Theona Balan – Interviu despre drumul înapoi spre suflet…

Există oameni ale căror cuvinte par să atingă sufletul înainte să ajungă la minte, iar Theona Balan este unul dintre ei. Călătoria ei nu a fost una netedă sau lipsită de durere. A fost una plină de transformări, introspecții și curaj de a redescoperi sensul după căderi.

Dintr-o tânără care, asemenea multora dintre noi, a crezut că fericirea se află în exterior, Theona Balan a descoperit că adevărata călătorie începe în interior. Astăzi vorbim despre suflet. Despre transformare și despre curajul de a trăi o viață autentică alături de Theona Balan. O femeie care transformă experiențele în înțelepciune și în lumină pentru alții.

Dacă ar fi să îi scrii o scrisoare Theonei de acum 10 ani, ce i-ai spune despre frică, iubire și destin?

Anul acesta împlinesc 40 de ani. Și îmi este atât de ușor să o văd pe cea de atunci… pe mine, la 30. Ce întâlnire tulburător de frumoasă ar fi! Theona de 40 ar lua-o în brațe pe Theona de 30 și i-ar șopti blând:
„Poți să te liniștești. Poți să te relaxezi. Suferințele nu vor mai fi niciodată la fel de intense. Ce urmează nu este prăpastie, este o călătorie plină de sens, de reușite și de daruri.”
Îmi amintesc că, în preajma zilei mele de 30 de ani, am ajuns – nu mai știu exact cum sau prin ce conjunctură (dar știu sigur că sufletul mi-a ghidat pașii) – la Mănăstirea Sihăstria. Eram în cea mai neagră perioadă a vieții mele și efectiv nu mai știam încotro să merg. Nu știu dacă ai fost vreodată atât de jos încât efectiv să simți că ai abandonat lupta. Am mers fără așteptări, fără speranțe.

Acolo am întâlnit un călugăr cu care am avut o discuție ce mi-a schimbat cursul vieții. Discuția a început cu o întrebare care m-a surprins:

Care este starea ta la începutul zilei?

Începutul zilei este busola vieții tale: te trezești obosită, lipsită de vlagă, te simți neputincioasă pentru că ai același viață care te nemulțumește, aceeași relație care nu duce nicăieri, aceleași probleme care par că nu se mai termină?

Parcă îmi citea gândurile… exact așa era!

„Draga Theona, fiecare zi este un dar de la Dumnezeu, fiecare zi o nouă șansă, în fiecare zi există și miracole nu doar probleme, dar tu nu le observi pentru că în lumea ta există doar un scenariu… cel al neputinței. Asta pentru că nu știi, nu crezi că poți, nu crezi că meriți și nu te simți în stare. Tu nu îți dai voie să visezi și nu ai curajul să pornești spre viața pe care ți-o dorești. Dumnezeu ne vrea fericiți, Dumnezeu vrea ca noi să îndrăznim, Dumnezeu ne dă, dacă cerem și suntem pregătiți să primim!”

A fost ca o trezire! Trezirea vieții mele și de atunci mi-am promis că voi lucra la construirea vieții visurilor mele. Și așa am și făcut!

Atunci am înțeles faptul că: Nu îndrăznim să visăm pentru că noi credem că e bine să ne mulțumim cu puțin, cu ce avem. Nu ne place să cerem ajutorul pentru că suntem învățate să stăm în banca noastră și să ne descurcăm singure, să nu deranjăm. Dumnezeu/Universul are multe daruri, multă bogăție pentru noi. Tot ce avem noi de făcut este să avem grijă să pregătim interiorul pentru ceea ce ne dorim să primim în exterior.

Există destul pentru fiecare și singurii care împiedică abundența, frumosul, iubirea și pacea să se manifeste în viața noastră suntem chiar noi! Orice ființă are în interior o comoară care așteaptă să fie deschisă. E suficientă o singură clipă de înțelegere, de inspirație divină, pentru a deschide acest cufăr plin de bogății (poate chiar acesta este momentul tău).

Nu e important să știi CUM se vor împlini visele tale, Dumnezeu/Universul știe cum, tu doar crede și clarifică-ți ce îți dorești.

Care a fost cea mai mare iluzie despre succes pe care a trebuit să o demontezi pentru a deveni femeia care ești astăzi?

Cea mai mare iluzie despre succes pe care a trebuit să o demontez a fost credința că, pentru a reuși într-o lume construită după reguli masculine, trebuie să devin mai puțin femeie. Am trăit ani buni cu această convingere. Credeam că femeia puternică este dură, independentă până la izolare, competitivă, autosuficientă. Îmi promiteam că nu voi depinde de nimeni, că nu voi renunța la nimic pentru un bărbat, că voi demonstra că pot avea tot ce au avut bărbații: bani, succes, recunoaștere, libertate.

Și da, am obținut lucruri. Dar cu un consum uriaș de energie. Eram în permanentă luptă. Luptă cu bărbații, luptă cu așteptările, luptă cu trecutul, luptă cu ideea de vulnerabilitate. Și nu îmi dădeam seama că, de fapt, luptam cu mine însămi. Înotam împotriva propriului meu curent interior.

