Vând o casă! Vrei facturi mai mici?

Câteodată mă amuză indiferenţa bătrânilor, mai ales în zilele noastre când absolut toată omenirea şi-a făcut „upgrade”, a evoluat, iar bătrâneii noştri ţin cu dinţii de ideile lor învechite din epoca dinozaurului. De ideile preconcepute ale „veteranilor” m-am lovit şi eu, destul de curând când ţăţica Despina m-a sunat chemându-mă urgent la ea acasă. După pupături, bârfe despre madam Popescu care s-a mutat de curând lângă ea, ţăţica începu cu istericalele.
– Nu o mai suport! Popeasca e o parvenită. Gata, vând tot şi plec. Mă mut cu tine la Constanţa, fătucă. Tu lucrezi la imobiliare, ajută-mă să scap de necaz.
– Ce necaz, bre? Hai, respiră şi vino cu picioarele pe pământ. Ce-ţi veni acu’ la bătrâneţe? Nu îţi place de Popeasca, ridică-ţi un gard de 10 m şi nu o mai vezi. Pentru atâta lucru…
– Ţi se pare puţin? spuse ea ţâfnoasă. Vând casa asta, plus cele două a lui naşu’tău lăsate moştenire. Na, poftim actele, descurcă problema şi ia-mă de aici. 
– Stai aşa, uşurel. Printre hârţoagele astea ai şi un certificat energetic?
– „Ceferticat” de care? Măi fătucă, tu ai impresia că-mi arde de maimuţăreli? Cum venea factura la lumina, prima eram cu plata… ei comedie, vrea „ceferticat”.
– Nu, ţăţică. Certificatul energetic este un document important care atestă şi indică performanţa energetică a clădirilor. Dacă o clădire nu este izolată termic, pierderile de căldură sunt foarte mari, iar costurile facturilor la energie electrică sau căldură sunt extraordinar de mari. În funcţie de performanţa energetică, clădirile sunt clasificate pe o scară energetică în 7 clase. Clasa A este considerată cea mai bună deoarece are un consum scăzut de energie de până la 125 de kWh/m2/an, faţă de clasa G cu cel mai ridicat consum de peste 820 kWh/m2/an. 
– Ce performanţă, maică? Păi nu am sobe?
– Tăţică mă disperi de nervi, nu alta. Las-o încolo de sobă, fără certificatul energetic nu poţi vinde nimic. Este un document obligatoriu de câţiva ani introdus prin Legea 159/2013, modificând Legea nr 372/2005. Dacă nu ai documentul ăsta, stai frumuşel lângă Popeasca. Şi dacă prin minune îţi cumpără cineva casa fără acest document, contractul de vânzare- cumpărare poate fi atacat în instanţă. 
– Văleu, maică. Şi ce boala fac acum? Cum fac rost de „ceferticatul” ăla?
– Ţaţă! CERTIFICAT! Repetă după mine: CER-TI-FI-CAT! Mă omori cu zile. După jumătate de oră, ţaţa Despina se lămuri cu pronunţia corectă şi mândră că poate folosi un cuvânt „fercheş de oraş”, mă întrebă cum se procedează cu eliberarea unui astfel de certificat de performanţă energetică
–  Maică, să fie un certificat energetic ieftin
– Stai liniştită, ţaţă. Chemăm specialiştii în domeniu, iar procedura este foarte simplă. Îi contactăm să stabilim o dată în care să vină în vizită pentru  măsurători şi alte informaţii necesare şi după ce studiază ei bine, eliberează certificatul, apoi plătim şi ridicăm certificatul de la sediul lor sau îl trimit ei prin poştă. Să pregăteşti actele necesare, planurile de arhitectură şi schiţa clădirilor care le vinzi. 
– Dar sunt serioşi, fătucă? 
– În spatele unei echipe tânără de ingineri, există o mare experieţă în domeniu. Sunt foarte căutaţi pentru serviciile prestate : termografie în construcţii, certificat energetic pentru toate tipurile de clădiri, audit energetic
– Audit energetic şi certificat energetic? Astea sunt rude, maică? Se cunosc sau sunt una şi aceeaşi?
– Ţaţă mai destupă-ţi mintea şubredă. Nu are nici o treabă una cu alta, sunt două lucruri diferite. Într-un audit energetic specialiştii determină caracteristicile termice şi energetice, apoi stabilesc şi găsesc soluţii de reabilitare şi modernizare termo-energetică a clădirii. Persoana care cumpăra de la dumneata vrea să ştie ce cumpără şi să fie asigurat pe termen lung. 
– Păi casa-i bună, fătucă. Am muncit cu mânuţele astea două, ce asigurare îi trebuie omului? Mă jur, nu cade casa pe el…
– Iar nu înţelegi nimic… în raportul unui audit energetic se analizează construcţia clădirii şi instalaţiile aferente. Dacă ai pierderi de căldură nu este bine, iar un rol important pentru reducerea pierderilor de căldură o are izolarea termică exterioară a clădirii şi înlocuirea tâmplăriei experioare. Uite, la tine bate vântul prin geamurile alea. 
– Se pierde căldura? Să dea ghioceii, că astup găurile imediat… care găuri? Fătucă cum aflu pe unde se furişează obrăznicătura?
– Aprinzi o lumânare şi vezi unde se stinge, acolo-i buba… glumesc. Numai tâmpenii mă faci să vorbesc. Chemi un expert în termografie şi el îţi indentifică zonele cu pierderi de căldură şi infiltraţii ridicate de aer. Este foarte important să efectuezi termografia unei clădiri pentru că îţi oferă posibilitatea să reduci pierderile de energie, ai înţeles?
– Facem cu zici tu, numai grăbeşte lucrurile dacă poţi. Dar mă ajuţi să vând casele? 
– După ce facem totul ca la carte, te voi ajuta. Nu pot vinde ceva ce nu oferă confortul necesar şi nici nu vreau să-mi pierd reputaţia de agent imobiliar. Nu risc pentru nimic în lume. Deci, izolează casa, schimbă ferestrele alea de pe vremea lui Cuza şi mai vorbim. Dacă ţi se pare prea mult de făcut, nu ai decât să îţi bagi unghia-n gât de câte ori o vezi pe Popeasca prin bătătură. 
– Lasă, fătucă… râzi tu acum, dar nu mă las. Fac tot ce trebuie, chem experţii şi apoi găsim cumpărători. Auzi, băgăm anunţ în ziar cu titlu mare ” Vând confort şi comoditate la preţ…
– Doamne, baţi câmpii… Nici nu te-ai apucat de treabă şi deja visezi. Dacă avem toate actele în regulă nu este nevoie să dăm anunţ pe toate gardurile şi putem vinde mult mai repede atâta timp cât avem un certificat energetic, valabil pentru 10 ani. Hai să ne grăbim un pic, să stabilim ce avem de făcut şi vedem mai târziu ce ne spun specialiştii. 
– Stai aşa… e cineva la fereastră? Ieşi fir-ai tu să fi de nebună, urlă ţăţica cât o ţineau plămânii. Ce s-a întâmplat?

