povesti

Dragă Moş Crăciun…

Aguritza Leave a Comment

Ştiu că nu ţi-am scris cam de mulţi ani, dar ştii prea bine că nu te-am uitat şi în fiecare an de sărbători mi-e gândul la tine.De când eram mică, m-am întrebat cum reuşeşti, să îţi faci timp pentru toţi cei care îţi scriu. Nu ai obosit? Chiar mă gândeam să te întreb, care este secretul longevităţii tale. Îmi împărtăşeşti şi mie taina? Ce prostuţă sunt, am uitat să mă prezint. Sunt Aguriţa, îţi aminteşti de mine? Mama îmi spunea „Mărioara” când eram mică şi poate aşa îţi este mai uşor să-ţi aminteşti. Acum sunt o femeie matură, cu suflet de copil şi la rândul meu mi-am îndemnat copii să creadă în tine. Zâmbeşti? Înseamnă că ştii ce spun. Mereu ai trecut pragul casei mele în Ajun, încărcat cu daruri şi ne-ai lăsat în suflet credinţă, dragoste şi speranţă.
Dacă nu am făcut-o niciodată, acum vreau să îţi mulţumesc. Îţi mulţumesc că ne faci mai buni unii cu alţii, îţi mulţumesc pentru clipele plăcute petrecute alături de familia mea, pentru prietenii şi oamenii minunaţi care i-am cunoscut până acum. Îţi mulţumesc că încă exişti, pentru că faci ca dorinţele noastre să devină realitate şi pentru dragostea ta pentru noi toţi, indiferent de naţie, rasă sau statut social.
Te întrebi de ce îţi scriu? Vreau să-mi trimiţi răbdare, sănătate şi putere să-mi cresc copiii şi să-i văd la casa lor. Dă-mi înţelepciune să pot trece peste obstacolele vieţii şi un strop de speranţă că totul va fi bine în cele din urmă. Vreau să mergi în casa fiecărui copil sărman şi să le oferi un praf de noroc în viaţă, alină boala cruntă a fiecărui muribund şi dă speranţă în inima omului bătut de soartă. Ştiu că eşti foarte ocupat, dar m-ai face fericită să ştiu că lumea din jurul meu primeşte ceea ce îmi doresc. Vrei să îţi spun un secret? Dacă vreodată mă voi întoarce pe acest pământ, vreau să fiu ajutorul tău. Poate aşa vom face mai multă lume fericită şi tu vei avea o binemeritată vacanţă. Nu va trece mult timp şi cu ajutorul celui de Sus, copii mei vor merge la casele mor şi-mi vor dărui nepoţei. De abia aştept acest moment, să îi învăţ despre tainele crăciunului, să le povestesc de tine şi de minunile care le faci pentru toţi. Şi aici, am nevoie un pic de ajutorul tău. Vreau să îmi aduci în dar cartea „Crăciunul în cele mai frumoase povestiri” de la Nemira. Hai că nu e greu, moşule. Sunt nişte povestiri minunate, scrise cu dragoste de scriitori minunaţi. Şi ei te cunosc, nu? De abia aştept să le citesc povestirea lui Henry Van Dike cu „Primul pom de Crăciun” şi le voi povesti apoi, experienţa mea cu primul meu pom de Crăciun care l-am pregătit pentru părinţii lor. Vor fi încântaţi, ce zici? Sper că nu ţi-am cerut prea multe, faci şi dumneata ce poţi. Acum te las, că poate te ţin din treabă.

Cu drag, Aguriţa (alias Mărioara)!

Acest articol a fost creat special pentru proba numărul 25 , în cadrul competiţiei SuperBlog 2013!

Puritate…o găsesc în toate!

