Nu sunt perfectă! Judge me!

De ceva timp am observat o nouă manie pe reţelele de socializare. #DontJudgeChallenge este noua fiţă în domeniul comunităţilor online şi din câte am observat, majoritatea postărilor video arată transformarea unor răţuşce urâte în „lebăduţe” graţioase. Poate m-am născut îngustă la minte, poate nu prind ideea, dar nu înţeleg contextul acestor clipuri. Ştim cu toţii că în spatele fotografiilor „ze best of ze best” sunt tone de make-up, photoshop şi alte chestii „inteligente”. Şi atunci? Înţeleg #don’tjudgechallenge atunci când apari mândră într-o fotografie cu părul răvăşit, fără make-up, naturală, cu pistrui, acnee, tot tacâmul şi să spui naţiunii „Judge Me! Mă simt frumoasă aşa cum sunt!” 
Mă simt frumoasă în orice moment, cu make-up sau fără, cu sindrom PSM (şi ăla face parte din viaţa fiecărei femei, so deal whit that), cu boticul care-l afişez dimineaţa atunci când cafeaua încă nu şi-a făcut efectul. Nu sunt perfectă şi acest lucru mă face unică. Îmi plac lucrurile ciudate precum salata de rucola cu maioneză, gemul de caise cu brânză sărată şi cafeaua rece cu gheaţă. Îmi place să stau în ploaie, mă relaxează şi mă scapă de stres. Plâng la majoritatea filmelor romantice şi ador poveştile de dragoste cu vampiri. Weird, nu? Judge me! 
Am celulită, câteva vergeturi după cele două naşteri, dar sunt mândră de ele. Nu îţi place că le vezi la plajă, nu te uita! Eu mă simt bine în pielea mea şi dacă tu sau ceilalţi aveţi motive să cârcotiţi pe seama celor ca mine, aveţi o problemă. Degeaba sunteţi perfecţi pe afară, dragi lebăduţe. Ştim cu toţii ce zace în unii dintre voi, nu? Să mai dăm exemple? Nu cred că îşi mai au rostul, dar tineţi minte un singur lucru: făţzuca aia perfectă pe care o afişaţi, corpul 90-60-90 nu o să-l aveţi mereu. Anii trec şi vei vedea „consecinţele”. Mă enervează să văd mereu cum catalogaţi o persoană numai după felul cum arată, cum şi cu ce se îmbracă. Nu v-aţi săturat de răutatea voastră?  Mai rezistaţi? Noi, răţuştele urâte vom aştepta să vă reveniţi… sper să fiu în viaţă când se va întâmpla asta. 

Asteptări, frustrări…

 
Toată lumea are așteptări de la viață, nu? Din clipa în care te-ai născut, părinții îți (desenează) visează viitorul strălucit făcându-și planuri mărețe, demne de Oscar și de invidia neamului de la Homo Sapiens încoace. Nu contează că tu ai oroare de fluidele biologice ale corpului uman, te faci doctor! Că așa e tradiția de la (botezul) majoratul lu’ Cuza şi nu e frumos să-ţi dezamăgeşti strămoşii şi să strici relaţiile social-politice dintr-un motiv banal: îţi place să cânţi la harpă şi te visezi în echipa lui Andre Rieu. Desigur, fiecare îţi croieşte propriul stil de viaţă în funcţie de statut, de împrejurări, forţe universale sau pur şi simplu, la noroc. Ce-o fi o fi, şi dacă n-o fi, găsim noi ceva.
Nu zic că nu este bine să urmăm sfaturile părinţilor în ceea ce priveşte viitorul, dar câteodată stau şi mă întreb… dacă viitorul este altceva decât ceea ce îşi doresc alţii pentru noi? Dacă menirea ta pe lume este să fii altceva în viaţă? Mereu aud la ceilalţi „Lasă,dragă! îl fac avocat, doctor, arhitect, colonel ş.a.m.d. câştigă bani mulţi, bla bla bla bla”… şi copilul creşte, merge la şcoli alese pe sprânceană şi se alege cu o meserie pe care tu ai vrut-o. Poate din politețe, frică, naiba știe… copilul nu a îndrăznit să își spună părerea și va ajunge să-și câștige pâine dintr-o meserie pe care o urăște. Câţi dintre noi le dăm posibilitatea copiilor să aleagă? Unii sunt mai rebeli şi fac totul în ciuda părinţilor, alegând alt drum în viaţă. Câteodată greşesc (de cele mai multe ori), câteodată au succes în ceea ce fac.
Viaţa îţi oferă o mulţime de posibilităţi după care să te ghidezi şi fiecare este liber să aleagă calea ce-o va urma. Omenirea, universul și cei din jurul tău au aşteptări de la tine. Îi vei dezamăgi sau le vei bucura sufletele în fiecare clipă a vieţii tale şi tot ce contează până la urmă este… dacă tu eşti fericit. Vei întâmpina obstacole, vei plânge, iubi, minţi, trăda… dar să nu îţi vinzi sufletul niciodată doar de amorul artei.

