SSD sau HDD… aceasta-i întrebarea!

Viaţa mea este plină de provocări şi nu-mi displace acest lucru. De curând am primit o ofertă interesantă şi anume, de a scrie o biografie a unui actor cunoscut. Am fost onorată mai ales că oferta includea şi o vizită în casa artistului, plus un interviu cu el. Timp de 8 luni am adunat date şi amintiri preţioase ale artistului. Aveam nevoie de cât mai multe informaţii pentru a reda perfect şi cât mai real întreaga biografie, aşa că după ce am strâns tot ce aveam nevoie m-am apucat de scris. Cu multă mândrie în suflet şi elan, timp de trei săptămâni am acordat atenţia în cele mai mici detalii la ceea ce scriam. Voiam să fie totul perfect, fără să omit ceva, fără greşeli. A mers extraordinar de bine până într-o dimineaţă…
Nu a mai vrut pur şi simplu! M-am învârtit pe lângă el ca o găină beată, cu plecăciuni, mătănii că poate îşi face milă bezevenghiul de viaţa mea… aprinde-te, aprinde-teeee! Nu se poate! Toată munca mea s-a dus pe apa sâmbetei! Sunt pierdută, fraţilor! Ce mă fac? 
Şi cum stăteam eu uitându-mă ca mâţa la calendar îl aud pe feciorul cel mare în spatele meu:
– Mişcă? spuse el hlizindu-se cu gura până la urechi.
– Copchile te trăznesc de nu te vezi… ai chef de glume?
– Gata, pitico! Am tăcut mâlc… da, care-i baiul?
– Munca mea… s-a dus tot! Nemernicul ăsta de calculator nu mai vrea să pornească!
– Şi cu mătănii crezi că reuşeşti ceva? Ia dă-te mai încolo, să-i facem o consultaţie… aha, mda! Probleme, probleme! Păi, normal! Eşti atât de zgârcită, mamă… ţi-am spus de atâtea ori că într-o bună zi scârţâitoarea asta o să-şi dea duhul. Ai nevoie de un SSD. E mai performant, plăteşti mai mult dar vei obţine viteza cea mai mare decât să foloseşti un HDD.
– Un SS… ce?
– SSD, mamă! SSD sau mai pe înţelesul tău, Solid State Drive. Ai mai multe avantaje dacă foloseşti un SSD decât un HDD pentru calculatorul tău. Nu te înţeleg, pe piaţă sunt atâtea oferte SSD şi tu stai cu răpciuga aia. 
– Pe cuvânt că te trăznesc, ai grijă cu limbajul ăla… spun eu, ţâfnoasă.
– Mă trăsneşti mai târziu, acum avem treabă… deci, de ce ai nevoie de un SSD? Pentru că:
– are o rezistenţă crescută la şocurile mecanice
– viteza de scriere şi citire este mai mare
– greutate redusă
– consum redus de energie electrică
– fiabilitate crescută
– viteza de acces a tuturor fişierelor sau a aplicaţiilor aproape instant
– zgomot insesizabil
–  viteză excepţională la transferul de date
Dezavantaje? Un cost mai ridicat de achiziţie şi încă un lucru, datele de pe SSD sunt un pic mai greu de recuperat dar nu imposibil.  În schimb, răpciuga ta a avut un cost mic de achiziţionare dar are o capacitate de stocare mai bună. Dezavantajul unui HDD este că aplicaţiile şi programele se încarcă mai greu „încet şi foarte încet sau stă pe loc”  din cauza vitezei de citire şi în plus… te-ai uitat cât consumă? Pfff! 
– Mai pierdut pe drum… şi eu ce fac acum? În trei zile trebuie să predau materialul pentru tipărit…
– Slow down, mama! Ce îţi doreşti, un SSD performant sau un HDD încăpător? 
