Atitudine Answear – Paşi către succes

pantofi1-768x405

“Cel mai frumos cadou făcut cuiva este speranța.” – Anatole France

Poveştile nu au vârstă. Se pierd în timp dar câteodată există cineva, undeva într-un colţ al lumii care să le scoată la lumină. Fiecare moleculă din univers, fiecare respiraţie, fiecare pas sau zâmbet spune ceva. Fără cuvinte pompoase, poveştile de viaţă pur şi simplu au o încărcătură emoţională atât de mare că te copleşeşte. Uneori ai să fii surprins de „povestea” din spatele unui lucru mărunt sau extrem de banal. Atât de banal încât nimic nu te îndeamnă să scormoneşti adânc în căutarea unui strop de poveste. O poveste despre speranţă, ambiţie şi dăruire.

full_img_813115

– Nu pot să cred, oare nu oboseşte niciodată? spuse cu o voce piţigăiată… o pereche de Converse.

– Niciodată! E ambiţioasă, uită-te la ea! Are două joburi şi tot îşi face timp de noi! Cum rezistă? se întrebă o pereche de pantofi sport de damă.

– Nici eu nu ştiu cum face. Se menţine bine pe poziţie, ai văzut pe unde ne plimbă? Prin toate parcurile şi pădurile!  Cine mai este ca noi? Şi totuşi… eu aş vrea să mergem pe malul mării. Chit că mi-se zbârlesc şireturile de la apa sărată, dar e atât de romantic acolo. Sau poate o convingem să mergem pe un câmp cu flori. Cu maci mai exact!

– Converse, dragă… te-ai ramolit rău. Câmp cu maci? Praf şi gărgăriţe? Şă nu te schimbe cu ideile tale… nu vezi că de la un timp cum vine de la muncă, tuşti în pantalonii sport şi se opreşte brusc în faţa noastră gândindu-se la Dumnezeu ştie ce. Câteodată am impresia că vrea ceva de la noi! Ai văzut ce privire galeşă are? Aş vrea să îi citesc gândurile. Şşşt! Strângeţi şireturile că vine…

Este mai uşor să construieşti un copil puternic decât să repari un matur stricat. – F. Douglass

Şi au tăcut mâlc. Păi cum să nu tacă când „stăpâna” le priveşte cu atâta drag. Are grijă de ele, le curăţă periodic şi chiar le spune poveşti. Poveşti din viaţa ei, de când era mică şi avea o mulţime de dorinţe. Era o mică copilă adoptată şi mereu s-a simţit atrasă de activitatea sportivă. Speranţa şi ambiţia au făcut-o să-şi dorească tot mai mult fără să uite de unde a plecat. Părinţii adoptivi au iubit-o ca pe ochii din cap şi au încercat din răsputeri să-i ofere tot ce îşi doreşte. Ca orice copil iubit, ea şi-a dorit să îi răsplătească cumva. Situaţia la învăţătură şi premiile câştigate cu sudoare în cantonamentele sportive îi făcea mândri de odrasla lor.

“Hrăniți speranța cu fapte bune.” – Bartolomeu Anania

Pe cât de ambiţioasă era, pe atât de darnică. În timp o grămadă de încălţăminte sport s-a adunat pe balcon. I-au rămas mici, iar unii nu mai puteau fi folosiţi. A păstrat o singură pereche de pantofi sport Under Armour. Cu ei a câştigat prima competiţie naţională de atletism pentru categoria ei de vârstă. Nu a vrut să se despartă de ei sub nicio formă, păstrându-i şi azi în semn de omagiu. Restul de articole sport şi-au găsit noi stăpini într-un centru de copii abandonaţi. Ştia că acolo există copilaşi care au talent şi s-a gândit să le facă o mică surpriză. Pentru a fi alături de ei mai mult timp, a ales să-şi deschidă o mică bază sportivă şi a început să antreneze copilaşi talentaţi.

14520580_565663423640231_6818102460339233441_n

– Parcă am mai auzit povestea asta… spuse bosumflată o pereche de sneakers.

– Păi da… Under Armour s-a tot umflat în pene cu trofeele câştigate. Adevărul este că un pic de atitudine, paşii către succes sunt garantaţi. Da nici cu noi nu mi-e ruşine! Suntem printre preferinţele ei şi chiar dacă nu ne lasă să mergem unde vrem… ştiu că ne iubeşte. Şi totuşi eu vreau la mare…

– Dar termină odată cu marea, eu vreau la munte. E mai răcoare acolo. Iarbă verde, linişte…

– Mai taci! Ai iarbă verde şi în parc!

– Da, da! Şi câini năzdrăvani, nu? Tu nu vezi ce ciufulită sunt pe dreapta? După atâta jogging m-am lăsat în bătaia vântului şi am nimerit drept în gura unui pichinez. Mic şi ambiţios! Nu mai vreau în parc! Poate vine frigul mai repede şi mergem la sală… când vine iarna?

Viaţa este o poveste cu zâne care îşi pierd puterile magice atunci când creştem mari. – R. Lalonde

Un lucru banal precum pantofii sport îţi pot spune o poveste. Pot „vorbi” despre atitudine, despre energie, putere şi ambiţie. Pot „vorbi” despre tine fără prea multe cuvinte. Pot „duce” faima mai departe atâta timp cât ştii să asculţi. Dacă te opreşti un pic din stresul cotidian, inchide ochii şi încearcă să asculţi cu „urechile” sufletului. Vei avea o surpriză… cum e? Ce poveste spun pantofii tăi sport? Nu înţelegi nimic? Priveşte-i cu atenţie… cu atenţie am spus!

Aguritza

32 Comments

    • Mie imi vine sa ma dau cu capul de toti peretii cu articolul asta. Am scris pe ultima suta de metri si am impresia ca am batut campii…ma bucur totusi ca exista oameni ca voi care aprecieaza stilul meu. Te pup!

  1. Un pantof nu poate fi nici mult, nici puțin. Dar poate fi destul cât să îi înțelegi omul.

    Două job-uri? Văleleu! Îți trebuie mai multe perechi de adidaşi.

  2. Nu puteai sa faci o poveste mai frumoasa despre niste pantofi sport. Am remarcat ca toate articolele tale care participa la concurs sunt niste povesti uimitoare numai bune de spus copiilor.

    • Nici chiar de spus copiilor, dar multumesc de apreciere 🙂 Mai incerc sa ies putin din tipar 🙂

  3. Super povestea!
    Oare ce-ar povesti despre mine ,,toacele” mele?? 😀

    Succes la SuperBlog 2016!

    • chiar pe ultima suta de metri am scris-o 🙂 cu o ora inainte de deadline, multumesc pt apreciere draga mea

  4. Ai un fel aparte de a scrie/povesti care te atrage sa citesti pana la final. De cele mai multe ori ma plictisesc sa citesc o postare si sar asa printre randuri, dar la tine nu am cum sa faca asta niciodata. Felicitari si sper sa iei nota mare.

    • Multumesc din suflet pentru apreciere si sinceritate, draga mea. Sufletul meu se bucura la citirea randurilor tale. Te imbratisez cu drag!

  5. Foarte frumos articolul,Agurita! Bafta, sunt sigura ca vei lua o nota mare! Pantofii meu sport sunt tociti, de cand am nascut numai cu ei ma incalt, fiind mai comozi!

Lasă un comentariu fain (sau nu) dacă ţi-a plăcut articolul...