scule electrice

O după-amiază de toamnă, cafele aburinde şi ploaia ce bătea în geam era tot ce părea viu la acea oră. Din când în când se aude un oftat, apoi urmează porţia cu lacrimi de crocodil din care niciun om normal nu ar mai scapa cu viaţă dintr-un asemenea „tsunami”. Intri în depresie brusc când eşti pe lângă oameni atât de plicticoşi  plângăcioşi loviţi de „soartă”. Eu una, încerc să mă „salvez”. Îmi privesc prietena „naufragiată” şi încerc să aflu ce se întâmplă. 

– Mă întrebi ce se întâmplă? Fatăăăă, cum poţi fi atât de nemiloasă? Păi tocmai ce ţi-am spus, nu mai pooooot… şi dai, cu plânsul soro. Mă uit perplexă. Nu e zdravănă mititica. Bag de seamă că de când se „vocsi” blondă se inversă nişte circuite prin creieraşul ei.

– Draga mea, îmi pare rău… dar, zău dacă am înţeles ceva din ce ai bolborosit tu acolo. Iartă-mă, dar mi-a fost greu să te urmăresc încercând să mă salvez de la „înec”. Nu eşti zdravănă la cap, parcă ai fi o fântână arteziană cu lacrimile alea…

– Mă înşeală!

– Cine?

– Săndel, fato! Mă înşeală! Am şi dovada clară, nu mai pooooot! Cum poate să-mi facă una ca asta?

– Stai, nebuno! Termină cu „inundaţia” că nu mai am şerveţele prin casă! Cum să te înşele? Săndel e băiat bun, muncitor, chipeş…

– Da, da.. băiat bun, chipeş. A început să-i placă „găinile” bătrâne, băiatului! Tu nu înţelegi că ştiu tot? Am observat de ceva timp că se comportă ciudat, dar am zis că o fi în mintea mea… uite, am şi dovada infidelităţii lui. Scrie aici negru pe alb „GTools„, vezi? Nu sunt proastă, da? Și în plus l-am auzit când vorbea la telefon… s-a furișat afară să vorbească, eu ce să cred? 

– Păi și ce spunea, soro? 

– Ce să spună… îi râdeau ochii în cap când vorbea cu aia… GTools. Oare de la ce vine G? Geta? Vaaai, mor! Și în plus îi tot mulțumea la telefon! Că e cea mai bună, cu experiență deosebită, că „nu ştiu ce” îi va oferi confort şi siguranţă, că cei douăzeci de ani de experiență în „domeniu” îi sunt foarte folositori şi că modalităţile flexibile de plată sunt în avantajul lui, deci îşi bate joc de mine! Cum am mai zis… îi plac găinile bătrâne. 

Între timp, în capătul celălalt al oraşului…

-Săndeleeee! Vezi că strigă cineva la poartă! strigă un vecin la poartă. Claxonează ăla în draci, fir-ar mama ei de treabă… nu poate omul să-şi facă somnul că voi sunteţi ca nişte ciocănitori nebune. 

– Vezi-ţi de treaba dumitale, tataie… spuse Săndel cu juma de gură şi se îndreptă spre poartă. În circa 10 minute, Săndel şi cu vreo 5 prieteni s-au pus să care cutiile aduse de maşina de curierat. O mulţime de scule electrice au apărut din cutiile ambalate şi toată lumea era entuziasmată de ce va urma în continuare. 

– Băieţi, ştiţi de ce v-am chemat. Zăpacita mea blondă are impresia că am călcat prin străchini şi e plecată vreo 3 zile la prietena ei cea mai bună… sper să-i dea Dumnezeu răbdare ăleia şi să nu o strângă de gât pe zăpăcită. Deci ştiţi ce urmează, nu? Avem 3 zile să transformăm grădina asta într-un rai, aţi înţeles? Facem un foişor dreptughiular de grădină, cu structură din lemn masiv pe fundaţia aia de beton. Avem fierăstraie, scule electrice, o maşină de cosit Matika pentru „balaurii” ăia din spatele vostru. Gigele, tu eşti mai creativ din fire aşa că pentru tine am o sarcină mai specială. În cutia aia de lângă picioarele tale ai o maşina de tuns gard viu, vezi ce faci cu lianele alea de zici că-i junglă… merg pe mâna ta, da? 

Şi uite aşa s-au apucat băieţii noştri de treabă. Fiecare avea ceva de făcut, iar Săndel era tare mulţumit de alegerea făcută. La finalul celor 3 zile, Săndel şi cei 5 prieteni care l-au ajutat îşi admirau proiectul, mulţumiţi că totul le-a ieşit perfect… cu un mic ajutor desigur, nu? Cu scule electrice potrivite, orice îşi poate da „licenţa” în construcţii. 

– Vecineeeeeeee! Săndel tresări speriat şi-şi spuse-n gând ” Iar a venit, nebunu…”.

– Ce vrei, tataie… 

– Iaca am o vorbă pentru tine, Săndele. Văd că ţi-ai tras scule profesionale, n-ai treabă… te-ai ajuns, huh? Frumoooooos, n-am ce zice! Da’ de mine uitaşi? Ţi-am împrumutat de-o săptămână trusa mea de „jurubelniţe”, vezi cum faci să mi-o dai înapoi… ce-i aia de acolo? Ţi-ai luat şi maşină de cosit? Aşa-i că mi-o împrumuţi şi mie, dragul taichii? spuse vecinul mieros, schimbându-se la 360 de grade când văzu minunăţie aia în mijlocul curţii. Săndel îşi aruncă ochii peste cap a lehamite ştiind ce are la „uşă”. Îi împrumută vecinului maşina pentru cosit Makita şi bucuros că a scapat de vecinul „arţăgos” s-a retras în foişorul construit cu drag pentru aleasa lui şi începu a gândi… profund, despicând firul în patru. Ştia de ideile zăpăcitei lui (am avut eu grijă să îi spun ce gândea nebuna, m-a făcut cu capul nu alta… nu mai suportam) şi acum se gândeam cum să o cheme înapoi şi să-i arate surpriza. Oare cum o reacţiona când îşi va da seama că GTools nu este o „femeie” în viaţa lui Săndel?