Mă uit la el preplexă. Parcă ar vorbi o limbă străină…
– Hai să intrăm de pe telefonul meu într-un magazin online, îţi voi arăta câteva oferte SSD Kingston. Au transport gratuit, livrare rapidă în aceeiaşi zi şi ai timp 30 de zile să te răzgândeşti dacă nu eşti mulţumită de produs. Ca să fie treaba bună, cumpărăm un SSD pentru o performanţă mai bună a sistemului de operare şi păstrezi HDD-ul doar ca spaţiu de stocare, ce zici? 
– Ce să mai zic, copile! Sunt mută…
– SSD sau HDD… această-i întrebarea, hotărăşte-te. Parcă ai un deadline de respectat, nu?

Sursa foto: MarketOnline.ro şi giphy.com

Acest articol participă în competiţia Spring SuperBlog 2016, proba nr 12!

Intel – RoboCompanion pentru cei singuratici

Singurătatea este cea mai rea „pedeapsă” a unui om. Asociată cu bătrâneţea sau cu depresia, această etapă a vieţii este destul de traumatizantă. Situaţie devine cu adevărat dramatică atunci când persoana în cauză are rude, copii, cunoştinţe sau nepoţi care nu îşi mai dau interesul faţă de ei şi atunci, „bătrânii” noştri se simt inutil societăţii, neputincioşi, „expiraţi”  şi foarte puţini reuşesc să treacă mai departe. Un om abandonat în singurătate se revoltă şi deseori, schimbările stărilor emoţionale duc în mod tragic la suicid. Ştiu, este greu să ne imaginăm aşa ceva. Este greu să vorbim despre acest subiect delicat şi lumea din jurul nostru parcă nu are răbdare să-ţi asculte păsurile, problemele sau să se gândească pur şi simplu la semenii lui. 
Să nu uităm un lucru, nu suntem nemuritori. Fiecare vom trece prin aceste etape ale vieţii şi depinde numai de noi cum ne trăim singurătatea, cum ne detaşăm de ea şi cum reuşim să trăim frumos până la finalul vieţii. O soluţie ar fi să cauţi un animal de companie de care să ai grijă sau să găseşti un centru special unde poţi socializa, lega noi  prietenii sau pur şi simplu, dacă nu eşti „bătut” de soartă să încerci să intri în contact cu oamenii fără ai şantaja emoţional. O altă idee ar fi să ai alături un  RoboCompanion. Cine e? O nouă inovaţie pe piaţa mondială pe care am inventat-o în timp ce survolam rafturile virtuale ale unui magazin online în căutare de oferte SSD Intel sau oferte HDD cât mai avantajoase pentru buzunarul meu. 
(foto: creaţie personală)
RoboCompanion va fi unic pe piaţă, ideal pentru oamenii singuri, persoanele trecute de tinereţea a doua ş.a.m.d. De ce va fi unic şi special? Pentru că va contribui la liniştea psihică a persoanei care îl va avea în custodie şi pentru că „bătrânii” noştri nu se vor mai simţi uitaţi de lume, le va îmbunătăţi starea de spirit. Din fişa „postului” a unui RoboCompanion spicuim următoarele : 
Nume : RoboCompanion sau la cerere se poate personaliza după caz cu aprobarea inventatorului şi plata drepturilor de autor
Descriere tehnică RoboCompanion: Pătrăţos, alimentare la 220W, baterii no limit incluse pentru vacanţele lungi. Update maxim : creier cât cuprinde carcasa, Procesor Intel Core i3-4160 , inimă de 5* SSD Intel Seria 525 2.5 mSATA 30GB 25nm MLC (OEM), sistem vizual ireproşabil cu Gigabyte GeForce GTX 980 4GB GDDR5 256-bit, placă de sunet ASUS XONAR-D2 pentru auz fin ca-n tinereţe. Dotare cu senzori anti-scurtcircuit(pentru momentele în care neîndemânaticii varsă paharul cu placa dentară pe el sau ciorba fierbinte) şi senzori antidust. 