Popeasca era lipită de fereastră şi asculta fără jenă conversaţia noastră. Acum o înţeleg pe ţăţica şi mă voi grăbi să-i chem specialiştii, să evalueze situaţia şi să-i acorde un certificat pentru… viitorul ei şi-al celui care va cumpăra casa.

Acest articol participă la proba nr #5 din cadrul competiţiei SpringSuperBlog.

Scrisoare cu gândurile unui ghid călător prin lume…

Vă cer iertare că am îndrăznit să vă scriu această scrisoare, dragii mei. Promit că este ultima dată când vă oblig rog să vă rupeţi din timpul dumneavoastră preţios şi să mă ajutaţi la soluţionarea unei probleme. Numele meu este Vladimir Turismok şi timp de peste 15 ani am fost ghid turistic. Perioada de glorie a carierei mele mi-au purtat paşii pe meleaguri şi destinaţii exotice, unde am întâlnit fel de fel de personaje. Spiritul călător al oamenilor este deosebit de dezvoltat, iar setea de cunoaştere nu are limite. Deseori m-am lovit de prostia aroganţa multora, de făţărnicia unora, de faptul că unii oameni se folosesc de statutul social pentru a le arăta celorlalţi cine sunt ei. 

Am întâlnit turişti cu care am legat prietenii şi an de an mă căutau să stabilim împreună noi circuite turistice pentru o vacanţă specială, aşa cum şi-o doreau. Cu unii empatizam din prima clipă, cu ceilalţi aveam ceva de furcă datorită temperamentelor, a stărilor emoţionale. 

Faptul că am fost mereu în mijlocul oamenilor m-a ajutat să-mi formez o părere despre fiecare în parte, chiar dacă îi vedeam pentru prima dată. Ca să mă înţelegeţi mai bine, o să încerc să vă explic mai pe larg. Am colaborat de multe ori cu dumneavoastră, cu echipa CND Turism vreme de 5 ani. Ce timpuri frumoase, domnule! Cele mai impresionante momente le-am trăit pe parcursul unor vacanţe în Asia. Am fost călăuza unor vacanţe speciale de neuitat şi cea mai mare mulţumire era să văd oamenii mulţumiţi de serviciile mele, de călătoria în sine. 

Vă spuneam că am reuşit de-a lungul timpului să cunosc oamenii. Chiar dacă eram atent la nevoile fiecăruia şi încercam să le fac călătoria cât mai plăcută şi cât mai atractivă, când nu erau atenţi (majoritatea timpului) îmi notam în agendă amănunte ale călătoriei, tabieturile sau mici caracterizări ale fiecărui om pe care îl însoţeam ş.a.m.d. Dacă îmi permiteţi, vă relatez câteva exemple de tipologii de turişti, dintre cei mai des întâlniţi pe perioada carierei mele. 

Turistul depresiv 


Categoria de vârstă cuprinsă în general între 35-45 de ani. De profesie : muzician, pictor, actor fără pic de talent, scriitor. Personajul este super emotiv, plânge din orice, chiar şi atunci când nu este nevoie. Are nevoie de 1 bax de şerveţele atunci când aşteaptă un răsărit sau un apus de soare. Suferind din dragoste de când s-a născut este încă în căutarea iubirii eterne şi preferă călătoriile lungi, unde crede el că poate scăpa de umbrele trecutului. Destinaţii favorite : Bali, India, Indonezia. Preferă să viziteze templele hinduse în căutarea fericirii şi să-şi descopere latura spirituală. 

