Ştinţific vorbind, emoţiile sunt de mare ajutor în supravieţuire. În fiecare zi ai parte de ele şi de cele mai multe ori eşti surprins de viaţă cu un cocktail de sentimente ce stau să explodeze. Felul cum percepi fiecare emoţie în parte diferă de la individ la individ, iar reacţiile de după sunt şi ele diferenţiate de personalitatea fiecăruia. Poate sună ciudat începutul acestui articol, dar ieri am avut parte de un amestec ciudat de emoţii. De când mă ştiu marea mi-a stârnit curiozitatea şi m-a făcut să iubesc frumuseţea naturii. Doar privind-o mă copleşeşte melancolia, îmi alungă gândurile negre şi mă încarcă cu o energie pozitivă. Îmi este teamă de apă, nu ştiu să înot şi totuşi, marea mă fascinează. Cam ciudat, nu?
Ieri am dat curs unei invitaţii primită acum câteva săptămâni, o călătorie cu iahtul Lindor sub comanda domnului comandant Tudor Alexandru. Invitaţia a pornit de la fiica acestuia,
Maria Tudor. O fată fâşneaţă foc, veselă, plină de viaţă şi deosebit de delicată. Pe jumătate adormită, ieri dimineaţă am pornit la drum către portul Mangalia. Iniţial în această călătorie aşteptam încă 2-3 colegi din blogosfera constănţeană, dar universul a complotat împotriva unora şi în final am ajuns să fiu unicul oaspete la bordul minunatului Lindor.
„Aguriţo, vei fi răsfăţată. Azi eşti ca o prinţesă…”
Desigur, prinţesa din mine e cam fricoasă când vine vorba de necunoscut… dar asta este o altă poveste pe care o voi relata cu drag cu altă ocazie. Ajunşi la bordul iahtului
Lindor, Maria a început să îmi prezinte cu lux de amănunte fiecare colţişor al navei. Am studiat atentă fiecare lucru şi drept să vă spun, când am dat cu ochii de colacii şi vestele de salvare… am răsuflat uşurată. Domnul comandant m-a pus la curent cu toate detaliile tehnice ale iahtului, apoi ca un gentlemen s-a oferit să facă cafeaua.
Trezirea „bestiei” din mine a durat destul de puţin. Cafeaua şi-a făcut efectul imediat ce am plecat din portul Mangalia, nu înainte ca domnul comandant să ceară permisiunea de a ieşi în larg.
Din păcate, marea a fost destul de agitată şi nu am obţinut permisiunea să ieşim în larg. Dar nu ne-am lăsat bătuţi şi am pornit într-o mică aventură din portul Mangalia către Marina Limanu şi înapoi. Am fost fascinată şi ameţită de liniştea ce mă înconjura din toate părţile. Am întâlnit pescăruşi, lebede, stoluri de cormorani ce poposeau pe crengile copacilor uscaţi şi un vultur uriaş.
Maria a fost un ajutor de nădejde tatălui ei. Am admirat-o pentru că ştie o grămadă de chestii legate de navigaţie şi detalii tehnice ale velierului Lindor. La un moment dat m-am trezit şi eu la cârma velierului. Domnul comandant avea ceva de făcut, iar Maria se oferea să mă servească cu tot felul de bunătăţi şi bineînţeles, ceva răcoritor pentru a-mi potoli setea.
Pentru câteva secunde am intrat în panică. Ce fac? Voi vorbiţi serios? Ok, respiră! Auzeam pe fundal „Dreapta! Stângaa! Mai mult stânga… las-o aşa, e bine”
A urmat prosteală pe bordul iahtului, poze, veselie. Am pus câteva întrebări legate de navigaţie, am învăţat care este rostul balizelor pe care le-am întâlnit şi multe alte informaţii la care domnul comandant Tudor a fost deosebit de amabil şi mi-a răspuns cu lux de amănunte.
La un moment dat ne-am apropiat de gura portului. Marea ne-a primit călduros cu valuri de 4 m şi într-o secundă întreg corpul mi-a fost invadat de un cocktail de emoţii. Teamă, curiozitate şi în acelaşi timp, plăcere. Lindor a înaintat curajos, ţinându-i piept mării furioase. Pentru că nu aveam permisiunea să mergem mai departe, am făcut cale întoarsă şi ne-am îndreptat către locul de unde am pornit.
” Mergem să vedem lebedele?”
Unde? Cum? Când l-am văzut pe domnul comandant pregătind barca pneumatică, m-a apucat groaza. Chestia aia mi-se părea atât de micuţă şi fragilă… mă şi vedeam zburând din ea ca un fulg.
Maria făcea haz de necaz, pregătind psihologic vâslele bărcii pneumatice. M-au amuzat culorile lor şi i-am spus că vâslele au aparţinut unor minioni sau au fost construite special pentru ei. Înarmată până-n gât cu o vestă de salvare ( am cerut şi un colac de salvare, dar nu se asorta cu ţinuta) m-am urcat în barca pneumatică şi ne-am apropiat de lebede.
Le-am admirat, pozat, iar în final curiozitatea ne-a fost răsplătită. Ne-am întors la mal ude până-n gât, dar a meritat. Am savurat fiecare moment al acestei călătorii pe mare şi aş repeta cu drag experienţa. Poate data viitoare marea va fi mai calmă şi mă va lasă să-i descopăr secretele departe de lumea agitată. A fost o experienţă frumoasă, m-am simţit răsfăţată alături de Maria şi tatăl ei.
Dacă sunteţi curioşi şi doriţi să petreceţi câteva ore departe de stresul cotidian, puteţi să vă rezervaţi o plimbare pe mare cu iahtul Lindor. Domnul comandant Tudor Alexandru are o experienţă de peste 35 de ani , timp în care a navigat pe mai multe tipuri de nave : comerciale, militare, de agrement.
Pentru doritori există şi „Sailing School”, cursul desfăşurându-se pe parcusul a cinci zile şi din câte am înţeles, doritorii acestui curs trebuie să aibă un bagaj minim de informaţii despre navigaţie ş.a.m.d. Dacă doriţi să aflaţi mai multe informaţii legate de „Sailing School” sau să rezervaţi iahtul pentru o plimbare pe mare, puteţi să vorbiţi direct cu domnul comandant Tudor Alexandru la următorul număr de telefon : +40727542423
Despre alte informaţii legate despre noile oferte şi preţ, puteţi accesa pagina oficială
Maria Travel Adventure.Vă doresc să aveţi parte de momente frumoase în această vară şi vă aştept să-mi povestiţi despre călătoria voastră alături de echipajul Lindor!
