Interviu de Constanța – Diana Slav… povești cu istorie

Draga mea, eu știu cine ești și totuși… hai să ne imaginăm că nu ne cunoaștem! Cine ești, Diana Slav?

Haha, interesantă introducere. O să încep cu discursul de deschidere al fiecărui tur: Bună ziua, numele meu este Diana şi voi fi ghidul dvs pentru următoarea o oră şi jumătate.
Cine sunt eu? Deşi nu mă reprezintă, fiind doar o cifră, sunt o fată de 41 de ani, născută şi crescută la mare, mai exact la Mangalia, dar mutată în Constantă de 15 ani.

După un număr de ani lucrând barman şi ospătar (o foarte bună şcoală a vieţii pe care o recomand oricui cel puţin un sezon de vară), absolventa de facultate de drept, niciodată profesând, am lucrat mai bine de 10 ani într-o firmă de reparaţii nave, abia acum, ajungând în mod oficial şi profesional în turism. De un an de zile mă ocup şi de departamentul de excursii de o zi şi circuite scurte în zona noastră pentru turişti şi nu numai.

Oriunde ai merge, locul acela devine o parte din tine cumva. – Anita Desai

Cred că cititorii mei abia așteaptă să cunoască mai multe despre tine, spune-mi cum a început totul? De ce Constanța Walking Tour?

Eu am fost încă din copilărie acel devorator de cărţi şi pasionată de legend, istorie şi poveşti. Plus foarte atentă la detaliile din jurul, îmi plac clădirile vechi, datorită poveştilor pe care le simt ca că sunt acolo.
Încă din perioada facultăţii obişnuiam să merg pe jos până la biblioteca judeţeană şi admirăm casele pe lângă care treceam, schimbând traseul periodic pentru a admira şi alte zone.

Ani mai târziu, am început să călătoresc şi fiind deja o obişnuită a temelor făcute în avans, întotdeauna aveam liste de obiective care merită o vizită şi motivul. Aşa am descoperit şi fenomenul de tururi pietonale, unde am participat ca turist ori de câte ori mi-a permis programul.

Aşa am înţeles care este organizarea unui astfel de tur din punct de vedere logistic, tehnic şi a început să îmi crească mândria naţională şi locală. Am realizat că avem şi noi toate acele poveşti, unele poate chiar mai frumoase şi că avem o zonă compactă care permite un astfel de tur pietonal uşor de făcut în aproximativ o oră jumătate.

Umple-ți viața cu aventuri, nu cu lucruri. Trebuie să ai povești de împărtășit, nu obiecte de arătat.

Perioada călătoriilor care mi-au încolţit această idee a început prin 2009, iar eu am lansat pagina de facebook în iunie 2013. Am ales numele de Constanta Walking Tour fiindcă exact aşa îmi fac şi eu căutările: numele oraşului în care ajung şi walking tour, fiindcă e cel mai generic descriptiv. Iar aceste tururi se desfăşoară cel mai mult pietonal. Deşi am găsit şi tururi care se fac cu mijloacele de transport în comun, sau tururi cu diverse forme de deplasare (scutere, velier, avion, etc).

Ca un mic PS: Mă bucura faptul că şi la noi încep să prindă contur tururile deosebite şi mă refer la scuterele Vespa care din acest an pot fi închiriate pentru plimbări de o zi sau câteva ore. Voi face echipă cu cei de la Vespa Constantă pentru a încerca să oferim turiştilor un tur de Constanta relaxat din Vespa. (pagina fb – https://www.facebook.com/redbikeconstanta/).

Oriunde te duci, du-te cu toată inima – Confucius.

Cum primesc informațiile tale cei care participă la tururi? Sunt curioși, pun întrebări?

Sunt foarte interesaţi, chiar dacă ne referim al cei care au mai făcut tururi petonale şi care ştiu la ce să se aştepte sau la cei care fac prima dată. Aş vrea să cred că le ridic aşteptările pentru tururile pe care le fac pe viitor ☺

Pe de o parte, da e curiozitatea despre zona, despre oraş. Apoi e uimirea, fiindcă nu se aşteptau ca această zonă să fie aşa de plină de istorie. Şi deşi uneori depăşim 2 ore de plimbare, nimeni nu se plânge, ba chiar li se pare că a trecut foarte repede timpul.