Turistul depresiv alege o vacanţă în „Insula Zeilor”- Bali pentru muzica, dansurile, meşteşugurile lor şi mai ales că insula găzduieşte 9 temple uriaşe, iar localnicii spun că acestea păzesc insula de spirite răuvoitoare. Despresivul îşi caută alinarea sufletului şi liniştea în Pura Besakih, cel mai sacru templu din Bali, considerat un locaş făcător de minuni. Adoră mâncarea tradiţional asiatică, printre preferinţe se numără gado gado, o salată de legume cu sos de alune. Peisajele de basm din Bali îl fac pe turistul depresiv să-şi dorească o schimbare, mai ales în segmentul emoţional cu care se confruntă. În încercarea de a face ceva diferit, îl poţi vedea câteodată în câteva tentative de suicid surfing. Nu reuşeşte niciodată să se menţină pe placa de surf, dar pentru că timp de 265 de zile pe an sunt valuri excelente pentru practicarea surfing-ului, „motto-ul” depresivului este „Voi mai încerca o dată, voi reuşi!”.

Turistul obsesional


Categoria de vârstă cuprinsă între 40-65 de ani. Profesii : militar, comandor, şef la mama acasă, dictator. Turistul obsesional ştie bine ce vrea. Îşi pregăteşte vacanţele cu 6 luni înainte terorizând personalul agenţiilor de turism(l-am văzut certându-se şi cu echipa CND Turism, bieţii de ei). Ştie precis ce are de vizitat, cât timp să aloce vizitei unui anumit obiectiv turistic şi refuză să colaboreze cu ghizii turistici. Contorizează fiecare secundă în care ghidul vorbeşte la telefon, mănâncă sau işi ia pauză de mers la toaletă. Destinaţii favorite de vacanţă : China, Tibet, Japonia. Este fascinat de construcţiile moderne şi futuriste şi îi place să viziteze oraşe dintre cele mai dezvoltate din China. Adoră bucătăria chinezească, varietatea ingredientelor folosite şi abundenţa condimentelor. Îl poţi observa prin Beijing sau Hong Kong, admirând  stilul de viaţă al localnicilor, sau „călare” pe Marele Zid Chinezesc. De cele mai multe ori l-a întâlnit în cea mai populară atracţie din China : Armata de Teracotă-Mausoleul Qin Shihuangdis. O colecţie impresinantă de sculpturi din teracotă care infăţişează armatele lui Qin Shi Huang, unde se estimează că în acel loc au fost îngropaţi peste 8000 de soldaţi. L-am văzut stând pe gânduri, privind trufaş către „armata din pământ”, iar în ochii lui se vedea clar că-şi dorea să fi fost conducătorul acelor oşti : „Dacă aţi fi fost pe mâna mea…”

Turistul entuziasmat-shop addicted 

Categoria de vârstă : nelimitată. Profesii : broker, soţii de navigatori, senatori, deputaţi, „pisicuţe” care peste noapte au devenit soţii de milionari etc. Această categorie este obositoare, vrea să viziteze orice colţişor din lume şi să cumpere tone de suveniruri. Destinaţii favorite : India, Turcia, Japonia, Maldive. 

Chiar dacă bogăţia şi sărăcia cruntă convieţuiesc împreună, turistul entuziasmat- shop addicted adoră să viziteze oraşul Calcutta din India. Casele de modă şi magazinele de anticariat sunt mereu pline. Printre preferinţele turistului există locaţii exotice unde se poate relaxa şi elibera de  maratonul stresul cumpărăturilor. Maldive reprezintă combinaţia perfectă pentru comoditate, lux, confort. Va vizita Muzeul Naţional, Moscheeea Hukuru Miskiiy şi o parte din timpul său va petrece ore în şir în spa-urile cu bazine rotative, camere de abur cu cristale, având parte de nenumărate tratamente tradiţionale de înfrumuseţare până la terapii luxoase avangardiste. 

Atmosfera relaxantă, peisajele superbe ale insulelor Maldive fac din turistul entuziasmat- shop addicted să-şi păstreze temperamentul şi să îmbrăţiseze romantismul într-o oază de linişte şi intimitate. 

Acestea sunt câteva din zecile de tipologii de turişti întâlniţi de-alungul vremii şi marea mea problemă este următoarea : în ultimile destinaţii turistice am întâlnit trei femei minunate, fiecare dintre ele m-au ameţit cu frumuseţea lor şi le-am catalogat  în tipologiile enumerate de mai sus. Ideea este că toate trei mi-au cerut inima şi să le organizez vacanţe speciale în Asia. Nu ştiu ce să mă fac şi cum să o scot la capăt cu ele.  Poate îmi daţi voi o idee, câteva oferte turistice…

Mulţumesc pentru timpul acordat citirii acestei mici scrisori, aştept cu nereăbdare răspunsul dumneavoastră. 

Cu respect,
Vladimir Turismok
Acest articol participă la proba nr 4 din cadrul competiţiei SpringSuperBlog.

