Cartea în habitatul ei natural….

Pentru mine cititul unei cărţi este o experientă unică şi în acelaşi timp o pot considera o experienţă intimă.
Atunci când citesc prefer să am mintea odihnită şi multă linişte în jurul meu, niciodată nu mă apuc să răsfoiesc o carte când sunt obosită deoarece nu aş putea acumula informaţiile cărţii la adevărata lor valoare şi poate în final nu voi înţelege ce a vrut scriitorul să spună.
Îmi dau frâu imaginaţiei cu fiecare capitol parcurs, mă transpun în povestea scriitorului iar plăcerea lecturii este în final cea care decide adevărata valoare a cărţii.
Îmi place să mă retrag in colţul meu, pe scaunul bunicii la vreme de seară la asfinţit, cu o cană de ceai fierbinte alături de câţiva biscuiţi de casă.
Sau pe o bancă din parc, alături de foşnetul frunzelor ruginii, fără telefonul mobil să-mi distragă atenţia iar din când în când să mă opresc din lectură pentru a urmări persoaneledin jurul meu căutând în fiecare trecător o asemănare cu personajele din cartea mea.
E important să lasăm grijile şi stresul cotidian deoparte, să nu ne uităm la ceas din 5 în 5 minute şi să încercăm cu fiecare filă citită să o transformăm într-o experientă unică iar plăcerea lecturii să rămână întipărită veşnic într-un colţ al sufletului nostru.

Pentru mine nu contează genul cărţii sau locaţia, o carte oricare ar fi ea te va duce uşor pe meleagurile povestirii şi fără să vrei îţi imaginezi personajele sau locaţiile chiar dacă nu te afli acolo.
Şi mă întreb uneori dacă lectura unei cărţi este pentru unii o obligaţie, un capriciu sau e pur şi simplu este dorinţa de acumularea unor noi informaţii…
Acest articol a fost scris pentru proba nr 22 la SuperBlog2012!

Ce vom face dacă nu va mai exista Pc-ul?..

O întrebare grea…nici nu vreau să îmi imaginez cum ar fi dar trebuie. Ce ar fi dacă dintr-o dată ar dispărea toate calculatoarele de pe această planetă şi odată cu ele magnificul „internet”?
V-aţi pus vreodată această întrebare? Eu cel puţin aş cădea în prima etapă într-o depresie.. păi cum de ce? Voi fi şocată, îmi voi vărsa nervii pe cine apuc apoi poate voi accepta situaţia.
Gata cu socializarea, gata cu joculeţele pentru copilaşi, gata cu tehnologia la gunoi cu ea.
Adio bârfa pe facebook, adio blog, adio SuperBlog, adio stres că nu ştii ce note ai luat hehe sau de ce ai luat atât.
Îmi voi lua gândul de la super reducerile din magazinul online preferat, de filmele sau serialele unde-mi desfătam ochişorii, gata şi cu supremaţia şi fala pe care o aveam în DarkOrbit game.
Voi afla ultimile noutăţi in materie de modă din ziare… asta dacă mai ştiu cum se răsfoieşte unul.
Soţul meu fan fidel Delta Force, va fi nevoit să-şi etaleze talentul de „soldat neînfricat” în joculeţe Nintendo.
Cred că la un moment dat mă voi împăca cu ideea şi voi începe timid dar sigur să scriu vederi sau să trimit scrisori celor cunoscuţi de sărbători şi ocazional la câte o aniversare.
Vom deveni oameni simpli, poate vom deveni mai buni şi nu vom mai cunoaşte toate ororile lumii.
Va creşte vânzarea ziarelor, revistelor, a cărţilor ceea ce nu ar fi un lucru rău pentru că în ultimul timp oamenii în general au cam uitat cum să răsfoiască filă cu filă o carte din biblioteca prăfuită.
După delectarea cu o lectură, rămâne destul timp de omorât. Remediu anti-plictiseală pentru dragele noastre gospodine (care înainte îşi etalau reţetele încercate în bucătărie în toate reţelele de socializare) apucaţi-vă de croşetat, ţesut covoare manuale sau împletiţi totoşi pentru iarnă sau după caz un ilic două la nepoţi.
Pentru că timpul alocat Counter strike-ului în perioada de glorie a dispărut vom începe să contribuim la creşterea natalităţii şi dacă nu ai avut până acum timp să îţi stabileşti priorităţile în viaţă, acum eşti liber să iei o foaie de dictando şi să începi frumos să-ţi faci o listă.
Probabil voi creşte struţi sau bibilici, voi face o căruţă de bani şi voi încerca să reinventez o copie fidelă a calculatorului sau măcar să proiectez un nou procesor de ultimă generaţie, asta dacă mă va ţine memoria şi balamalele.
Şi pentru că HDD 500GB-ul meu va fi istorie, pozele mele vor lua locul frumos în albumele de altă dată, aducându-mi aminte de vechea mea pasiune când pozam fluturii în parc sau raţele din curtea bunicii.
Ei dragii mei va fi greu de neconceput pentru unii, dar orice început are şi un sfârşit.
Eu sunt sigură că în lumea asta există totuşi oameni care încă nu se bucură de tehnologia avansată de care profităm din plin noi ceilalţi.
Aşa cum părinţii noştri ne-au crescut fără pampers, haine de lux sau gadget-uri sofisticate (şi am crescut destul de bine) cred că dacă vreodată s-ar întâmpla ca toată tehnologia să dispară, am înghiţi în sec şi am merge mai departe încercând să înlocuim ce am pierdut cu altceva.
Să ne bucurăm de viaţă, de tot ce ni-se oferă, de zâmbetul copiilor noştri şi să nu uităm niciodată de unde am pornit…

