filme

3096 Tage – O dramă emoţionantă…

Aguritza 15 Comments
Nu îmi plac dramele prin care oamenii simpli sunt puşi la încercare. Viaţa este plină de obstacole, iar imaginaţia bolnavă a unora… întrece orice limită. Nu ştiu cum am dat peste acest film! Răsfoiam din plictiseală pagină după pagină, pe internet, după un film bun şi am dat peste 3096 Tage. O poveste bazată după un caz real petrecut în 1998.
Austriaca Natasha Kampusch a fost răpită la vârsta de 10 ani în timp ce se îndrepta la şcoală. Este ţinută prizonieră timp de 8 ani de zile! Într-o cuşcă de 3 metri pătraţi, îngrozită la propriu de răpitorul ei, bătută chiar şi de 200 de ori pe săptămână. La un moment dat… Natasha începe să scrie pe bucăţi de hârtie igienică, toate ororile prin care ea trece. M-a oripilat foarte mult faptul că număra fiecare lovitură primită, fiecare pumn în stomac, palme.

Natascha Kampusch: Why did you pick me?

Wolfgang Priklopil: I’ve seen your smile.

Wolfgang Priklopil, bărbatul care a răpit-o, o trata ca pe o sclavă, obligând-o să facă curăţenie în casă în mod obsesiv. Nu o hrănea (sărmana stătea şi 4-5 zile nemâncată) şi o obliga să umble dezbrăcată prin casă. De multe ori, Natasha a încercat să se sinucidă, sperând ca drama ei va lua sfârşit. A dat greş de fiecare dată. În final a înţeles că trebuie să supravieţuiască, să încerce să-l tempereze pe obsedat şi cu puţin noroc şi neatenţie din partea răpitorului, după 8 ani de chin, reuşeşte să fugă. După evadarea ei, răpitorul se sinucide.
Abuzată fizic şi emoţional, Natasha reuşeşte la câţiva ani după evadare să-şi scrie memoriile. Cartea a avut un mare succes şi cu toate astea în ţara natală a fost blamată, atât ea, cât şi mama ei. Am făcut câteva cercetări pe internet şi spre mirarea mea am aflat că Natasha a cumpărat casa unde a fost ţinută captivă. Întrebată de ce a făcut acest lucru, ea a spus că „o parte din viaţa mea este aici”. M-a emoţionat acest film… m-a făcut să mă gândesc că lumea este plină de oameni răi şi cine ştie, câţi copii răpiţi au trecut prin traume inimaginabile la fel ca Natasha şi nu au avut norocul să evadeze…
 Un film care merită văzut! Nu este recomandat celor cu inima slabă…

Leapşa: Care este ultimul film văzut?

Aguritza Leave a Comment
Am primit provocarea de la Aniela Deby, şi pentru că a trecut ceva timp de la nominalizare, nu rămâne decât să mă conformez, nu? Ultimul film văzut de mine, a fost Transcendence. 
Chiar dacă gurile rele şi marii critici spun că este un alt fiasco în cariera lui Johnny Deep, mie personal mi-a plăcut. Am urmărit cu sufletul la gură toată acţiunea filmului, destul de complex şi plin de acţiune. 
Filmul este o producţie chinezo-americană, iar în distribuţia filmului îi găsim pe Johnny Deep, Rebeca Hall, Morgan Freeman şi mulţi alţii. Baza filmului, destul de interesantă, începe cu ideea „ce-ar fi dacă…” şi pe tot parcursul filmului, se prezintă legătura dintre om şi tehnologia avansată.
În acest film, Johnny Deep joacă rolul unui cercetător şi om de ştiinţă, obsedat să creeze o maşinărie cu emoţii. Într-un fel, acest film te duce cu gândul că tehnologia poate fi periculoasă, iar dacă inteligenţa artificială o va întrece pe cea umană, pe viitor, mulţi nu o văd ca pe un lucru bun.
Nu vă dau mai multe detalii despre film(nu are nici un farmec dacă vă spun eu totul), vă invit să îl vizionaţi şi să-mi spuneţi părerea voastră. Dau leapşa mai departe următoarelor colege de breaslă: Alina Gheorghe, Dana Florentina Ungureanu şi Ana Naghi, cu rugămintea să precizaţi de unde aţi preluat provocarea.
Vă pup!

Ziua bună se cunoaşte cu cafeaua de dimineaţă şi… sexul de seară!

Aguritza Leave a Comment

Acest articol a fost creat special pentru proba numărul 4 , în cadrul concursului SuperBlog 2013.
Sponsorul probei : Programs4Media & RoImage
Orice asemănare cu fapte reale sau personaje ,este pur întâmplătoare. 🙂 

