3096 Tage – O dramă emoţionantă…

Nu îmi plac dramele prin care oamenii simpli sunt puşi la încercare. Viaţa este plină de obstacole, iar imaginaţia bolnavă a unora… întrece orice limită. Nu ştiu cum am dat peste acest film! Răsfoiam din plictiseală pagină după pagină, pe internet, după un film bun şi am dat peste 3096 Tage. O poveste bazată după un caz real petrecut în 1998.
Austriaca Natasha Kampusch a fost răpită la vârsta de 10 ani în timp ce se îndrepta la şcoală. Este ţinută prizonieră timp de 8 ani de zile! Într-o cuşcă de 3 metri pătraţi, îngrozită la propriu de răpitorul ei, bătută chiar şi de 200 de ori pe săptămână. La un moment dat… Natasha începe să scrie pe bucăţi de hârtie igienică, toate ororile prin care ea trece. M-a oripilat foarte mult faptul că număra fiecare lovitură primită, fiecare pumn în stomac, palme.

Natascha Kampusch: Why did you pick me?

Wolfgang Priklopil: I’ve seen your smile.

Wolfgang Priklopil, bărbatul care a răpit-o, o trata ca pe o sclavă, obligând-o să facă curăţenie în casă în mod obsesiv. Nu o hrănea (sărmana stătea şi 4-5 zile nemâncată) şi o obliga să umble dezbrăcată prin casă. De multe ori, Natasha a încercat să se sinucidă, sperând ca drama ei va lua sfârşit. A dat greş de fiecare dată. În final a înţeles că trebuie să supravieţuiască, să încerce să-l tempereze pe obsedat şi cu puţin noroc şi neatenţie din partea răpitorului, după 8 ani de chin, reuşeşte să fugă. După evadarea ei, răpitorul se sinucide.
Abuzată fizic şi emoţional, Natasha reuşeşte la câţiva ani după evadare să-şi scrie memoriile. Cartea a avut un mare succes şi cu toate astea în ţara natală a fost blamată, atât ea, cât şi mama ei. Am făcut câteva cercetări pe internet şi spre mirarea mea am aflat că Natasha a cumpărat casa unde a fost ţinută captivă. Întrebată de ce a făcut acest lucru, ea a spus că „o parte din viaţa mea este aici”. M-a emoţionat acest film… m-a făcut să mă gândesc că lumea este plină de oameni răi şi cine ştie, câţi copii răpiţi au trecut prin traume inimaginabile la fel ca Natasha şi nu au avut norocul să evadeze…
 Un film care merită văzut! Nu este recomandat celor cu inima slabă…

1000 de cuvinte…

Buna dimineata ,dragele mele.Astazi vreau sa va recomand un film destul de bun dupa parerea mea.L-am vazut aseara si am ramas profund impresionata de acest film.
Filmul „A Thousand Words” abordeaza o serie de subiecte in care ca veti regasi si va vor da de gandit. Subiectul principal al filmului contine o lectie valoroasa de viata privind consecintele fiecarui cuvant spus.
Jack McCall (Eddie Murphy) este un agent literar de succes ,foarte vorbaret care reuseste mereu in orice isi propune. Viata lui se schimba brusc in momentul cand doreste sa semneze un nou contract cu un guru Dr. Sinja .Brusc in gradina lui apare un copac Brodhi ( o specie de smochin)  ,iar fiecare cuvant pe care Jack il rosteste ,o frunza cade. Intre copac si Jack se creaza o legatura pe care il sperie ,cuvintele nu l-au dezamagit niciodata pe vorbaretul Jack ,dar acum este nevoit sa caute o alta forma de comunicare pentru a ramane in viata .
Filmul este magnific ,o comedie-drama as putea spune . Ceea ce mi-a placut foarte mult din film este in momentul cand casnicia lui Jack este destramata ,el merge sa discute cu acel guru ,care la un moment dat il intreaba daca i-a spus sotiei lui ca o iubeste ..Jack ii raspunde ” Ii spun in fiecare zi ca o iubesc”  la care gurul ..”Cu cuvinte?..Ii spui ca si frunzele nesimnificative care cad dintr-un copac? …De ce nu ii arati ca o iubesti ” .
Faza asta m-a dat pe spate ,credeti-ma.  O alta secventa care mi-a rapit cateva lacrimi a fost cand Jack se duce la mormantul tatalui sau..mai erau doar 3 frunze in copac…iar el zice :”Eu te iert”…

sursa:YouTube

Mai departe va las pe voi sa vedeti filmul si sa imi spuneti care au fost impresiile voastre despre el. Pe mine ma emotionat ,si il recomand cu caldura .Va poop dulce !