 Aceast articol a fost scris pentru proba nr 23 la SuperBlog 2012!

Aparatele mele electronice de ieri şi de azi…

Vă mai aduceţi aminte de vechile aparate electronice? Doamne, parcă era altă epocă cu toate că nu au trecut decât câţiva ani de zile.

Primul „gadget ” de care îmi aduc aminte a fost un pick-up cu radio Pacific ,o „bunăciune” la vremea respectivă dacă nu aveai pick-up nu existai : ))Ţin minte că mama cumpăra tone de discuri ,era pur şi simplu înnebunită ,toată ziua urla drăcovenia aia numai Nelu Bălăşoiu iar seara când venea tata de la servici asculta  în fiecare seară o poveste numită „Trandafirul Albastru” .
Aveam şi un „tembelizor”  Sirius care mergea pe bază de pumni  sau palme după caz,iar dacă mai umblam şi noi pe la butoane şi alte chestii care ni-se păreau interesante mergea săracul din an în paşte.
Eram de-a dreptul turbaţi dacă pierdeam alea 5 minute de film animat , iar seara ne uitam cu pasiune la „telejurnal” sau ne mai placea „enciclopedia”.
Acum ne minunăm la un televizor LCD Sony ,iar copii spre bucuria lor au canale speciale pentru ei bucurându-se de filmele animate preferate .
Mai târziu ne-am emancipat şi noi (dehh au venit vremuri mai bune şi tehnologia se schimba rapid) ne-am luat un dublu casetofon Philips , eram în al nouălea cer  de fericire când eu şi sora mea ne maimuţăream prin casă cântând ca nebunele şi ne înregistram pe casetă. Şi să te ţii când se strica caseta ,era bandă peste tot  şi chinuială să o lipeşti cu ojă sau scotch de lipit.
În sfârşit în final a ajuns săracul aruncat în şuturi pe geam la o petrecere ..că s-a gândit el „prea se distrează ăştia..” şi mort a fost.
A venit rândul combinei Sony hehe aia cu 5 cd-uri ,febleţea lu”bărbatu meu şi sufletul petrecerilor .
Prin 2000  m-am lipit de un calculator..un 386 care se mişca mai rău ca melcul ,serveai cina de seară şi mai făceai un duş până se deschidea.
Dehh dar erau în vogă atunci ,acum ne dăm mari şi tari că avem laptopuri HP de ultimă generaţie ..am uitat de unde am plecat.
Ahh şi să nu uit de telefonul mobil :))) Primul meu celular ,ultimul răcnet în materie de gadget-uri la vremea respectivă a fost un Philips Fizz.  O căramidă imensă ,iar dacă îţi puneai telefonul în buzunarul pantalonului şi nu aveai curea riscai să rămâi în funduleţul gol.
Ce era bun la el ,aveai semnal şi în mijlocul pământului dacă mergeai .
Stau şi mă gândesc dacă domnul Donald M. Mitchell atunci când a cerut prin 1942 un brevet pentru telefonul său mobil ,şi-ar fi putut imagina unde va ajunge .
Mă bucur acum de un telefon mobil Nokia ,usor de manevrat şi îmi este de ajuns că pot face poze ,să ascult muzică sau să stau la taifas pe internet  la vreme de plictiseală .
Aşadar dragii mei cam astea au fost în mică parte câteva din ” fiţele” din epoca trecută şi sunt tare curioasă cam ce aţi folosit până când tehnologia din zilele noastre şi-a spus cuvântul.