Când am obosit, am făcut ceea ce fac multe femei: am trecut în extrema cealaltă. Am crezut că succesul pentru o femeie înseamnă doar familie, doar dăruire, doar sacrificiu. M-am pierdut din nou. De data aceasta nu în competiție, ci în renunțare. Am renunțat la mine pentru un strop de iubire. Și am ajuns într-un punct în care nu mă mai recunoșteam.

Adevărata demontare a iluziei a venit atunci când am înțeles că succesul nu înseamnă nici duritate, nici sacrificiu total. Nu înseamnă să devii bărbat și nici să te ștergi pe tine pentru a fi acceptată. Succesul autentic pentru o femeie înseamnă integrare. Înseamnă să-ți onorezi ambiția fără să îți negi sensibilitatea. Să construiești fără să te înăsprești. Să iubești fără să te abandonezi.

Pentru mine, adevărata redefinire a succesului a fost momentul în care am încetat să mai trăiesc fie în luptă, fie în sacrificiu și am ales alinierea cu propria mea esență. Din acel punct, lucrurile nu au mai venit prin forțare, ci prin coerență interioară. Și paradoxal, abia când am devenit pe deplin femeie – nu o versiune rigidă sau sacrificată, ci una echilibrată – am început să construiesc cu adevărat durabil, să iubesc sănătos și să simt că succesul meu nu mă costă sufletul.

Există un moment în care ai vrut să renunți la tot? Ce te-a făcut să alegi să mergi mai departe?

Drumul meu până aici a fost presărat cu multe provocări și simt că este important să îl împărtășesc, pentru că știu că multe femei se vor regăsi, măcar în fragmente din el. Și în timp ce spun povestea mea, nu este doar despre mine. Este despre lecțiile pe care le-am învățat, despre ce a funcționat pentru mine și despre invitația de a lua doar ceea ce rezonează, ceea ce vi se potrivește și de a testa în propria viață.

Până pe la 22–23 de ani, credeam că viața mi se întâmplă. Credeam că nu avem prea mare influență asupra a ceea ce trăim. Dacă mi se întâmpla ceva bun, îl puneam pe seama norocului sau a faptului că m-a ajutat Dumnezeu. Dacă mi se întâmpla ceva dureros, credeam că „asta este crucea mea”.

În plus, eram convinsă că fericirea mea depinde de oameni și de circumstanțe și așteptam mereu ceva sau pe cineva care să vină să mă facă fericită. La aceeași vârstă m-am îndrăgostit. Și m-am grăbit spre altar crezând că el este Prințul din povești care mă va face fericită până la adânci bătrâneți. Acolo am învățat una dintre cele mai dureroase și valoroase lecții: nu atragi ceea ce îți dorești, ci ceea ce ești la nivel interior.

Interiorul meu era sărac emoțional, dependent de validare, în așteptare. Așa că am atras un bărbat care trăia exact din același spațiu. Eu așteptam să fiu salvată. El aștepta să fie salvat. Așteptările erau imense. Iar dezamăgirile au fost pe măsură, apărând la scurt timp după căsătorie și amplificându-se odată cu venirea copilului.

În loc să fie cea mai fericită perioadă din viața mea, a devenit cea mai grea. Am realizat cu durere că nu putem construi o relație armonioasă și că, în acea formulă, nu puteam oferi copilului nostru un cămin sănătos. M-am frământat, m-am învinovățit, am plâns nenumărate nopți. Mă simțeam pe fundul prăpastiei și nu vedeam nicio ieșire.

Și totuși… de când a apărut David, ceva s-a activat în mine. Dacă nu ar fi fost el, poate m-aș fi prăbușit. Dar prezența lui a fost ca un declanșator interior. În loc să mă afund, am simțit că trebuie să mă ridic. Pentru el, dar mai ales pentru mine. Nașterea lui nu mi-a adus doar un copil. Mi-a trezit o forță pe care nici nu știam că o am. O super-putere. Puterea de a spune „ajunge”. Puterea de a nu mai trăi din frică. Puterea de a alege alt drum.

Atunci am început să înțeleg că viața nu mi se întâmplă. Viața răspunde la poziționarea mea. Iar când am decis să-mi iau puterea înapoi, chiar dacă exteriorul era nesigur, interiorul meu a început să se reașeze. Acela a fost momentul în care nu am mai vrut să renunț. Nu pentru că nu era greu, ci pentru că am înțeles că pot schimba direcția. Și că puterea pe care o căutam în afară era, de fapt, în mine.

Cum știi că ești pe drumul tău și nu pe un drum impus de așteptările altora?

Pentru mine, diferența se simte în corp înainte să se vadă în rezultate. Când ești pe un drum impus de așteptările altora, chiar dacă „arată bine”, chiar dacă este validat, aplaudat, apreciat… în interior există o tensiune. Un gol. O fugă. Simți că trebuie să demonstrezi ceva. Că trebuie să ții pasul. Că dacă te oprești o clipă, totul se prăbușește.