Ei nu cer să se nască…

Sursă foto: http://www.elephantjournal.com/
Astăzi am avut de umblat după facturi, câteva comisioane şi ultima oprire a fost la o farmacie din centrul oraşului. Nu este prima oară când dau peste cerşetori, nu este prima dată când privirea unuia dintre ei îmi scormoneşte sufletul şi mă cuprinde groaza. Câteodată mă gândesc „dacă eram şi eu ca el”. Să nu credeţi că dacă văd 10000 de persoane sărmane, gata mă apuc să le arunc bani. Nici gând, nici eu nu stau pe roze. Vă spuneam că ultima oprire a fost la o farmacie. Înainte să ajung în faţa uşii, un ghemotoc de copiliţă mă întâmpină cu un surâs inocent. Pentru câteva fracţiuni de secundă, o privesc din cap până-n picioare. Nu cred că avea mai mult de 4 anişori, blondă, cârlionţată, făţuca albă şi nişte ochi verzi imenşi. Precar îmbrăcată pentru acest anotimp, haine ponosite, foarte murdare.
Te rog, îmi dai un bănuţ să-mi iau bomboane?
Am privit-o rapid şi am înaintat. Am intrat în farmacie şi am cerut ceva dintr-o reţetă. În timp ce doamna farmacistă mă servea, nu aveam cum să nu observ copila lipită de geam. Parcă era ca o mică ventuză…
Te rog, te rog…îmi dai?
 
Mă uitam la ea, apoi la farmacista care îmi explica „povestea căprioarei” în legătură cu reţeta. În timp ce-mi număram restul, copila a stat lipită de geam. Mă privea cu ochii ăia mari şi îi citeam suferinţa, viaţa amară şi viitorul care nu părea prea strălucit. În drum spre ieşire am pregătit câţiva bănuţi să-i dau copilei. O fracţiune de secundă, ochişorii s-au luminat.
Cine te-ai trimis la cerşit, copilaş?
Da colo… şi-mi arăta cu degeţelul îngheţat de frig într-o direcţie „imaginară” pentru mine.
Te-a trimis mami?
 
Un pic temătoare mi-a aprobat din căpuşorul bălai. Răspunsul ei mi-a sfâşiat sufletul. Eram conştientă că bănuţii nu vor fi pentru ea, am oftat şi m-am gândit că poate copila este flămândă. Cine ştie de când nu a mâncat. Aveam la mine un produs de patiserie, am scos punguţa şi i-am dat-o ei.
Să o mănânci pe toată, da? 
 
Trebuia să ajung la servici şi m-am grăbit să traversez strada. Am făcut câţiva paşi şi din instinct sau pură curiozitate, m-am oprit şi am privit în urmă. Copila se uita la plăcintă ca la ceva ce nu văzuse în veci (şi poate aşa era), a mirosit-o, a mai privit încă o dată şi apoi a început să mănânce. Am zâmbit şi am mers mai departe. De multe ori am văzut cum unii „sărmani” dacă primesc mâncare şi nu bani, o aruncă la primul colţ. Cred că aţi văzut şi voi acest lucru, nu? Ca fetiţa asta sunt mii de copii în România şi uneori mă apucă o ciudă pe aceşti părinţi înconştienţi care-i aduc pe lume. Din start sunt condamnaţi la sărăcie, mizerie, tortură, foamete…moarte. Ei nu cer să se nască şi totuşi, când nu vom mai vedea acest lucru pe străzile din lumea asta?

