Migală, dragoste pentru artă și frumos, creativitate și dorința de a evolua permanent… astăzi o vom cunoaște pe Andreea, creatoarea „Pretty Kitty” ce dă viață unor lucruri minunate. Se vede pasiunea ei și din acest motiv vreau să o cunoașteți și voi.
Eu: Bună dimineața, Andreea! Mulțumesc că ai acceptat invitația de a-mi răspunde la câteva întrebări.
Andreea: Bună dimineaţa, Maria! Mulţumesc şi eu pentru invitaţie şi mă bucur tare că pot împărtăşi publicului o bucăţică din povestea pasiunii mele.
Eu: Spune-mi te rog, care este povestea ce se ascunde în spatele „Pretty Kitty”… care a fost primul obiect creat de tine și de la ce a pornit totul?
Andreea: Am început lucrul handmade în luna februarie anul 2011… aveam şi am o pasiune pentru artă, pentru frumos. Înainte de a începe creaţiile, am cochetat cu desenul, cu pictura. Îmi plăcea să desenez în creion şi să pictez pe sticlă și reproduceam icoane… numai că a trecut timpul, eu am crescut. Meseria mea de sportivă mi-a ocupat ceva din timpul pe care îl aveam dedicat acestui lucru şi de aceea nu am putut aprofunda domeniul picturii. În timp mi-am dat seama că trebuie să mă reapuc de ceva. Ceva ce înseamnă artă, creativitate, suflet.
Am început să mă documentez despre procesul handmade și mi-a plăcut cum sună, cum arată. Pur şi simplu îmi place ideea de a crea. După ce m-am pus la punct cu micile detalii am început să croşetez (dar nu-mi ieşea şi nici nu am fost perseverentă), apoi înodam brăţări (dar nici aici nu am fost atrasă). Voiam să croiesc… mi-am cumpărat câteva reviste BURDA unde găseam schiţele şi mă chinuiam să tai materiale şi să cos la mână (pentru că nu-mi permiteam să-mi cumpăr o maşină de cusut) și mi-a plăcut. Cred că mă apuc şi de croit, timp să am.
După nopţi întregi de citit şi vizionat pe youtube am început să mă joc cu acea plastilină cum o denumeşte toată lumea… FIMO… începutul e ca oricare altul, greu… însă pe parcurs am simţit că am îndemânare, am pus în practică şi deja micile mele creaţii luau aploare şi mă bucură. Tot exersând, strânsesem ceva pe stoc, dar a durat o veşnicie până am ieşit cu ele „pe piaţă”. Ţin minte şi acum cât de fericită am fost pentru că prima mea vânzare depăşea cu puţin 200 RON.
Eu: Ținând cont de faptul că ești artist handmade și probabil ai o viață socială intensă… unde și cum îți găsești inspirația?
Andreea: A durat ceva timp să-mi creez stilul personal… chiar dacă şi acum mă mai inspir din lucrările artizanilor din afară (niciodată nu iese ceva pur identic). Mă inspiră oamenii care vin cu idei proprii şi împreună putem schiţa produsul dorit. La început, am fost de câteva ori mustrata sau atenţionata mai bine zis de către fetele din breaslă, pentru că nu era tocmai un lucru drăguţ. A te inspira e una, pentru că la o anumită lucrare poţi adăuga amprenta ta… şi a copia este alta. Mai am multe de învăţat, însă consider că am reuşit să-mi deschid uşi şi să intru pe piaţa prin lucrările mele.
A fost greu, însă nu imposibil. Am investit destul financiar şi nu mai zic sufleteşte, pentru că în toate lucrările mele există o parte din sufletul meu, pentru că întodeauna când lucrez mă detaşez de lumea nebună în care trăim şi rămân doar eu cu mine. Mi-ar plăcea să pot avea o deschidere mai mare, însă este prea puţin promovată lumea handmade-ului şi din păcate nu poţi trăi din asta. Însa, nu se ştie niciodată ce îţi rezervă viitorul.
Eu: Ce îți place și ce iți displace în “lumea handmade-ului”?
Andreea: Îmi place lumea handmade-ului pentru că în fiecare lucrare a artizanilor, fie că lucrează cu polimer sau altceva există amprenta noastră. Există autenticitate şi din 100 de produse şti sigur că unul din ele este al tău, însă atunci când pe piaţa apare copia perfectă a originalului este dureros, pentru că nu prea ai ce face în situaţia dată. Până la urmă este loc pentru fiecare, atâta timp cât publicul este cel care alege. Important este să placă şi să fie apreciate. Există şi alţi artizani care realizează diverse din pasta polimerică, însă fiecare lucram diferit, aici intervine de altfel gusturile şi preferinţele clienţilor.