Farmec din tinereţe pân’ la bătrâneţe…

Natura are atâtea de oferit şi câteodată, dacă ştii să profiţi de ceea ce îţi oferă, chipul tău va radia de fericire şi sufletul îţi va mulţumi. Frumuseţea unei femei  începe din interiorul ei, dezvoltându-se armonios, păşind cu graţie şi farmec prin viaţă, doborând obstacole. 
Nana Agu a fost şi încă este o femeie care şi-a găsit fericirea în minunile naturii, iar acum, trecută binişor de a doua tinereţe, încă îşi păstrează frumuseţea tenului. Nepoatele ei au fost mereu curioase ce secret ascunde şi de multe ori au încercat să o descoasă pe „a bătrână”. Nu ştiau cum să o mai perie, cum să o mai laude, numai să le spună şi lor care este secretul frumuseţii. 
– Nană, să ştii că ne supărăm pe tine. Ce mănânci sau ce buruieni îţi fierbi de arăţi aşa bine? spuse Ina, una din nepoate, mai curajoasă din fire.
– Ai di capul meu, fătucă! Tot nu scap de voi? Frumuseţea chipului începe din interior, dragelor. Oferă-i tot ce are nevoie, răsfaţă-l, alintă-l aşa cum alinţi un prunc nou-născut şi rezultatele nu vor întârzia să apară.
– Deci aşa? Ne jucăm în cuvinte, nană? spuse Dia, ţâfnoasă.
– Nu mă joc deloc, copilă. Priveşte pe fereastră şi spune-mi ce vezi? Un pic iritată, Dia îşi îndreptă privirea către fereastră.
– O grădină şi-o livadă…aşa şi care este secretul? Ai ascuns ceva pe acolo?
– Nu, draga mea. Secretul frumuseţii se află acolo, printre fructe şi legume. Ingredientele naturale te ajută să arăţi frumos pe dinafară, dar şi în interior. Vezi tu, înainte să apară tot felul de produse cosmetice, femeile îşi căutau „leacul unui chip frumos” în bucuriile naturii. 
Fetele o ascultau, curioase să afle cât mai multe, nu mai îndrăzneau să mai pună întrebări. Nana Agu a suspinat nostalgic, amintirile tinereţii pline de farmec o făceau să regrete că timpul trecu atât de repede. 
– Fetelor, chiar dacă produsele cosmetice erau un adevărat lux în acele vremuri; era obligatoriu să faci ceva pentru a atrage privirea bărbatului tău şi mai alespentru a-l face să aibă ochi numai pentru tine, nu pentru alte muieri. Să fim serioase, bărbaţilor le plac femeile îngrijite. Dia, livada aia m-a ajutat să-mi pun în valoare frumuseţea. Obişnuiam să culeg caise proaspete în zorii zilei şi îmi preparam o masca de faţă imediat ce ajungem în casă. Luam o mână de caise coapte, o lingură zdravănă de smântână din oala de lut,  câţiva stropi de zeamă de lămâie şi mixam cu lingura de lemn toate ingredientele. Spălam faţa cu apă rece de izvor şi apoi îmi „tufleam” masca proaspăt preparată pe ten, timp de jumătate de oră. Cât timp îmi făceam treburile gospodăreşti şi aveam grijă de orătăniile din curte, masca îmi hidrata tenul, lăsându-l catifelat ca pielea de bebeluş. Să nu uit…niciodată să nu umblaţi prin casă mascate cu mixtura pe faţă, când e omu acasă. Aveţi milă de inima lor, prostănacii ăştia se sperie şi există posibilitatea să doarmă-n cămara cu merinde de iarnă sau mai rău, va trebui să-l duci la babele satului să-i facă descântec de sperietură.
Fetele râdeau amuzate, imaginându-şi cum arată nea Costică, e mort de frică. Nana Agu strâmbă din nas, le cheamă cu privirea, apoi işi continua polologhia.
– Ce facem aici, nană? întrebau ele curioase.
– Vreau să vă arăt care-i secretul şi fericirea tenului meu. L-am descoperit acum 20 de ani şi l-am îndrăgit din prima clipă…
– Un iubit? spuse Ina, dându-şi coate cu soră-sa.
– Când ţi-oi cârpi una, fătucă. Vorbim chestii serioase aici şi singurul vinovat de frumuseţea exterioară este Gerovital Happiness
– Ai bre, tu vorbeşti serios? Stai să ne înţelegem, spui că Farmec este secretul tău? Nană, să nu spui că ai folosit CC Cream că nu te cred, spuse Dia neîncrezătoare.
– Cu Farmec am mers şi voi merge până-n pânzele albe, iar gama Gerovital Happiness este perfectă pentru orice femeie care îşi doreşte frumuseţea direct din natură. Beneficiile şi prospeţimea fructelor se reflectă în formulele atent create, în produse fără parabeni şi parfum hipoalergenic
Sunt excelente, îşi fac treaba şi niciodată nu te vor dezamăgi. De fapt, Farmec a evoluat mereu şi a încercat să-şi răsfeţe clientela cu produse cosmetice potrivite pentru orice tip de ten. Că tot vă spuneam de masca mea cu caise, cu timpul mi-am făcut un „ăpgrade” şi am căutat …
– Upgrade, nana… upgrade.
– Dacă mă mai întrerupi, te trimit să culegi urzici. Tineretul ăsta… dacă tot eşti aşa deşteaptă, ştii cum să alegi corect un CC Cream? Păi nu ştii, normal. 
Taci şi ascultă, copilă. Învaţă să creezi o legătură cu natura şi ascultă sfaturile ei. Farmec asta a făcut de zeci de ani şi a încercat să redea cât mai bine beneficiile naturii. Există gama Gerovital Happiness pentru ten uscat cu caise, pentru ten normal cu zmeură şi pentru un ten mixt-gras, produse cu extract de afine. Odată cu vârsta, necesităţile tenului meu s-au schimbat. Şi în ziua de azi, am rămas fidelă gamei Gerovital Happiness cu extract de caise, special creată pentru îngrijirea tenului uscat. 
Ca să nu-mi sperii omul cu măştile mele naturale, am ales să folosesc noua gamă cu acţiune hidratantă şi remineralizantă a extractului de caise, potenţată de uleiurile vegetale ca cel de măsline şi avocado, lăsând pielea catifelată, plină de strălucire şi farmec natural. Tu fătucă, ai tentinţe de îngrăşare… spuse nana, uitându-se spre Dia.
– Poftim?! Cum? Eu… grasă? răspunse Dia, bosumflată.
– Pardon, tenul tău este cu tendinţe de îngrăşare. Gerovital Hapiness cu extract de afine este gama perfectă pentru îngrijirea completă de care ai nevoie. 