 Acest articol a fost scris pentru proba nr 21 la SuperBlog 2012!

Alege un stil de viaţă sănătos…

“Mens sana in corpore sano” este un proverb latin pe care l-am auzit prima dată în clasele primare când o doamnă venise în clasa noastră să aleagă viitoare gimnaste.
Am fost aleasă şi eu, urmând să fac parte dintr-o echipă de junioare pentru următorii 6 ani.
După un timp, m-am orientat către un alt sport practicând pentru un an şi ceva judo.
Stilul meu de viaţă de atunci era destul de ameţitor, îmi aduc aminte că puteam mânca orice fără să pun nici un kilogram pe mine.
Şi am continuat să îmi menţin greutatea de 49 kg cam până la vârsta de 30 de ani chiar şi după ce am născut doi flăcăi.
Odată trecut pragul „critic” spre 31 au început transformările. Un kg pe aici, unul pe dincolo începusem să i-au proporţii.. cam vreo 26 kg.. cu toate că alimentaţia nu o schimbasem deloc, mişcare făceam la servici.
Grijile din viaţa de zi cu zi şi stresul cotidian ajunsese să îşi pună amprenta serios.
Să nu credeţi că am început să mă înfometez, chiar deloc. În schimb am început să merg mai mult pe jos, căutam diverse filmuleţe cu fitness sau tae-bo unde încercam din răsputeri să fac exact ce mi-se arăta. Eram foarte haioasă, soţul meu râdea continuu de mine spunând că arăt bine şi nu întelegea de ce mă chinui atât.
La sală nu aveam timp să ajung şi sincer singură parcă nu aveam chef.
Acum vreo 3 ani am hotărât să-mi cumpăr o bicicletă mecanică. Şi pentru că hypermarketul Real este la 5 minute de mers pe jos am hotărât să fac o vizită scurtă în speranţa că voi găsi ce îmi doresc.
Am găsit bicicleta la raionul de sport soţul şi-a făcut cruce „Numai de aia nu mă mai impiedicam prin casă”, am strâmbat din nas şi mi-am văzut de treabă.
Ca să fii sănătos şi la minte şi la trup nu trebuie să alergi ca un nebun zeci de kilometri sau să renunţi la mâncarea favorită.
Eu mănânc orice dar cu limită, iar de două ori pe săptămână incerc să îmi fac un program de mers pe bicicleta mecanică măcar 20-30 minute.

