Regina şi fiul grăjdarului…

Acest articol a fost creat special pentru proba numărul 17 ,în cadrul competiţiei SuperBlog 2013.
Sponsor: Coty Cosmetics Romania


Nimeni nu îndrăznea să o critice sau să-i întoarcă vorba. Impozantă,privirea fixă dar hotărâtă , Killer Queen este o regină rebelă şi nonconformistă. Numele ei era cunoscut peste mări şi ţări ,iar el provine de la faptul că regina avea o armă secretă cu care îşi domolea duşmanii dintr-o clipită. Ani de-a rândul regina şi-a condus regatul către prosperitate cu o mână de fier mai ceva decât un bărbat.
Oamenii de rând o iubeau , pentru că mereu găseau alinare la toate doleanţele lor. Fiecare îşi găsea dreptatea în vorbele înţelepte ale conducătoarei lor şi nici unul nu pleca din faţa ei fără împăcare.
De o frumuseţe rar întâlnită, regina a avut la picioarele ei mulţi pretendenţi la inima sa, dar nimeni nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor sale.
– PreaMărită Stăpână, te văd tristă.C e-ţi umbreşte fericirea ochilor?
-Ce ştii tu, Aguriţo. Ar trebui să-mi cunoşti sufletul. Doar tu eşti mâna mea dreaptă în tot ce fac pentru acest regat. Am sufletul pustiu şi tânjesc după  dragoste,  aşa ca în acele poveşti pe care mi-le spuneai când eram mică. Tu mă cunoşti atât de bine …de fapt nici nu mă mir. M-ai slujit credincioasă şi la vremuri bune, dar şi la cele rele timp de 16 ani. M-ai dat poveţe în cârmuirea întregului regat, iar înţelepciunea şi ajutorul tău m-au scos la liman din multe probleme.
– Stăpână, eşti frumoasă şi oricare din tinerii care ajung la palat şi-ar dori o soţie ca tine. Chiar nu există nimeni care să-ţi înmoaie inimioara?
– Toţi mă vor ,Aguriţo . Sunt conştientă de asta, dar m-am săturat de vorbe-n vânt şi fraze linguşitoare. Nu sunt atât de naivă să le cred şi nici atât de disperată încât să accept alături de mine orice vânător de avere.
– Ştiu că nu eşti disperată stăpână, dar mă doare sufletul să văd cum anii trec pe lângă tine. Mâine-poimâine mor şi nu vreau să închid ochii până nu văd că ai un suflet curat şi curajos lângă inima ta. Eu zic să dăm sfoară-n tot regatul că primeşti peţitori . Dar pentru a-ţi câştiga inima, vor trebui să treacă prin trei probe.
-Aguriţo , anii au trecut şi văd că îţi afectează din ce în ce mai mult imaginaţia. Păi tu crezi că eu am chef să-i văd cum se măcelăresc în faţa mea? Crezi că vărsarea de sânge mă impresionează? Mă rog, asta era ceva în tinereţe…
– Poate că acum nu , dar arma ta secretă stă în sceptul ce îl porţi. Puţinii care au ştiut de acest secret au trecut demult în lumea celor drepţi. Eu zic să pregătim probele pentru viitorii peţitori şi să vedem ce se va întâmpla.
– La ce te-ai gândit?
– La trei probe ,regina mea. Fructe de pădure ,Celosia şi Esenţă de praline.
– Glumeşti ,nu? Ne apucăm de gătit?

– Fiecare din ele alcătuiesc secretul tău ,ai uitat?Aşa că fiecare probă va avea ca premiu ce am spus mai devreme.Cel care le va avea pe toate , la final va trebui să-ţi spună ce reprezintă toate acestea la un loc.
– E cam greu ,nu crezi?
– Nu este greu deloc, regina mea frumoasă.Se vor bate-n săbii , lanţuri şi paloşe grele.Iar dacă cineva câştigă o probă va primi ca răsplată un element cheie din secretul tău.

–  Merg pe mâna ta ,Aguriţo. M-ai sfătuit mereu bine în toate problemele şi sper că acum să nu o dai în bară.
Şi astea fiind zise, sfătuitoarea reginei a purces să de-a sfoară-n ţară că preînalta şi înţeleapta regina îşi caută alesul inimii prin tot regatul. Timp de multe săptămâni s-au perindat pe la palat tot felul de cavaleri , fii de regi şi lorzi din toate colţurile lumii.Toţi vroiau să-şi câştige admiraţia din partea reginei, dar nici unul până acum nu a reuşit să treacă cu brio cele trei probe. Sătulă şi obosită , regina a vrut să se retragă. La un moment dat, avea 3 pretendenţi , câştigători la fiecare probă impusă. Ce să facă?Trebuia să existe doar unul cu cele 3 elemente cheie. Deodată, din mulţime apare un bărbat mai sărăcăcios îmbrăcat, fără armură strălucitoare şi cu glas puternic spuse:
– Cu permisiunea dumneavoastră regină, voi lupta eu pentru a vă câştiga inima.
Regina îl privi şi pentru o clipă a avut un deja-vu. Avea impresia că-l cunoştea de undeva.

