Petale parfumate cu iubire şi zâmbete la purtător…

Îi ador zâmbetul de câte ori o văd trecând
Prin parcul de la gară,
Adeseori o văd plângând
Pe-o bancă, citind o carte… cel mai probabil de vreo dramă.
Zi de zi o văd mereu la acelaşi ceas de seară,
  Iar eu o privesc lung…
Şi aş vrea să îi alung
Tristeţea de pe chip, din ochii ei căprui… de căprioară.
Zi de zi o privesc
Şi încerc să găsesc o cale,
Să-i spun că o iubesc
Dar nu prin cuvinte simple, goale şi banale.
Mă tot gândesc cum să o abordez. Să nu creadă că-s un psihopat şi să fugă de câte ori dă ochii cu mine. Îmi este teamă că dacă mă aproprii prea mult, mă voi lovi de un zid şi chiar vreau să-i văd fericirea-n ochi atunci când îi vorbesc de sentimentele mele. Nu credeam că este atât de greu să-i spui cuiva că îl iubeşti sincer. Mă tot gândesc la o soluţie, nu dorm noaptea şi chiar nu mai rezist în felul ăsta. Trebuie să ştie…
– Cine te-a supărat? Te văd abătut…
– Viaţa, prietene… viaţa! M-am îndrăgostit, prietene. Şi ştii ce doare? Că ea nu ştie…
– Păi, spune-i! Ce aştepţi?
– Aşa pur şi simplu? Dacă se sperie?
– Eşti prostvan! Cumpără-i un coş cu flori şi lasă-i un bileţel în care îţi exprimi sentimentele. Florile sunt adorate de femei şi în general, florile sunt asociate cu momentele de fericire şi este imposibil să nu atragă zâmbete. 

Vorbind cu amicul meu, mintea mea a început să deseneze un scenariu. Îi voi lăsa în fiecare zi câte un buchet de trandafiri, pe banca unde petrece ore-n şir. O floare oferită din dragoste are puterea magică de a înfrumuseţa orice chip, de a scoate zâmbete în orice moment al zilei… chiar dacă afară este urât, plouă şi e furtună. Aşa că îi voi lăsa în fiecare zi câte un mic cadou… ceva care să o facă să zâmbească şi un bileţel în care îi voi scrie câteva rânduri. 
Luni…
Eşti frumoasă, draga mea. Zâmbeşte mai mult, nu ştii când cineva se va îndrăgosti de zâmbetul tău… 
Al tău admirator, V. 
Marţi…

Te-am văzut zâmbind şi mi-ai făcut inima să tresară.. mă bucur că ţi-am făcut o bucurie, că ţi-am alungat tristeţea din ochi.

Al tău admirator, V.
Noroc că amicul meu mi-a recomandat o florărie online, unde fiecare sentiment se regăseşte în fiecare petală parfumată, în zecile de buchete de trandafiri care de abia aşteaptă să-şi găsească „stapâna” care să o surprindă într-un mod plăcut. 
După două luni, într-o zi de miercuri… 

Deja simt că ne cunoaştem, draga mea. Te văd curioasă să ştii unde sunt când tu adulmeci mirosul suav al petalelor de trandafir, îţi văd zâmbetul… ţi-am zis că într-o zi cineva se va îndrăgosti de el, nu? Aş vrea ca fiecare trandafir să-ţi spună ce simt pentru tine, fiecare petală să-ţi mângâie obrajii şi să-ţi şoptească iubirea mea pentru tine…

Cu toată dragostea…
Al tău admirator, V

După 35 de săptămâni… fără speranţă, nici un semn…

I-am lăsat un buchet de trandafiri pe aceiaşi bancă ca întotdeauna… 35 de trandafiri albi şi roşii ce marcau respectul meu pentru ea, dragostea sinceră şi fericirea atunci când o revedeam. A zâmbit şi a ţinut buchetul la pieptul ei visând la ceva… nu ştiu la ce. Dragostea mea e atât de mare dar nu atât de mare încât să intru în mintea ei şi să ghicesc absolut tot ce gândeşte. După două ore a plecat lăsând în urma ei ceva… m-am apropiat timid şi temător. Inima-mi pocnea atât de tare încât credeam că o voi pierde pe drum…
Ai avut atâta răbdare… am crezut că la un moment dat te vei da bătut, că vei renunţa. M-ai răsfăţat cu petale de trandafir parfumate cu iubirea ta sinceră şi ai reuşit să-mi smulgi câte un zâmbet de fiecare dată. Cred că e momentul să îţi vorbesc…

Sunt şocat. În sfârşit un semn… m-am înarmat cu emoţii-n glas, petale parfumate cu iubire şi un zâmbet la purtător. Sper să nu fie dezamăgită… 
To be continue… 

Acest articol participă la proba nr 18 în cadrul competiţiei SuperBlog 2015. 

Aguritza

Lasă un comentariu fain (sau nu) dacă ţi-a plăcut articolul...