Aguritza Leave a Comment

Aceast articol a fost creat special pentru proba numărul 22, în cadrul competiţiei SuperBlog 2013.
Sponsor : Compania Valvis Holding/Aqua Carpatica 
Proba lansată de Aqua Carpatica,ne invită să redăm în cuvintele noastre fără standarde ştinţifice ce înseamnă puritate.Eu am încercat să creez o mică poezie , dar înainte să o citiţi vreau să vă invit pe toţi la un concurs Instagram . O provocare fotografică unde sunteţi provocaţi să definiţi ideea de #puritate în fotografiile voastre.Concursul durează până pe 24 noiembrie,iar în perioada 25 noiembrie-29 noiembrie 2013 se vor anunţa câştigătorii.
Vor fi premiaţi 3 dintre voi care vor lăsă o impresie bună juriului format din departamentul de marketing al AQUA Carpatica.
Cele trei premii sunt :
premiul I – o tabletă Evolio Quadra pentru cea mai frumoasă fotografie,
premiul II – apa plată/carbogazoasă pură pentru 6 luni,
premiul III – apa plată/carbogazoasă pentru 3 luni.

Aşadar dragii mei cititori ,dacă aveţi talent la fotografiat nu ezitaţi să participaţi .Mai multe detalii despre regulamentul concursului le puteţi găsi pe pagina de blog al AQUA Carpatica.
Sper să câştige unul din cititorii mei fideli ,pentru că sunt convinsă că în fiecare există câte un talent nedescoperit încă. Vă las în continuare să citiţi poezia dedicată acestei probe şi sper să vă placă.

Un râset de copil ce se aude în noapte,
O voce blajină ,cuvinte şi şoapte.
Un cântec de zei ce se-nalţă spre ceruri,
Jocuri cu îngeri şi patru anotimpuri.
Cristale ,safire şi blocuri de gheaţă,
Sărutul ce te trezeşte, dis-de-dimineaţă.
Adierea vântului prin frunze şi iarbă,
Expresia bunicului când se scarpină-n barbă.
Perle ,stele de mare şi meduze,
Dansuri de valuri şi-o sirenă ce stă să viseze.
Flori pe câmpii şi copaci înfloriţi,
Zumzet de albine şi fluturi grăbiţi.
Dragoste şi prietenie pe viaţă,
Vorba blajină a mamei ce te-nvaţă,
Că nu-i totul gri: „Nu fii certăreaţă” .
Vise măreţe din copilărie,
Şi-o carte răsfoită în colţ…la ceainărie.
O mie de stele pe cer aruncate,
Şi-n toate găsesc la final … PURITATE!

Regina şi fiul grăjdarului…

Aguritza Leave a Comment

Acest articol a fost creat special pentru proba numărul 17 ,în cadrul competiţiei SuperBlog 2013.
Sponsor: Coty Cosmetics Romania


Nimeni nu îndrăznea să o critice sau să-i întoarcă vorba. Impozantă,privirea fixă dar hotărâtă , Killer Queen este o regină rebelă şi nonconformistă. Numele ei era cunoscut peste mări şi ţări ,iar el provine de la faptul că regina avea o armă secretă cu care îşi domolea duşmanii dintr-o clipită. Ani de-a rândul regina şi-a condus regatul către prosperitate cu o mână de fier mai ceva decât un bărbat.
Oamenii de rând o iubeau , pentru că mereu găseau alinare la toate doleanţele lor. Fiecare îşi găsea dreptatea în vorbele înţelepte ale conducătoarei lor şi nici unul nu pleca din faţa ei fără împăcare.
De o frumuseţe rar întâlnită, regina a avut la picioarele ei mulţi pretendenţi la inima sa, dar nimeni nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor sale.
– PreaMărită Stăpână, te văd tristă.C e-ţi umbreşte fericirea ochilor?
-Ce ştii tu, Aguriţo. Ar trebui să-mi cunoşti sufletul. Doar tu eşti mâna mea dreaptă în tot ce fac pentru acest regat. Am sufletul pustiu şi tânjesc după  dragoste,  aşa ca în acele poveşti pe care mi-le spuneai când eram mică. Tu mă cunoşti atât de bine …de fapt nici nu mă mir. M-ai slujit credincioasă şi la vremuri bune, dar şi la cele rele timp de 16 ani. M-ai dat poveţe în cârmuirea întregului regat, iar înţelepciunea şi ajutorul tău m-au scos la liman din multe probleme.
– Stăpână, eşti frumoasă şi oricare din tinerii care ajung la palat şi-ar dori o soţie ca tine. Chiar nu există nimeni care să-ţi înmoaie inimioara?
– Toţi mă vor ,Aguriţo . Sunt conştientă de asta, dar m-am săturat de vorbe-n vânt şi fraze linguşitoare. Nu sunt atât de naivă să le cred şi nici atât de disperată încât să accept alături de mine orice vânător de avere.
– Ştiu că nu eşti disperată stăpână, dar mă doare sufletul să văd cum anii trec pe lângă tine. Mâine-poimâine mor şi nu vreau să închid ochii până nu văd că ai un suflet curat şi curajos lângă inima ta. Eu zic să dăm sfoară-n tot regatul că primeşti peţitori . Dar pentru a-ţi câştiga inima, vor trebui să treacă prin trei probe.
-Aguriţo , anii au trecut şi văd că îţi afectează din ce în ce mai mult imaginaţia. Păi tu crezi că eu am chef să-i văd cum se măcelăresc în faţa mea? Crezi că vărsarea de sânge mă impresionează? Mă rog, asta era ceva în tinereţe…
– Poate că acum nu , dar arma ta secretă stă în sceptul ce îl porţi. Puţinii care au ştiut de acest secret au trecut demult în lumea celor drepţi. Eu zic să pregătim probele pentru viitorii peţitori şi să vedem ce se va întâmpla.
– La ce te-ai gândit?
– La trei probe ,regina mea. Fructe de pădure ,Celosia şi Esenţă de praline.
– Glumeşti ,nu? Ne apucăm de gătit?

