Nebunie… dor de copilărie – „Smurfs: The Lost Village”

Că-s nebună, știți prea bine
Nu mi-e greu să recunosc.
Chiar de nu mai iau pastile,
Știu exact ce vă vorbesc.
Strumpfii: Satul Pierdut
Nu știu de unde a început,
Între vis și realitate,
A început calvarul, frate.
Fac convulsii, mă-nroșesc
Și pe jos mă tăvălesc,
Îmi smulg părul, mușc, lovesc
Doctori, asistente… ce găsesc.
Dar vă jur… nu-s violentă,
Doar un pic inconștientă.
Fredonez o melodie
Și miros o păpădie.
După… sar pe un bufet
Și mă cred că sunt Smurfette.
Fac o mică piruetă,
Și încă una… se repetă.
Apoi doar o săritură
Și pornesc spre aventură.

Copilăria – o imensă nevoie de mirare. – Victor Hugo 

Glumesc, dragilor! Sau nu… un pic de nebunie tot găsesc în sânge. Din copilărie mi se trage. Nu exista zi de la Dumnezeu să nu fac vreo boacănă și pentru că am fost patru la părinți… închipuiți-vă ce aventură ieșea de acolo. Asemeni unor personaje dintr-un film de animație, toți patru parcă eram  Strumpfița, Istețul, Bleguțul și Voinicul. Toți patru nebuni de legat, plini de energie și puși pe șotii în fiecare zi.

Căutam aventură în orice colț și singurul moment în care eram cu adevărat cuminți era atunci când urmăream un film pentru copii sau când așteptam musafiri ce aduceau cadouri… sau mă rog, așa ne păcăleau ai noștri. Îmi aduc aminte că într-un an de Crăciun am primit cadou fiecare câte o trompetă din metal. Jale! Ce-am făcut noi cu ele? După ce i-am adus pe vecini în pragul apoplexiei cu sunetele înfiorătoare, ne-a venit ideea să redecorăm mobilierul din cameră. Absolut toată mobila a fost ciocănită cu trompetele metalice, iar rezultatul a fost o adevărată catastrofă.

Tot lacul de pe mobilier era sărit de parcă s-ar fi tras cu mitraliera… nu vreți să știți ce fețe apocaliptice au făcut părinții noștri când au venit acasă. Nici ce pedeapsă am primit! Copilăria noastră a fost deosebită. Frumoasă, plină de emoții, bucurii și chiar lacrimi. Ne ajutam unul pe celălalt și ne îndemnam să fim mai buni unul cu celălalt. Curajul nu ne lipsea, iar dorința de explorare a lumii și ideea de a salva „omenirea” (un pisoi, o broască râioasă de la înec ș.a.m.d.) era înfiorător de nebunească.

Copilăria este un tărâm magic. Niciodată să nu lași să moară copilul din tine. De ce ai face asta? Este dreptul tău să evadezi ori de câte ori simți nevoia și este cea mai frumoasă experiență pe care ți-o poate oferi viața. Armonia, bucuria, inocența, umorul și micile aventuri pline de boacăne fac din copilăria tuturor o experiență memorabilă.

Copilăria este ca un film pentru întreaga familie. Ca atunci când stai melancolic și povestești tuturor, cu ochii sclipind de emoție… aventurile copilăriei. Este ca și cum ai privi un film la cinema. Dacă te gândești un pic, copilăria ta este un film de aventură. Îți este dor de ea? Atunci te invit să ne aducem aminte de melancolia anilor inocenți cu „Smurfs: The Lost Village”. Data de lansare a filmului la cinema, în România: 31 martie 2017. Ești pregătit să îți primești copilul din tine înapoi? Te provoc să o faci!

Acest articol a fost scris pentru proba nr 10 din cadrul competiției Spring SuperBlog! 

Ziua bună se cunoaşte cu cafeaua de dimineaţă şi… sexul de seară!

Acest articol a fost creat special pentru proba numărul 4 , în cadrul concursului SuperBlog 2013.
Sponsorul probei : Programs4Media & RoImage
Orice asemănare cu fapte reale sau personaje ,este pur întâmplătoare. 🙂 