Sunt dependentă de viaţă, fericire, telefon, internet, cafea, ţigări. Dacă mă uit mai atentă, lista este mult prea lungă şi nu cred că sunteţi aşa de curioşi să aflaţi şi restul. Că eşti dependent de un anumit lucru, nu este neapărat ceva rău. Acum depinde despre ce adicţie este vorba şi cum este privită de cei din jurul nostru. “Pe persoană fizică” pot declara cu mâna pe inimă (cam are palpitaţii) că în topul listei mele de adicţii se află cafeaua şi ţigările.
Nu că ar fi ceva lăudabil (mai ales fumatul) dar pentru moment sunt singurele lucruri de care nu mă pot dezlipi nici dacă mă pici cu ceară. Şi asta încă de la primele ore ale dimineţii, când cafeaua este primordială. Dacă nu e cafea, mă transform într-o fiară şi nu îmi intri la suflet nici dacă mori în faţa mea. E ca un drog, iar dimineţile sunt atât de plictisitoare fără o cană imensă de cafea fierbinte!
Internetul? Nu pot rezista tentaţiei! Vreau să aflu câte boabe de struguri a mâncat vreo divă de la Bucureşti, sau să-mi mai cultiv mintea (şi aşa obosită). Un singur click le rezolvă pe toate.
Telefonul nu lipseşte nici el din preţioasa listă. Dacă cumva nu are semnal sau bateria a murit în circumstanţe destul de suspicioase (în acel moment) e jale. Dacă nu butonez tastatura calculatorului, mă mulţumesc şi cu cea a telefonului. De cinci ori pe zi (minim) trebuie să-mi sun soacra, copilul, diriginta copilului, minim 5-6 prietene să văd care e ultima bârfă sau să plănuim vreo escapadă în oraş.
Era să uit! Neapărat îmi sun soţul. De control aşa. Că doar trebuie ţinut sub control maxim (aşa cred eu), să vezi pe unde umblă, cu cine sau să îi aduc aminte că azi e ziua lui de făcut piaţa. Şi trebuie să se conformeze , astfel riscă mâncare rece pentru următoarea săptămână. Dar mă şantajează mereu!
Cică a fost băiat ascultător şi vrea să fie plătit… în natură! Păi măi băiete după atâta cafea, ţigări, click-click pe internet, servici şi alte treburi casnice care depind de mine, crezi că mai sunt în stare să plătesc natural? Şi râde ca un ştrumf, de îmi vine să îi dau palme. Dar nu se lasă. E dependent de mine. Sau mai bine zis de sex!
Râdeţi voi, dar scroafa-i moartă în coteţ! Bărbaţii ăştia numai la sex se gândesc. Şi pentru că la fiecare pas există tentaţii cu conotaţie sexuală, sunt cu ochii în patru şi dau omului ce vrea dar cu măsură. Într-o zi i-am spus că de abia aştept să facă 50 de ani. Poate mă lasă în pace, pezevenghiul!
Cam aşa decurge o zi obişnuită din viaţa mea. Că dacă tehnologia asta nu exista, poate mă apucam de croşetat sau mai făceam o armată de copii pentru a-mi umple timpul. Tentaţia către ceva nou este la orice pas.
Şi pentru că tot am vorbit de adicţia bărbatului meu spre final, sunt tare curioasă să vizionez o comedie serioasă care prezintă povestea a 3 dependenţi de sex şi a celor apropiaţi lor.
„Tentaţii (i)rezistibile” este numele filmului, iar în distribuţia lui voi avea plăcerea să revăd nume deja cunoscute cum ar fi Mark Ruffalo, nominalizat la Oscar, pe Tim Robbins, câştigător de Oscar, dar şi pe Gwyneth Paltrow, Josh Gad, Joely Richardson şi Patrick Fugit.

Nu ştiu dacă acest film mă va ajuta să înţeleg dependenţa soţului meu dar merită să încerc, nu?
Voi cu ce dependenţe vă confruntaţi?

LIE TO ME.. un serial ce m-a fascinat!

Aguritza Leave a Comment

Deloc promovat la noi şi foarte puţin cunoscut de publicul românesc, „Lie to me” este un serial bun, cu o poveste captivantă şi scenariu savuros.
Serialul aduce în prim plan personajul Dr. Cal Lightman jucat de actorul Tim Roth, specializat în psihologie şi expertiza înşelăciunii. Jobul lui este de a determina dacă o persoană spune sau nu adevărul studiind limbajul corpului şi expresiile faciale. Firma să, The Lightman Group, este deseori solicitată de forţele de ordine şi Guvern pentru soluţionarea unor cazuri.Microexpresiile sunt mici indicii ce ne trădează diferitele stări sufleteşti şi acest serial din care am savurat fiecare secundă nu mă dezamăgit.Încă de la început, dispreţul lui Lightman pentru reguli este evident, încălcându-le la prima ocazie care se iveşte şi reuşind de fiecare dată să scape basma curată.
O mare parte din acest merit îl are, însă, şi Gillian Foster (Kelli Williams), partenera sa, un bun psiholog ce îl contrabalansează în materie de principii morale şi inteligenţă emoţională.
Am adorat fiecare episod în parte ,am savurat replici foarte bune ,m-a indignat câteodată nesimțirea și nonșalanța cu care Dr. Cal Lighman rezolvă cazurile.

Este ironic, nu se fereşte să mintă atunci când consideră el că trebuie, rar ia în considerare sfaturi şi şi mai rar da dreptate cuiva.
Serialul are multe episoade bune, cu poveşti ce provoacă gândirea, cu personaje diverse – psihopaţi, oameni cu personalitate multiplă, paranoici, victime, violatori, criminali, dependenţi.
Lie to me are doar trei sezoane ,din motive care încă nu le-am găsit pe google restul filmărilor s-au anulat.Eu încă sper să revină în acțiune mai ales că tema serialului este una foarte nouă și foarte incitantă.
Un serial ce mi-a deschis interesul pentru comportamentul uman,m-a făcut să fiu mai atentă la oamenii din jurul meu,la gesturile,expresiile lor, un serial ce merită urmărit. Îţi va intriga mintea, te va face să râzi şi te va ţine cu sufletul la gură episod de episod.Voi l-ați văzut? Ce părere aveți?