O cutie cu surpriză..

Deschid ochii şi văd limbile ceasului de pe noptieră trecute de ora 7… Ora 7!!! Nu se poate!! Nici nu ştiu când m-am ridicat din pat cu gândul să ajung la timp la servici. Buimacă alerg spre baie dar în stângăcia mea matinală mă împiedic de ceva. Nu îmi dau seama ce este, seamăna cu o cutie şi din instinct îi dau un picior împingând-o mai încolo ca să fiu sigură că nu dau iar de ea la întoarcere.
Încă sub starea de amorţeală mişcându-mă ca melcul în competiţie cu broasca ţestoasă, încercam să fac 100 de lucruri deodată ca să pot ajunge la muncă.
Încerc să îmi revin dar somnul parcă nu vrea să plece de pe genele mele şi încep să îmi fac contracronometru tabieturile de dimineaţă. Mă pieptăn fugitiv şi uitându-mă în oglindă zâmbesc în speranţa că oglinda va rămâne întreagă.
Ies din baie (pe fugă iar) şi dau bineînţeles peste cutia misterioasă care se încăpăţânează să îmi iasă în cale. O i-au repede şi o pun pe scaun… hmm ceva nu se leagă aici. Ce caută cutia asta în mijlocul camerei? O fi pantofi în ea? La naiba cred că am amnezie sau astenie că mereu le încurc, nici nu îmi amintesc să fi scos ieri vreo cutie de pantofi.
O fi vreo bombă.. OMG!! O bombă? La mine în dormitor? Dar eu trebuie să ajung la servici, am de predat un proiect şi… Ok să ne calmăm, trage aer în piept şi fii bărbată fată şi vezi ce conţine cutia.
O deschid uşor şi dau peste un superb costum de baie de culoarea cerului în plină vară iar alături un bileţel cu scris stângaci „Ghici unde plecăm mâine?”.”Ei na acum mă apuc de ghicit în bobi!” mi-am zis în sinea mea şi căutam să văd cine mi-a trimis costumul. Uitasem deja de graba spre servici, eram un pic iritată că nu înţelegeam ce se întâmplă şi cum încercam eu să dezleg de una singură misterul văd cu coada ochiului că apare cineva.
Era dragostea vieţii mele alias soţul meu care venea spre mine cu un zâmbet larg pe faţă. Mi-a făcut cu ochiul şmechereşte şi fără prea multă vorbă mi-a şoptit la ureche: ” Ai terminat de împachetat valizele?”
M-am uitat mirată la el iar expresia feţei mele arăta ca unui copil tâmp care a aflat că nu barza la adus pe lume.
„_Umm.. unde? Ce valize?
_ Micuţa mea, nu ai primit surpriza?
_Care? Costumul? Aaaa deci tu ai pus cutia în drum să îmi rup oasele şi cel mai important lucru e că deja am întârziat la servici!.. Daa.. Unde plecăm?
_He he mă gândeam că ţi-ai dat seama deja soarele meu. Îţi place costumul? Hai probează-l să văd cum îţi vine iar între timp mă duc să caut aparatul foto.”
Mă uitam la el la cât de misterios poate fi cu călătoria asta.Eh hai să merg pe mâna lui acum ce pot face. Am luat costumul de baie şi m-am repezit în baie să îl probez. Superb! O splendoare nu alta, parcă sunt o zeiţă a mării.
Privind mai atent cât de bine arată costumul de baie pe mine gândul ma dus repede către plajele superbe ale Mediteranei. Imaginaţia mea a luat-o din loc, deja mă vedeam plaja, simţeam cântecul vântului, dansul pescăruşilor şi chiar şoaptele valurilor care îmi mângâiau trupul.
Doamne ce bine e, mă simt atât de relaxată…
„_ Alooooo sirena mea ce faci visezi cu ochii deschişi? Hai mai repede că mai avem câteva de pus în valiză… ŢzŢzŢz ce frumuseţee!! Stai aşa să fac o poză.

Ce bine îţi stă draga mea.. Ahh şi apropo.. De ce erai îmbrăcată de office când am venit? Că doar e sâmbătă!”

*Articol participant la proba nr 10 de Jolidon la SpringSuperBlog 2013!

Aguritza

Lasă un comentariu fain (sau nu) dacă ţi-a plăcut articolul...