Vârsta : necunoscută, forever young
Culori disponibile : roşu, corai, albastru, galben, verde turbat, mov  sau posibilitatea de a schimba culorile după dispoziţia stăpânului
Studii : top secret, acces denied
Pregătire şi experienţă : abilităţi extraordinare în comunicare şi negociere, rezistenţă la stres, calificare ireproşabilă în domeniul „singuraticilor”, abilităţi organizatorice, atitudine pozitivă
Responsabilităţi
Să nu părăsească „postul” fără aprobarea directă a stăpânului, să dea dovadă de responsabilitate şi vigilenţă în timpul „serviciului”, seriozitate. RoboCompanion va avea obligaţia să te trezească dimineaţa cu micul dejun adus la pat, iar între timp acesta va recita citate motivaţionale ce te vor indemna să începi ziua cu zâmbetul pe buze. Te va anunţa când să-ţi iei la timp medicamentele, îţi va face masaje de relaxare, acupunctură. Te va ţine la curent cu toate ştirile din mediul online şi offline, îţi va citi cărţi comice, cărţi de rugăciuni(pentru persoanele credincioase), iar pentru masculii cu spirit mereu tânăr va fi dotat cu cărticele uşurel erotice sau pentru cei curajoşi şi fără probleme cardiace, cărţi cu povestiri adevărate din ciclul „Dincolo de moarte”. Va tunde iarba din grădină, îţi calcă gogoşarii rufele, va alege filme bune la ceas de seară şi obligatoriu te  scoate afară din casă pentru minim 30 minute de sport în aer liber. Ocazional(pentru a avea mintea ageră în continuare)  te va ajuta să completezi integrame, va juca şah, table sau poker cu pedepse minore. 
O dată pe lună are responsabilitatea să organizeze mici petreceri invitând persoane singure şi dornice de socializare, alături de muzica bună, mâncare fină (fără E-uri) şi ceai verde pentru îmbunătăţirea formei fizice. În nopţile cu insomnii este dotat cu cântece de leagăn(nani, nani puişor) sau mici monologuri cum ar fi : Costică, dormi? 
Sub nici o formă nu va uita de ziua ta onomastică sau de zilele în care trebuie să te prezinţi să-ţi ridici pensia, ajutorul social. Pentru timpul liber va oferi lecţii de creativitate în croşetat, mărgelit, traforaj şi grădinărit. 
Valabilitate : nelimitată
Atuuri pentru a achiziţiona un RoboCompanion: nu cere apa sau mâncare, nu te ceartă(nici măcar când faci pipi pe colacul vasului de toaletă), loial, ascultător, nu năpârleşte ca Azorel, Pisi, Grivei şi nu cere bani pentru sesiuni de shopping. 
Minusuri : vorbeşte mult, exagerat de grijuliu cu persoanele din jurul lui. 
Super invenţie, super inteligenţă. Pe mine personal m-ar încânta un astfel de roboţel şi m-ar ajuta să-mi duc „bătrâneţile” liniştită, fără să bat câmpii sau să-mi creez personaje imaginare cu care să vorbesc de nebună. Un ajutor pentru singuratici, pentru perioada în care eşti dat uitării de semenii tăi, un aliat loial care te va ţine activ până la sfârşitul vieţii tale…
Acest articol participă la proba nr 8 din cadrul competiţiei SpringSuperBlog.

Înainte şi după apariţia internetului …

Astăzi sunt pusă în situaţia să-mi imaginez cum ar fi viaţa fără internet. În ziua de azi, internetul este indispensabil, destul de comod şi foarte util şi necesar la şcoală, job-uri, pentru socializare şi mai ales un mod de a scăpa de stres jucând diferite jocuri online. Adolescenţa mea nu a avut parte de gadget-urile care există actualmente pe piaţa din România şi nici nu exista posibilitatea să-mi aleg  componente sofisticate dintr-un magazin online, pentru a-mi „tuna” calculatorul.  Socializarea şi distracţia tinerilor din acea perioadă erau destul de simple. Dacă-ţi pica cu tronc un băiat sau o fată, făceai tot posibilul să fii în preajma lui, te făceai că ai treabă pe strada unde locuia, te împrieteneai cu gaşca din care făcea parte etc etc. Acum? Reţelele de socializare au devenit un fel de „matrimonial stuff” unde fiecare postează „my love forever” „my baby”  urmate de unşpe mii de emoticoane şi neapărat un citat celebru care să conţină dragostea pură şi neprihănită a celui amorezat. Înainte de sărbători, stăteai ore întregi să scrii o scrisoare bunicilor, mătuşilor şi altor neamuri până la a şaptea spiţă. Acum urările de bine se fac cu ajutorul internetului, gen : Bla-Bla, vă urez bla-bla bla-bla la anul şi la mulţi ani… urmate de smiles, smiles, kisses, kisses and wink. 