Cum reușești să aduni atâtea povești despre locurile despre care le vorbești turiștilor?

Poveştile le-am acumulat în timp. În prima fază, dacă tot eram la biblioteca județeana, pe post de pauză, în loc să mai citesc din cărţile de drept, căutam despre istoria constantei şi asimilam informaţii despre zona veche a oraşului.
După ce am început aceste tururi, unele informaţii mi-au fost oferite de istorici sau arhitecţi pasionaţi şi ei de aceste locuri.
Şi fiindcă de aproximativ 3 ani fac şi tururi dedicate localnicilor, au început să apară şi acele poveşti transmise verbal, direct de la ei. Încă mă bucura să mai aflu povesti noi şi încerc să le încorporez în tururile oraşului.

Din toate experiențele Constanța Walking Tour, care a fost cea mai frumoasă pentru tine ca semnificație și de ce? Ai avut și experiențe neplăcute?

Nu ştiu dacă pot considera una singură cea mai frumoasă, fiindcă sunt multe momente de care îmi amintesc cu drag.
Mai ales că în ultimii ani proiectul de tur pietonal a căpătat două direcţii distincte.

O direcţie a rămas dedicate turiştilor, deopotrivă romani sau străini. Şi mă bucură că şi turiştii romani au devenit interesaţi de istoria naţională şi că nu vin la mare doar pentru plaja, faleza săi casino.
A doua direcţie este locală, eu organizând de aproximativ 3 ani şi tururi eveniment dedicate localnicilor, dar au venit periodic şi din alte oraşe special doar pentru a participa la tur.

Şi aici ar mai fi şi subcapitolul dedicat copiilor, organizând tururi doar pentru ei, în periaoda scoala altfel. Aici fiecare tur este o provocare, eu adaptând în funcţie de vârstă şi curiozităţile lor, venind şi cu diverse provocări. Iar reacţiile sunt întotdeauna adorabile.

Călătoriile ne învaţă să fim toleranţi – Benjamin Disraeli

Din amintirile speciale de la tururile de turişti ar fi: mândria a putea arăta oraşul ambasadorului Marii Britanii, primului ministru al Estoniei, journalist CNN, delegaţie oraş Yokohama, multe echipe din proiecte Erasmus+. Nu voi uita primul tur mare de turişti, 45 de persoane, toţi de pe aceeaşi navă de croazieră, toţi abordându-mă individual prin mesageri , unii chiar cu 6 luni înainte.

O altă amintire specială a fost de la un astfel de tur când un cuplu chiar sărbătorea 50 de ani de căsnicie exact în Constantă şi ea avea copie după certificatul de căsătorie, unde era menţionată şi semnătura tatălui, ea având sub vârsta legală de căsătorie la acel moment. Iar cuplu respectiv venea tocmai din Papua Noua Guinee.

Din experienţele frumoase ale tururilor în limba romana ar fi un grup de 74-78 ani, aprox 70 de persoane, care sărbătoreau annual promoţia 1965 a facultăţii de electrotehnica Iaşi. De asemenea proiectele de voluntariat pentru promvoarea patrimoniului constănţean lucrând cu mai multe ONG-uri şi cu Institutul Naţional al Patrimoniului.

Alte tururi care îmi sunt foarte dragi sunt : ziua bastonului alb, ziua bebeluşilor purtaţi şi tururile eveniment dedicate unor evenimente precise: ziua iei, ziua marinei, ziua oraşului constantă, ziua dobrogei. În ultimii ani m-am axat pe moştenirea culturală a zonei şi am reuşit să trasez tururi dedicate cu parcurs uşor diferit faţă de cel general istoric. Acum am organizat deja tur moştenirea greacă, tur moştenirea armeană, tur dedicate personalităţilor care au locuit în constantă, tur stil architectural art nouveau.

