Toni Delaco – Duel Brânzos

Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai…
Iată vine-n cale 
Pe caşcaval călareee…
– Huuuuooo! Lasă balada, bade! Începe brânzoşenia aia de meci, murim aici! Apropos… eu pe cine votez pariez? 
– Juniorule, şezi în banca ta că îţi tuflesc o delacoşenie după ceafă de nu te vezi! Păi ori suntem  fan brânză ori nu mai suntem, ei comedie… 
Juniorul tăcu mâlc, înghiţi în sec şi privi către ringul de box. Adrenalină maximă, urletele fanilor în extaz se aud până-n centrul pământului. Da ce zic eu… ţi se face pielea brânză de isteria suporterilor. Făcând abstracţie de haosul creat, Juniorul privi către namila de om ce vorbea la un microfon. Toni Delaco s-a întors după circa 5 ani în stil wild, călătorind ca un haiduc prin zeci de  ţări, timp în care şi-a delectat papilele gustative cu tot felul de brânzoşenii cu denumiri de-ţi atârnă limba cât o roată de caşcaval. „Namila” din ochii Juniorului a căutat vreme îndelungată(doamne, câtă brânză ai putut să mănânci frate??) cea mai bună brânză din lume. 

Dacă a găsit-o? Habar nu am! Muşteriul se dă lovit şi nici că suflă o vorbă despre brânzoşenia aia. Păi e frumos? Cică de abia la finele anului ne va dezvălui marele secret! Acum ce brânza mea fac, fraţilor? Că meciul începu şi uitai să vă spui ce făcu „Namila” pentru „brânzo-entertaiment”… chemă toate delicioşeniile de prin lume şi le puse să se lupte între ele! Să vezi urlete, zburau feliile de caşcaval pe sus în semn de răzbunare. Ce mai, urgie nu alta. Se duelau câte două ceasuri, vă vine să credeţi? S-o fi văzut pe Halumi cum se înfoia-n „pene” la Tempura. Fiecare pe limba ei, jaleeee nu alta. Sau cum Sbrinz maleficul se transformă din fondue într-un pedigree brânzoşenenesc de ar îngheţa lacul Geneva de frică. Apoi s-a duelat o verzitură, Sap Sago cu Byaslag… cel din urmă ţapăn, fără milă. 

Acum stau în colţul ringului, lângă Junior. Temător m-a întrebat cum cred eu că arată brânza perfectă… am surâs ştrengăreşte şi i-am spus :

– Are forma copilăriei mele inocente, miros de iarbă proaspăt cosită şi gustul fin ca roua dimineţii ce mângâie fiecare petală în semn de preţuire…
– Sofiaaaaaa? Delicioşienia aia rotunjoară??
– Ce ai, Juniorule? Mâncaşi oleacă de Byaslag sau Puant Macerel te-a lovit în timp ce se duela cu ceilalţi?

Mă retrag… încerc să-l corup pe Toni Delaco! Poate îmi spune mai devreme despre „secretul” lui… frumuşică sunt, nu? Îl iau prin învăluire… 

To be continue…

Acest articol participa la proba nr 21 din cadrul competitiei SuperBlog 2015! 

Aguritza

Lasă un comentariu fain (sau nu) dacă ţi-a plăcut articolul...