Distracţia copiilor exista în jocurile copilăriei : Ţomapant, Elasticul, Raţe şi Vânători, Şotron, Telefonul fără Fir, Comoara lui Piticot, Spânzurătoarea ş.a.m.d. Acum? Distracţia tinerilor este în faţa calculatorului, jucând online, neapărat pe Team-Speacker : World of Tanks, DarkOrbit, Counter Strike…pfff luptătorii patriei de mici. Rar mai vezi copii pe stradă să se distreze exact ca pe timpuri. Într-un fel cred că este şi vina noastră, nu? Tehnologia a evoluat atât de mult, încât trecutul este istorie şi nu avem puterea să oprim minţile luminate din evoluţie. Mă gândeam să fac o mică listă în care să scriu ce chestii făceam de-alungul timpului, ceva de genul „retrospectiva scurtă a anilor cu şi fără internet”. 
1985-1998
Ani de glorie adolescentină, primul iubit, primul bileţel cu „vrei să fii prietena mea?”, petreceri cu muzică „în blană” răsunând din casetele cu bandă, primii paşi într-o discotecă improvizată. Dacă erai dornic de distracţie, veneai cu milojeala la uşa unuia care era „pedepsit pe viaţă” de mumă-sa şi începeai cu poezia „Sărut-mânaaa, tanti Marioara. Îl lăsaţi pe X-ulescu afară? Vă rugăăăăăăm! „. Ea, băţoasă, fermă pe poziţie te gonea de la uşa ei cu mătura, făcăleţul cu care mesteca mămăliga şi urla cât o ţinea plămânii pe casa scării că suntem golani, că-i învăţăm odrasla „neprihănită” la prostii etc etc. De distracţie şi să ne răzbunăm, îi sunam la sonerie şi fugeam cât ne ţineau picioarele…asta vreo oră-două, până când „sechestratul la domiciliu” era lăsat afară, dar…” La ora 21 fix, eşti în casă. Jar mănânci, ai auzit?”. Mai exista varianta ca „sechestratul” să stea la casă şi mumă-sa nu era atentă, sărea pe geam şi dus era. Mai conta ciomăgeala de după? Neeaah! Faptul că era cu prietenii şi se putea juca ore-n şir, erau ca cireaşa de pe tort. No internet, no computer stuff!
1998-2010
O altă iubire pasională, scântei, căsătorie, primul job cu un contract legal, oameni noi, doi copii în peisaj. Primul computer…de fapt o „râşniţă de cafea” care mi-a mâncat ficaţii în 2001. Dacă îmi amintesc bine era un Pentium 2 care mergea cu viteza melcului. Îl deschideai frumos din buton şi până se încărca toate „chestiile sofisticate” îţi făceai manichiura, săpai 500 de metri pătraţi de grădină, pregăteai cina sau dacă nu aveai nimic de făcut din sarcinile enumerate, plecai în vizită prin vecini să-i întrebi de sănătate. Îmi amintesc că eram obsedată de Solitaire şi de un joc de strategie numit Pharaon Demo. Jocul era prea puternic pentru râşniţa din dotare şi deseori era formatat pentru că hard-disk-ul era plin de bad-uri(aici chiar nu înţeleg de ce a durat atâta timp să inventeze cineva nişte oferte HDD)…aşa spunea maiestrul în reparaţii de râşniţe calculatoare, adică bărbatul meu. Partea haioasă era când pruncul cel mic(avea 3 anişori atunci) a descoperit calculatorul şi i-se pusese pata pe „Delete”. Chiar dacă nu ştia să citească, cuvântul ăla îi zgâria retina inocentă şi click pe el, gata windows-ul…vreun an de zile a formatat tat-su calculatorul ăla până a zburat în fundul curţii. Nu am avut internet până în 2005, timp în care „distacţia” şi socializarea erau: statul în faţa porţii cu 5 pungi de seminţe, plimbatul copiilor în parc sau prin împrejurimile cartierului, băutul cafelelor prin vecini, cusut goblenuri, croşetat mileuri în faţa televizorului sau împletit totoşi pentru vremuri friguroase.  