– Fiecare din ele alcătuiesc secretul tău ,ai uitat?Aşa că fiecare probă va avea ca premiu ce am spus mai devreme.Cel care le va avea pe toate , la final va trebui să-ţi spună ce reprezintă toate acestea la un loc.
– E cam greu ,nu crezi?
– Nu este greu deloc, regina mea frumoasă.Se vor bate-n săbii , lanţuri şi paloşe grele.Iar dacă cineva câştigă o probă va primi ca răsplată un element cheie din secretul tău.

–  Merg pe mâna ta ,Aguriţo. M-ai sfătuit mereu bine în toate problemele şi sper că acum să nu o dai în bară.
Şi astea fiind zise, sfătuitoarea reginei a purces să de-a sfoară-n ţară că preînalta şi înţeleapta regina îşi caută alesul inimii prin tot regatul. Timp de multe săptămâni s-au perindat pe la palat tot felul de cavaleri , fii de regi şi lorzi din toate colţurile lumii.Toţi vroiau să-şi câştige admiraţia din partea reginei, dar nici unul până acum nu a reuşit să treacă cu brio cele trei probe. Sătulă şi obosită , regina a vrut să se retragă. La un moment dat, avea 3 pretendenţi , câştigători la fiecare probă impusă. Ce să facă?Trebuia să existe doar unul cu cele 3 elemente cheie. Deodată, din mulţime apare un bărbat mai sărăcăcios îmbrăcat, fără armură strălucitoare şi cu glas puternic spuse:
– Cu permisiunea dumneavoastră regină, voi lupta eu pentru a vă câştiga inima.
Regina îl privi şi pentru o clipă a avut un deja-vu. Avea impresia că-l cunoştea de undeva.

– Eşti convins că poţi lupta cu fiecare dintre cei trei?
– Cu toţi trei deodată ,stăpână.Dacă e să mor , măcar ştiu că nu va fi degeaba.
Cu un gest de mirare şi impresionată de gestul curajos al omului de rând ,regina a dat din cap în semn de aprobare. Tânărul primi armură şi o sabie pentru a-şi începe bătălia către inima preafrumoase-i lui regine.

Şi lupta începu. Şi dă-i şi luptă ,urlete, oase trosnind, mulţimea-n extaz şi în final tânărul curajos ieşi învingător. Regina aşteaptă să vadă ce va urma în continuare. Tânărul îşi adună puterile şi cu cele trei elemente cheie se prezentă în faţa ei după o bucată de timp, cu o sticluţă-n mână exact ca sceptul ei.
Regina tresări uşor , toate emoţiile se vedeau pe chipul său şi cu glas autoritar îşi întrebă peţitorul:
– Unde-s cele trei elemente cheie?
Tânărul nu s-a pierdut cu firea şi se apropie respectuos de regină ,arătându-i sticluţa de un roşu roial .

