Atunci când eşti la marginea prăpastiei…

http://www.splitshire.com/on-the-edge/
Ce faci atunci când simţi că nu mai poţi? Deseori clachezi, cel puţin aşa am văzut în majoritatea cazurilor. În cazurile mai fericite pui piciorul în prag, tragi aer în piep şi începi să îţi analizezi situaţia, să-ţi faci lista cu lucrurile pozitive şi negative, apoi iei o hotărâre. De cele mai multe ori te împiedici de propria teamă, de proprii demoni şi dai înapoi. Te complaci în situaţii neplăcute pentru liniştea şi psihicul tău şi zaci într-o baltă de suferinţă fără să-ţi pese de persoana ta… fără planuri de viitor, fără mulţumire sufletească. Îţi pierzi identitatea, furia şi neputinţa îţi macină sufletul, iar ceea ce ai fost odată e doar o amintire.
Atunci când eşti la marginea prăpastiei te simţi singur, crezi că eşti unica persoană din tot universul care suferă ca un câine şi chiar dacă în acele momente îţi doreşti ca cineva să-ţi ofere protecţie şi afecţiunea de care ai nevoie… te îndepărtezi de oameni. Te marginalizezi, te simţi vinovat chiar dacă nu eşti. Nu cauţi soluţii la problemele tale (chiar dacă ele se află sub nasul tău) şi spre siderarea unora, te transformi într-o persoană care nu va fi dorită în mijlocul societăţii. Ce faci atunci când eşti la marginea prăpastiei? Te arunci? Aşa pur şi simplu? Fără să lupţi pentru fericirea şi liniştea ta? Niciodată să nu spui : Niciodată!  Întotdeauna luptă pentru tine şi încearcă să apreciezi că eşti sănătos şi că te poţi bucura de frumuseţea din jurul tău. Alţii nu sunt atât de norocoşi, crede-mă… 
Frumuseţea şi bucuriile vieţii le poţi descoperi la orice vârstă. Cineva se va găsi să-ţi aline suferinţa şi să îţi arate, să te înveţe cum este să iubeşti din nou. Trebuie doar să crezi în forţele tale şi să îndrăzneşti să visezi. 

Leapşa Liebster – fără picanterii

Astăzi am primit o leapşă din partea unor colege din blogosfera „naţională”, Ralucica şi Ianolia. Fetelor, nu ştiu cu ce v-am greşit în viaţa asta de mă luaţi la întrebări. Darrrr… pentru că îmi sunteţi dragi şi vă iubesc din tot sufletul (ps: de abia aştept să dau ochii cu voi, veveriţelor) o să încerc să răspund cât pot de sincer la întreg setul de întrebări. Cele două domnişoare m-au anunţat că vor se afle picanterii despre Naşa. Cine-i „Naşa”? Întreaga blogosferă din România ştie… sau cel puţin, aşa îmi place să cred (pfff, modestia). Pentru a nu plictisi prea mult ochii cititorilor, să trecem la treabă!
1. Cine este omul din spatele blogului? 

Un om simplu! Sunt din toate câte puţin : fata mamei, soră, verişoară, prietenă, mamă ş.a.m.d. Un om cu o mulţime de defecte, un om care iubeşte şi nu se fereşte să plângă de câte ori simte nevoia. O pată de culoare în viaţa unora sau poate nimic în a celorlalţi.
2. Dacă ar fi să te descrii în 3 cuvinte, care ar fi acelea?
a) Ambiţioasă
b) Veselă
c) Melancolică
3. Ultima carte citită?

