De ce? Că aşa vreau, bre! Că pot! Dacă în copilărie aşteptam cu nerăbdare vacanţa de vară pentru a merge la plajă, ştrand, cai verzi pe pereţi şi alte nimicuri, după o anumită şi respectuoasă vârstă nu mai este aşa de amuzant. Serios, chiar nu eşti sexy când transpiri ca o cămilă în deşertul Sahara (nu că ai fi sexy în alte contexte, dar ce contează) şi hainele se lipesc de tine de parcă ai fi dat cu lipici. Urăsc vara pentru că niciodată nu îmi găsesc un nenorocit de costum de baie care să-mi placă 100% şi bineînţeles, să-mi ascundă toate imperfecţiunile. Mă enervează faptul că întotdeauna mă bronzez ca o tractoristă fix atunci când sunt obligată de forţele universului să ajung la un eveniment.
Make-up? In your dreams, doll! Se scurge mai rău ca untul pe o bucată de mămăligă proaspăt scoasă din ceaun. Să nu uităm de epilare…băi, te chinui să elimini toate „vrejurile” şi când ajungi pe plajă tot mai găseşti câte un nenorocit care se zbenguie într-o fericire obraznică. Urăsc vara pentru că mulţi uită să-şi spele dosul obosit şi sunt obligată să-mi distrug inocenţa olfactivă cu diferite arome. Te urăsc, dragă vară… pentru că mă obligi să mă despoi şi să umblu ca o descreierată prin oraş, îmbrăcată-n cât mai sumar atrăgând privirile dobitocilor dereglaţi hormonal.
Dragă vară, îmi cer iertare (NOT)… dar te urăsc pentru că-mi transformi bucătăria într-un cuptor atunci când gătesc şi singurii care au de suferit în această ecuaţie este familia mea: una bucată soţ şi doi copii care ameninţă cu plecatul de acasă (respectiv divorț) dacă le mai servesc dimineaţă, prânz şi seară… salată! Te urăsc pentru că ma obligi să bag în funcţiune aparatul de aer condiţionat, iar sinuzita, cervicala şi reumatismele din oscioare se răzbună atunci când lumea îmi este mai dragă. Te urăsc pentru că atunci când intru eu în concediu, te apucă strechea şi faci pe nebuna aducând norii… vreo săptămână! Jur că aşa s-a întâmplat în ultimii ani! Aş mai avea milioane de motive să le înşir, ştiai? Mă duc să mai beau nişte apă să mă răcoresc…