2010-2014

Deja sunt în „epoca” unui calculator mega-updatat, graţie internetului unde, tastând graţios pe nenea google am găsit „oferte procesoare” şi cu un singur click am uitat cum se împleteşte un ilic, de cusut nici vorbă, să scriu scrisori…aaaa până ajung la poştă, până ajunge la destinatar. Avem internet, mii de site-uri, bloguri, yahoo messenger, facebook. Click, user name, parolă, logare, search contacts…cu ocazia sărbătorilor de iarnă…bla-bla, bla-bla familia X-ulescu vă urează bla-bla, bla-bla. Smiles, smiles, kisses, kisses, big hearts. Enter! Printr-o minune revoluţionară mica ta „scrisorică” a ajuns la destinatar fără prea mult efort. Cărţile de bucate sunt istorie, găseşti mii de reţete pe internet. Ţi-e lene să compui un referat pentru şcoală? O licenţă? Trăiască internetul! Pentru unii „veterani” internetul este considerat un mod trist şi superficial de a-ţi trimite urările către prieteni, rude, duşmani  ş.a.m.d.
Pentru alţii este o necesitate, obsesie, un stil de viaţă, job-ul care aduce pâinea pe masă. Am luat contact cu misterioasele căi ale internetului pe la începutul anilor 2010-2011 când mi-am conceput propriul blog. Habar nu aveam în ce mă bag şi ce se va întâmpla pe viitor. Graţie internetului am cunoscut o mulţime de oameni frumoşi la suflet şi deosebit de inteligenţi, aşa cum sunteţi voi. Am participat la evenimente la care nu visam niciodată, am socializat cu cititorii mei de câte ori am avut ocazia, şi tot cu ajutorul internetului m-am făcut „cunoscută” atât cât să mă simt celebră-n sinea mea şi mulţumită că cineva citeşte „aberaţiile” pe care le scriu şi le apreciază. Cum arată o zi fără internet acum în 2014? Chiar acum o lună de zile, iţele universului s-au hotărât să-mi de-a peste cap planurile şi m-a lăsat timp de 18 ore fără curent electric, fără internet, fără absolut nici gadget cu bateria full care să-mi omoare timpul. Ce-am făcut? Am trecut prin chinurile „morţii” şi prin fazele unei semi-depresii : negare, mânie maniaco-obsesivă, depresie totală, în final acceptarea „dezastrului”. Printre suspine, fiind o zi din timpul săptămânii şi nu aveam cu cine să-mi omor timpul (copii la şcoală, bărbatul şi prietenele la servici etc etc) m-am apucat să citesc o carte începută cu un an în urmă. Avantaj şi un punct în plus pentru cultură, nu? 
Internetul are avantaje şi dezavantaje în egală măsură, tu eşti singurul în putere să decizi dacă internetul îţi conduce viaţa sau tu deţii frâiele şi ştii să spui „Stop” atunci când este necesar. Sunt curioasă cum era viaţa voastră înainte de apariţia internetului şi mi-ar place să citesc comentariile voastre privind acest subiect. 
Acest articol participă la proba nr#15 din cadrul competiţiei SuperBlog 2014!