– Aici ,stăpâna mea. Toate în această sticluţă. Cele trei elemente cheie formează secretul tău şi nu mulţi o ştiu.
– Cum ai ştiut? Cine eşti?
– Perry, fiul grăjdarului . Să mă ierţi stăpână, dar aroma şi parfumul tău le ştiu de mult timp. De câte ori nu ai cerut să-ţi fie adus roibul cel mai ales? Eu eram acela care-l aducea şi te ajuta să-l încaleci de fiecare dată…aşa am ajus să-ţi cunosc secretul şi nu m-am lăsat până nu am aflat care-i aroma care te înconjoară…
Roşie toată , regina îl recunoscu în sfârşit pe tânăr.Şi-a dat seama de unde i-se părea figura lui cunoscută şi pentru că era o femeie de cuvânt , în faţa mulţimii de la curte regina îl declară câştigător al luptei şi al inimii sale.
În scurt timp, la palat a avut loc o nuntă ca-n poveşti. Cu mult dans şi voie bună, cu urări de bine şi copii mulţi. Regina şi alesul ei Perry erau fericiţi pentru că şi-au unit sufletele, visele pentru vecie…
– Frumoasa mea regină, parfumul tău mă doboară , dar sufletul mi-e împlinit…zâmbind regina îl privi cu drag şi-l invită la dans.

În spatele mulţimii ,sfătuitoarea Aguriţa privea mulţumită.
Acum putea închide ochii ,ştiindu-şi regina fericită.

Dragoste de cioban…

Aguritza Leave a Comment

 

A fost odată ca-n poveşti, a fost ca niciodată, din rude mari … iertaţi-mă, asta era altă poveste.
Mare e grădina celui de Sus şi mulţi nebuni încap în ea. Păsărel Maricel este ciobanul satului Mocăieşti. Om cu frica lui Dumnezeu, crescut de o bunică senilă, Maricel şi-a petrecut copilăria printre boboci de raţă şi alte zburătoare. După şcoala primară, bunică-sa nu a avut de unde să îl ţină prin facultăţi şi aşa omul nostru a rămas în satul natal devenind cioban.
Ajuns la 20 de primăveri, lui Maricel i s-au aprins călcâiele după Despina lu’Apostolescu. Şi într-o seară, şedea abătut sărmanul de el pe bancă de lângă poartă. Suspinând ca o fată, nu băgă de seamă că moş Mihai se apropie de el.

-Ce faci flăcău? Îţi faci inventarul la oi? Ce suspini aşa, nu îţi iese socoteala?
-Of tataie, era să mor de inimă. Ce te furişezi ca pisica? Ce să fie, mai nimic… şi iar se auzi un suspin de parcă se sfârşise lumea.
-Bag de seamă copile că tu suferi de amorezeală. Ce stai aici singur cuc şi nu faci nimic? Păi tu vrei să vină fătuca la tine?
-Tataie, e greu cu fetele… nici măcar nu vrea să audă de mine. I-am cumpărat floricele şi nimic.
-Apăi copile dragă, cine spune că-i uşor cu muierile… greşeşte amarnic. Păi nu ţi-am zis ce păţii eu cu Mărioara mea? Era înainte să ne luam şi după ce că am umblat după fundul ei vreo doi ani de zile mi-a făcut o scenetă de toată frumuseţea. Ce mai, piesă de teatru nu alta! Am vrut să ne ducem la o petrecere în sat cu dănţuială şi băutură din plin. Am aşteptat ca viţelul vreo oră să vină mândra. Stai că nu e gata, stai că nu o mai lasă scorpia de mumă-sa. În final ajungem la petrecere şi începu nebunia. Şi hop aşa şi tot aşa/ Cum se-nvârte mândruţaaa iuuiuuiuu! Măi flăcău, am dănţuit de mi-a ieşit ochii ca cepele şi la un moment dat din cauza pălincii, mă cam luă cu ameţeală şi am lăsat-o pe Mărioara în compania muierilor de acolo. După un timp de stat pe comodă am ieşit afară la aer că poate aşa îmi revin. Trag eu o ţigare… hai şi-a doua. Măi, tată şi aud o chirăială dincolo de-am zic că s-o fi transformat careva (era lună plină). Repejor arunc ţigara şi dau să intru, când mândra mea ţâşneşte ca un glonţ pe uşă şi rămase înţepenită de uimire. Mă şi-mi trase o palmă din fundul grădini aşa, de-am crezut că mi-au sărit măselele. Ce făcuse nebuna? După un timp când a văzut ea că nu mai sunt pe lângă ea, a întrebat în stânga şi în dreapta pe unde sunt. Ăştia morţi de băutura, i-au zis că am fugit cu una în dormitor. Şi a început să caute ca nebuna prin toate camerele.

