„Comedia este doar un mod hazliu de a fi serios.” – P. Ustinov
Există undeva în lume… ținutul Delacoșenia. Cu munți și dealuri, cu ape repezi cristaline. Cu oameni pufoși ca pana de păun și nu e de la niscaiva magiun. Pe lângă ei trăiește o regină. Frumoasă foc, cu un pic de coc, cochetă, aer de poetă și un pic cam incompletă. La minte. Că atunci când iese-n lume și vrea să se prezinte, se împleticește-n pantofi și în cuvinte.
Oglindă, oglinjoară
Cine-i cea mai pufoasă din țară?
Oglinda înghite-n sec, asudă
Și zise-ncet, ca ea să nu audă.
Pufoasă ești, Măria ta
Dar nu vreau a te agita,
Când spun că undeva în lume,
Există o fătucă… îmi scapă al ei nume.
Delicată ca o floare,
Cu zâmbet cald, o frumusețe răpitoare.
Măria Ta, iertare!
Dacă dorești… eu mă opresc din căutare.
Verde de furie, regina pufăi ca un dragon și sparge o farfurie. De nervi, înhață un spray de geamuri: Puff, Puff,Puff! Oglinda fermecată și-a căutat-o cu lumânarea. Regina o privește lung… ce dulce-i răzbunarea.
Ca de obicei, regina cea geloasă
Își face un plan… e tare ticăloasă.
Dă sfoară-n țară să vină-n fața ei,
Pufoșeniile țării… o ceată de femei.
Și au venit, câtă frunză… câtă iarbă. Regina le privi și începe încet să fiarbă. Deodată într-un colț văzu o fetișcană. Cu ochii negri, păr de abanos și mers de curtezană. Regina o privi invidioasă.
Oglindă, oglinjoară
Spune acum… cine-i cea mai pufoasă din țară?
Oglinda vizibil enervată,
Înghite-n sec, se simte exploatată.
Măria Ta, așa cum ți-am spus și prima dată
Pufoasă ești într-adevăr, dar poate un pic cam obsedată.
Există undeva în acea mulțime, mă repet
Cea mai pufoasă, cea mai… dar e secret.
Oglindă, oglinjoară
Ești un mare șarlatan.
Măria Ta, greșit…
Sunt doar un simplu fan.
Un fan ai spus?
Cum îndrăznești?
Măria Ta, am fost sedus
De pufoșenii românești.
Sunt fan brânză adevărat,
De când o fost Cesar împărat.
Iar colo în mulțimea credincioasă,
Există crema de brânză pufoasă.
Regină face spume, se enervează
Alba ca Delaco privește galeș… o sfidează.
Ai spus pufoasă?
Zbieră regina furioasă…
Regina noastră se aruncă-n mulțime. Cu o privire dubioasă ceru și ea un pic din crema de brânză pufoasă. Gustă un pic și … puff, puff, puff! Și puff o palmă! Și puff… cu apă. Măi și visam așa frumos! Dar m-au trezit… n-au pic de sentimente. Ce pot să fac? E ora când mă-ndoapă ăștia cu medicamente. Cică mă credeam regină și eram țifnoasă. Cică am cerut obsesiv… să fie arestată crema de brânză pufoasă.
„Bună, sunt Aguritza și sunt maniaco-dependentă de crema de brânză pufoasă.
Bună, Aguritzaaaaa! Și noi!”
Acest articol a fost scris pentru proba nr 2 din cadrul competiția Spring SuperBlog 2017!
