File de jurnal cu gânduri şi flori…

Simţi cum îi bate inimioara? Creşte! Respiră odată cu mine, se hrăneşte cu sufletul meu şi sper să poarte-n amintiri frumuseţea florilor ce ne-a unit…
Era unul din paragrafele jurnalului ei… nu era secret, de altfel cred că nu îl lăsa la vedere şi iertată-mi fie impretinenţa de a îndrăzni să citesc câteva file. Câteva file care m-au făcut să preţuiesc şi mai mult dragostea lor pentru mine şi dorinţa lor de a mă avea în viaţa lor. O mulţime de gânduri scrijelite-n foile parfumate, vise şi flori… da, o mulţime de flori marcate în fotografii ce-şi spun povestea fiecărui privitor. Pentru o secundă am crezut că-i o obsesie de a ei, dar nu. Fiecare zi era marcată cu petale de trandafiri uscate, câteva cuvinte despre ei şi despre mine şi o poză cu buchete de flori
Primavara dă foc naturii cu trandafiri. – Victor Hugo

22 iulie 2015
Mi-ai dăruit un trandafir. Mi-ai spus că fiecare petală a lui transmite inocenţa dragostei noastre şi că nu mă vei răni niciodată, aşa cum o fac spinii trandafirului. Ştiam că vei fi al meu, ştiam că-mi vei fi fidel indiferent de ce se va întâmpla…
15 octombrie 2015
51 de trandafiri… mă uimeşti, dragul meu. Bag de seamă că te-ai abonat la o florărie cu livrare, nici acum nu îmi dau seama cum faci. Momentele noastre romantice încep mereu cu acelaşi număr de trandafiri şi omniprezentul „Te voi iubi mereu!” la fiecare 5 minute… mă amuzi, dragul meu. Crezi că micuţa noastră simte fericirea dintre noi?
17 decembrie 2015
101 trandafiri… „Vrei să fii soţia mea?”. Câtă bucurie poate să încapă în sufletul unui om? Apropo, azi am găsit un bileţel „livrare buchete trandafiri în Bucureşti” şi un număr de telegon… dacă nu te-aş cunoaşte, aş spune că mă înşeli. Uitucule! Îmi faci surprize minunate, dar te dai singur de gol. La cât de zăpăcit eşti dragul meu, mă mir că ai mai găsit timp să cauţi o florărie online exact pe gustul tău. Te ştiu pretenţios, iubire…
24 decembrie 2015
Flori cadou… parcă m-aş simţi într-o grădină. Azi m-ai surprins cu lalele aromate cu dragostea ta pe o bucată de hârtie ” Eleganţa ta o admir atât de mult…încât nu ştiu dacă îţi dai seama cât de ador.” Unde ai învăţat toate astea, dragul meu? Deja vecinele sunt tare curioase cine-mi trimite flori la domiciliu… să le spun? Lasă-le să vorbească… ştii ceva? Cred că micuţa noastră este pregătită să vină pe lume… îmi tot face „semne” de dimineaţă, o fi de la mirosul florilor? Cred că este curioasă să-şi cunoască tatăl.
Nu îmi vine să cred, micuţa din jurnal… sunt eu. Nu-i de mirare că m-au botezat Roses Mary…
1 ianuarie 2015
Micuţa Rose a venit pe lume. Este frumoasă foc, roşie-n obrăjori exact ca trandafirii oferiţi de tine. Nici astăzi nu te-ai abţinut, dragul meu? Camera mi-a fost înmiresmată cu buchete de trandafiri roz. Mesajul tău m-a făcut să plâng de emoţie şi de bucurie: ” Rafinament, admiraţie, farmec, eleganţă şi graţie… mulţumesc, mămico! M-ai făcut cel mai fericit!” 

Va urma…

Acest articol participă în competiţia Spring SuperBlog 2016, proba numărul 10! 

