Nebunie… dor de copilărie – „Smurfs: The Lost Village”

Că-s nebună, știți prea bine
Nu mi-e greu să recunosc.
Chiar de nu mai iau pastile,
Știu exact ce vă vorbesc.
Strumpfii: Satul Pierdut
Nu știu de unde a început,
Între vis și realitate,
A început calvarul, frate.
Fac convulsii, mă-nroșesc
Și pe jos mă tăvălesc,
Îmi smulg părul, mușc, lovesc
Doctori, asistente… ce găsesc.
Dar vă jur… nu-s violentă,
Doar un pic inconștientă.
Fredonez o melodie
Și miros o păpădie.
După… sar pe un bufet
Și mă cred că sunt Smurfette.
Fac o mică piruetă,
Și încă una… se repetă.
Apoi doar o săritură
Și pornesc spre aventură.

Copilăria – o imensă nevoie de mirare. – Victor Hugo 

Glumesc, dragilor! Sau nu… un pic de nebunie tot găsesc în sânge. Din copilărie mi se trage. Nu exista zi de la Dumnezeu să nu fac vreo boacănă și pentru că am fost patru la părinți… închipuiți-vă ce aventură ieșea de acolo. Asemeni unor personaje dintr-un film de animație, toți patru parcă eram  Strumpfița, Istețul, Bleguțul și Voinicul. Toți patru nebuni de legat, plini de energie și puși pe șotii în fiecare zi.

Căutam aventură în orice colț și singurul moment în care eram cu adevărat cuminți era atunci când urmăream un film pentru copii sau când așteptam musafiri ce aduceau cadouri… sau mă rog, așa ne păcăleau ai noștri. Îmi aduc aminte că într-un an de Crăciun am primit cadou fiecare câte o trompetă din metal. Jale! Ce-am făcut noi cu ele? După ce i-am adus pe vecini în pragul apoplexiei cu sunetele înfiorătoare, ne-a venit ideea să redecorăm mobilierul din cameră. Absolut toată mobila a fost ciocănită cu trompetele metalice, iar rezultatul a fost o adevărată catastrofă.

Tot lacul de pe mobilier era sărit de parcă s-ar fi tras cu mitraliera… nu vreți să știți ce fețe apocaliptice au făcut părinții noștri când au venit acasă. Nici ce pedeapsă am primit! Copilăria noastră a fost deosebită. Frumoasă, plină de emoții, bucurii și chiar lacrimi. Ne ajutam unul pe celălalt și ne îndemnam să fim mai buni unul cu celălalt. Curajul nu ne lipsea, iar dorința de explorare a lumii și ideea de a salva „omenirea” (un pisoi, o broască râioasă de la înec ș.a.m.d.) era înfiorător de nebunească.

Copilăria este un tărâm magic. Niciodată să nu lași să moară copilul din tine. De ce ai face asta? Este dreptul tău să evadezi ori de câte ori simți nevoia și este cea mai frumoasă experiență pe care ți-o poate oferi viața. Armonia, bucuria, inocența, umorul și micile aventuri pline de boacăne fac din copilăria tuturor o experiență memorabilă.

Copilăria este ca un film pentru întreaga familie. Ca atunci când stai melancolic și povestești tuturor, cu ochii sclipind de emoție… aventurile copilăriei. Este ca și cum ai privi un film la cinema. Dacă te gândești un pic, copilăria ta este un film de aventură. Îți este dor de ea? Atunci te invit să ne aducem aminte de melancolia anilor inocenți cu „Smurfs: The Lost Village”. Data de lansare a filmului la cinema, în România: 31 martie 2017. Ești pregătit să îți primești copilul din tine înapoi? Te provoc să o faci!

Acest articol a fost scris pentru proba nr 10 din cadrul competiției Spring SuperBlog! 

Aguritza

3 Comments

  1. Nici o perioada a vietii noastre trecatoare nu este mai frumoasa ca copilaria.

Lasă un comentariu fain (sau nu) dacă ţi-a plăcut articolul...