– Eşti convins că poţi lupta cu fiecare dintre cei trei?
– Cu toţi trei deodată ,stăpână.Dacă e să mor , măcar ştiu că nu va fi degeaba.
Cu un gest de mirare şi impresionată de gestul curajos al omului de rând ,regina a dat din cap în semn de aprobare. Tânărul primi armură şi o sabie pentru a-şi începe bătălia către inima preafrumoase-i lui regine.

Şi lupta începu. Şi dă-i şi luptă ,urlete, oase trosnind, mulţimea-n extaz şi în final tânărul curajos ieşi învingător. Regina aşteaptă să vadă ce va urma în continuare. Tânărul îşi adună puterile şi cu cele trei elemente cheie se prezentă în faţa ei după o bucată de timp, cu o sticluţă-n mână exact ca sceptul ei.
Regina tresări uşor , toate emoţiile se vedeau pe chipul său şi cu glas autoritar îşi întrebă peţitorul:
– Unde-s cele trei elemente cheie?
Tânărul nu s-a pierdut cu firea şi se apropie respectuos de regină ,arătându-i sticluţa de un roşu roial .

– Aici ,stăpâna mea. Toate în această sticluţă. Cele trei elemente cheie formează secretul tău şi nu mulţi o ştiu.
– Cum ai ştiut? Cine eşti?
– Perry, fiul grăjdarului . Să mă ierţi stăpână, dar aroma şi parfumul tău le ştiu de mult timp. De câte ori nu ai cerut să-ţi fie adus roibul cel mai ales? Eu eram acela care-l aducea şi te ajuta să-l încaleci de fiecare dată…aşa am ajus să-ţi cunosc secretul şi nu m-am lăsat până nu am aflat care-i aroma care te înconjoară…
Roşie toată , regina îl recunoscu în sfârşit pe tânăr.Şi-a dat seama de unde i-se părea figura lui cunoscută şi pentru că era o femeie de cuvânt , în faţa mulţimii de la curte regina îl declară câştigător al luptei şi al inimii sale.
În scurt timp, la palat a avut loc o nuntă ca-n poveşti. Cu mult dans şi voie bună, cu urări de bine şi copii mulţi. Regina şi alesul ei Perry erau fericiţi pentru că şi-au unit sufletele, visele pentru vecie…
– Frumoasa mea regină, parfumul tău mă doboară , dar sufletul mi-e împlinit…zâmbind regina îl privi cu drag şi-l invită la dans.

În spatele mulţimii ,sfătuitoarea Aguriţa privea mulţumită.
Acum putea închide ochii ,ştiindu-şi regina fericită.

Mama şi un ajutor de nădejde în bucătărie…

Acest articol a fost creat special pentru proba numărul 16 ,din cadrul competiţiei SuperBlog 2013.
Sponsor probă : MarketOnline
„O mamă nu realizează că îi dăruieşte copilului ei amintiri pentru toată viaţa.” (Charlotte Gray)”

Amintirile din copilărie nu dispar niciodată .Un amestec de gusturi şi mirosuri s-au impregnat undeva în inconştient şi au rămas acolo , neatinse de trecerea timpului.Cine poate uita de mirosul bradului verde din preajma sărbătorilor de iarnă, sau de cozonacul fierbinte , proaspăt scos din cuptorul pe lemne sau de sărmăluţele în foi de curechi cum îi plăceau tatei să zică. Toate erau pregătite cu dragoste  de mama noastră care de cum începea cocoşul să cânte pe gard , începea să trebăluiască prin bucătărie.Muncea de dimineaţă , pentru a potoli foamea celor patru copii năzdrăvani care nu prea apreciau atunci pe deplin munca ei.Seara chiar dacă era obosită, ne zâmbea fericită. Niciodată nu am văzut-o fără zâmbetul pe faţă şi niciodată nu a cerut nimic în schimb.Tot timpul cu şorţul de bucătărie pe ea, gătea neîncetat reţete mai mult inventate , iar noi când ne adunam în jurul mesei ne ospătam ca adevăraţi împăraţi.Nici azi, nu pot uita prima lecţie în bucătărie cu mama. De sărbători , mă chema pe mine şi pe sora mea mai mică să ne arate din tainele gătitului. 
„O să fiţi şi voi la casa voastră şi nu vreau să zică bărbaţii voştri că :Băi, da mumă-ta nu te-a învăţat nimic. „Pe noi ne bufnea râsul şi începeam să ne miorlăim ,eram invidioase că pe fraţii noştri  nu îi cheamă la bucătărie.