Când a intrat în ultima, găsi acolo nişte tinerei care se iubeau de mama focului. Nebuna nu s-a uitat cine şi cum era, măi şi se înfige în părul femeii ăleia şi începu omorul. Şi-a bătut-o măi flăcău, de şi-a văzut femeia tot filmul vieţii şi a învineţit-o de ziceai că-i soră geamănă cu Mystique. Şi restul îl ştii…
– Păi palma de ce o luaşi tataie?
– A zis că altădată să-i spun când dispar şi să iau aminte ce mă aşteaptă dacă pe viitor voi călca strâmb…
– Şi eu ce fac?
– Ce să faci copile? Ia aminte, să nu păţeşti ca mine. Mai ales dacă eşti pe la început, stai pe lângă ea ca cloşca şi zăpăceşte-i minţile. Mâine e hram în sat, găteşte-te frumos, trage aer în piept şi invită fătuca la dănţuit. Fii cu băgare de samă, bibileşte-o, vorbeşte frumos, hai tre’ să te învăţ eu tot? Şi să nu te duci cu mâna goală ca prostul satului, cumpără-i ceva frumos.
A doua zi, Maricel al nostru parfumat şi cu gel în păr îşi luă inima-n dinţi, cadoul la subţiori şi porni către Despina. Dragostea inimii lui a rămas un pic impresionată de cadoul lui Maricel şi-a hotărât să-i dea o şansă. Cu o condiţie…
– Eu vin cu tine, dar trebuie să îmi mai aduci încă zece cadouri ca ăsta.

Ascultător şi dornic ca Despina să-i devină soaţă, Maricel a îndeplinit porunca aducându-i la fiecare întâlnire cadoul promis.

Cadouri după cadouri şi săruturi furate sub clar de lună au făcut ca totul să se transforme într-o frumoasă poveste de dragoste. Şi-am încălecat pe-o roată şi v-am spus povestea toată!
Acest articol a fost creat special pentru proba numărul 14 , în cadrul competiţie SuperBlog 2013. Sponsorul probei este Reeija care îşi propune să devină numărul 1 în România, în materie de genţi şi poşete de damă.

Reeija alină omenirea !

Aguritza Leave a Comment

Mereu alături de tine, draga mea cititoare, geanta îţi păstrează secretele, cuminte, fără să îţi ceară nimic în schimb. Plină de lucruri utile (părerea ta) ţi-a stat alături la bine şi la rău, indiferent de stările emoţionale de zi cu zi. Pe ploaie, frig şi ger, pe cer senin de primăvară a fost acolo lângă tine. Păstrătoare de secrete, niciodată nu te-a trădat şi a încercat să te mulţumească mereu. Te-ai gândit cum va arăta ea peste 50 de ani? Sau ce ar putea să facă?
Eu nu voi apuca să văd minunea, dar îmi permit să visez. E dreptul meu să cred că va avea un rol mult mai important decât cel pe care îl are acum. La fel ca noi, genţile sunt mereu în schimbare, ne plictisim de design-ul lor destul de repede dar peste ani de zile garantez că vor schimba omenirea.
Cel puţin aşa este viziunea mea. Poate că este prea mult science-fiction, dar rolul unei poşete de damă va schimba mentalitatea oamenilor, iar stăpâna ei va conduce şi va avea un statut important.
Păstrătoarea de secrete va oferi dragoste celor cu inima arsă, va potoli setea şi foamea celor năpăstuiţi de soartă şi va îmblânzi sufletul duşmanilor.

