Dragă Moş Crăciun…

Ştiu că nu ţi-am scris cam de mulţi ani, dar ştii prea bine că nu te-am uitat şi în fiecare an de sărbători mi-e gândul la tine.De când eram mică, m-am întrebat cum reuşeşti, să îţi faci timp pentru toţi cei care îţi scriu. Nu ai obosit? Chiar mă gândeam să te întreb, care este secretul longevităţii tale. Îmi împărtăşeşti şi mie taina? Ce prostuţă sunt, am uitat să mă prezint. Sunt Aguriţa, îţi aminteşti de mine? Mama îmi spunea „Mărioara” când eram mică şi poate aşa îţi este mai uşor să-ţi aminteşti. Acum sunt o femeie matură, cu suflet de copil şi la rândul meu mi-am îndemnat copii să creadă în tine. Zâmbeşti? Înseamnă că ştii ce spun. Mereu ai trecut pragul casei mele în Ajun, încărcat cu daruri şi ne-ai lăsat în suflet credinţă, dragoste şi speranţă.
Dacă nu am făcut-o niciodată, acum vreau să îţi mulţumesc. Îţi mulţumesc că ne faci mai buni unii cu alţii, îţi mulţumesc pentru clipele plăcute petrecute alături de familia mea, pentru prietenii şi oamenii minunaţi care i-am cunoscut până acum. Îţi mulţumesc că încă exişti, pentru că faci ca dorinţele noastre să devină realitate şi pentru dragostea ta pentru noi toţi, indiferent de naţie, rasă sau statut social.
Te întrebi de ce îţi scriu? Vreau să-mi trimiţi răbdare, sănătate şi putere să-mi cresc copiii şi să-i văd la casa lor. Dă-mi înţelepciune să pot trece peste obstacolele vieţii şi un strop de speranţă că totul va fi bine în cele din urmă. Vreau să mergi în casa fiecărui copil sărman şi să le oferi un praf de noroc în viaţă, alină boala cruntă a fiecărui muribund şi dă speranţă în inima omului bătut de soartă. Ştiu că eşti foarte ocupat, dar m-ai face fericită să ştiu că lumea din jurul meu primeşte ceea ce îmi doresc. Vrei să îţi spun un secret? Dacă vreodată mă voi întoarce pe acest pământ, vreau să fiu ajutorul tău. Poate aşa vom face mai multă lume fericită şi tu vei avea o binemeritată vacanţă. Nu va trece mult timp şi cu ajutorul celui de Sus, copii mei vor merge la casele mor şi-mi vor dărui nepoţei. De abia aştept acest moment, să îi învăţ despre tainele crăciunului, să le povestesc de tine şi de minunile care le faci pentru toţi. Şi aici, am nevoie un pic de ajutorul tău. Vreau să îmi aduci în dar cartea „Crăciunul în cele mai frumoase povestiri” de la Nemira. Hai că nu e greu, moşule. Sunt nişte povestiri minunate, scrise cu dragoste de scriitori minunaţi. Şi ei te cunosc, nu? De abia aştept să le citesc povestirea lui Henry Van Dike cu „Primul pom de Crăciun” şi le voi povesti apoi, experienţa mea cu primul meu pom de Crăciun care l-am pregătit pentru părinţii lor. Vor fi încântaţi, ce zici? Sper că nu ţi-am cerut prea multe, faci şi dumneata ce poţi. Acum te las, că poate te ţin din treabă.

Cu drag, Aguriţa (alias Mărioara)!

Acest articol a fost creat special pentru proba numărul 25 , în cadrul competiţiei SuperBlog 2013!

Din inimă pentru tine…

Nu ştiu când vei citi aceste rânduri dragul meu ..nu ştiu dacă voi avea curajul să îţi înmânez această scrisoare unde îmi voi aşterne gândurile mele.
Toată viaţa m-am rugat să găsesc pe cineva ca tine şi ai apărut chiar în momentele în care credeam că dragostea e ceva de neatins . Ai lăsat urme adânci în inima mea şi mai ştiu că nu îmi pot imagina viaţa mea fără tine.Adânc în fiinţa şi sufletul meu sunt atât de multe emoţii ,sentimente,iar tu m-ai acceptat aşa cum eram :timidă ,neîncrezătoare în dragoste , în vorbe deşarte ,cu inima sfâşiată de trecut şi răni adânci în inimă care nu credeam că se vor vindeca vreodată. Şi am găsit iubirea..dar cum aş putea descrie mai bine acest sentiment?!

 Dacă eram o pictoriţă ţi-aş fi pictat chipul ,aş fi creat poate o imagine în care să arate câtă dragoste există în sufletul meu,iar dacă eram solistă îmi transpuneam sentimentele într-o melodie .Înaintăm prin viaţă cu încredere şi parcă nu ne săturăm de timpul petrecut împreună.Deja au trecut 14 ani..o viaţă de om ar zice unii.Privesc în urmă şi zâmbesc, cei doi flăcăi ai noştri sunt mărturia vie a iubirii noastre .Călătoria noastră prin viaţă ne-a adus şi bucurii dar şi obstacole . Am pierdut nopţi albe când erai bolnav ,te-am îngrijit ca pe un copil cu teamă să nu te pierd .Am făcut-o din iubire şi câtă fericire era în inima mea când îţi vedeam ochii strălucind de viaţă şi recunoştinţă. Ţi-aduci aminte de primul trandafir care l-am primit de la tine? Era din hârtie creat de tine ,desenat cu grijă cu carioca pe fiecare petală iar pe ele era scris „Te iubesc” . Îl am şi acum ,îl păstrez cu grijă şi zâmbesc de fiecare dată când dau de el prin filele unei cărţi vechi.
Şi eu te iubesc pentru că tu mă faci să zâmbesc ..pentru că tu m-ai învăţat adevărata semnificaţie a iubirii..pentru că ochii tăi strălucesc când te uiţi la mine..te iubesc pentru simplu motiv că eşti tu..
Eşti un soţ minunat ,un tată devotat şi un prieten de nădejde…dragostea ta îmi dă putere să lupt şi să trec peste toate obstacolele în ciuda tuturor zeilor şi îmi dai speranţă că mâine sau zilele ce vor veni va fi mai bine ca până acum.
Când eşti lângă mine toate temerile şi gândurile sumbre dispar şi îţi mulţumesc că ai mereu răbdare să îmi asculţi problemele ,că eşti mereu lângă mine când am nevoie de un umăr pe care să plâng ,îţi mulţumesc că mi-ai adus iubirea şi fericire în suflet şi pentru tot ce faci să îmi fie bine.
Dincolo de orice cuvinte ,ştiu prea bine că acest sentiment reciproc este un dar pentru noi care va dura toată viaţa noastră..şi poate dincolo de ea..
Promit să te iubesc până la sfârşitul vieţii mele dragul meu ,iar tu te rog să nu te schimbi niciodată .
Eu voi fi mereu aici pentru tine, atunci când ai nevoie de mine, şi te voi iubi indiferent de ceea ce viaţa ne va aduce.
                                                        Cu dragoste ,Maria..
 Articol participant la SpringSuperBlog 2013!