Câteodată fierb de nervi și neputință. Nu de puține ori am asistat la scene de violență verbală față de copilași! Sincer, dacă nu ar exista legile astea tâmpite… aș snopi din bătaie câțiva părinți care își agresează verbal pruncii. Acum câteva zile am văzut o asemenea scenă. Ea cât o balenă ucigașă, el stană de piatră, roșu la față ca racul (de la bere, nervi, soare, pana mea nu știu) și micuțul de maxim 3 ani.
Nu știu ce a făcut copilul (ce pisici poate face un copil de trei ani atât de grav încât să reacționezi ca o psihopată) dar reacția mamei a fost una de vis urât. Psihopata urla cât o ținea gura la ăla mic, smucindu-l de mână și mai să-l pocnească peste față!
– Dacă nu faci ce zic eu, te bat până îți dă sângele! Măi, idiotule… tu ai înțeles? Îți rup gura…
Ăsta mic era îngrozit! Lacrimile curgeau ca la fântâna arteziană și încerca (cred) să înțeleagă ce se dorește de la el. Toată faza asta s-a petrecut sub ochii tatălui care nu a schițat niciun gest, nu a scos o vorbă. Stană de piatră, frate! Băi, nu îți spun eu cum să-ți educi copilul… dar nu se face așa!
„Copiii au nevoie de dragoste , mai ales atunci când nu o merită.” Harold Hulbert
Încă se mai merge pe „Bătaia e ruptă din rai” și sunt oripilată când văd câte mame își agresează verbal și fizic copilul. Știu, câteodată ajungi la capătul răbdărilor cu poznele lor. Da, câteodată îți vine să-i agăți în cui și să pleci în lumea largă, urlând la luna. Și totuși, un copil de 3 ani nu cred că va înțelege mare lucru atunci când tu te comporți ca o descreierată. Dragi părinți, treziți-vă! Nu vă mai agresați copilașii fizic și nici verbal, mai ales atunci când sunt extrem de mici! Nu îi trataţi şi nu le vorbiţi ca şi cum ar fi retardaţi mintal, doar pentru au 2-3 ani! Abuzul emoțional asupra copiilor duc la distrugerea stimei de sine și la pierderea oricărei urme de încredere în forțele proprii.