Captivă – Povestea unei copilării pierdute de Julie Gregory
Romanul prezintă copilăria chinuită a scriitoarei alături de o mamă plină de obsesii. O carte deosebită, mai ales pentru cei pasionaţi de domeniul psihologiei. O recomand! 
4. Citatul preferat?
Înfrânge-ţi durerea, fii vesel de se poate, căci tot la zi ajunge şi cea mai lungă noapte. 
William Shakespeare
5. Ultimul film sau serial vizionat?
Film – Equilibrium ( apariţie 2002) 
Serial – Lost Girl ( apariţie 2010 – gen fantezie) 
6. Ce oraş aţi dori să vizitaţi în viitorul apropiat?
Mi-aş dori foarte mult să revăd oraşul Piancavallo, Italia din regiunea Friuli-Venetia-Giulia. 
7. Un cântec preferat, care vă obsedează sau un earworm de care nu puteţi scapa?
Earworm ? Pfff! Ciara – Dance Like We’re Makin Love
O altă melodie preferată (dintr-o listă destul de generoasă) este Sorrow – Tobias Rakta
8. Ce aţi schimba sau îmbunătăţi la blogul vostru?
Deocamdată sunt mulţumită de felul cum arată. Pe viitor mă gândesc la un nou template, imediat ce fac mutarea pe domeniu propriu. Sper să vă placă noul look! 🙂 
9. Dacă ar trebui să îţi alegi altă meserie, către ce te-ai îndrepta?

Interesantă întrebarea… cred că aş opta spre design vestimentar sau ceva asemănător în care să-mi pot folosi creativitatea. 
10. Ai vreo fobie?
O daaa! Podurile sub care trece apa, de apă în general, şerpi, şoareci şi alte „minuni” asemănătoare.
11. Dacă ar fi să mulţumeşti unui om din viaţa ta, care ar fi acela?
Cred că aş fi fără scrupule dacă aş mulţumi doar unui singur om care a făcut parte din viaţa mea… le mulţumesc celor care mă fac să zâmbesc, celor care îmi sunt alături indiferent de prostiile pe care le fac şi celor care mă iubesc şi mă acceptă aşa cum sunt.
Mulţumesc fetelor pentru nominalizare şi iertaţi-mi răspunsurile scurte şi la obiect… e trecut de miezul nopţii. Vă îmbrăţisez cu drag! 

Suflet cu aromă de toamnă – Destin 01

Foto credit : splitshire.com/
Mereu te ridici atunci când eşti lovit
Cu pietre, cuvinte ce îţi taie sufletul 
În două şi încerci să nu te dai bătut.
Ridică ochii, strânge din dinţi
Arată-le doar zâmbetul
Şi nu mai vărsa lacrimi fierbinţi.
Tu ai curaj, voinţă şi puterea de-a schimba
Destinul şi mai presus de toate
Ai învăţat că totu-i trecător şi poate
Orice obstacol e pus în viaţa ta
Cu un scop precis de a învăţa
 din  greşeli.
Să nu te temi, cândva vei uita
De amărăciunea ce te doboară,
De golul din suflet ce odinioară
Purta parfum de iubire, goleşte-ţi inima…
Copyright © Aguritza 2015 

Asteptări, frustrări…

 
Toată lumea are așteptări de la viață, nu? Din clipa în care te-ai născut, părinții îți (desenează) visează viitorul strălucit făcându-și planuri mărețe, demne de Oscar și de invidia neamului de la Homo Sapiens încoace. Nu contează că tu ai oroare de fluidele biologice ale corpului uman, te faci doctor! Că așa e tradiția de la (botezul) majoratul lu’ Cuza şi nu e frumos să-ţi dezamăgeşti strămoşii şi să strici relaţiile social-politice dintr-un motiv banal: îţi place să cânţi la harpă şi te visezi în echipa lui Andre Rieu. Desigur, fiecare îţi croieşte propriul stil de viaţă în funcţie de statut, de împrejurări, forţe universale sau pur şi simplu, la noroc. Ce-o fi o fi, şi dacă n-o fi, găsim noi ceva.
Nu zic că nu este bine să urmăm sfaturile părinţilor în ceea ce priveşte viitorul, dar câteodată stau şi mă întreb… dacă viitorul este altceva decât ceea ce îşi doresc alţii pentru noi? Dacă menirea ta pe lume este să fii altceva în viaţă? Mereu aud la ceilalţi „Lasă,dragă! îl fac avocat, doctor, arhitect, colonel ş.a.m.d. câştigă bani mulţi, bla bla bla bla”… şi copilul creşte, merge la şcoli alese pe sprânceană şi se alege cu o meserie pe care tu ai vrut-o. Poate din politețe, frică, naiba știe… copilul nu a îndrăznit să își spună părerea și va ajunge să-și câștige pâine dintr-o meserie pe care o urăște. Câţi dintre noi le dăm posibilitatea copiilor să aleagă? Unii sunt mai rebeli şi fac totul în ciuda părinţilor, alegând alt drum în viaţă. Câteodată greşesc (de cele mai multe ori), câteodată au succes în ceea ce fac.
Viaţa îţi oferă o mulţime de posibilităţi după care să te ghidezi şi fiecare este liber să aleagă calea ce-o va urma. Omenirea, universul și cei din jurul tău au aşteptări de la tine. Îi vei dezamăgi sau le vei bucura sufletele în fiecare clipă a vieţii tale şi tot ce contează până la urmă este… dacă tu eşti fericit. Vei întâmpina obstacole, vei plânge, iubi, minţi, trăda… dar să nu îţi vinzi sufletul niciodată doar de amorul artei.