Experienţe neplăcute nu aş zice. Doar unele mici incidente poate. Un domn turist îmi dăduse o fotografie cu el înainte de tur,eu crezând că face asta pentru a îl recunoaşte. La tur au mai participat şi alte persoane, una din ele venind din coreea şi chiar se scuză că e pe acel stil de a face multe fotografii. Ela părut uşor deranjat de fotografii, desi nu era inclus în cadru, iar la câteva minute de la începutul turului s-a scuzat că îi este frig şi a plecat.

La tururile dedicate localnicilor, din fericire nu am avut incidente, deşi uneori mă aştept la voci legate de istoria recentă. Din fericire, am apreciat puterea grupului, care ei i-au cerut poate repsectivei persoane să respecte faptul că suntem al un tur istoric şi cultural şi nu suntem acolo ca să analizăm istoria recentă.

Ce ți-ai dori pentru orașul tău și cum vezi Constanța Walking Tour peste 10 ani?

Mi-aş dori ca localnicii să devină mai mândri de oraşul lor, să îl iubească şi să îl respecte. Să realizeze cât de norocoşi sunt, ca ei deja stau la mare şi alţi oameni plătesc bani grei să vină aici pentru o zi uneori. Mi-aş dori ca oraşul nostru să semene mai multe cu alte centre vechi pe are le-am vizitat în Europa, fiindcă avem şi noi poveşti frumoase, trebuie doar scuturate de praf şi luminate frumos.

Legat de proiectul meu de tur nu am fost niciodată omul planificărilor, nu ştiu dacă e neapărat bine, eu am preferat să mă bucur pe moment şi de fiecare moment; a fost o surpriză continuă şi pentru mine evoluţia acestui proiect şi dacă în 5 ani s-au schimbat atât de multe, chiar nu ştiu unde se va îndrepta în următorii 10 ani; eu abia reușesc să îmi fac agenda lunilor imediat următoare, nu am stabilit niciun ţel foarte măreţ pentru acest proiect. Cred că în cazul acesta consecventa este principala calitate a lui, orice alt proiect adiacent e doar bonus.

Ne poți relata pe scurt cum decurge un tur de-al tău și aici mă refer strict la obiectivele vizitate…

În general încep de la harta mosaic parc arheologic, fiindcă mă ajută ca introducere în istoria oraşului; indiferent dacă e tur pentru localnici sau pentru turişti. De acolo, pornim într-un zigzag al peninsulei, care deşi are aproximativ un km în linie dreaptă, eu le ofer un traseu de aprox 3 km, care să le acopere octogonul confessional (grecesc, bulgar, iudaic, romano-catolic, armean, musulman) cu care ne mândrim, cele mai importante clădiri (prima primărie, a doua primărie, palat regal, clădiri de patrimoniu naţional) şi situri arheologice din zonă (basilica creştine, ziduri de cetate, turnuri de apărare).

De asemenea menţionez cea mai mică strada a lungime şi cea mai îngustă stradă, mai ales că aici ne putem lăuda cu faptul că fost folosită într-un film difuzat pe Netflix. Dacă e tur în limba romana, accentuez şi personalităţile romane care au ajuns în constantă, locuind sau doar în vizite scurte (Caragiale, Vlahuţă, Delavrancea, Eminescu, Artin Aslan – bunicul Anei Aslan, Cela Serghi, Maria Tanase).

Călătoriile au tendința de a intensifica toate emoțiile umane – Peter Hoeg

Planuri de viitor?

Nu prea, după cum ziceam mai sus, nu sunt bună la planificat pe termen lung. Ca să sune frumos, o să zic că prefer să mă bucur de tot ce îmi oferă viitorul şi să mă adaptez, devenind uneori aproape spectator al propriei vieţi ☺
Dar am reuşit pentru prima dată ca anul acesta , la 6 ani de la lansarea proiectului, să am un calendar de tururi eveniment pe pagina dedicată turului, încercând ca în fiecare lună aproape să existe câte un tur tematic şi fără să se repete prea aproape unul de altul (moştenirea greacă, moştenirea armeană, personalităţi care au fost în constantă, ziua art deco&art nouveau, ziua iei, ziua marinei, tur de crăciun)

M-aş bucura să mai apară şi alţi ghizi tineri, bine pregătiţi şi cu chef de treabă constantă şi încerc să îmi creez şi eu propria echipă care să ajute la promovarea oraşului, bob cu bob, pas cu pas.