Iar tu nesuferito, spuse nana arătând către Ina, ai tenul normal. Eşti o norocoasă în această privinţă, dar asta nu înseamnă că te culci pe-o ureche şi nu ai nevoie de o îngrijire specială. Vorba aia „Obrazul subţire, Cu Farmec se întreţine!”. Echipa clujeană a lansat gama Gerovital Happiness cu extract de zmeură pentru îngrijirea tenului normal.  

Ştim foarte bine că zmeura este bogată în antioxidanţi, vitamine şi minerale, nu? Consumul regulat de zmeură previne îmbătrânirea şi previn bolile care apar la o vârstă înaintată… aşa că, fuguţa în grădină. Artrita mea are nevoie de proprietăţile antiinflamatorii ale zmeurei şi dacă tot mişunaţi pe acolo, luaţi şi câteva caise. În fiecare zi mănânc 3-4 caise şi reduc riscul apariţiei bolilor cardiovasculare, previn apariţia cataractei şi a ridurilor, spuse ea mândră uitându-se în oglindă. Hai, aţi venit? Restul secretelor pline de farmec vi le spun când vă întoarceţi şi cât timp culegeţi zmeura şi caisele aveţi timp să vă gândiţi la ce v-am spus până acum. Dar reţineţi un lucru important, Gerovital Happiness are grijă de farmecul şi frumuseţea voastră exterioară, de cea interioară vă îngrijiţi voi. Este responsabilitatea vostră, iar de câte ori simţiţi că sunteţi în impas, căutaţi soluţii în natură. La fel ca echipa Farmec care de zeci de ani caută să aducă natura aproape de tine, pentru folosul şi beneficiul tenului tău care merită să fie răsfăţat, îngrijit, fericit. 

Nana Agu şi-a trăit fericirea tinereţii în arome de cais şi zmeură proaspăt culease de sub roua dimineţilor. Fericirea ta ce aromă are? 

Acest articol participă la proba nr 3 din cadrul competiţiei SpringSuperBlog.

Brother – Întinereşte-ţi garderoba!

De multe ori amintirile copilăriei sunt cele mai preţioase momente ale vieţii. Îţi formează caracterul, temperamentul şi chiar au un rol important şi decisiv pentru viitor. Ca orice fetiţă, mintea-mi zbura născocind poveşti, adevărate scenarii unde adeseori mă visam o prinţesă, doctoriţă, vânzătoare la aprozarul lu’ nenea Nelu sau printre altele, „croitoreasă de păpuşi”. Cea din urmă mi-se părea o adevărată meserie, viitorul meu părea ţesut în stele şi prevedeam un succes cu surle şi trâmbiţe…exact ca într-un palat cu prinţese. Perioada în care păpuşile treceau prin mâinile mele şi ale surorii mele mai mici, a fost un adevărat război. Unul psihic pentru biata mamă care nu ştia ce să facă şi cum să se mai împartă între nevoile celor patru copii şi treburile casnice. Noi fetele ne doream o mulţime de păpuşi, băieţii îşi doreau pistoale şi codiţe împletite ” ca lu’ ulâta aia mare” (aia eram eu). 
Păpuşi nu am avut multe, în schimb mama ne făcea hăinuţe pentru ele din resturile de material care rămâneau când croia lenjerii de pat şi de fiecare dată când le îmbrăcam cu ceva nou, eram fericite. Îmi amintesc că o priveam atent pe mama când se chinuia la vechea maşina de cusut, cum pedala de zor şi cât de furioasă era pe noi când umblam la ea şi îi schimbam „setările”. Anii au trecut şi din păcate nu am devenit nici prinţesă, nici doctoriţă, ci doar „mămico-bloggeriţă”. 
Chiar dacă mi-am petrecut copilăria „croşetând” hainuţe pentru păpuşi din hârtie sau şosete sau aşteptând ca mama să le facă atunci când „veţi asculta de cuvântul meu”, spiritul creativ a continuat să se dezvolte în ciuda „lipsurilor” din epoca demult apusă. Mai o poezie, un colier handmade sau alte minunăţii în care-mi puneam sufletul, mereu am încercat să-mi pun amprenta pe acel lucru. Să ştie dom’le omul cine l-a făcut! Amintirile copilăriei m-au făcut să-mi dau seama că sunt o persoană ce caută mereu să se dezvolte pe partea creativă şi dornică să înveţe ceva nou. Nici în ziua de azi nu ştiu cum se foloseşte o maşină de cusut, dar nu este timpul pierdut. Vreau să învăţ să-mi croiesc singură propriile hăinuţe. Ba nu… mi-a venit o idee. Cred că există persoane care nu-şi permit să-şi cumpere mereu haine noi pentru a fi în trend, nu? Ce ziceţi dacă am „recicla” hăinuţele care le avem în şifonier? Sunt demodate, au rămas mici şi nu te mai încap dar nu te lasă sufletul să le oferi altcuiva? Nimic mai simplu! Cu o maşină de cusut, câteva hăinuţe şi puţină imaginaţie îţi poţi pune amprenta în stilul vestimentar şi să schimbi garderoba cât ai zice peşte. Materie primă(hăinuţe) avem, ne lipseşte doar maşina de cusut. Ce facem?
Suntem în secolul vitezei, avem internet la dispoziţie şi mergem în căutare de promoţii electrocasnice, bineînţeles într-un magazin de electrocasnice online. Îndată ce ne găsim oferta convenabilă, aşteptăm cuminţi să vină comanda. Până atunci, răscolim garderoba şi ne punem mintea la contribuţie. 
De exemplu această rochiţă am purtat-o de nenumărate ori, din păcate vârsta îşi spune cuvântul şi nu mă mai încape. Pentru că îmi este dragă m-am hotărât să o păstrez în speranţa că într-o zi voi reveni la silueta de sirenă…şi tot aştept să se întâmple acest lucru de vreo trei ani. Ca această rochiţă, mai există alte 10-20 şi pentru că sunt situaţii în care nu îmi pot permite să cumpăr o rochie nouă, o maşină de cusut este salvarea mea. O privesc, o întorc pe toate părţile şi caut soluţii. În mintea mea succed o multitudine de variante posibile şi deja îmi imaginez produsul finit. 
În aşteptarea lui Brother, am pregătit materia primă : din rochiţă am tăiat mânecile, gulerul şi am păstrat partea de jos (fusta) şi mai avem nevoie de un tricou colorat (iniţial era pregătit pentru splălatul geamurilor).  Ce facem cu ele? 
O fustă drăguţă! Din mânecile rochiei  şi bucăţi de tricou am făcut două buzunare laterale şi două flori măricele pentru un design mai tineresc, iar gulerul l-am transormat într-un cordon elegant. Cu puţină imaginaţie şi o maşină de cusut poţi să transformi ceva vechi într-o piesă vestimentară ce va atrage privirile şi cu siguranţă vei fi întrebată „Ce fustă interesantă, draga mea. E nouă?”. Nu există limită când vine vorba de imaginaţie, în schimb ai nevoie de răbdare, inspraţie şi pasiune în ceea ce faci. Maşina de cusut Brother este mai mult decât un ajutor în vestimentaţie, mai mult decât o simplă unealtă ce nu merită să stea plină de praf într-un colţ al camerei. Poţi face atâtea lucruri minunate şi primul pas pe care îl poţi face este să îţi faci curaj şi să dai frâu liber imaginaţiei. 
Este simplu, nu doare şi mulţumirea este deplină. Nu te-am convins încă? Ce te-ar determina să achiziţionezi o maşină de cusut? 

