
3096 Tage – O dramă emoţionantă…

De ce? Ca să te educi forțat, dacă cu binele nu ai reușit să o faci! No, bine… există riscul să te doară la banană și să-mi arunci banii (și-un scuipat) de amendă între ochi în lehamite. Că doar tu ai bani și eu sunt doar un rahat cu ochi pe lângă tine.
Ți-aș da amendă când puți!
Serios! Transportul în comun este înfiorător pe timpul verii. Lumea e dereglată din cauza căldurii, șoferii ne transportă ca niște sclavi, cartofi și una peste alta mai suntem obligați să suportăm diferite mirosuri specifice unui hiene moarte. Ți-aș da amendă și-un săpun!
Ți-aș da amendă, mămico!
Da, mami și ție! Ți-aș da o amendă când îți duci odrasla să facă „căcuță” și „pipilică” în boschetul de lângă locul de joacă. Și asta în situația în care există toalete ecologice la doi metri de tine! Ți-aș da amendă când scuipi semințe ca la maraton și lași în urma ta un munte de mizerie. Ah, mai ai și pretenții: vai, parcul este atât de murdat. (Bleah)
Ți-aș da amendă, nea șoferu’…
Circul de obicei cu sicriele alea pe patru roți… 303 mai exact. Plătesc 2 Ron pe drum de banii ăia primesc: masaj anticelulitic (băi, toate gropile le prinde), muzică blană plus jeg și câțiva „lua-v-aș”și „da-ți-aș”din convorbirile telefonice ale șoferului. Băi, ceartă ca la ăștia nu am mai văzut.
Aș da amendă pensionarilor care își plimbă fundul prin caniculă și apoi zac leșinați prin urgență. Bre, dacă nu-i cutremur și nu arde nimic… stai în puii mei acasă. Ce? Nu ai furazolidon în casă? Dă-i cu ceai de mentă și trece!
Mi-aș da amendă chiar și mie pentru porcăriile debitate până acum și pentru lipsa de inspirație din articol! Ce tupeu, domnule! Nu mai știu bloggerii ce să scrie și se iau de lume. Că, na… ce să facă și ei! Am atâtea scenarii cu amenzi… încât aș umple visteria statului. Să nu se mai plângă că nu are bani de străzi, canalizări, locuri de joacă pentru copilași. Știți și voi… nimicuri de-astea. Mă duc la somn că fur curent în miez de noapte și poate mă trezesc cu gânduri mai senine.
Probabil titlul vă induce în eroare, dar acest mic articol este adresat strict celor care se dau mari Pr-iști și habar nu au să lege două cuvinte. Nu dau nume și nici nu aș vedea rostul, dar sincer mi s-a acrit de oamenii care cred că „bloggerii e proști”. Băi, unii poate sunt… eu vreau să cred că sunt undeva pe la mijloc. Nu prea am sclipiri de inteligență prea dese, dar nici proasta satului nu sunt.
Ideea este că m-am săturat de email-urile mega geniale în care mi se cere o colaborare. De fapt m-am săturat de modul de abordare a expeditorului, încât mi se face greață instant și parcă l-aș lua la bătaie dacă ar fi în fața mea. Băi, cât de proastă mă crezi atunci când îmi trimiți un text care inițial a fost publicat în engleză, iar tu deșteptul lumii l-ai adaptat în limba română. Hello, tot plagiat este! A, nu? Mi s-a părut atunci! Oi fi proastă! Mai sunt unii care te aburesc ca la Ploiești.
Vai, da ce drăguț ați scris pe blog! Da, ce frumooos. Sunteți genială, doamna Aguritza! Atât de genială încât îmi permit să vă întreb dacă sunteți atât de toantă și dacă vă plictisiți… poate doriți să-mi promovați afacerea. Nu avem buget… dacă aveți ceva idei, sincer v-aș mulțumi pe veci.
Băi, eu am ciungă-n păr cumva? Aveți impresia că ideile le am în șifonier, în buzunarul din spate a blugilor de pe raftul de sus? Adică eu cu ideile, voi cu faima! Frumos! Nu că ar fi prima data… am pățit-o! Dar ce să zis, omul încearcă și insistă… oi fi proastă și nu am văzut cele douăzeci de emailuri disperate.
Vrei să colaborezi cu mine? Câștigă-mi respectul! Învață-mă să îți admir munca și fă în așa fel încât să-mi doresc o colaborare win-win cu tine. Captează-mi atenția atunci când îmi trimiți un email sau un mesaj pe facebook. Vreau să citesc un email cu o cerință clar formulată, fără ocolișuri și politețuri inutile. Faptul că mă pupi în dos… nu mă face să întorc favoarea. Cel mult îți trimit un refuz..din fundul grădinii. Spune-mi clar ce vrei de la început, ce așteptări ai și ce oferi. Nu-mi vinde baliverne, că nu le înghit… am alergie. Vrei să colaborezi cu mine? Câștigă-mi încrederea, fă în așa fel încât să văd beneficiile și jur (pe roșu, violet.. ce vrei tu) că vei avea respectul meu de la primele cuvinte.
Aș scrie multe, dar le țin pentru mine. O dau în înjurături și nu-i frumos, nu? Domnule/Doamnă Pr-ist, te rog din suflet să nu mă mai iei de proastă atunci când mai trimiți un email. Nu mă dă pe spate numele brand-ului, nici dacă ar fi Gucci. Timpul meu este prețios așa cum este al dumneavoastră… deci, să nu mai umblăm după vișini.
Ps: Nu aruncați cu roșii! E timpul cireșelor…