Drumul impus vine din „trebuie”. Trebuie să fiu așa. Trebuie să arăt așa. Trebuie să reușesc până la vârsta asta. Trebuie să nu dezamăgesc. Și chiar dacă obții performanță, succes, bani sau recunoaștere… nu te simți acasă în tine.

Pe drumul tău lucrurile nu sunt neapărat mai ușoare. Dar sunt mai aliniate. Este o diferență uriașă între efort și forțare. Pe drumul tău depui efort, dar nu te trădezi. Nu simți că joci un rol. Nu simți că porți o mască.

Pe drumul meu am început să simt pace chiar și în mijlocul incertitudinii. Pe drumul misiunii mele nu mă mai compar. Nu mai caut aprobarea constantă. Un alt semn pentru mine este energia. Când sunt pe drumul meu, chiar dacă muncesc mult, energia se reface. Când nu sunt, mă seacă.

Și poate cel mai important semn este acesta: pe drumul tău nu încerci să impresionezi. Dacă trebuie să te micșorezi pentru a încăpea într-un drum, nu este al tău. Dacă trebuie să te forțezi constant să fii cineva, nu este al tău. Dacă îți este rușine cu ceea ce ești sau cu ceea ce faci, nu este al tău.

Ce înseamnă pentru tine o femeie cu adevărat liberă?

Libertatea este una dintre valorile mele fundamentale. Am înțeles asta mai ales în momentele în care nu m-am simțit liberă. O femeie cu adevărat liberă nu este cea care nu depinde de nimeni. Și nici cea care pleacă oricând fără să se uite înapoi.

Pentru mine, o femeie liberă este cea care alege conștient. Care poate sta într-o relație fără să se piardă. Care poate construi un business fără să-și sacrifice sufletul. Care poate spune „nu” fără vinovăție și „da” fără frică. Libertatea înseamnă să îți dai voie să alegi cu sufletul.

O femeie liberă nu este rigidă. Este împăcată. Nu luptă să demonstreze că este puternică. Știe. Nu își mai negociază valorile pentru un strop de iubire. Nu își micșorează lumina ca să nu incomodeze. Și poate cel mai important: o femeie liberă este conectată la propria ei voce. Nu la zgomotul din jur. Când tace lumea, ea încă știe cine este. Pentru mine, libertatea este pace interioară combinată cu responsabilitate. Nu libertate fără consecințe, ci libertate asumată.

Cum arată pentru tine iubirea matură – cea care vindecă și nu rănește?

Relația cu actualul meu soț a început în urmă cu aproximativ 14 ani și pot spune cu mâna pe inimă că trăim cea mai frumoasă relație de iubire de până acum. O relație împlinită și armonioasă nu vine de-a gata. Se construiește. Se creează zi de zi. Investind zi de zi.

Pentru mine, cel mai important lucru într-o relație plină de iubire este să crezi cu adevărat că meriți iubirea. Apoi am înțeles ceva esențial: dacă vrei o relație împlinită și înfloritoare, trebuie să investești constant în tine și în relație.

Mă simt norocoasă și profund binecuvântată să fiu căsătorită cu cel mai bun prieten al meu. Prezența lui îmi dă liniște. Îmi dă starea din care pot fi în cea mai bună formă a mea. Pentru mine, iubirea matură înseamnă să alegem să fim în aceeași echipă. În aceeași poveste. Nu doar în aceeași casă. Și să ne susținem unul altuia înflorirea.

Dacă viața ta ar fi o carte pe care încă o scrii, cum s-ar numi capitolul în care te afli acum?

Expansiunea care vine din aliniere – De câțiva ani simt că viața mea s-a aliniat la acest plan și ceea ce trăiesc este cu adevărat un miracol. Aleg cu sufletul, iar ceea ce mi se revelează este incredibil: oamenii pe care îi întâlnesc, proiectele care se așază în moduri neașteptate, experiențele, locurile magice. Mă simt binecuvântată și nu de puține ori mi se întâmplă să îmi dea lacrimile de drag și de frumos. Viața este un miracol, iar noi suntem privilegiați să o putem trăi, savura, experimenta cu toate darurile și frumusețile ei.

Mulțumim Theona Balan, pentru sinceritate, pentru lumină și pentru curajul de a transforma experiențele personale în ghid pentru alte suflete.

Dacă aceste rânduri ți-au atins inima, nu lăsa inspirația să se oprească aici. Urmărește-o pe Theona Balan în social media, acolo unde împărtășește zilnic mesaje, reflecții și pași concreți pentru o viață trăită conștient.

Instagram: https://www.instagram.com/theonabalan/
Grupul Secretele Femeilor Împlinite: https://www.facebook.com/groups/2157926694275647
Site-ul meu: https://femeiadesucces.ro

Uneori, un singur mesaj citit la momentul potrivit poate schimba o direcție întreagă!

Lasă un comentariu fain (sau nu) dacă ţi-a plăcut articolul...