Articol participant la proba numărul 1 din cadrul competiţiei SpringSuperBlog 2015! 

Particip la Spring SuperBlog 2014 …

Bună dimineaţa , dragilor! Un nou început , o nouă primăvară şi noi dorinţe. Şi dacă vorbim de noi începuturi , a venit vremea să îmi anunţ oficial participarea, la cea de-a doua ediţie de primăvare Spring SuperBlog. Creativitatea articolelor va prinde aripi , ne va stârni imaginaţia şi vom fi sub atenta privire a juriului şi a organizatorilor timp de o lună.
Competiţia de blogging creativ Spring SuperBlog 2014 se desfăşoară în perioada 1 martie – 2 aprilie 2014. În acest interval te poţi înscrie oricând în competiţie, probele fiind toate opţionale.Pentru a primi şi dobândi calitatea oficială de superblogger finalist , se impune participarea la toate probele ediţiei curente.Dacă eşti blogger şi îţi place competiţia , te invit să citeşti regulamentul oficial al concursului pe site-ul www.super-blog.eu.
Vă doresc o primăvară plină de iubire şi vă aştept cu drag să-mi comentaţi , criticaţi , articolele pe care le voi scrie în concurs. 
Să înceapă distracţia! 

A fi sau a nu fi ..partener media

Gata ne apropiem de finalul competiţiei SpringSuperBlog 2013. Fiind prima ediţie de primăvară mă aşteptam să nu fie atât de multă concurenţă.Lăsând la o parte faptul că primăvara ma surprins cu o bronşită de toată frumuseţea ,m-am chinuit să termin probele cu o fărâmă de talent chiar dacă la un moment dat am vrut să renunţ .Mica nebunie sau supărare cum vreţi voi să îi spuneţi ma costat scump .Cum? Am uitat să scriu la o probă. Trecuse deja şi termenul aşa că nu am crezut că mai are rost să fac ceva ,mai ales că toate probele au fost opţionale.Asta e ghinionul meu ,norocul altora că sunt clasaţi mai bine în clasament şi va fi învăţătură de minte să nu mai pun la suflet micile „piedici” din competiţie.
Una peste alta la această ultimă probă ,ca finalistă a competiţiei SpringSuperBlog sunt întrebată cum m-aş recomanda ca potenţial partener media.Nu ştiu sincer cum aş putea să mă recomand dat fiind faptul că nu am experienţă atât de mare pentru a ocupa acest statut.Ştiu însă ce aş face (dacă mi-ar fi posibil)pentru ca acestă competiţie să fie mai bine văzută pe orice plan.Ar trebui mai multă concentrare pe bloggeri şi spun asta pentru că ei sunt esenţa acestei competiţii.Şi nu vorbesc aici de X-lescu care a luat 100 de puncte la proba Z ci de toţi concurenţii în general.Promovarea unei competiţii de acest gen nu stă numai în postarea unui articol sau al unui banner.În viziunea mea trebui mai multă implicare în a cunoaşte pesoana din spatele fiecărui blog.Mi-aş fi dorit mai multe emisiuni radio sau chiar TV şi dacă ar fi posibil aş promova munca titanică a fiecăruia care este în spatele acestei competiţii .Un partener media este cu adevărat unul de mare succes atunci când se implică autentic în acel proiect.Nu pot să îmi dau seama cum îşi petrece ziua un partener media pentru că mi-aş fi dorit să văd ceva în această direcţie.Cu riscul de a supăra multă lume(scuzele de rigoare)  înafară de emisiunea săptămânală a celor de la Radio Lynx nu am văzut decât bannerele cu „Susţin SpringSuperBLog” şi articolele de la începutul competiţiei. Sau poate nu am văzut eu bine .Dar dacă asta înseamnă să fii partener media m-aş baga şi eu .Cu toate că poate aş schimba câte ceva..SpringSuperBlog nu este doar o simplă competiţie şi cu siguranţă cu timpul o să existe schimbări spre beneficiul tuturor.
Felicitări organizatorilor ,sponsorilor ,felicitări şi vouă dragi colegi de competiţie fără voi nu ar fi existat SuperBLog!