Unde și cum pot lua legătura cu tine cei care sunt interesați de un tur gratuit prin Constanța?

Cel mai simplu ar fi în mesagerie, aici având opţiunea paginii de facebook, mail sau whatsapp, chiar şi sms.
Mi s-a mai întâmplat să fiu contactată şi din mesageria de tripadvisor sau chiar şi din mesageria Instagram. Încerc să le gestionez pe toate în timp util şi să nu omit să răspund.
Mai ales pe timpul verii, recomand cu ceva timp înainte fiindcă deja agenda mea a devenit destul de încărcată, având şi multe deplasări. Sunt turişti străini care mi-au scris şi cu 6 luni înainte de a ajunge aici.

Mulțumesc foarte mult, draga mea pentru timpul acordat, iar în încheiere te rog să le transmiți ceva cititorilor aguritza.ro

În primul rând, felicitări că o citiţi pe Aguritza ☺În al doilea rând, felicitări şi mulţumiri că aţi avut răbdare cu poveştile mele nemuritoare ☺Vă aştept oricând cu drag la noi ca să vă arăt ca sunem mai mult decât faleza, plaja şi casino.

Şi aşa uşor motivaţional de final: dacă simţiţi că nu e locul vostru acolo unde sunteţi, găsiţi ce vă place şi dedicaţi-vă pasiunii respective; lăsaţi-o să vă consume. Citisem undeva o vorbă: first they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.

Interviu de Constanța – Packya… consecința faptului de a fi!

Packya e un ochi, un văz invocat de mine.  Am inventat o entitate care nu este persoana mea  fizică de zi cu zi, este partea liberă, văzul care naște personaje, le îmbracă. Sunt vitriniera lumii mele interioare.

Este o desprindere de convențional, de traseul pe care-l parcurg zilnic. Sunt un brand dar nu sunt constrânsă  să urmez cu consecvență personajul anterior.

Packya vine de la fuziunea numelor mele, Alina Pachițanu.  În plan pământean, trăiesc în Constanța și nu-mi asigur existența făcând asta. Oficial profesez ca psiholog, am mai făcut cărți, evenimente, artă.

Packya este consecința faptului de a fi.

De unde a pornit totul și de ce ai ales nișa aceasta?

Am pornit de la cuvânt scriind poezie, proză, am ajuns la dans contemporan, toate acestea m-au dus către a căuta un chip și o asemănare unei stări de veghe care, acum, se manifestă așa, făcând haine.

Primele mele creații mi le-am imaginat în oglindă, s-au născut probabil când aveam 3 ani și nu mi se păreau prea mari pantofii maică-mii cu care eram încălțată.

Ulterior, toți oamenii mi-au oglindit faptul că sunt îmbrăcată altfel. Sunt etape. Explorând, am folosit orice mijloc de exprimare, inclusiv kitsch-ul autentic și asumat, exploatat artistic.

Concret, în urmă cu 14 ani am cusut de mână câteva piese pentru mine pe care cei din apropiere le-au apreciat, apoi Mona, prietena mea, a stat pe capul meu insistând să continui și abia după 10 ani am luat o mașină de cusut.  Toate ideile mele astfel, erau mult mai ușor de materializat.

Nevoia de a mă exprima pe mine, s-a extins în nevoia de a găsi expresia corporală a celorlalți, estetica de a reda personajelor personalitatea lor firească, de asta spun, eu fac haine ca te dezbracă. Nu e o preocupare de croitorie sau de design, este preocuparea parcursului meu spiritual, născută dintr-o necesitate. Este  expresia respirației mele interioare, o formă terapeutică. Profesional, identific continuu gestul oprit al omului, înțepenirea, plafonarea sau încremenirea în convenție. Personajul captiv în personajul social, în haina socială. Haina să fie o eliberare pentru că e o nevoie, în primul rând, personală, nu pentru că mi-am propus să salvez lumea.