Am revenit…

M-am întors… de unde? Nici măcar eu nu ştiu, dragii mei. Am simţit nevoia unei pauze de tot ce însemna adrenalină, deadline-uri, creativitate şi multe altele. Aveam nevoie de un respiro din viaţa online, de linişte pentru sufletul meu, ceva timp mai mult pentru relaxare, un pic mai mult… doar pentru mine. Aşa este, câteodată devin egoistă şi nu îmi pasă de ce spune lumea din jurul meu. Nu trăiesc cu „lumea”, nu ea îmi dă de mâncare şi nici nu mă scapă de probleme, nu? Câteodată este bine să te retragi într-un colţişor şi să te încarci cu energie pozitivă ce te va ajuta în următoarea perioadă. 
Aşa am făcut şi eu… chiar simţeam nevoia să „uite” lumea de existenţa mea, de blogul meu şi de personajele mele imaginare. De ce? Nu am un motiv anume, nu sunt supărată, nu mă deranjează nimic important, iar voi dragii mei, în ciuda tuturor obstacolelor… sunteţi tot aici? Mă bucur că după mica mea absenţă, încă mai faceţi căutări pe acest blog, încă mai citiţi unele articole şi acest lucru îmi încarcă inima, sufletul cu energie. 
Să aveţi un început de săptămână cât mai frumos, la fel ca sufletele voastre!

Un simplu gest venit din suflet te topeşte…

De ceva timp lumea din jurul meu mă uimeşte cu câte ceva. Nu ştiu ce se întâmplă, o fi efectul eclipsei… poate omenirea conştientizează cât de important este să oferi un pic de fericire printr-un simplu gest: o vorbă bună, o floare, un zâmbet, o mică scrisoare. Nu costă nimic să-l faci pe cel de lângă tine să zâmbească, nu? Îţi cad gradele? Te sufoci? Ţi se împleticeşte limba? Nu! 
„Sărumâna, doamnă!” şi zâmbeşte…
Acum câteva zile am fost salutată respectuos de un domn în vârstă, înclinând capul în semn de respect şi acest gest m-a uns pe suflet. Mi-am omorât neuronii să-mi dau seama cine o fi fost respectivul domn şi nici bătută nu pot să-mi amintesc. O fi fost vreun vechi pacient, dar în general am memoria destul de bună şi chiar dacă nu le reţin numele, fizionomia feţei îmi rămâne întipărită-n minte. Azi am avut o altă supriză : am primit prin poştă o felicitare cu ocazia sărbătorilor pascale de la o cititoare fidelă. Să vă mai spun că aveam lacrimi în ochi când am deschis plicul? Să vă povestesc ce amestec de emoţii mă încercau? 
Mulţumesc încă o dată pentru surpriza minunată, Maria Elena. Mi-ai dovedit că unii oameni încă mai ţin la „tradiţie” în ciuda tuturor gadget-urilor şi a tehnologiei care evoluează cu repeziciune. Un simplu gest face cât o mie de cuvinte la fel cum o îmbrăţişare îţi alină sufletul atunci când ai nevoie de susţinere, de iubire.Mâine cică mă aşteaptă o altă surpriză, oare ce o fi? Aştept cuminţică…
Vă doresc o seară liniştită, alături de cei dragi vouă şi multe îmbrăţişări pline de iubire!
                              