Petale parfumate cu iubire şi zâmbete la purtător…

Îi ador zâmbetul de câte ori o văd trecând
Prin parcul de la gară,
Adeseori o văd plângând
Pe-o bancă, citind o carte… cel mai probabil de vreo dramă.
Zi de zi o văd mereu la acelaşi ceas de seară,
  Iar eu o privesc lung…
Şi aş vrea să îi alung
Tristeţea de pe chip, din ochii ei căprui… de căprioară.
Zi de zi o privesc
Şi încerc să găsesc o cale,
Să-i spun că o iubesc
Dar nu prin cuvinte simple, goale şi banale.
Mă tot gândesc cum să o abordez. Să nu creadă că-s un psihopat şi să fugă de câte ori dă ochii cu mine. Îmi este teamă că dacă mă aproprii prea mult, mă voi lovi de un zid şi chiar vreau să-i văd fericirea-n ochi atunci când îi vorbesc de sentimentele mele. Nu credeam că este atât de greu să-i spui cuiva că îl iubeşti sincer. Mă tot gândesc la o soluţie, nu dorm noaptea şi chiar nu mai rezist în felul ăsta. Trebuie să ştie…
– Cine te-a supărat? Te văd abătut…
– Viaţa, prietene… viaţa! M-am îndrăgostit, prietene. Şi ştii ce doare? Că ea nu ştie…
– Păi, spune-i! Ce aştepţi?
– Aşa pur şi simplu? Dacă se sperie?
– Eşti prostvan! Cumpără-i un coş cu flori şi lasă-i un bileţel în care îţi exprimi sentimentele. Florile sunt adorate de femei şi în general, florile sunt asociate cu momentele de fericire şi este imposibil să nu atragă zâmbete. 

Vorbind cu amicul meu, mintea mea a început să deseneze un scenariu. Îi voi lăsa în fiecare zi câte un buchet de trandafiri, pe banca unde petrece ore-n şir. O floare oferită din dragoste are puterea magică de a înfrumuseţa orice chip, de a scoate zâmbete în orice moment al zilei… chiar dacă afară este urât, plouă şi e furtună. Aşa că îi voi lăsa în fiecare zi câte un mic cadou… ceva care să o facă să zâmbească şi un bileţel în care îi voi scrie câteva rânduri. 
Luni…
Eşti frumoasă, draga mea. Zâmbeşte mai mult, nu ştii când cineva se va îndrăgosti de zâmbetul tău… 
Al tău admirator, V. 
Marţi…

Te-am văzut zâmbind şi mi-ai făcut inima să tresară.. mă bucur că ţi-am făcut o bucurie, că ţi-am alungat tristeţea din ochi.

Al tău admirator, V.
Noroc că amicul meu mi-a recomandat o florărie online, unde fiecare sentiment se regăseşte în fiecare petală parfumată, în zecile de buchete de trandafiri care de abia aşteaptă să-şi găsească „stapâna” care să o surprindă într-un mod plăcut. 
După două luni, într-o zi de miercuri… 

Deja simt că ne cunoaştem, draga mea. Te văd curioasă să ştii unde sunt când tu adulmeci mirosul suav al petalelor de trandafir, îţi văd zâmbetul… ţi-am zis că într-o zi cineva se va îndrăgosti de el, nu? Aş vrea ca fiecare trandafir să-ţi spună ce simt pentru tine, fiecare petală să-ţi mângâie obrajii şi să-ţi şoptească iubirea mea pentru tine…

Cu toată dragostea…
Al tău admirator, V

După 35 de săptămâni… fără speranţă, nici un semn…

I-am lăsat un buchet de trandafiri pe aceiaşi bancă ca întotdeauna… 35 de trandafiri albi şi roşii ce marcau respectul meu pentru ea, dragostea sinceră şi fericirea atunci când o revedeam. A zâmbit şi a ţinut buchetul la pieptul ei visând la ceva… nu ştiu la ce. Dragostea mea e atât de mare dar nu atât de mare încât să intru în mintea ei şi să ghicesc absolut tot ce gândeşte. După două ore a plecat lăsând în urma ei ceva… m-am apropiat timid şi temător. Inima-mi pocnea atât de tare încât credeam că o voi pierde pe drum…
Ai avut atâta răbdare… am crezut că la un moment dat te vei da bătut, că vei renunţa. M-ai răsfăţat cu petale de trandafir parfumate cu iubirea ta sinceră şi ai reuşit să-mi smulgi câte un zâmbet de fiecare dată. Cred că e momentul să îţi vorbesc…

Sunt şocat. În sfârşit un semn… m-am înarmat cu emoţii-n glas, petale parfumate cu iubire şi un zâmbet la purtător. Sper să nu fie dezamăgită… 
To be continue… 

Acest articol participă la proba nr 18 în cadrul competiţiei SuperBlog 2015.