Ca să îmi eliberez mintea de probleme şi să-mi încarc bateriile cu energie pozitivă fac o plimbare seara pe jos prin parc sau la malul mării de o oră.. şi face minuni.
Să nu credeţi că am ajuns la 49 de kilograme… nuuuu (nu că nu aş vrea).. astăzi la 35 de ani mă mândresc cu cele 54 de kg:)))
Aş vrea să mă mentin aşa până la vreo 70 de anişori aşa, după aia nu mai contează… cel puţin aşa spun în momentul de fată.
Aşa că dragelor nu vă infometaţi doar de dragul de a arăta 90-60-90. Poate asta nici nu se va întâmpla şi există riscul să vă înbolnăviţi.
Faceţi-vă un program de 3 mese pe zi, încercaţi să adăugaţi în alimentaţia voastre fructe şi legume.
Nu puteţi merge la sală? Faceţi mişcare acasă, dansaţi prin casă (chiar cu riscul de a arăta ridicol hehe) sau cumpăraţi-vă o bicicletă mecanică ori o bicicletă fitness.
Nu uitaţi să cereţi sfatul unui specialist înainte să lucraţi cu un aparat fitness pentru a nu vă accidenta.
Dacă eşti ambiţioasă şi îţi stabileşti un program de exerciţii fizice de minim 2-3 ori pe săptămână vei vedea rezultate destul de bune după o lună şi jumătate.
Alege un stil de viaţă sănătos şi vei vedea că vei observa diferenţele iar cei din jurul tău vor fi plăcut surprinşi.

   Acest articol a fost scris pentru proba nr 20 la SuperBlog2012!

Necesitatea unei multifuncţionale…

Cu toţii am asistat la evoluţia tehnologiei din ultimii ani, ne-au imbogăţit viaţa făcând lucrurile care păreau mai complexe să pară o joacă de copii.
Vă mai aduceţi aminte când primeaţi telegrame? Cel puţin aţi auzit sau văzut când parinţii voştri primeau o telegramă sau o scrisorică.
Eu nu îmi aduc aminte când am primit ultima scrisoare.. cred că era pe vremea când bunicii mei erau în viaţă iar sărmanii nu pricepeau ce e cu tehnologia avansată.
Anii au trecut, acum scrisorile sunt înlocuite de faimoasele email-uri, telegrama o pot asocia cu faxul şi tot aşa.
Cu toate că tendinţa generală este să fim protectori cu mediul înconjurător, folosirea unei imprimate ne-a adus şi beneficii mai ales că în marile companii sunt utilizate foarte des.
Dacă nu ştiaţi prima imprimantă laser a fost comeciarlizată la o scară foarte mare de către firma Xerox prin anii 1970-1971, cand un cercetător pe numele lui Gary Starkweather a modificat un copiator cu scopul precis de a utiliza razele laser pentru a genera imagini.
Câţi dintre noi nu am utilizat măcar o dată o imprimantă? Cu toate că consumul de hârtie creşte (şi aici avem un minus la protejarea mediului) multifuncţionalele din zilele noastre ne uşureaza munca.
Le găsim peste tot în birouri, cabinete medicale etc. Etc. Iar dacă doreşti să îţi achiziţionezi pentru uz personal le poţi găsi în magazinele terestre sau cele online.
Eu de exemplu folosesc o multifuncţională Canon, am cumpărat-o de dragul copilului fiind necesară în ultima perioadă pentru referate sau diverse proiecte şcolare. Mai târziu am descoperit (nu-s expertă in tehnologie hehe) că pot scoate foarte uşor diferite poze, de exemplu la botezul celui mic am pierdut câteva din poze dar am reuşit să captez nişte imagini din filmuleţele făcute cu telefonul. Le-am scos frumos la imprimanta color iar acum după ani de zile mă pot bucura de momentele unice şi fericite de atunci.
În magazinele online le poţi găsi cu uşurinţă după preferinţe şi dacă eşti norocos poţi să nimereşti o multifuncţională la promoţie.
Magazinul online Azerty îţi poate oferi multifuncţionale ieftine, de calitate şi poţi obţine consultanţă gratuită de la un profesionist pentru ca alegerea ta să fie cea mai bună.
Ai de ales din multe oferte la multifuncţionale Canon sau cele Samsung, cele două fiind foarte des una din alegerile clienţilor fie ei pretenţioşi sau nu.
Că o foloseşti pentru munca ta de birou, sau poate pozele tale vechi de pe vremea când te jucai cu lopăţica în nisip au nevoie de culoare sau de un nou format, folosirea imprimantelor a devenit necesară.
Pot lua drept exemplu şi locul meu de muncă, unde folosim imprimanta foarte mult. Centrul de Sănătate Mintală unde lucrez nu are o bază de date computerizată (cu toate că ar trebui) şi pentru că pacienţii noştri sunt mai speciali majoritatea reţetelor, referatelor medicale şi fişelor de consultaţii le facem cu ajutorul multifuncţionalei.
Că vrem să fim protectorii mediului sau nu rămâne un subiect de discuţie pentru mulţi şi aici mă refer la tonele de hârtie consumată în urma utilizării imprimantelor.
Cine ştie unde ne va duce tehnologia in zilele noastre, cert este că ne bucurăm de facilităţile oferite care ne-au schimbat stilul de viaţă şi nu în ultimul rând ne uşurează munca de zi cu zi.