Sacrificiul…

A face sacrificii înseamnă pentru unii dintre noi adevărate convoarde. Adesea suntem de-a dreptul speriaţi de ceea ce trebui să facem pentru ca ceilalţi să fie fericiţi.De multe ori am auzit de sacrificii în contexte destul de bizare şi vă spun sincer, unii oameni înţeleg greşit acest lucru.
Pentru cei mai mulţi dintre noi, ideea de sacrificiu este însoţită de pierdere, suferinţă maximă şi renunţarea la unele „bunuri” care îţi fac viaţa mai frumoasă. Pentru alţii… sacrificiul este sub formp de santaj emoţional. Am întâlnim acest lucru mereu la prieteni, cunoscuţi, rude. Câteodată mă oripilează motivaţia lor ” mă sacrific pentru… dar vreau ca X să facă Z”. Sacrificiile sunt necesare în viaţa unui om pentru a evolua în timp, pentru a deveni un om mai bun şi nu pentru că aştepţi ceva în schimb.
Voi ce credeţi? Ce înseamnă sacrificiul? Ce aşteptări ai de la ceilalţi atunci când o faci?

Citate celebre – Dintre favorite…

   „Mințile luminate discută idei; mințile mediocre discută evenimente; mințile mici discută oamenii.”
                                                                                                                             Eleanor Roosevelt

   „Peste douăzeci de ani vei fi dezamăgit din cauza lucrurilor pe care nu le-ai făcut, nu din cauza celor pe care le-ai făcut.”
                                                                                                                             Mark Twain

   „Nu dispreţui lucrurile mici; o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric”
                                                                                                                             Octavian Paler

    „Prietenia sfârșeste acolo unde începe neîncrederea.”
                                                                                                                             Seneca

   „Pentru a avea ochi frumoși, uită-te după ce e bun în alții; pentru a avea buze frumoase, spune doar vorbe bune; iar pentru a avea ținută, mergi cu convingerea că nu ești niciodată singură.”
                                                                                                                             Audrey Hepburn

   „Fericirea cuprinde cinci părți. O parte este luarea hotărârilor corecte; a doua este sănătatea trupeasca și simțuri bune; a treia este reușita în ceea ce întreprinzi; a patra este reputația printre oameni; și a cincea abundența de bani și de bunuri folositoare pentru viață.”
                                                                                                                              Platon

   ” Dragostea este o boala de care nimeni nu vrea sa scape. Cine a fost contaminat de ea nu vrea sa se faca bine si cine sufera nu vrea sa fie vindecat.”
                                                                                                                              Paulo Coelho

   „Iubirea adevărată înfruntă lumea, e generoasă și mândră. Nici o plăcere în iubire nu se poate compara cu afișarea ei în fața oamenilor. Numai iubirea vinovată se ascunde.”
                                                                                                                              Liviu Rebreanu
Voi ce citate aveţi ca favorite? Mi-ar plăcea să ştiu 😀

Are nevoie de noi…

Lumea e plină de oameni care au nevoie de ajutor. Câteodată , trecem pe lângă ei , nepăsători , cu gândurile noastre , fără să ne dăm seama că o mână întinsă celuilalt , face minuni.
Am terminat Liceul Sanitar din Oradea si Facultatea de Stiinte Economice, dupa care m-am casatorit. Iubesc zorile, norii de praf, baltile de pe asfalt, fulgii care-mi intra-n ochi, muntii, mi-e frig, mi-e cald, ma cert, ma impac, iubesc, sunt tradata, merg mai departe, simt, vibrez, caut, judec si sunt judecata. Am bucurii, un camin, tristeti, furii, zile bune, zile proaste. Doar ca mie o ursitoare mi-a asezat in soarta si flori cu spini si rascruci. ” … aşa începe povestea unui suflet care vrea să trăiască.
Ana-Maria vrea să lupte pentru şansa ei , iar noi o putem ajuta .Nu îi este frică de boală , singura ei teamă este să piardă un răsărit de soare sau primul fulg de zăpadă din iarna viitoare. O poţi ajuta ? Măcar răspândeşte povestea ei mai departe şi ea îţi va mulţumi…cu un zâmbet de fericire .
Dacă vrei să aflii mai multe informaţii despre istoricul ei medical , intră pe blogul ei şi încearcă să îi înţelegi teama. 

http://www.pentruanamaria.ro/ 
PS: Distribuie mai departe , povestea Anei-Maria! 