Articol participant la proba nr 14 în competiţia SpringSuperBlog 2013!

Cadoul perfect pentru mine…

Ce poate fi mai frumos şi emoţionant decât momentul când primeşti un cadou. Îl deschizi cu grijă, să nu şifonezi prea mult ambalajul, pupilele tale se dilată tot mai mult.. bătăile inimii se înteţesc, pulsul o ia razna şi surprizăăă!! Un set de polonice sau de linguri de îţi vine să (îi) îţi dai palme ! Ce mai contează cadoul nu se refuză, mulţumeşti frumos şi mergi mai departe. Ce dacă tu îţi doreai altceva, las că-s bune şi polonicele într-o zi draga mea.
Atunci când vine vorba de un cadou pentru persoana iubită simţi că ai primit cea mai dificilă sarcină posibilă de pe acest pământ. Relaxează-te, nu vine sfârşitul lumii nici nu s-a abătut asupra ta vreun blestem de-al familiei ci doar acel sentiment de nesiguranţă şi aceeaşi întrebare: Oare îi va plăcea cadoul meu?
Indiferent de temperamentul nostru, că suntem fiţoase, romantice sau pur şi simplu fermecătoare din orice punct de vedere, nouă ne place să primim cadouri. Cui nu îi place? Hai să fim serioase dragelor, chiar dacă suntem modeste din fire tot ne sclipesc ochişorii după ceva frumos din când în când, nu?
Şi cel mai perfect cadou după părerea mea este cel ales personal de tine. Ştii foarte bine ce îţi doreşti, nu ai cum să greşeşti, nu se supără nimeni (decât soţul/amantul/prietenul că i-ai golit cardul).
Eu sunt o Fecioară. Nu de-adevăratelea hehe, după 2 naşteri slabe şanse mon”cher. Despre zodia „fecioară” vorbesc dragelor. Cică caracteristicile noastre sunt: greu de mulţumit, pretenţioase, perfecţioniste. Off nu pot zice că sunt minciuni dar greu de mulţumit nu sunt. Mă mulţumeşte doar să văd ambalajul frumos colorat ca în final cadoul propriu zis să nu mai conteze.
Şi pentru că încă suntem în luna femeilor pot să îmi permit cu uşurinţă să îmi fac un cadou exact pe placul meu. Nu am nevoie de onomastică, nu trebuie să serbez nimic special decât faptul că sunt până la această vârstă cu mintea clară şi cu trupul sănătos.
Muncesc mult. Servici, casă, doi flăcăi de educat, căţelul de plimbat zilnic plus alte unşpe mii de hobby-uri pe care le am, îmi ocupă tot timpul 24 de ore din 24. După atâta muncă am şi eu dreptul la un mic răsfăţ şi cum era de aşteptat de la o persoană atât de inteligentă (adică subsemnata) am găsit imediat soluţia salvatoare.
O şedinţă de SPA cu efecte deosebit de relaxante, un adevărat răsfăţ pe măsura delicateţii feminine pe care o pot avea chiar în intimitatea căminului meu.
Şedinţa SPA este un minunat set numit ” Cadou Cosmetice Kneipp” şi conţine un set complet pentru baie şi o casetă formată din şase uleiuri ideale pentru un răsfăţ regesc.
Uleiurile sunt minunate ,avem lavandă şi portocală care îmi va reda echilibrul după o zi extenuantă,flori de migdale care oferă protecţie şi o îngrijire delicată .Găsim şi trandafir sălbatic,mac şi cânepă ,cardamon şi ulei de macadia.Cu siguranţă timpul petrecut în acest mic spa pe care mi-l voi crea singurică cu ajutorul acestui minunat set va fi de neuitat,mă voi încărca cu energie pozitivă iar mintea mea va fi mai liniştită .
Acum sunt pregătită pentru o nouă zi ,o nouă bătălie care va fi câştigată bineînţeles de mine .Sunt puternică ,nimic nu mă va doborî şi nimic din ceea ce va urmă nu va schimba felul meu de a fi .Este cadoul meu perfect ,răsfăţul meu pentru fiecare seară de acum înainte. Pe partea cealaltă dacă stau şi mă gândesc cadoul perfect pentru mine este doar unul singur .Că mă trezesc dimineaţă în viaţă ,că sunt sănătoasă şi pot să îmi cresc copii în continuare până când îi văd la casele lor. În rest sunt numai mofturi..de „fecioară” pretenţioasă.
* Articol participant la proba nr 13 în competiţia SpringSuperBlog 2013 !