 Acest articol a fost scris pentru proba nr 19 la SuperBlog 2012!

Inovaţia continuă…cu pasiune

         Pentru unii dintre noi invenţiile lumii nu au însemnat prea mult, alţii chiar nu văd legătura cu viaţa lor de zi cu zi.
Cu toate astea ele ne-au modificat complet stilul de viaţă iar fiecare din ele au creat confortul în care omenirea trăieşte şi acum.
Sunt multe de spus pe această temă, mai ales ca deseori fiecare invenţie nouă are nevoie de „upgrade” şi în cele mai multe cazuri numele invenţiei este atribuită in mod incorect celui din urmă.
Pe mine personal m-au impresionat toate invenţiile lumii, începând de la „plug”, ori faimoasa „roata”, apoi „telescopul” în cele din urmă la computer, internet etc etc.
O istorie interesantă după opinia mea este invenţia motorului cu abur. Multe minţi luminate au contribuit la această idee începând cu inginerul grec Heron din Alexandria. În 1698 un inginer englez pe nume Thomas Savery a conceput un motor cu abur proiectat să pompeze apa din mine apoi şi nu in cele din urmă Nicolas Cugnot a fost primul care a folosit motorul pe un autovehicul.
Fiecare dintre cei care au contribuit la îmbunătăţirea motorului şi-au dorit ceva mai bun, mai performant, ceva ce va rămâne in istorie.
Şi acum în zilele noastre fiecare invenţie este foarte des upgradată din dorinţa de a ne uşura traiul de zi cu zi.
Un bun exemplu este evoluţia celor de la Toyota, în decursul anilor şi-au dezvoltat tehnologia reuşind performanţe foarte bune dedicându-se ţelului lor „un autoturism veritabil cu zero emisii”.
Modelele hibride Yaris, Auris şi Prius se bucură de un real succes pe piaţa datorită gradului ridicat de confort, spaţiu foarte generos, hartă de navigare, cameră video pentru marşarier, motoare cu un consum foarte redus de combustibil şi ceea ce este foarte important brandul Toyota este decisă sa reducă impactul asupra mediului înconjurător cu fiecare producţie făcută de la stadiul de proiect până la reciclarea autoturismului.
Fără să reducă nivelele de performanţă cele trei modele hibride îşi respectă ţelul „zero emisii” şi sunt sigură că şi peste ani vom vedea diferenţele dintre performanţele de acum şi cele ce vor veni.
Sunt tare curioasă să văd în anii ce vor urma, ce vor mai inventa geniile din spatele proiectelor celor de la Toyota Romania.
Un lucru este sigur, există o mână de oameni care zi de zi lucrează pentru confortul şi siguranţa ta.

  Acest articol a fost scris pentru proba nr 18 la SuperBlog2012!

Alege bijuteriile potrivite de pe LuxuryGifts.ro

Nu ştiu cum sunteţi  voi, dar eu de obicei obişnuiesc să-mi arunc privirea la felul cum unele doamne sau domnişoare îşi etalează bijuteriile.
Unele ştiu cum să iasă în evidenţă cu stil şi eleganţă, altele degeaba se chinuie săracele că la sfârşit tot ca un pom de Crăciun arată.
Pentru a arăta bine cu bijuteriile noastre ar trebui să ţinem seama de multe aspecte.
În primul rând de aspectul nostru şi aici mă refer la forma feţei dar trebuie să ţinem seama şi de vârsta noastră şi stilul vestimentar pe care îl abordăm în acel moment.
Faţa ovală este considerată faţa perfectă, poţi purta orice fel de bijuterie, în orice formă dar e bine să te fereşti pe cât posibil de cerceii foarte lungi pentru că îţi vor alungi prea mult forma feţei.
Faţa rotundă este un pic mai pretenţioasă, de preferat ar fi să nu purtaţi niciodată cercei mici ţip perluţă, încercaţi să purtaţi coliere cât mai lungi şi cerceii la fel pentru a crea impresia de lungime.