Eu: Ce greutăți întâmpini în lumea handmade? Cât de apreciată este munca ta, ce ai învățat până acum și cum te-a schimbat pe tine ca om…
Andreea: Cred că cea mai mare greutate şi nu numai în lumea handmade, este lipsa timpului. Acesta îmi dă de cele mai multe ori bătăi de cap, pentru că oricât aş încerca să mă organizez, aşa încât SĂ NU REFUZ PE NIMENI, să am timp pentru copil, casa şi soţ, întodeauna sunt cam pe fugă… însă nu mă plâng, momentan. Am un singur copil, aşa că timpul pentru lucru este de obicei noaptea între orele 23 p. m- 3 a.m.
Au început să fie din ce în ce mai apreciate lucrările mele, de exemplu cam de un an de zile pot spune că lucrez intens şi pe bandă rulantă la colecţia mea de moţaţi, care cred că mă reprezintă 100% “Moţaţi în rama”. Până la urma depinde şi de client, unii sunt mai pretenţioşi, alţii nu. Unii îmi lăsă mâna liberă, iar alţii îmi scriu cele mai mici detalii, unii sunt nemulţumiţi, iar alţii se bucură şi zâmbesc până la urechi de “chestii – trestii personalizate, fiecare cu poveşti aparte” aşa cum le spun eu. Îmi place să cred că sunt aceeaşi, cu fiecare lucru realizat am evoluat, am căpătat îndemânare, încredere şi acum orice provocare este binevenită. Da îmi plac provocările şi să mă autodepăşesc, chiar dacă, cu ceva timp în urmă, când priveam anumite lucrări, nu m-aş fi văzut în stare de a le realiza şi eu.
Eu: Handmade-ul românesc, hobby sau bussines? Cum a evoluat afacerea ta și care a fost rețeta succesului?
Andreea: Cred că majoritatea artiştilor pornesc în lumea handmade de la un hobby, care îi reprezintă. Aşa cum am spus şi mai devreme, eu am avut mereu înclinaţii artistice. Pictam, coseam, împleteam… însă mi s-a părut un hazard şi am vrut să performez în ceva, probabil de aceea am trecut prin multe, ca să mă pot regăsi şi a pot evolua într-un domeniu. L-am găsit pe FIMO şi am devenit cei mai buni prieteni, aproape de nedespărţit.
A fost dificil, oarecum să-mi creez „un brand”, nu ştiam ce mă reprezintă, căutam şi întrebam în stânga şi-n dreapta… la început am fost „Handmade DEEA”. Am mers ceva cu numele ăsta, făcusem deja un blog http://deeadeutzaa.blogspot.ro/ (care de atunci a rămas neschimbat) sunt destule poze şi chiar acum am intrat şi am văzut cât de mult am progresat… îmi place tare mult să mă uit în urmă la lucrările mele… şi să-mi dau seama că de la an la an, evoluez şi lucrez cu acurateţe.
De la „Handmade DEEA” (pentru că mi se părea banal), m-am gândit mai mult şi am încercat să caut ceva ce mă reprezintă. Sunt o iubitoare de pisicuţe și îmi plăcea cum sună „Pretty Little Kitty”. Am mers şi cu acest nume cam un an jumate, însă într-un final m-am decis şi am hotărât să-mi creez un logo (care reprezintă o pisicuţă cochetă) numai al meu cu numele „PRETTY KITTY”. Nu am avut o reţetă a succesului, pur şi simplu am început să mă implic mai mult şi să mă promovez aşa cum am ştiut eu cel mai bine.
Eu: Sunt curioasă cum îți promovezi lucrările… spune-mi, online-ul este mult mai de succes decât târgurile handmade? Cum atragi clienții?
Andreea: Aşa cum am spus lipsa timpului este o problemă generală, aşa că, participarea la târguri nu mi se pare accesibilă deloc, cel puţin pentru mine. Prefer să particip achiziţionând produse de la alţi creatori. Pe lângă asta cu mult timp în urmă, când eram la început, am participat la 2 târguri de care nu am fost foarte mulţumită, probabil nu au fost îndeajuns de mediatizate şi lipsa vizitatorilor şi-a spus cuvântul.
Acum este mult mai accesibil promovarea online, Facebookul şi Instagramul sunt la îndemâna oricui. Acum, marea majoritate are acces la aceste 2 mari platforme. Încerc să-mi menţin pagina activa şi să postez cât de des pot produsele pe care le realizez, atunci când îmi permit aloc şi un minim buget pentru o promovare plătită, pe lângă acestea sunt implicată şi în grupuri de networking unde de ajutăm reciproc, pentru a avea o vizibilitate cât mai mare a paginii. Potenţialii clienți sunt întodeauna atraşi de produsele fotografiate frumos, recunosc că nu prea pricep la capitolul ăsta, însă încerc să am cât mai multă lumină naturală.
Eu: „Pretty Kitty” are proiecte de viitor? Colaborezi cu cineva sau ești implicată în vreo campanie specială?