La Mulţi Ani, AguritzaBlog…

Mulţumesc tuturor pentru susţinere şi pentru aprecierea articolelor scrise în decursul a trei ani de zile, mulţumesc celor ce îmi lasă feedback-uri la articole (fie ele şi negative), colaboratorilor şi sponsorilor care m-au ajutat la diferite proiecte şi concursuri. Astăzi micul meu blog împlineşte 3 ani şi îmi doresc pentru el viaţă lungă cu multe realizări. Nu este uşor să ai un blog, să îi faci pe cititori să se întoarcă cu drag pe pagina ta unde ai scris câteva rânduri. Datorită cititorilor am ajuns unde sunt  şi simpla lor apreciere m-a ajutat enorm să depăşesc unele situaţii. 
Mulţumesc că existaţi, dragi cititori!

Get to know me ~ Tag

De ceva timp circulă prin blogosfera feminină un tag drăguţ. Am hotărât să preiau şi eu setul de întrebări şi mi-aş dori să citesc  răspunsurile voastre, ale cititorilor. 
1. Unde te-ai născut?
M-am născut în judeţul Constanţa într-o zi de sâmbătă, pe 17 septembrie.
2. Ai fost numită după cineva?
Posed în „folosinţă” pe o perioadă nedeterminată de timp două prenume : Maria-Aguriţa. Maria după bunica din partea tatălui meu şi Aguriţa după mama mea.
3. Când ai plâns ultima oară?
În weekend căutam un film şi am dat peste o producţie românească „Home Alone – A Romanian Tragedy”. Un fel de documentar despre o mămică care a plecat să muncească în Italia lăsând în urmă un copilaş de 10 anişori. Cu toate că tatăl a fost alături de el şi s-a zbătut să nu-i lipsească nimic…copilul s-a spânzurat. Un documentar foarte dur, dar care arată realitatea crudă în care ne zbatem.
4. Ai copii?
Da, doi băieţi frumoşi. 
5. Dacă ai fi fost altcineva, te-ai fi împrietenit cu tine? 
Sunt destul de sociabilă când vine vorba de prietenii noi şi chiar dacă am defectele mele sunt o femeie de „zahăr”, aşa că răspunsul meu este da. 
6. Foloseşti sarcasmul?
Doar atunci când este necesar, dar nu depăşesc limita bunului simţ. 
7. Bungee Jumping?
Nici într-o mie de ani sau mai bine zis ” over my dead body”. Îmi este frică de înălţime şi credeţi-mă că am goluri în stomac şi atunci când urc cu un lift până la etajul 10. Mor nu alta…
8. Ce culoare au ochii tăi?
Căprui, mi-aş fi dorit să-i am albaşti.
9. Filme de groază sau filme cu final fericit?
Filmele de groază prefer să le văd ziua, sub nici o formă seara. Am coşmaruri 😀 Cele cu final fericit sau inspirate din viaţa reală sunt favoritele mele. 
10. Fraţi sau surori?
Am doi fraţi şi o surioară. 
11. Computer sau TV?
De mulţi ani prefer computerul. Programele Tv sunt pline de reclame la fiecare 5 minute şi mă scot din sărite. Deschid televizorul doar când vreau să-mi clătesc ochii prin minunatele reţete de pe Paprika sau să văd un documentar pe Animal Planet. 
12. La ce te uiţi prima oară când întâlneşti pe cineva?
Câteodată le studiez ţinuta, indiferent dacă sunt bărbaţi sau femei. În general le privesc ochii.
13. Ce hobby-uri ai?
Blogging, filmele inspirate din viaţa reală, crearea de bijuterii handmade (în special coliere statment), muzica, dans. 
14. Eşti îndrăgostită?
Mereu 😀 De soţul meu, de soare, de creaţiile mele handmade, de tot ce mă înconjoară…
~~~
Sper că v-au plăcut răspunsurile mele, dragii mei cititori. Aştept să citesc răspunsurile voastre în căsuţa de comentarii pentru a vă cunoaşte mai bine.  Până data viitoare, vă îmbrăţisez cu drag!