀 Glumesc!
E deopotrivă solicitant și îmbucurător, împlinitor chiar, pentru că simt cum sporesc sufletește cu fiecare lucru creat de mine care ajunge la cineva. Ne leagă bilateral bucuria: de a oferi și de a primi. Nu-i doar un ideal, e realitatea pe care sunt fericită să o trăiesc zi de zi!


Handmade-ul românesc, hobby sau bussines? Cum a evoluat afacerea ta și care a fost rețeta succesului? Ai un sfat pentru cei la inceput de drum ?

Și, și. Afacerea trebuie pornită și întreținută din/de pasiune. Adevărul este că rețeta succesului nu există, deci sfatul pentru cei la început de drum este să nu uite de tehnica pașilor mici (dar siguri). Cu răbdarea treci și marea!

De-a Acuarela are proiecte de viitor? Colaborezi cu cineva sau ești implicată în vreo campanie specială?

Mereu coc câte ceva, mai ales noaptea, căci cine a zis că nopțile sunt pentru dormit nu m-a cunoscut pe mine! Da, am câteva colaborări frumoase cu alți antreprenori din domenii adiacente, care fac pereche foarte bună cu arta plastică: design interior, publicitate, învățământ, croitorie, diverse firme cu care colaborez, pe care le „colorez”.

Definește Acuarela în trei cuvinte!

Simț, vibrație, culoare.


Ai și alte pasiuni înafară de ceea ce știm că faci? Cum faci faţă? Presupun că este un consum mare de energie şi concentrare!

„De meserie”, cum se spune, sunt traducător. Am absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine și un master în același domeniu. Limbile străine rămân pasiunea mea din plan secund. Fac față cu brio întrucât îmi place foarte mult ceea ce fac. Știu că e deja o lozincă răs-răs-mestecată, dar iaca, sunt aici să o probez!

Pregătești ceva special cu ocazia venirii primăverii?

Da! Stay tuned!


Draga mea, mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde la întrebări. Sper că nu am fost indiscretă, iar în încheiere spune-le cititorilor un gând bun și unde îți pot vedea, admira sau comanda lucrările.

Cu dragoste și bucurie, Maria! Nu ai fost indiscretă, ci un interlocutor drag! Iar vouă, dragilor, vă mulțumesc că ați avut răbdarea să ajungeți până aici și vă cuprind în cea mai mare îmbrățișare virtuală!

Iar pentru o cură de artă prin culoare mă găsiți pe:

Facebook: https://www.facebook.com/de.a.acuarela
Instagram: https://www.instagram.com/de.a.acuarela/

 

Mulțumesc Stefaniei pentru interviu, iar pentru colaborări, vă aștept cu un mesaj pe marya_aguritza@yahoo.com. Îmbrățișări!

Arta un lux sau luxul e o artă?..

O întrebare cu multe răspunsuri care te pune pe gânduri. Pentru a admira o artă este o nevoie sufletească ,umană ,iar pentru a cumpăra artă este un lux care de cele mai multe ori nu toţi ne permitem.
Dacă e să vorbim despre lux acest termen este înţeles de cei mai mulţi dintre noi ca fiind un lucru de care nu aveţi neapărat nevoie. De exemplu avem nevoie de un acoperiş deasupra capului, de mâncare sau de aer. Acoperişul sau adăpostul de care avem nevoie poate fi doar două scânduri sau o jalnică colibă dar pentru mulţi înseamnă destul cât îşi pot permite iar ceva mai mult pentru ei este considerat deja un lux.
Revenind la problemă noastră în câteva cuvinte pot spune că artă este ceva ce stimulează gândurile unui individ, emoţiile, credinţele, sau idei prin intermediul simţurilor.
Arta reprezintă spiritul creativ care transformă conştiinţa umană şi cultura, iar în timp istoria a dovedit că arta a fost o forţă majoră de transformare. Arta în general este cea mai bună cale de a-mi imagina ceea ce lumea sau întreg universul încearcă să îmi arate prin diverse metode.
Cu toţii ne naştem artişti şi fiecare din noi am încercat sau ne-am permis „luxul” de a crea cu stângăcie un vers, o schiţă a unui desen sau chiar un grafitti pe un perete. Poţi crea într-un moment de furie un tablou care pentru unii nu ar însemna decât nişte culori aruncate la nimereală pe o pânză, pentru alţii înseamnă sentimentele, gândurile artistului şi trăirile lui. Adesea arta este considerată jucaria bogătaşilor, dar deseori este înţeleasă greşit. Că vreau să am ceva frumos pe un perete care mă face să zâmbesc şi să mă simt fericită de fiecare dată când îl privesc asta nu înseamnă că contul meu din bancă e doldora de bănet şi nu am ce face cu ei.
Nu trăiesc în interiorul picturii de exemplu, nu îl pot purta ca pe o haină, nu pot să o mănânc la micul dejun aşa că dacă acest lucru mă face fericită şi îmi pot permite de ce nu? Arta nu este un lux, ci o parte esenţială a vieţii de zi cu zi şi a experienţei umane de-a lungul timpurilor.
Despre conceptul luxurian mă pot delecta cu Elegantine unde găsesc poveşti impresionante care îţi alină sufletul. Elegantine promovează opusul vulgarităţii şi nu neapărat al sărăciei.
Elegantine nu caută să-şi facă loc pe piaţa serviciilor şi produselor premium. Este chiar radiografia acesteia şi, prin analogie cu evenimentele desfăşurate la nivel internaţional, afirmă că România este un jucător important la masa consumatorilor de lux.”
Deci arta este un lux sau luxul este o artă ? Părerile sunt împărţite…
Articol participant la proba nr 9 la SpringSuperBlog 2013!

               

Cum imi omor plictiseala…

Buna fetelor, va poop dulce de tot.Ce mai faceti?Cum va petreceti aceasta frumoasa zi de sambata?
Astazi va voi arata cu ce mai imi omor eu timpul din cand in cand..I-am promis acum ceva timp Iuliei alias ABC prin viata  intr-un interviu ca ii voi arata ce pictez 🙂 
So… i-am explicat ca nu sunt Picasso ,doar ma prostesc cu chestii de copilasi hehe foarte interesante. 
Marea „pictura” se numeste „Paint by numbers” eu le gasesc la un magazin”Pictorul” de pe bulevardul tomis (mai jos de spitalul judetean) ,preturile sunt ok cam 25 ron cu tot tacamul adica culori,pensula si cartonul pt pictat .
Eu l-am luat pe asta „Floral Paint” mi-a placut foarte mult …inca nu l-am terminat ,chiar daca cartonul este numerotat(fiecare culoare are nr ei ) iti cam da batai de cap… mai ales ca sunt perfectionista si vreau sa iasa bine. 
Va arat cateva pozici .. 🙂

Aici asa arata cutiuta cu vederea in asamblu a picturii ..

 …incercarea mea ..doooahh :))

Daca vizitati acest magazin ,sa stiti ca veti gasi si picturici pentru copilasi  gen animalute,personaje desene-animate .

Si ultima fitza pe saptamana asta hehe cea de a doua incercare in margelit ,o bratarica draguta zic eu cu margele de nisip negre,perle de sticla albe si gri .

Ce ziceti fetelor,v-a placut? Sper sa ma descurc cu margelitul la cate idei imi vin in cap :*:*:* 

Va pooop dulce Xoxo