„..Pe ei îi învaţă tac-tu, cum să-şi dea cu ciocanul peste dejte când bate un cui în perete.Hai la treabă , că vă culcaţi cu burţile goale dacă vă mai smiorcăiţi mult. ” 
Şi noi ca două fete cuminţi ne conformam .Acum au trecut anii şi trebuie să îi mulţumim mamei pentru tot ce ne-a învăţat.Suntem fiecare la casa ei şi lecţiile de gastronomie în bucătăria mamei ne-a prins bine.Chiar dacă am crescut , în ochii mamei suntem încă copii şi deseori ne trezim cu ea la uşă , încărcată cu de-ale gurii. Mai ales în preajma sărbătorilor ,când nu are astâmpăr nici acum la bătrâneţe şi te trezeşti în pragul uşii cu oala de sarmale , tăvile cu plăcintă şi alte bucate îmbietoare.
Şi se chiunuie la un amărât de aragaz , de când era bunica fată mare.Anul ăsta gata , nu o mai las să facă ea ce vrea.Am o surpriză şi sper să o accepte, fără să facă ifose.
După câteva săptămâni…
_Mamă ,gata!Nu vreau să aud nici un cuvânt,auzi?Toată ziua stai în bucătărie , dar mergi şi matale într-o plimbare că nu cade casa fără tine, stai liniştită.
_Cum să plec, Mărioara? Păi cine vă mai găteşte? Ai impresia că bucatele se fac singure?Trebuie supravegheate , să nu se ardă , să nu…
_Nimic!Ştii ceva?Uite că există posibilitatea ca bucatele tale să se facă şi singure, da?Apeşi pe un buton , două şi gata!
_Hai că vorbeşti prostii ,copilă.
_Nu sunt prostii , tehnologia a evoluat mămică.Cât mai ţii la răpciuga aia din bucătărie?Mă mir că mai stă în picioare la cât a fost folosit.Ştii ceva , deja mă scoţi din sărite.O să îţi cumpăr un cuptor incorporabil şi gata.
_Incorpo..ce?
_Off, incorporabil mama.Cuptoare incorporabile. Nu ai auzit de ele?Doamne ,dar ce tot vorbesc aici.Tu toată ziua stai în bucătărie şi asculţi radio Doina.Hai cu mine să îţi arăt pe calculator…uite…tastăm frumos…www.marketonline…aşa..şi dăm pe oferte.Pam-pam! Ia uite aici ce frumuseţe.

Multifuncţional,sistem de autocurăţare..bun ,nu te chinui să freci la el de nebună.Ceas digital,programare electronică a duratei şi temperaturii, ce mai vrei?Are de toate şi cât timp îşi face treaba te poţi duce liniştită şi tu la un coafor, să-ţi mai schimbi şi tu look-ul.
_Păi ştiu şi eu mamă ,dacă nu vor fi bune bucatele la gust?
_Eşti imposibilă , cum să nu fie bune?Doar tot tu le pregăteşti ,numai că el face restul.Tu pleci frumuşel la coafor sau shopping şi îl programezi din două butoane când să gătească. Şi când ajungi acasă ,bucatele sunt gata.Iar tu ,vei arăta proaspătă ca o zambilă .Coafată ,aranjată şi parfumată .O să se minuneze şi tata de schimbarea asta. Mâncarea va fi la fel de gustoasă şi nimic nu îi va schimba din gustul copilăriei…chiar dacă tehnologia avansează , va fi mereu la fel mămică dragă.Ce zici ,faci pasul?
După trei luni…
_Hai mămică ,că ajungem şi noi într-o oră.Suntem lihniţi de foame.Pe unde umbli ,că de o oră te sun..pe fundal muzică ambientală…
_Umm , ce bine e.Copchilă dragă , eu sunt la spa şi…
_La spa??Ai înnebunit?Ţi-am zis că în seara asta mâncăm la tine, unde ţi-a fost capul?
_Linişteşte-te , l-am programat pe Ariston şi mâncarea va fi gata când ajungeţi…dacă întârzii ,vă puteţi pune în farfurii şi singuri ,nu?Sau s-a inventat o maşinărie şi pentru asta?

Poveste adevărată :Vrăjitoarea şi blestemul!