Din suflet #2

În colţ de suflet tu ai strâns 
Păreri de rău ,vise deşarte.
Te ridici de jos şi te lupţi dârz 
Dar scopul tău în viaţă …e pe moarte.
Obstacole şi pierdici 
Ţi-au pus mereu în cale.
Duşmanii cei credeai amici ,
Comportament…de animale.
Ai vrea ca toţi să te înţeleagă ,
Ai da orice ca toţi să vadă ,
Că dincolo de orice iluzii ,
Sunt doar vorbe-n gol , confuzii.
Nu ai puterea să îi schimbi ,
Oricât ai încerca.
Şi chiar un strop de speranţă de-ai vedea ,
Ai rezolva ceva?
Trăieşte clipa şi nu uita ,
Că viaţa-i dură ,
Dar câteodată vei găsi în ea,
Momente dulci , clipe plăcute ,
Emoţii care vor ascude ,
Durerea , deznădejdea şi frica de necunoscut
Şi lacrimile ce pe-obraz îţi curg.
De ce-ai tăcut?
Ridică-ţi fruntea şi priveşte-n viitor ,
Luptă cu răul ce vrea să te doboare.
Eşti doar un simplu călător ,
Într-o poveste oarecare.
by Maria Agurita Ignat
ianuarie 2014

Voi aţi rezista ?

Din plictiseală , aseară am început să butonez telecomanda televizorului.Nu prea deschid televizorul , e mai mult piesa de muzeu ,bibelou sau adunător de praf cum îi mai zic eu .Mi-a atras atenţia o emisiune de pe canalul BBC , unde se prezenta un documentar despre traiul celor din Africa. Emisiunea se numeşte „Rich , Famous and in the Slums” .Formatul acestui documentar destul de emoţionant , îi aduce pe tărâmurile mizere ale Africii   pe Lenny Henry, Reggie Yates, Samantha Womack şi Angela Rippon . Cei patru vor locui alături de familii foarte sărace , în condiţii mizere . Adeseori au fost puşi să locuiască în familii cu bolnavi seropozitiv .Cei patru încearcă din răsputeri să se adapteze stilului de viaţă mizeră, iar pentru a supravieţui sunt nevoiţi să caute zilnic ceva de muncă. Au spălat rufe la mână , au curăţat toalete publice (şi credeţi-mă arătau groaznic) , au muncit în spitalul local unde aveau grijă de pacienţii bolnavi , au curăţat excremente umane , sânge …Ce m-a oripilat mai mult, a fost momentul în care o mămică a născut pe scarile spitalului. Copilul s-a născut mort , iar sărmana mamă nu putea să îşi îngroape copilaşul din cauza banilor. Şi ca ea sunt multe în zona Kibera (Kenya) . Mame singure care încearcă din răsputeri să crească 3-4 copii. Condiţii mizerabile pentru un trai decent, toalete comune (pentru 10-20 de familii) ,umilinţă la tot pasul , boli incurabile şi cu toate astea ei trăiesc cu speranţa că mâine va fi o zi mai bună.

photo:http://willcookson.files.wordpress.com/2011/03/kibera-slums.jpg

Pentru a fi angajată , o femeie se aşează la marginea unui drum şi aşteaptă. Exact ca la prostituţie.Doar 8% din femeile care îşi caută de muncă , reuşesc să fie angajate pe un salariu mizer. La un moment dat jurnalista Angela Rippon a spus că este impresionată de puterea oamenilor de a merge mai departe. Chiar dacă holera este la doi paşi , chiar dacă canalizarea împuţită le trece prin faţa casei , Angela a văzut casele curate şi hainele spălate impecabil pe sârmă. Actriţa Samantha Womack a convieţuit cu o prostituată.O mamă a doi copii , tânără , a ales această meserie pentru că era singura opţiune de a-şi ţine copii în şcoală pentru a avea o educaţie mai bună şi să aibă un viitor mai bun decât al ei.
Sunt multe de comentat , eu sincer nu aş rezista nici 12 ore în acele condiţii. O emisiune  care te emoţionează fără să vrei şi care îţi arată cât de bine trăieşti tu, în comparaţie cu acea parte a lumii.
Voi aţi văzut emisiunea? Aţi putea face faţă ?