Echilibrul dintre serviciu şi viaţa extraprofesională

Îmi aduc aminte programul haotic în care lucram acum 6 ani. Din dorinţa de a oferi familiei un trai mai bun, am încercat să mă sacrific. Pentru ce? Pentru bani mai mulţi.. plecam dimineaţa la policlinică program 12 ore, apoi seara tură de noapte la o clinică particulară.. a doua zi 3 ore de somn.. iar policlinică.. şi tot aşa.. timp de 2 ani.
Am uitat de mine, eram un „zombi” iar acasă eram un musafir. Eram pierdută în lumea mea haotică de a ajuta lumea, şi fără să îmi dau seama că de fapt ar trebui să mă ajut pe mine.
Nu vroiam să fac o carieră de pe urma celor 2 joburi, dar simţeam că pot mai mult.. Vroiam să fiu şi la job, acasă cu copii.. vroiam să fiu peste tot.
Şi ce să fac? Noroc cu prietenii care în timp au observat că sunt în lumea mea şi nu îmi mai pasă de nimic. Cu forţa sau mai mult din obligaţie că i-am uitat am ieşit la o cafea. Oana cea care a fost mereu alături orice aş fi făcut a prins tupeu şi m-a luat tare:
„_ I-a ascultă doamnă dragă.. Tu chiar nu vrei să te potoleşti? Eşti mereu plecată de acasă, nu o dată ma sunat soţul tău să întrebe dacă ştiu ceva de tine, sau chiar copii tăi m-au rugat să vorbesc cu tine.. Te sacrifici pentru ei.. dar nu eşti niciodată acolo unde au nevoie…
_Ai dreptate Oana.. nici eu nu ştiu cum să o scot la capăt…
_Ei da, soluţii sunt întotdeauna.. Fă nişte cursuri TMI, sunt foarte bune îţi vei găsi echilibrul de care ai nevoie. Vei învăţa noţiuni noi, îţi vei putea stabili cu uşurinţă priorităţile şi..
_ Ce cursuri draga mea? Păi eu mai am timp de aşa ceva?!
_Gata l-ai luat pe „NU” în braţe.. Nu există „nu am timp” draga mea. Nu pierzi nimic dacă încerci te asigur, şi în plus le urmez şi eu hehe. Ştii doar că eram în 3 facultăţi plus copil în scutec acasă iar soţul nu mai ştia cum să o dreagă cu mine. Şi crede-mă acum am timp pentru toate, sunt la zi cu toate cursurile de la facultăţi, copila mea e fericită că petrecem timpul împreună, iar de soţ ce să zic e foarte mulţumit de schimbarea mea. Am reuşit cu ajutorul celor de la TMI să împart cum se zice în popor „şi varza şi capra”..”
Până la urmă Oana nu s-a lăsat şi ma convins să urmez acele cursuri. Nu îmi pare rău am avut multe de învăţat, am putut să i-au în cele din urmă decizii importante în care nimeni nu a avut de suferit.
Am creat o armonie între viaţa profesională şi cea personală, mă pot bucura în sfârşit pe deplin de succesele mele pe amândouă planuri. Pot fi în acelaşi timp o bună colegă de servici, o mamă iubitoare pentru copii mei, o soţie pentru soţ şi în plus mai am timp pentru hobby-urile mele printre care se numără  „blogosfera” sau margelitul.
Soluţia pentru o viaţă echilibrată? Câte puţin din toate.. cu măsură. Nu depăşi limita, nimeni nu îţi va ridica o statuie asta e sigur.
Deci în concluzie, oricare ar fi statutul fiecăruia le poţi face pe toate cu răbdare, poţi îmbina utilul cu plăcerea dintre viaţa profesională şi cea personală cu metode simple şi la îndemâna tuturor ascultând sfaturile profesionale ale celor de la TMI.

                                   
Să mergi mereu pe drumul bun
Să faci o carieră,
Te zbaţi să capeţi un servici
Escaladând orice barieră.
Tu vrei averi şi titlurile-n ziare să răsună..
Familia ta nu prea mai are ce să spună.
Faci sacrificii mari crezând că aşa e bine,
E viaţa ta.. dar în final e o mare amăgire.
De ce nu încerci să ai un pic de echilibru
Să ai şi viaţă personală.. şi servici
Ce sună aşa sumbru?..
Soluţia e simplă… ce nu ştii?
Sub îndrumarea celor de la TMI,
După criterii sănătoase te învaţă
Cum să răzbeşti zâmbind în viaţă.

     Acest articol a fost scris pentru proba 12 SuperBlog2012!

Aguritza

Lasă un comentariu fain (sau nu) dacă ţi-a plăcut articolul...