Acest articol a fost creat special pentru proba numărul 15 , în cadrul competiţiei SuperBlog 2013.
Sponsor :Farmec.ro


Se află undeva în lume…trandafirul albastru.Ups, mă scuzaţi iar începe delirul.
A fost odată ca-n poveşti . a fost ca niciodată ,din rude mari împărăteşti , o prea-frumoasă fată. Şi pe cât de frumoasă era ,pe atât de neagră îi era inima de răutate.Avea o oglindă fermecată şi în fiecare zi o întreba cine este cea mai frumoasă din ţară.
_Mărită Stăpână , nici peste şapte mări şi şapte ţări nu există nimeni care să concureze cu frumuseţea ta.
Mulţumirea ei nu a durat decât foarte puţin ,până când într-o dimineaţă s-a trezit cu faţa la cearceaf şi a început să-şi întrebe iar oglinda:
_Stăpâna mea, frumoasă eşti dar undeva în lume s-a născut o fetişcană cu o frumuseţe ce eclipsează pământul.
Plină de furie şi venin , stăpâna s-a hotărât să o caute şi să-i facă de petrecanie. Şi-a trimis iscoade în toate colţurile lumii ,până a dat de ea. Ca să nu fie recunoscută ,s-a transformat într-o vrăjitoare bătrână şi urâtă de se speria şi varul de pe pereţi .Oglinda fermecată când a văzut-o s-a speriat şi ea .După ce că era urâtă , mai era şi plină de coşuri.
_ Stăpâna mea, ce ai făcut?Mare blestem s-a abătut şi numai duşmanul tău are secretul dezlegării.
Văzând că treaba e serioasă ,vrăjitoarea şi-a luat un coş cu mere otrăvite cu gândul să o omoare pe fata care-i făcea concurenţă la frumuseţe şi a pornit la drum hotărâtă.
După ce a străbătut cele şapte mări şi şapte ţări , a ajuns în sfârşit la casa fetei.S-a prefăcut bonavă şi amărâtă. Cu plânsete şi jale că vinde merele să-şi întreţină nepoţii.
Fata noastră miloasă i-a deschis uşa şi a poftit-o înăuntru.Când vrăjitoarea a intrat ,fata s-a dat doi paşi la o parte speriată de ce vedea în faţa ochilor.
_Mămăiţă dragă, dar ce ai pe faţă?Dumnezeule , aşa ceva nu am mai văzut de ani de zile.Păi şi stai aşa ,nu faci nimic?
_Mămăiţă-i mumă-ta! spuse printre dinţi vrăjitoarea.
_Poftim?
_Nu copilă dragă..(tuşeşte fals) cred că m-am înnecat.Dar ce frumoasă eşti copilă , ia de aici un măr roşu ca obrăjorii tăi rumeni şi spune-mi ce pot să fac în această problemă.

_Păi mămăiţă dragă ,există leac pentru …şi arătă cu degetul spre coşul imens de pe vârful nasului al vrăjitoarei.Am mereu Farmec în casă şi niciodată nu mă dezamăgeşte.
_Ce farmec copilă , eu mi-s bătrână …
_Nu mămăiţă , vorbesc de cosmetice Farmec. Păi unde ai trăit până acum? Problema dumitale are dezlegare. Uite aici, vino să îţi arăt sertarul meu magic cu minuni… Vezi? Uite am baton corector purificator, cremă sebo-reglatoare şi mai este aici în colţ cremă ultra-activă şi în sticluţa asta e fluid antiseptic purificator. Toate din gama „Gerovital Plant Stop Acnee” mămăiţă dragă. A fost special creată de mari genii pentru persoanele care au tenul cu imperfecţiuni şi garantat te scapă de acnee în doar patru săptămâni. Ei, ce zici mămăiţă? Te încumeţi la treaba asta? Vei avea o piele mult mai sănătoasă şi un chip luminos.. aşa ca al meu.
_Copilă dragă, te rog să mă ierţi. Am venit aici cu gânduri necurate, dar inocenţa ta şi ajutorul pe care mi-l oferi mi-a schimbat viaţa şi m-ai salvat de la un blestem teribil. Şi spui tu că merge?

_Cum să nu meargă, uită-te la mine.Cu o alimentaţie sănătoasă, măşti cu argilă şi cu igiena zilnică a tenului, garantat scapi de problemă. Simplu şi uşor, nu? Ăsta e şi farmecul problemei, iar ziua ţi-se pare mai frumoasă când ştii că ai un ajutor de nădejde…
Şi uite aşa a scăpat vrăjitoarea de blestem şi nici în ziua de azi nu a renunţat la sfaturile fetei. Gurile rele spun că cele două s-au împrietenit şi merg amândouă să-şi facă provizii cu produsele Farmec.
Oare aşa o fi?
                     *Poveste inspirată şi adaptată după Albă ca Zăpada şi cei 7 pitici!

Dragoste de cioban…

 

A fost odată ca-n poveşti, a fost ca niciodată, din rude mari … iertaţi-mă, asta era altă poveste.
Mare e grădina celui de Sus şi mulţi nebuni încap în ea. Păsărel Maricel este ciobanul satului Mocăieşti. Om cu frica lui Dumnezeu, crescut de o bunică senilă, Maricel şi-a petrecut copilăria printre boboci de raţă şi alte zburătoare. După şcoala primară, bunică-sa nu a avut de unde să îl ţină prin facultăţi şi aşa omul nostru a rămas în satul natal devenind cioban.
Ajuns la 20 de primăveri, lui Maricel i s-au aprins călcâiele după Despina lu’Apostolescu. Şi într-o seară, şedea abătut sărmanul de el pe bancă de lângă poartă. Suspinând ca o fată, nu băgă de seamă că moş Mihai se apropie de el.