În evenimentele pe care le-am tot făcut, am aflat tendința oamenilor de exhibare, de exprimare, de ieșire din acest corset convențional printre care și hainele. Ele sunt primul pas în care te poți oglindi, recunoaște ca fiind.  Și nu este despre modă, mimetism, trend.

De asta am spus în finalul unui film …

It not about fashion

Are legătură cu apropierea mea de lumea actorilor, de culise, de costumele în care cei din sală se recunosc.  Haina ca o componentă teatrală, ca tovărășie a actorului, ca mijloc prin care el poate să exprime o oglindire celui din sală, haina are puterea de redare, de exprimare a unui personaj.

Preocuparea mea a dus la a deține acum o recuzită a unui vis personal, garderoba unei lumi interioare care are o formă de unicitate pentru fiecare om.  Eu ofer o diversitate mereu imperfectă adresată unicității din fiecare ce vrea să trezească căutarea și exprimarea liberă a unui sine, manifestarea lui.

It s about air

 

Cum au primit prietenii tăi acest hobby? Este greu să te afirmi pe piața românească?

Sunt învățați să mă vadă mereu căutând ceva, nu li s-a părut nimic nefiresc, erau obișnuiți cu căutările mele permanente.

Prietenii mei sunt atrași în proiectele mele, mulți dintre ei au pozat ca model, fiecare a fost implicat într-o formă de exprimare dar și în muncă, în construcția viziunii mele.

Nu pot să spun că am hobby-uri, tot ce fac are legătură cu tot. În esență, hainele mele nu sunt doar haine în acceptarea convențională a hainelor.

Piața românească? Nu știu cât de greu este să reușești pe piața românească dar întrebarea pentru mine este „ în ce măsură am reușit ceva făcând asta?”

Cu ce vii nou față de alte branduri?

Propunerea mea este nu să creez haine care să te amprenteze pe tine cu etichetă, ci ofer o formă de relaționare în care personajul are de completat haina și nu invers.

De ex. Un  ospătar, îl îmbraci în ospătar și el e ospătar. O femeie, o îmbraci în mireasă și ea e mireasă, ori eu dau doar o rampă, deschid o neelucidare în care ai ceva de descoperit despre tine, nu îți dau haina pentru eticheta ei.

Îți dau posibilitatea să fii tu, să te cauți, să te exprimi și ideea de a nu îți imagina haina ca având o personalitate stabilă ci, ea, depinde de cel care o poartă.

Desigur, pot spune că, tehnic, stilul este eclectic, cum suntem și noi în afara unei uniforme. Ador libertatea de a purta o haină prețioasă în mijlocul zilei, pe stradă, cu care te poți așeza pe jos, oriunde. De la „boschetar la regal”, regalitatea fiind o aspirație pe care trebuie să o împlinească orice piesă vestimentară.

Brandurile? Sunt niște modele de ceară fără chip ori, la mine, oamenii dau chip hainei. Tocmai chipul unic al omului dă sens hainei, și, în plus, o poveste despre….

Eu nu vreau să acopăr oamenii, vreau să-i descopăr. Cu asta vin nou față de alte branduri…

 

Cum privești tu fashion-ul românesc? Ce greșeli vezi cel mai des?

Fashion-ul românesc? Caută cu disperarea lumina unui podium și se uită permanent cu coada ochiului la ce s a pus pe marile scene. Se ține încă prea izolată de celelalte arte.  E despre țoale.

Greșeli? Postura regizată, predictibilul, manechinele sunt slabe și supărate, creatorii zâmbesc la sfârșit și se țin de mână…

Proiecte de viitor? Cum vezi Packya peste 10 ani?

Proiecte despre rafinare.

E o irosire să parcurgi existența asta fără să te rafinezi. Dacă nu ai capacitatea de a evolua, ai măcar șansa să rafinezi datele pe care le ai, cu ce ești.

Trecerea timpului nu te obligă să evoluezi dar îți dă șansa măcar să rafinezi datele date.