Andreea: Îţi dai seama, ca oricine îşi doreşte să atingă cel mai înalt nivel!!! Nici nu ştiu… timpul este foarte limitat şi alergam de colo-colo pentru a supravieţui. Dacă aş şti că pot trăi din asta… că-mi pot achita facturile şi ratele, aş renunţa în secunda 0 la jobul de acum şi mi-aş îndrepta toată atenţia către pasiunea mea pentru a o dezvolta intr- o mică afacere. Am multe idei şi dorinţe, însă viaţa te supune la multe încercări şi nu şti ce-ţi rezervă ziua de mâine.
Sunt puţini cei care muncesc cu drag, pentru că le place ceea ce fac. Din păcate, nu avem deschidere, uşile sunt prea mici iar când vrem să trecem, dăm cu capul de sus şi ne cam doare. Mă limitez… iar unde am ajuns acum este mulţumitor. Îţi dai seama că dorinţa mea rămâne, de a creşte de la an la an. Nu am de gând să renunţ niciodată, pentru că nu ştii încotro te duce viaţă şi nici ce este rezervat pentru tine. Însă ştiu un lucru… am atelierul la îndemână şi ori de câte ori vreau şi simt nevoia de a mă detaşa, nu mă împiedica nimic să-mi aştern sufletul într-o creaţie.
Am diferite colaborări şi mereu sunt deschisă la proiecte noi. Curând aş vrea să lansez o campanie, dacă pot spune aşa, unde la fiecare început de luna vreau să scot la licitaţie un “Moţat în rama”. Toţi aceşti bănuţi vreau să fie depuşi în asociația “INIMA COPIILOR”. De ce aici? Pentru că îmi doresc să fiu implicată cumva în a oferi ajutor acestor copii cu inimioara specială. Ştiu ce înseamnă disperarea în astfel de situaţie, am trecut prin asta şi este dureros.
Eu: Există concurență în lumea handmade? În opinia ta care sunt cele mai mari greșeli pe care le face cineva atunci când este la început de drum?
Andreea: Exista da, însă cred cu tărie că publicul este cel care alege. Pentru început de drum este nevoie de pasiune şi perseverenţă, iar găsirea unui stil personal este cea mai importantă şi grea alegere, o comunicare bună cu potenţialii clienţi şi implicit seriozitate. Cam acestea ar fi lucrurile de care ar trebui să ţină cont pentru început.
Eu: Cum decurg lucrurile atunci când vine vorba de obiecte personalizate? Ții cont de dorințele clientului sau încerci să-i convingi asupra tematicii obiectului personalizat în funcție de anumite criterii?
Andreea: În primul rând îl fac atent la stilul meu de lucru, pentru că s-a întâmplat ca de multe ori să vină cu poze de la alţi artizani cunoscuţi, vrând să le fac identic acel model, după aceea stabilim acest aspect discutăm detaliile pe care şi le doreşte, le cer un model pe care l-au văzut pe pagină, culori, mesajele care vor să apară, le cer şi poze (pentru că personajele încerc să le fac să arate cât mai mult cu originalul) şi uneori îmi mai lasă şi mâna liberă… iar asta mă bucura cel mai tare.
Eu: Comparativ cu piața din afară, cum ai defini handmade-ul românesc? Ce ai schimba dacă ai avea posibilitatea?
Andreea: În afara ştiu că este foarte apreciat handmade-ul şi acolo pot spune că sunt apreciate la adevărata lor valoare. Aici în ţară, nu sunt atât de accesibile la preţ, iar asta probabil este un dezavantaj pentru cei care îşi doresc şi nu îşi permit! Aş schimba mentalitatea oamenilor…
Eu: Definește „Pretty Kitty” în trei cuvinte!
Andreea: Nu sunt 3 cuvinte, dar e ceva ce mă reprezintă “Chestii- trestii personalizate, fiecare cu poveşti aparte “.
Eu: Ai și alte pasiuni înafară de ceea ce știm că faci?
Andreea: Da. Îmi place să citesc. Am început 2 cărţi pe care nu ştiu când voi reuşi să le termin… probabil va trebui să le iau de la capăt când va fi momentul. Îmi place să cumpăr diverse (deci shoppingul) îmi place să gătesc (dar nu foarte des), să ascult muzica, să călătoresc…
Eu: Planuri de viitor care așteaptă să iasă la iveală?
Andreea: Aştept să văd ce îmi rezervă viitorul. Momentan nu am planuri legat de “Pretty Kitty”.
Eu: Draga mea, mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde la întrebări. Sper că nu am fost indiscretă, iar în încheiere spune-le cititorilor un gând bun și unde îți pot vedea, admira sau comanda lucrările.
Andreea: Cu mult drag! Mulţumesc şi eu pentru invitaţia de a vă povesti puţin din ce însemn eu şi Pretty Kitty. Le mulţumesc tuturor celor care urmăresc cu interes proiectul meu, fără ei probabil proiectul meu de suflet nu ar fi fost astăzi, aici. Desigur dacă îşi doresc să achiziţioneze ‘Chestii-trestii personalizate, fiecare cu poveşti aparte” îi aştept cu drag pe pagina mea https://business.facebook.com/prettykitty.ro/ o lume magică plină de culoare şi zâmbete!