Va fi un fel de cutia Pandorei, dar în varianta bună a lucrurilor. Salvatoarea omenirii va veni pe lume într-o familie săracă cu frică de Dumnezeu şi cu speranţa că va putea schimba răutatea oamenilor.
Numele ei va fi Reeija şi asemeni unei războinice aztece îşi va purta „tolba cu minuni ” în lupta dreptăţii.
De o frumuseţe rar întâlnită, Reeija îl va îngenunchea până şi pe cel mai fioros duşman al omenirii. Nimic nu va sta în calea ei. Alături de ea, păstrătoarea de secrete îi va asigura puterea şi înţelepciunea de care are nevoie pentru a putea trece peste toate obstacolele.
Puterea celor două va impresiona şi domoli furia oricărui duşman şi cu ajutorul lor pacea şi iubirea va învălui pământul, aducând în final strigăte de bucurie şi liniştea mult dorită pe Pământ.

Acest articol a fost creat special pentru proba numărul 7 ,din cadrul competiţiei SuperBlog 2013 !

Rezumatul zilei de ieri….

Aguritza Leave a Comment

M-am trezit pe la nouă și jumătate.Aveam multe de făcut și în criză de timp am început repede să mă pregătesc și am purces la drum un pic nervoasă. Aștept ca o mare toantă microbuzul , care întârzie mai mult decât trebuie dar într-un final ajunge. Primul popas îl fac la poștă, mi-am făcut o comandă la ScintillaSilk cu niște chestii drăguțe pe care le-am mai folosit în trecut și chiar mi-au fost de folos.Acolo surprizăăăă…Poșta e închisă.De ce?? Habar nu am.Aveau program și sânbăta până la orele 13 de obicei. Mă enervez ,pufăi ca un taur în călduri și mă duc să aștept iar microbuzul.Următoarea oprire o voi face în oraș ,mai precis la deschiderea unui cabinet de psihologie unde după spusele unora va fi veselie ,voie bună ,presă și câțiva bloggeri.Bunnn! M-am învârtit după strada unde se afla acel cabinet de mi-a venit rău și la un moment dat am vrut să fac cale întoarsă .Leșinată de căldură și după unșpe mii de întrebări pe la trecători am ajuns în sfârșit.
Mă uitam în stânga și în dreapta ,unde e tam-tam-ul ? Mă aud strigată și mai într-un colț zăresc doi colegi bloggeri constănțeni .Facem repede cunoștință ,pe Cristi Mirea îl știam de pe facebook dar pe celălat spre rușinea mea nu ,și încă de 4 ori să îmi fie rușine maximă că nu am reținut numele celuilat coleg. Din vorbele lor am înțeles că nu e cine știe ce șmecherie cu deschiderea acestui cabinet ,ei au rezistat săracii cam un sfert de oră acolo .Ne-am urat cele bune (ei erau pe picior de plecare ) și ne-am văzut fiecare de treaba lui nu înainte ca colegul de breaslă domnu”Cristi să specifice că nu arăt în realitate ca în poză.
Nah acuma nenea Cristi ,m-ai pus pe gânduri. Arăt mai bine în poză sau realitatea e copleșitoare? 😀
Nu-s miss Univers 2000…sau poate am fost într-o viață anterioară 😛 , dar cred că cei aproape 36 de anișori nici nu se văd . Nici în poză ,nici în realitate. Hehe , stați liniștiți că nu m-am simțit ofensată sau ceva de genul. Sunt o persoană sociabilă și țin la glume.
Bunn!! Acum să trecem mai departe . Am intrat și eu în curtea respectivă unde era marea deschidere. Am dat binețe când în dreapta ,când în stânga ..Nu îmi amintesc să fii răspuns careva la salut, ori am ceva probleme la urechi.Am intrat înăuntru..mese pline cu mâncare , copii alergând de colo-colo, pe dreapta o masă plină cu cărți de psihologie și alte minuni în ceva broșuri. În rest toată lumea era cu treaba lui ,nu ma îmtrebat nimeni nimic , ce e cu mine acolo ,cine sunt sau cu ce treburi . Cam aiurea ,nu?
Oricine  putea intra în acea clădire ,băga ceva la ghiozdan dacă îi era foame și putea pleca liniștit. Mă așteptam la altceva când am ajuns acolo . La fel ca și colegii mei am stat cam 15 minute și mi-am văzut de treabă. Foame nu îmi era , informații nu am avut ce să iau așa că am plecat la shopping de mărgeluțe. Mi-am mai luat câteva chestii de vreo 50 Ron și am plecat acasă. După amiază pe la orele 16 ,eu și Coco (alias Cosmin cel mic ) am plecat la plajă. Am zis că acolo o să mă relaxez ..Mi-am luat un sezlong ,asta după ce l-am căutat pe mușteriul ăla de încasează banii vreun sfert de oră.Și când am zis și eu că mă lăfăi ca o divă la soare ,hop începe circul alături .O doamnă cu patru purandei urla la ei în timp ce vorbea la telefon..vreo două ore.. a vorbit la telefon și a urlat la ăia mici încontinuu.
„……Bla ,bla,bla…dacă nu îți strângi pufuleții nu mai pupi diseară la concert!”
„……Bla,bla ,bla…treciiiiiiiii înapoi pe cearceaf ,că dau cu tine de pamânt ! Ți-am zis că nu mai ai voie în apă?”
Și plosc două-trei perechi de palme ,de a urlat ceata aia de copii de ma luat cu friguri… S-a dus naibii toată relaxarea! Hai că poate o fi mai bine săptămâna viitoare .Cum adică de ce? Păi doar în week-end sunt liberă la  dezmăț. În rest lumea lucrează ,nu ca alții…. Vă pupicesc !!