La braţetă cu prietena mea Ziga!

O cheamă Ziga şi este prietena mea cea mai bună. Suntem ca două surori şi nu ne despărţim niciodată fie ploaie fie vânt. E tăcută, dolofană, nu cere de mâncare, nu mă ceartă, primeşte tot ce îi dau chiar dacă nu-i place, puţin verzulie din naştere şi mereu este cu un aer imperial pe unde merge.
Mergem la shopping (aka cumpărat vreo 2 kg de morcovi sau după caz 1l de borş), ne plimbăm în parc, mergem în vizită pe la rude şi chiar în vacanţe.
Ne-am cunoscut la Reeija, o singură privire între noi a fost de-ajuns să fie dragoste la prima vedere. S-a născut între noi o legătură puternică şi nimeni nu o va putea rupe. Împreună am învăţat poate cea mai importantă regulă care face o prietenie să dureze: orice s-ar întâmpla, orice hotărâre ar lua una dintre noi, cealaltă o va susţine indiferent dacă este de acord sau nu.
Amândouă suntem cochete, frumuşele, invidiate peste măsură şi una peste alta pe unde mergem Ziga se dovedeşte a fi o bună ascultătoare şi o purtătoare de secrete perfectă. Curioase? Ei ce e cu voi? Nu, nu am divorţat.. nici nu a dat strechea în mine.. nu, nu mi-am luat amantă! Hai dragele mele văd că deja voi aţi luat-o prin vişini. Ziga nu este o femeie, nici maşină, nici vreo divă de Hollywood. E poşeta mea cea de toate zilele! Am atâtea amintiri care mai de care haioase şi pline de andrenalină maximă.

Îmi aduc aminte că odată eram în autobuz şi încercam să mă strecor prin jungla amazoniană de oameni să ajung într-un colţişor mai liniştit. Şi dăi şi luptă.. şi dăi.. pfuuaii care vrea să-mi fure geanta?? Mă întorc să pocnesc „infractorul” dar în secunda doi am observat că năstruşnica mea geantă de agăţase de bastonul unei doamne trecute de vârsta a treia. Mi-am cerut repede scuze bineînţeles şi mă gândeam cum poate o gentuţă atât de mică să facă o problemă aşa de mare.
Bine, bine nu e micuţă. În viziunea mea orice poşetă aş avea tot mică este oricât de încăpătoare ar fi.
Păstrez în ea „unşpe” mii de pixuri (şi niciodată nu am unul când îl caut), un carnet în care îmi scriu chesti foarte importante.. sau mă rog ar trebui să fie importante cum ar fi ziua de naştere a cumnatei care am scris-o de două ori ca să nu uit, îngroşat frumos cu chenar dublu ca să văd şi pauză. Am uitat de aniversare. Pe lângă alte nimicuri cum ar fi rimel, ruj, pilă de unghii, bricheta, telefon, am neapărat o carte şi ceva dulce. Câteva bomboane sau dropsuri mentolate.. doamnee ce atac de cord era să fac când am fost la un interviu pentru un job part-time. În momentul când am scos cv-ul o frumuseţe de drops mentolat era lipit pe spatele coperţii. Am înlemnit, ruşinată mi-am cerut scuze şi am spus că este noul meu sistem antiefracţie.Au râs bineînţeles şi mi-au dat jobul.
Ziga mai este purtătoare de facturi. Chiar dacă sunt plătitele le port mereu cu mine. Dacă vă intrebaţi de ce nici eu nu ştiu. Mai sunt tot felul de bileţele, cărţi de vizită, parfum, şerveţele.. Ce credeţi că am făcut acum câteva luni de zile? M-am dus grăbită să plătesc factura de telefon şi când duduia mi-a cerut factura grabită am scos un şerveţel pe care iubitul meu (actualul şoţ) mi-a scris acum 100 de ani „Vrei să te căsătoreşti cu mine?”. Nu înţelegeam de ce doamna sa uita cruciş la mine şi cu un ton răstit a răcnit la mine de parcă omorâsem pe cineva:” Aveţi chef de glume, domnişoară?”
Imaginaţi-vă că lunar merg să plătesc factura, la acelaşi chişeu.. aceiaşi doamnă..aceleaşi priviri cu săgeţi otrăvite.. nu o scoate nimeni la pensie dom”le??
Ehh dragele mele amintiri sunt multe, iar Ziga draga de ea a fost martoră la toate. Cum v-am spus la început este alături de mine zi de zi, ceas de ceas. O iubesc pentru ceea ce este, pentru că mă completează şi pentru că nu încearcă să mă schimbe cum ar face o „prietenă” reală.
Nu aş schimba-o pe Ziga pentru nimic în lume. Unde mai găsesc o parteneră perfectă pentru „evenimentele” vieţii de acum încolo? Vom merge mai departe împreună, vom face planuri şi mai ales eu voi continua să fac „nazbâtii” ca cele enumerate mai sus.
Sper că nu v-am plictisit prea mult dragele mele, iar împreună cu Reeija vă invit să ne povestiţi o amintire cu geanta/poşeta voastră favorită. Sunt curioasă de poveştile voastre.

*Articol participant la proba nr 12 în competiţia SpringSuperBlog!