Ori făcând asta tot timpul, se ajunge la o formă de unicitate, te recunoști din ce în ce mai mult în oglindă.

Oglinda nu este inventată pentru a pune întrebarea ,,cine-i cea mai frumoasă din țară?,, ci, a întreba  „cine ești?”

Peste 10 ani?

Este un răspuns pe care l-am inventat mai demult și îl dau la toate întrebările cu limită de timp

„Sunt în timpul vieții”

Să fii cum vrei e un deziderat care te atinge ca o grație. Sper ca peste 10 ani să fiu cum o să vreau eu atunci și nu cum vreau eu acum.

Pe când un catwalk cu piesele tale?

Am oscilat între mai multe proiecte, unul  s-a vrut la Paris, apoi am ajuns în zona de teatru-dans, am imaginat mai multe proiecte și colaborări inclusiv cu muzicieni  și încă n-am stabilit o formă concretă pentru că am mai multe variante în care văd prezentarea colecțiilor mele. Nu exclud nici arealul teatrului, dansului, străzii. Nu m-am decis. Probabil se va întâmpla ceva spontan ca atunci când, într-o joi, am umplut un coș cu poezii și l-am scos pe stradă, oferindu-le oamenilor, după întrebarea  „când ați primit ultima dată o poezie?”  Sau, ca atunci când, într-o joi, am luat toate tablourile și le-am trimis la defilare pe apă. Expoziție pe apă:

https://www.facebook.com/halina.packy/media_set?set=a.423677504382421&type=3

Nu urmăresc neapărat prezentarea de salon în care oamenii au palmele pregătite pentru aplauze sau datul din coate. Va fi de la neînțeles până la extaz, de la nonconformism până la bulversant, probabil că nu va acoperi defilări de promenadă, posibil să fie, dar, în tot ce voi face voi căuta o formă de artă și voi urma un principiu de-al meu mai vechi „ În artă să nu te justifici!”

Cred că, o  mirare plantată într-un ochi este mai prețioasă decât o simplă plăcere despre frumos.

Cât de greu este să concepi un produs vestimentar și unde găsești inspirația?

 

Mi-e greu să nu concep și să nu găsesc inspirația. Sunt copleșită pentru că nu mai pot ajunge din urmă cu mașina de cusut dat fiind faptul că eu le fac singură. Este una din dezamăgirile mele că nu pot coase cât am. Am foarte multe creații nerealizate, doar unele apucă să se nască, restul visurilor mele se pierd, ca într-o tiribombă. Prind ce apuc dintr-o curgere infinită.

De exemplu  obsesia … pasărea, zborul, copilăria mea, spectrul emoțional care m-a influențat în diferite stadii de existență, mă fac  să nu aleg o culoare rațional ci să o proiectez, să las inconștientul să croiască. De aceea eu nu lucrez după tipare.

M-au impresionat personalități speciale, artiști speciali, cum e violoncelistul. Am creat o haină având viziunea prezenței scenice. Ulterior, el mi-a confirmat și s-a urcat cu ea pe scenă.

 

Un gând pentru cititorii nostri?

Să găsească fiecare să-și ofere o formă de eliberare, un cuvânt nespus, un gest nefăcut, o haină nemaiavută.

 

Pentru viitoarele cliente, unde te pot găsi?

www.packya.ro

Facebook         https://www.facebook.com/Packyacreation/Instagram packya (Alina Pachitanu)

Instagram        _packya

Miercurea creativă – Accessories by Ioana Fodor

Mi-ar fi părut tare rău ca mini proiectul meu „Miercurea Creativă” să se piardă, așa că am fost deosebit de încântată să găsesc oameni creativi și deosebit de frumoși. Astăzi vom petrece câteva momente în atelierul „Accessories by Ioana Fodor”. Sper să vă placă interviul și mai ales, surpriza de la finalul articolului.

Eu: Bună seara, Ioana! Mulțumesc că ai acceptat invitația de a-mi răspunde la câteva întrebări.

Ioana: Bună seara! Mulţumesc şi eu pentru invitaţie şi pentru interesul faţă de accesoriile mele.