La furat..de ouă!!

Aguritza Leave a Comment

Nu știu alții cum sunt dar eu când mă gândesc la.. eiii stai așa că nu-s Creangă junior și  nici măcar  vreo gâză ce bâzâia prin cireșul lui.Ce vreau să spun eu acum habar nu am ,dar în ultima perioadă am dat peste multă prostie omenească de mi-sa încrețit părul dintre dește.Păi cum să vă mai suporte pământul frate când voi ăștia de vă dați mari jmekeri sunteți proști făcuți grămadă ,mai aveți și tupeu să vă cotiți cu fruntea sus când dați cu bâta-n baltă?Ca să o luam cu începutul să înțelegeți și voi ceva încep prin a vă spune că mi-au dispărut ouăle. Care ouă?Păi ca tot omul gospodar pentru că stau la curte ,am și eu niscaiva pământ unde pun și eu de-o roșie sau un morcov plus ca de vreo doi anișori creștem și niște găinușe.
Bunnnn ,acum soțiorul meu a zis hai să punem niște ouă la clocitoare să mărim familia.Zis și făcut.S-a ocupat omul meu de toate ,cu intorsul ouălelor ,cu sucitul..habar nu am cum merge chestia aia dar el le-a făcut pe toate.A pus omul meu în clocitoare 42 de ouă ,asta acum 19 zile..Bun!! Acu două zile ne-am întors de la o partidă de remi (pe la 12 noaptea adikă) și al meu s-a dus până la clocitoare să vază care e treaba pe acolo. A venit plin de spume cu ochii bulbucați ca la melc înjurând ca la ușa cortului .Mă gândeam că s-o fi lovit în ceva ..Neahhh…Femeie ăștia îs nebuni ,băgami-aș ….etc etc înțelegeți voi …Ce s-a întâmplat de fapt?Au dispărut 12 ouă! Din clocitoare! Am mai auzit prin înprejurimi să îți fure câte ceva o găină, o măslină , da ouă din clocitoare să mor dacă am auzit!
Noi stăm cu fratesu în curte ,un pierde vară cu care mereu am avut probleme.Că să mai facem mișto de pățanie am zis să dăm vina pe MAX câinele nostru ,că poate o fi naibii dresat al dracu de știe să pună și capacul înapoi la clocitoare după ce a luat ouăle.Și a știut să închidă și ușa magaziei înapoi..Mare șmeker e câinele meu. Acu mă gândesc care a fost reacția celui de a luat ouăle când o fi încercat să facă omu o omletă..cu pui….
Ei asta e hoțul neprins e negustor cinstit parcă așa se zice nu?