Pentru faţa pătrată cei mai potriviţi sunt cerceii în formă de picătură sau cei curbaţi.
Bineînţeles că trebuie să ne orientăm şi cum ne îmbrăcăm, cu stil vestimentar eşti obişnuit sau pentru ce ocazie trebuie să ne accesorizăm.
Dacă doreşti să fii mereu in trend dar în acelaşi timp elegantă şi să furi privirile tuturor ,poţi găsi o varietate de bijuterii pe toate gusturile chiar şi pentru cele mai sofisticate dintre noi în magazinul online LuxuryGifts.ro.
La ocazii speciale gen nunţi, botez etc etc. pentru o eleganţă desăvârşită alege cerceii tip perlă şi un colier la baza gâtului.

Eu de exemplu sunt adepta stilului romantic şi majoritatea bijuteriilor mele sunt în formă de fluturaşi ,animăluţe sau floricele.
Pentru o ocazie specială (nunta fratelui meu) mi-am ales cum era de aşteptat un superb colier cu cristale Swarovski in formă de fluture. Aceste minunăţii le voi purta împreuna cu o rochie crem  şi asta pentru a scoate în evidenţă frumuseţea bijuteriilor.

Aşadar dragele mele ,fiţi atente cum vă etalaţi bijuteriile. Dacă vrei să fii strălucitoare ,nu îţi pune o tonă de zorzoane doar că vrei să arăţi lumii că ai cu ce.Încearcă să combini stilul tău vestimentar oricare ar fi el : romantic,clasic sau boho-chic cu bijuterii specifice nevoilor tale.
Cu siguranţă vei face furori ,oriunde ai merge dacă respecţi cât de cât regulile.
Eu sunt tare curioasă.. voi cum vă alegeţi bijuteriile?

  Acest articol a fost scris pentru proba nr 17 la SuperBlog2012!

Cum să cucereşti cu o carte Nemira..

El nu prea citeşte.. nu mai are răbdare şi nici timp. Cred că ultimile cărţi care le mai răsfoieşte sunt cele de electronică, uitându-se după schiţe, diode sau alte chestii total ciudate pentru mine.
Ştie că-l iubesc dar vreau să-l surprind şi am vrut să îi fac o surpriză.
M-am chinuit nopţi întregi, am făcut planuri în minte şi apoi am hotărât să-i cumpăr o carte. Nu, nu de electronică că deja are destule de mă împiedic de ele prin casă. „Te voi iubi mereu ” de Cecily Von Ziegesar mi-a părut alegerea perfectă, nu că povestirea scriitoarei ar avea ceva în comun cu noi dar am crezut că este cea mai potrivită la acel moment. Mesajul meu va fi înţeles din prima şi ca să adaug un pic de zâmbet pe faţa lui, am hotărât să ştampilez personal cu buzele mele fiecare filă din carte cu câte un sărut exact pe numărul paginii că să nu se vadă cifrele.

De ce? Simplu dragii mei:

Te voi iubi mereu şi dincolo de moarte
Ca să-ţi dai seama cât.. citeşte această carte
Şi numără săruturile ce-n file le găseşti,
De-atâţia ani de dragoste o să te lipeşti
.”

A zâmbit când a văzut surpriza şi s-a închis în dormitor:
 „_Am puţină treabă…”
A revenit câteva ore mai târziu în noapte, vedeam în ochii lui că a fost impresionat şi plăcut surprins de ghiduşia mea.
„_ 504 ani de dragoste, iubita? Hmmm cam puţin..spuse el bonsumflat.
  _ Hehe, morocănosule! 506 dragule ai uitat două săruturi de pe copertă. O grămadă de ani cu dragoste te aşteaptă aici.. şi dincolo de moarte. Nu scapi tu aşa uşor de mine..”