Sunt dependentă de viaţă, fericire, telefon, internet, cafea, ţigări. Dacă mă uit mai atentă, lista este mult prea lungă şi nu cred că sunteţi aşa de curioşi să aflaţi şi restul. Că eşti dependent de un anumit lucru, nu este neapărat ceva rău. Acum depinde despre ce adicţie este vorba şi cum este privită de cei din jurul nostru. “Pe persoană fizică” pot declara cu mâna pe inimă (cam are palpitaţii) că în topul listei mele de adicţii se află cafeaua şi ţigările.
Nu că ar fi ceva lăudabil (mai ales fumatul) dar pentru moment sunt singurele lucruri de care nu mă pot dezlipi nici dacă mă pici cu ceară. Şi asta încă de la primele ore ale dimineţii, când cafeaua este primordială. Dacă nu e cafea, mă transform într-o fiară şi nu îmi intri la suflet nici dacă mori în faţa mea. E ca un drog, iar dimineţile sunt atât de plictisitoare fără o cană imensă de cafea fierbinte!
Internetul? Nu pot rezista tentaţiei! Vreau să aflu câte boabe de struguri a mâncat vreo divă de la Bucureşti, sau să-mi mai cultiv mintea (şi aşa obosită). Un singur click le rezolvă pe toate.
Telefonul nu lipseşte nici el din preţioasa listă. Dacă cumva nu are semnal sau bateria a murit în circumstanţe destul de suspicioase (în acel moment) e jale. Dacă nu butonez tastatura calculatorului, mă mulţumesc şi cu cea a telefonului. De cinci ori pe zi (minim) trebuie să-mi sun soacra, copilul, diriginta copilului, minim 5-6 prietene să văd care e ultima bârfă sau să plănuim vreo escapadă în oraş.
Era să uit! Neapărat îmi sun soţul. De control aşa. Că doar trebuie ţinut sub control maxim (aşa cred eu), să vezi pe unde umblă, cu cine sau să îi aduc aminte că azi e ziua lui de făcut piaţa. Şi trebuie să se conformeze , astfel riscă mâncare rece pentru următoarea săptămână. Dar mă şantajează mereu!
Cică a fost băiat ascultător şi vrea să fie plătit… în natură! Păi măi băiete după atâta cafea, ţigări, click-click pe internet, servici şi alte treburi casnice care depind de mine, crezi că mai sunt în stare să plătesc natural? Şi râde ca un ştrumf, de îmi vine să îi dau palme. Dar nu se lasă. E dependent de mine. Sau mai bine zis de sex!
Râdeţi voi, dar scroafa-i moartă în coteţ! Bărbaţii ăştia numai la sex se gândesc. Şi pentru că la fiecare pas există tentaţii cu conotaţie sexuală, sunt cu ochii în patru şi dau omului ce vrea dar cu măsură. Într-o zi i-am spus că de abia aştept să facă 50 de ani. Poate mă lasă în pace, pezevenghiul!
Cam aşa decurge o zi obişnuită din viaţa mea. Că dacă tehnologia asta nu exista, poate mă apucam de croşetat sau mai făceam o armată de copii pentru a-mi umple timpul. Tentaţia către ceva nou este la orice pas.
Şi pentru că tot am vorbit de adicţia bărbatului meu spre final, sunt tare curioasă să vizionez o comedie serioasă care prezintă povestea a 3 dependenţi de sex şi a celor apropiaţi lor.
Tentaţii (i)rezistibile” este numele filmului, iar în distribuţia lui voi avea plăcerea să revăd nume deja cunoscute cum ar fi Mark Ruffalo, nominalizat la Oscar, pe Tim Robbins, câştigător de Oscar, dar şi pe Gwyneth Paltrow, Josh Gad, Joely Richardson şi Patrick Fugit.

Nu ştiu dacă acest film mă va ajuta să înţeleg dependenţa soţului meu dar merită să încerc, nu?
Voi cu ce dependenţe vă confruntaţi?

1000 de cuvinte…

Buna dimineata ,dragele mele.Astazi vreau sa va recomand un film destul de bun dupa parerea mea.L-am vazut aseara si am ramas profund impresionata de acest film.
Filmul „A Thousand Words” abordeaza o serie de subiecte in care ca veti regasi si va vor da de gandit. Subiectul principal al filmului contine o lectie valoroasa de viata privind consecintele fiecarui cuvant spus.
Jack McCall (Eddie Murphy) este un agent literar de succes ,foarte vorbaret care reuseste mereu in orice isi propune. Viata lui se schimba brusc in momentul cand doreste sa semneze un nou contract cu un guru Dr. Sinja .Brusc in gradina lui apare un copac Brodhi ( o specie de smochin)  ,iar fiecare cuvant pe care Jack il rosteste ,o frunza cade. Intre copac si Jack se creaza o legatura pe care il sperie ,cuvintele nu l-au dezamagit niciodata pe vorbaretul Jack ,dar acum este nevoit sa caute o alta forma de comunicare pentru a ramane in viata .
Filmul este magnific ,o comedie-drama as putea spune . Ceea ce mi-a placut foarte mult din film este in momentul cand casnicia lui Jack este destramata ,el merge sa discute cu acel guru ,care la un moment dat il intreaba daca i-a spus sotiei lui ca o iubeste ..Jack ii raspunde ” Ii spun in fiecare zi ca o iubesc”  la care gurul ..”Cu cuvinte?..Ii spui ca si frunzele nesimnificative care cad dintr-un copac? …De ce nu ii arati ca o iubesti ” .
Faza asta m-a dat pe spate ,credeti-ma.  O alta secventa care mi-a rapit cateva lacrimi a fost cand Jack se duce la mormantul tatalui sau..mai erau doar 3 frunze in copac…iar el zice :”Eu te iert”…

sursa:YouTube

Mai departe va las pe voi sa vedeti filmul si sa imi spuneti care au fost impresiile voastre despre el. Pe mine ma emotionat ,si il recomand cu caldura .Va poop dulce !