Tu știi cât de important este jocul în evoluția copilului?

Citeam acum câteva zile un articol interesant pe ghindoc.ro despre cum să evităm să spunem NU copilului. Tematica articolului este destul de complexă, dar de actualitate și de nenumărate ori, orice mămică s-a lovit de această problemă. Uitându-mă în urmă îmi dau seama că, deși feciorii mei sunt trecuți de vremea majoratului… mi-aș fi dorit să îi educ în alt mod și să am mai multă răbdare.

Să fi avut mai multă răbdare pentru joacă, mai multă răbdare pentru timpul petrecut împreună. Știai cât de important este rolul jocului în dezvoltarea emoțională și intelectuală a copilului? Rolul jocului este cu atât mai important cu cât acesta este un factor contributor la stimularea imaginației. Copiii încep să se joace încă din primele luni de viaţă, iar pe măsură ce cresc aceştia acumulează noi informaţii şi le stimulează imaginaţia.

Jocul este o activitate voluntară şi spontană, care produce copilului bucurie şi curiozitatea de a afla mai multe. Joacă înseamnă învăţare, dragii mei. Prin joc, îţi poţi da seama care sunt aptitudinile copilului tău, dacă are înclinaţii artistice, dacă îi place să deseneze sau dacă are talent muzical.

Jucăriile au un rol esențial în viata copiilor, dar timpul petrecut cu aceștia este de neprețuit. În timp ce se joacă, tu ca părinte poți observa cu ușurință cum acesta își cultivă spiritul de observație, memoria, atenția, fantezia, gândirea și spiritul artistic. Scopul jocului este de a satisface dorințele și aspirațiile copilului sau șimpla dorință de afirmare a independenței lui. Nu te enerva atunci când copilul tău distruge jucăriile! Ca parinte este destul de greu să înțelegem nevoia de a distruge, dar această pornire exprima de cele mai multe ori spiritul de cercetare a copilului.

Nu te supăra pe el atunci când este mai gălăgios atunci când se joacă.  A interzice copilului să se joace este echivalent cu a-i bloca dezvoltarea fizică și psihică. Evită să spui NU atunci când vrea să se joace cu tine. Jocul copiilor nu trebuie subestimat sub nicio formă și chiar dacă tu ești în criză de timp… încearcă să răspunzi afirmativ atunci când copilul tău are nevoie de tine.

Este important ca părinţii  să creeze o ambianţă cât mai plăcută şi specifică jocului, să-i favorizeze copilului posibilitatea de a experimenta şi să petreacă împreună cu el cât mai mult timp posibil. Inevitabil putem spune că prin joacă putem furniza copilului mecanisme de gândire, de invenţie, de învăţare şi toate procesele care presupun funcţionarea inteligenţei şi care îi vor fi de mare folos în viaţa de zi cu zi.

Pentru a fi un părinte fericit, echilibrează programul copilului tău astfel încât să aibă parte de joaca și de timpul tău prețios în egală măsură. Implică-te în educația lui încă din primele luni de viață, chiar dacă în opinia multora este vorba de un mic bebeluș. Crează jocuri, inventează povești sau cântă-i! Vei avea un copil fericit, plin de energie și cu un vocabular foarte dezvoltat. Sunt curioasă câți dintre voi aloca cel puțin două ore pe zi pentru a petrece timpul prin joacă alături de copilul lui? Ce beneficii ai observat?

Nu eşti bun de nimic…

boy-366311_960_720

Nu este prima dată când aud în jurul meu cuvinte pline de răutate. Cuvinte, fraze ce dor și transformă inocența copiilor în ceva urât și meschin. Cuvinte aruncate din gura „mamelor” obosite. Cuvinte ce devin etichete puternice mai ales când sunt puse de părinţi, iar copiii ajung să se indentifice cu ele. Îmi vine să urlu la „nebună” atunci când o văd cum îşi molestează copilul fizic dar şi emoţional. Să-i dau două perechi de palme din fundul grădinii, s-o dau cu capul de tot pereţii şi poate atunci se va gândi de două ori înainte să răcnească copilului:

„Eşti un nimic! Cum am putut face un copil ca tine! Cu cine naiba semeni? Diavol împieliţat ce eşti!”

Cum poţi să faci aşa ceva? Cum e posibil ca tu să fii „mamă”? Cum?!! Şi după ce că-l zăpăceşti de cap şi îi arunci cuvinte grele, îi mai tragi şi două „educative” după ceafă… aşa ca să ţină minte ce-l aşteaptă data viitoare. De cele mai multe ori am văzut astfel de tipuri de „educaţie” aplicate unor copii care nici nu au împlinit 2 ani. Ce va înţelege acel copil din tot ce spui sau faci? Încă mai trăim cu „bătaia e ruptă din rai” sau „unde dă mama, creşte”…da, copilul tău va creşte. Va creşte programat cu etichetele puse de tine în copilărie. Şi ce va deveni atunci când va ajunge adult? Dumnezeu cu mila! Copilul tău are nevoie de iubire. Copilul tău vrea, plânge, ţipă… des, dar te iubeşte şi vrea să fie iubit. Că doar din acest motiv ai ales să devii părinte, nu? Nu ştiu când vom înceta să ne mai comportăm aşa, câteodată cred că nu sunt speranţe în acest sens. Îmi este milă de copiii noştri, de „viitorul” nostru. Ţine de educaţie, de simţul matern…chiar nu ştiu. Poate voi aveţi răspunsul, eu încă îl caut!

Foto credit: Pixabay.com