-Ce faci flăcău? Îţi faci inventarul la oi? Ce suspini aşa, nu îţi iese socoteala?
-Of tataie, era să mor de inimă. Ce te furişezi ca pisica? Ce să fie, mai nimic… şi iar se auzi un suspin de parcă se sfârşise lumea.
-Bag de seamă copile că tu suferi de amorezeală. Ce stai aici singur cuc şi nu faci nimic? Păi tu vrei să vină fătuca la tine?
-Tataie, e greu cu fetele… nici măcar nu vrea să audă de mine. I-am cumpărat floricele şi nimic.
-Apăi copile dragă, cine spune că-i uşor cu muierile… greşeşte amarnic. Păi nu ţi-am zis ce păţii eu cu Mărioara mea? Era înainte să ne luam şi după ce că am umblat după fundul ei vreo doi ani de zile mi-a făcut o scenetă de toată frumuseţea. Ce mai, piesă de teatru nu alta! Am vrut să ne ducem la o petrecere în sat cu dănţuială şi băutură din plin. Am aşteptat ca viţelul vreo oră să vină mândra. Stai că nu e gata, stai că nu o mai lasă scorpia de mumă-sa. În final ajungem la petrecere şi începu nebunia. Şi hop aşa şi tot aşa/ Cum se-nvârte mândruţaaa iuuiuuiuu! Măi flăcău, am dănţuit de mi-a ieşit ochii ca cepele şi la un moment dat din cauza pălincii, mă cam luă cu ameţeală şi am lăsat-o pe Mărioara în compania muierilor de acolo. După un timp de stat pe comodă am ieşit afară la aer că poate aşa îmi revin. Trag eu o ţigare… hai şi-a doua. Măi, tată şi aud o chirăială dincolo de-am zic că s-o fi transformat careva (era lună plină). Repejor arunc ţigara şi dau să intru, când mândra mea ţâşneşte ca un glonţ pe uşă şi rămase înţepenită de uimire. Mă şi-mi trase o palmă din fundul grădini aşa, de-am crezut că mi-au sărit măselele. Ce făcuse nebuna? După un timp când a văzut ea că nu mai sunt pe lângă ea, a întrebat în stânga şi în dreapta pe unde sunt. Ăştia morţi de băutura, i-au zis că am fugit cu una în dormitor. Şi a început să caute ca nebuna prin toate camerele.

Când a intrat în ultima, găsi acolo nişte tinerei care se iubeau de mama focului. Nebuna nu s-a uitat cine şi cum era, măi şi se înfige în părul femeii ăleia şi începu omorul. Şi-a bătut-o măi flăcău, de şi-a văzut femeia tot filmul vieţii şi a învineţit-o de ziceai că-i soră geamănă cu Mystique. Şi restul îl ştii…
– Păi palma de ce o luaşi tataie?
– A zis că altădată să-i spun când dispar şi să iau aminte ce mă aşteaptă dacă pe viitor voi călca strâmb…
– Şi eu ce fac?
– Ce să faci copile? Ia aminte, să nu păţeşti ca mine. Mai ales dacă eşti pe la început, stai pe lângă ea ca cloşca şi zăpăceşte-i minţile. Mâine e hram în sat, găteşte-te frumos, trage aer în piept şi invită fătuca la dănţuit. Fii cu băgare de samă, bibileşte-o, vorbeşte frumos, hai tre’ să te învăţ eu tot? Şi să nu te duci cu mâna goală ca prostul satului, cumpără-i ceva frumos.
A doua zi, Maricel al nostru parfumat şi cu gel în păr îşi luă inima-n dinţi, cadoul la subţiori şi porni către Despina. Dragostea inimii lui a rămas un pic impresionată de cadoul lui Maricel şi-a hotărât să-i dea o şansă. Cu o condiţie…
– Eu vin cu tine, dar trebuie să îmi mai aduci încă zece cadouri ca ăsta.

Ascultător şi dornic ca Despina să-i devină soaţă, Maricel a îndeplinit porunca aducându-i la fiecare întâlnire cadoul promis.

Cadouri după cadouri şi săruturi furate sub clar de lună au făcut ca totul să se transforme într-o frumoasă poveste de dragoste. Şi-am încălecat pe-o roată şi v-am spus povestea toată!
Acest articol a fost creat special pentru proba numărul 14 , în cadrul competiţie SuperBlog 2013. Sponsorul probei este Reeija care îşi propune să devină numărul 1 în România, în materie de genţi şi poşete de damă.

A fost un vis sau realitate?

