Te bat până îți dă sângele…

Câteodată fierb de nervi și neputință. Nu de puține ori am asistat la scene de violență verbală față de copilași! Sincer, dacă nu ar exista legile astea tâmpite… aș snopi din bătaie câțiva părinți care își agresează verbal pruncii. Acum câteva zile am văzut o asemenea scenă. Ea cât o balenă ucigașă, el stană de piatră, roșu la față ca racul (de la bere, nervi, soare, pana mea nu știu) și micuțul de maxim 3 ani.

Nu știu ce a făcut copilul (ce pisici poate face un copil de trei ani atât de grav încât să reacționezi ca o psihopată) dar reacția mamei a fost una de vis urât. Psihopata urla cât o ținea gura la ăla mic, smucindu-l de mână și mai să-l pocnească peste față!

– Dacă nu faci ce zic eu, te bat până îți dă sângele! Măi, idiotule… tu ai înțeles? Îți rup gura…

Ăsta mic era îngrozit! Lacrimile curgeau ca la fântâna arteziană și încerca (cred) să înțeleagă ce se dorește de la el. Toată faza asta s-a petrecut sub ochii tatălui care nu a schițat niciun gest, nu a scos o vorbă. Stană de piatră, frate! Băi, nu îți spun eu cum să-ți educi copilul… dar nu se face așa!

„Copiii au nevoie de dragoste , mai ales atunci când nu o merită.” Harold Hulbert

Încă se mai merge pe „Bătaia e ruptă din rai” și sunt oripilată când văd câte mame își agresează verbal și fizic copilul. Știu, câteodată ajungi la capătul răbdărilor cu poznele lor. Da, câteodată îți vine să-i agăți în cui și să pleci în lumea largă, urlând la luna. Și totuși, un copil de 3 ani nu cred că va înțelege mare lucru atunci când tu te comporți ca o descreierată. Dragi părinți, treziți-vă! Nu vă mai agresați copilașii fizic și nici verbal, mai ales atunci când sunt extrem de mici!  Nu îi trataţi şi nu le vorbiţi ca şi cum ar fi retardaţi mintal, doar pentru au 2-3 ani! Abuzul emoțional asupra copiilor  duc la distrugerea stimei de sine și la pierderea oricărei urme de încredere în forțele proprii.

Nu eşti bun de nimic…

boy-366311_960_720

Nu este prima dată când aud în jurul meu cuvinte pline de răutate. Cuvinte, fraze ce dor și transformă inocența copiilor în ceva urât și meschin. Cuvinte aruncate din gura „mamelor” obosite. Cuvinte ce devin etichete puternice mai ales când sunt puse de părinţi, iar copiii ajung să se indentifice cu ele. Îmi vine să urlu la „nebună” atunci când o văd cum îşi molestează copilul fizic dar şi emoţional. Să-i dau două perechi de palme din fundul grădinii, s-o dau cu capul de tot pereţii şi poate atunci se va gândi de două ori înainte să răcnească copilului:

„Eşti un nimic! Cum am putut face un copil ca tine! Cu cine naiba semeni? Diavol împieliţat ce eşti!”

Cum poţi să faci aşa ceva? Cum e posibil ca tu să fii „mamă”? Cum?!! Şi după ce că-l zăpăceşti de cap şi îi arunci cuvinte grele, îi mai tragi şi două „educative” după ceafă… aşa ca să ţină minte ce-l aşteaptă data viitoare. De cele mai multe ori am văzut astfel de tipuri de „educaţie” aplicate unor copii care nici nu au împlinit 2 ani. Ce va înţelege acel copil din tot ce spui sau faci? Încă mai trăim cu „bătaia e ruptă din rai” sau „unde dă mama, creşte”…da, copilul tău va creşte. Va creşte programat cu etichetele puse de tine în copilărie. Şi ce va deveni atunci când va ajunge adult? Dumnezeu cu mila! Copilul tău are nevoie de iubire. Copilul tău vrea, plânge, ţipă… des, dar te iubeşte şi vrea să fie iubit. Că doar din acest motiv ai ales să devii părinte, nu? Nu ştiu când vom înceta să ne mai comportăm aşa, câteodată cred că nu sunt speranţe în acest sens. Îmi este milă de copiii noştri, de „viitorul” nostru. Ţine de educaţie, de simţul matern…chiar nu ştiu. Poate voi aveţi răspunsul, eu încă îl caut!

Foto credit: Pixabay.com