 Acest articol a fost creat special pentru proba numărul 13 , din cadrul competiţiei SuperBlog 2013.
Sponsor : Toyota România 


 _Stimată doamnă, vă anunţăm că vom avea câteva opriri, în călătoria noastră către stele. Pentru că ţinem la siguranţa dumneavoastră, vă rugăm insistent să nu vă abateţi din itinerariul nostru.
Mă uitam la el de parcă am văzut stafii, neştiind ce se întâmplă. Şi-apoi…mă trezesc într-un basm. Nu e Cenuşăreasa ori Albă ca Zăpada, dar parcă aş recunoaşte acest tărâm oricând. Mă simt purtată de fluturi prin pădurea deasă, iar florile şi iarba şuşotesc între ele :
  _Cine e? Tu o cunoşti?
Zâmbesc stingher şi vreau să le ating.Se întorc ruşinate şi mă privesc cu ochii mari, cerşind o mângâiere.Peisaje de vis îmi trec prin faţa ochilor, cu viteza luminii. Deodată, o atmosferă de pace pluteşte în jurul meu. E linişte şi plutesc deasupra norilor. Privesc mirată dansul lor şi unul mai îndrăzneţ mă îndeamnă să mă alătur. Accept cuminte şi cu paşi stângaci încerc să le ţin ritmul. Voioşi, norişorii vor să mă răsplătească şi cu ghionturi mici, mă împing către o uşă aurie. Se deschide brusc…
  _O fi vrăjită, îmi spun în gând.
Acolo, mii de zâne sclipitoare aveau grijă de luna măiastră. Lângă ea, ca nişte diamante, stelele se arătau cu mândrie, care mai luminoasă decât cealaltă. M-am apropiat timidă şi parcă cerşind aprobare am privit luna.
  _Du-te, copilă dragă, nu îţi trebuie aprobarea mea, eşti la tine acasă!

Stelele au chicotit între ele ca nişte copilaşi, apoi m-au luat să îmi arate ce ştiu să facă. Au inceput sa cânte, sa danseze, era multa voie bună şi ce m-a impresionat mai mult, a fost sunetul unei harpe magice care mi-a încântat urechile. Câteva steluţe s-au adunat una lânga alta, formând un leagăn. Copilul din mine a sărit în sus de bucurie… şi iar un cântec, dans, râsete cristaline. Şi-apoi…claxoane, urlete, cineva mai în spate mă înjură de zor.
  _Măi cucoană! Păi acu’ te-a găsit să visezi? În mijlocul şoselei? Zbieră o matahală de om la mine.
  _Poftim? Ce se întâmplă?
  _Auzi femeie, tu nu ai minte? Eşti obosită, te-a luat somnul? De jumătate de oră ţip la tine să îţi muţi maşina mai încolo.
  _Păi…
  _Ce te bâlbâi? I-a uite domnule, ce figuri face! Nu mai pot eu că don’şoara are Toyota. Hai că m-ai scos din pepeni madam! Mută-ţi broscuţa.. hibrid… sau ce mama lui o fi! Hai, că mă ţii din treabă.
M-am conformat rapid, dar sunt încă sub şoc. Ce s-a întâmplat mai devreme? Am văzut stele.. şi norişori.. am plutit.. am visat oare?

Jocul Durerii…

 Tudor este un copil orfan de numai 9 ani. A rămas fără părinţi în urma unui accident de maşină, din care ca printr-o minune numai el a scapat cu viaţă. Singur pe lume, fără dragostea şi protecţia celor dragi, Tudor a mers mai departe pe drumul lui. Şi nu i-a fost deloc uşor. Crescând pe străzi, din mila oamenilor sau a Celui de Sus, a supravieţuit junglei şi a încercat să-i ocrotească pe cei mai mici decât el.La fel ca în Jocul lui Ender, Tudor şi-a antrenat simţurile, devenind mai puternic şi în lupta lui pentru o viaţă mai bună, s-a lovit de răutatea celor din jur şi de trădări din rândul celor pe care i-a apărat. Obstacolele apărute în calea lui erau, ca de fiecare dată, o nouă provocare. Nu s-a lăsat învins de soartă şi avea speranţa că într-o bună zi va lăsa în urmă cruda şi nemiloasa copilărie.
Peste 10 ani…
Mulţimea este entuziasmată, în aer se simte adrenalina şi sângele clocoteşte în venele luptătorilor. Transpiraţie, lovituri sub centură, urlete disperate şi sunete de oase zdrobite fac ca atmosfera să fie asemănătoare cu Şcoala de Luptă, din care Tudor vrea să iasă învingător.

„Trebuie să inving… am nevoie de asta”… îşi spuse Tudor, dorind să nu se lase pradă durerii.
În pauza meciului, încearcă să-şi încarce bateriile şi privind în gol, Tudor este asaltat de antrenorul său :
– Trebuie să pierzi runda asta! Mă auzi? Nu te mai ridica de jos!…
Auzea cuvintele ca prin vis şi după ultimile înghiţituri de apă, năvăli în mijlocul arenei ca un animal hăituit. Pentru o clipă, s-a trezit din nou copil. În lupta pentru supremaţie sau pentru o bucată de pâine veche, Tudor s-a simţit folosit şi pus în situaţia de a-şi lăsa amicii în urmă prin orice mijloace. Jocurile Foamei era un joc dur chiar şi pentru cel mai curajos dintre oameni. Deseori a fost pus să lupte pentru o farfurie de mâncare sau un pahar de apă. Rupt de realitate, Tudor şi-a adus aminte de clipele frumoase din copilărie, înainte ca el să rămână singur. Un copil fericit, cu doi părinţi care-l adorau şi o mulţime de prieteni de joacă. Iubea să se joace raţele şi vânătorii sau hoţii şi vardiştii. Instinctul de vânător l-a avut de copil, prin jocuri nevinovate şi mai târziu în lupta lui pentru supravieţuire.
Dar toată copilăria lui, nu este decât o amintire. Sau poate că durerea loviturilor primite în viaţă, îl fac să creadă că a fost un copil fericit… până într-un moment.
„Trebuie să pierzi runda asta!”… Cuvintele încă răsună zgomotos în cap, durerea se înteţeşte, brusc îşi simte corpul moleşit…
– 1…2…3…
Am fost trădat. Cine? De ce? Am făcut tot ce aţi vrut. Vreau să trăiesc, vreau să… Nu se poate! Apa! Mi-au pus ceva în apă. Credeam că vreţi să înving, credeam că-mi merit scaunul de onoare.
– 4…5…6…
Fără să vă pese de viaţa mea, aţi vrut să mă distrugeţi. Ce v-am făcut? Cu ce am greşit? Ah, durerea e mai puternică…
– 7…8…K.O!
Gata, s-a terminat! M-aţi sabotat! Urzeala care aţi conceput-o, v-a reuşit din plin. Sunt la pământ, lovit de soartă, plin de sânge şi flămând…
                                                                        Va urma…

Acest articol a fost special creat pentru proba numărul 11 ,din cadrul competiţiei SuperBLog 2013.

Undercover în lumea bogăţiei…

Acest articol a fost creat special pentru proba numărul 12 , în cadrul concursului SuperBlog 2013.
Sponsor : LuxuryGifts
Orice asemănare cu fapte sau personaje reale sunt pur întâmplătoare!

Undeva în lume, într-un colţ de rai se află familia Sclipicescu. O familie înstărită, cu o casă imensă şi o piscină chiar în mijlocul terasei din spate. Spre ciuda vecinilor, pe zi ce trece ei deveneau mai bogaţi, petrecerile erau aproape zilnic şi fala lor era cunoscută în toată ţara. Întreaga societate era curioasă să ştie cum reuşesc să se menţină pe linia de plutire pe o aşa criza. Curios era şi şeful meu.
Oh, am uitat să mă prezint. Sunt Maria Swarovskivescu şi sunt detectiv de meserie. Cariera mea este frumoasă şi plină de andrenalină, iar rezultatele mele sunt întotdeauna pe gustul clientului. Un caz mai aparte l-am avut acum doi ani, când într-o dimineaţă mă cheamă şeful la el. Morăcănos din fire, era un mixt între Stan şi Bran dar un om cu suflet mare. Azi era disperat, citeam asta în ochii lui de viezure prins în capcana vânătorului.
– Domnişoară Swaro.. Swarosceee… Ptiuuu fiţi-ar numele să îţi fie! În fine, treaba e groasă rău. Avem un caz mai special şi cei de la conducere te-au ales pe tine pentru această misiune. Vei fi undercover la o petrecere, nevastă de afacerist şi vrem să ştim tot despre familia Sclipicescu. Mai precis, avem o informaţie că în posesia lor se află nişte bijuterii cu cristale şi credem că au fost furate.
– Domnule, e imposibil. Cred că îşi permit asemenea bijuterii…
– Posibil sau imposibil, noi vrem să ştim clar.Ai aici dosarul cu informaţii utile despre membrii familiei, în rest te descurci cum ştii. Ne vedem în 72 de ore şi sper că vei avea veşti bune.
Am plecat de acolo năucită de cap pentru că ştiam din auzite că familia Sclipicescu are mari influenţe în societate. Ajunsă acasă, am început să răsfoiesc dosarul cu informaţii. Conţinea detalii despre membrii familiei şi asta mă ajuta să îmi fac o idee despre ce va urma.
Smaranda Sclipicescu– 78 de ani, bunica familiei. Fiică de boier, crescută-n puf şi răsfăţată. Îi place luxul, pietrele preţioase, muzica anilor 60′ şi încă mai crede că în tinereţe avea o şansă cu John Kennedy.

Tudor Sclipicescu– 40 de ani, capul familiei.Om de afaceri, face bani şi din piatră seacă. Iubeşte maşinile de curse, vinurile vechi şi femeile frumoase. Ocazional mai calcă strâmb… dar numai în delegaţiile de serviciu.

Ivory Sclipicescu-38 de ani, soţie, mamă şi creatoare de modă. Orfană de mică, s-a luptat să ajungă într-o poziţie socială şi crede că femeia are şanse să schimbe viitorul. Frumoasă, sofisticată, vorbeşte fluent 10 limbi străine.De ceva timp, s-a înscris la cursuri de judo şi Taekwondo. Asta de când la urechile ei, au ajuns nişte zvonuri privind fidelitatea domnului Sclipicescu.

Rebelle Sclipicescu-13 ani, elevă. Este încăpăţânată, ştie precis că familia ei nu o înţelege şi de curând şi-a anunţat familia că are „boyfriend”. Vorbeşte puţin sâsâit, din cauza pierce-ului din limbă. Nu îi place şcoala, dar vrea să ajungă actriţă.

Mira şi Bella Sclipicescu – gemene, 4 anişori, mezinele familiei. Micuţele balerine, se pregătesc temeinic în fiecare zi pentru spectacolul de Crăciun. Bunica le-a promis bomboane şi multe cadouri dacă vor dansa frumos. Când nu sunt balerine, sunt toată ziua în piscină. Mira se crede un delfin, iar Bella vrea să fie sirenă. ”

Am citit amuzată detaliile dosarului şi m-a bufnit râsul. Sigur nu era profesionist cel care l-a întocmit. Sărăcăcios în informaţii, dar mi-am putut face o părere despre familia Sclipicescu. În ziua petrecerii, m-am îmbrăcat şi eu mai elegant, gen „covorul roşu” dar nu extravagant şi am plecat spre lumea bogătanilor. Acolo m-am pierdut în frumuseţea casei. Primitoare, caldă, cu gazde zâmbitoare. Şampanie, caviar, muzică în surdină, doamne elegante, bijuterii fastuoase purtate cu stil şi eleganţă.

Mă aşteptam ca lumea să fie mai sobră, nu foarte sociabilă şi cu ifose de lux. Dar nu era aşa. Regina serii a fost cum era de aşteptat doamna Ivory Sclipicescu, îmbrăcată elegant, rafinată, cu un zâmbet larg pe faţă care m-a întâmpinat ca pe o veche prietenă. Am avut discuţii interesante şi pentru că am avut impresia că are încredere în mine, am întrebat-o de bijuteriile cu cristale pe care îl poartă.
Cu un surâs de copilă, s-a aplecat spre mine şi mi-a şoptit la ureche.
– Serios, doamnă? Chiar de la ei?
– Da, draga mea. Chiar de la ei. Mă cunosc foarte bine şi întotdeauna ştiu ceea ce îmi trebuie.
Am rămas mască. Şeful meu va fi uimit de descoperirea mea.La finalul pretrecerii, m-am despărţit cu greu de familia Sclipicescu. Ştiam că, datorită serviciului nu îi voi mai vedea niciodată.
A doua zi după petrecere, m-am întors victorioasă în biroul şefului. Era roşu ca racul de furie şi mormăia ca un urs numai el ştie ce.De cum am intrat m-a luat repede :
– Ei, ai aflat ceva?
– Da, domnule. LuxuryGifts.ro… De acolo şi-a procurat doamna Ivory, acele bijuterii cu cristale şi…
– Băiii, fir-ar mama ei de viaţă!! Asta era!!
Am privit uimită spre el şi am făcut un pas înapoi. Privirea lui furioasă, s-a schimbat brusc şi a început să ţopăie ca un copil.

– Domnule, sunteţi bine?
– Da, da, da!! Sunt excelent, draga mea. Felicitări! Ai reuşit să închizi acest caz şi m-ai scăpat de un divorţ.
– Domnule?…
– Nevastă-mea, a luat-o razna. A spus că bagă divorţ, dacă nu îi îndeplinesc o dorinţă. „Nu eşti în stare să-mi cumperi o bijuterie de la cel mai fastuos magazin. Nu mă mai iubeşti…” şi a început nebuna să bage motive de scandal. Am întrebat-o despre ce magazin e vorba şi mi-a trântit uşa de la dormitor în nas. Bineînţeles nu înainte să-mi arunce o pătură şi-o pernă.
„-Află şi singur despre ce vorbesc, că de aia conduci o firmă de detectivi. În seara asta dormi pe canapea.”
M-am uitat la el cu milă şi am zâmbit. Un lucru este clar. Ce nu face omul să-şi vadă nevasta sau familia fericită.
Va urma…