Eu: Spune-mi te rog, care este povestea ce se ascunde în spatele „Accessories by Ioana Fodor”… care a fost primul obiect creat de tine și de la ce a pornit totul?

Ioana: Accessories by Ioana Fodor a prins viaţă în lună martie 2017. Din dorinţa să-mi petrec mai mult timp alături de copii şi în acelaşi timp să fac ceea ce-mi place foarte mult, accesorii pentru întreaga familie. De când eram mică îmi plăcea domeniul creaţiei. Mama lucrând în domeniu am avut şansa să mai ”fur meserie de la ea” şi să îndrăgesc acest domeniu. Pasiunea pentru handmade a fost şi va fi întotdeauna o parte din mine. Am încercat mai multe, până ce mi-am dat seama că accesoriile iubesc cel mai mult să fac.
Nu îmi amintesc exact care a fost prima mea lucrare, dar pot spune că toate accesoriile le realizez cu drag şi multă luare aminte la detalii. Am creat o gamă diversificată de accesorii pentru întreaga familie: papioane, cravate, batiste, broşe, agrafe de păr, cercei. Toate sunt perfecte dacă îţi doreşti să dai o notă de eleganţă şi rafinament oricărei ţinute.

Eu: Ținând cont de faptul că ești artist handmade și probabil ai o viață socială intensă … unde și cum îți găsești inspirația?

Ioana: Într-adevăr, de când am lansat proiectul meu de suflet, am început să interacţionez cu mai mulţi oameni, atât în mediul online cât şi offline. Inspiraţia îmi vine din materiale, privesc materialul şi mă gândesc, care ar fi cel mai potrivit accesoriu din materialul respectiv. Deoarece eu merg foarte mult pe ideea de seturi family, o parte din accesorii sunt realizate împreună cu clientul, astfel încât să reflecte cât mai mult personalitatea frumoasă a clientului.

Eu: Ce îți place și ce iți displace în “lumea handmade-ului”?

Ioana: În lumea handmade-ului cel mai mult îmi place că pot da frâu imaginaţiei şi pot creea accesorii pe gustul şi placul clienţilor. Este o lume în care tot timpul te reinventezi. Nu pot să spun că este ceva anume care îmi displace. Ca în orice domeniu sunt şi bune şi rele, important este să luăm partea bună a lucrurilor.

Eu: Ce greutăți întâmpini în lumea handmade? Cât de apreciată este munca ta, ce ai învățat până acum și cum te-a schimbat pe tine ca om…

Ioana: Greutăţi tot timpul vor fi, dar din punctul meu de vedere, orice dificultate întâmpini este un pas înainte.Consider că este foarte important să ofer calitate 100% şi să aduc mereu ceva în plus businessului, prin care să mă diferenţiez. Am învăţat să ascult cerinţele clientiilor şi să le transpun în accesoriile care le realizez, astfel încât să reflecteze cât mai frumos personalitatea lor.


Eu: Handmade-ul românesc, hobby sau bussines? Cum a evoluat afacerea ta și care a fost rețeta succesului?

Ioana: Orice pasiune la început este hobby, dar pentru că iubeam creaţia şi mi-am dorit să învăţ mai multe în acest domeniu, am decis să fac Design vestimentar. Proiectul meu, îl consider o afacere de familie, care vreau să înflorească şi să crească, să fiu cunoscută atât în România cât şi în afara ţării. Nu pot să spun că am o reţetă a succesului, însă sunt foarte mulţumită de realizările mele până la momentul de fată. Consider că pe lângă talent, trebuie să investești şi în dezvoltarea personală, să mergi la cursuri, să testezi modele noi şi să accepţi provocările cliențiilor.

Eu: Sunt curioasă cum îți promovezi lucrările… spune-mi, online-ul este mult mai de succes decât târgurile handmade? Cum atragi clienții?

Ioana: La târguri încă nu am participat, în mai voi participa la un târg în Cluj-Napoca. Promovarea o fac online,dar cea mai bună promovare este clientul fericit şi mulţumit; dacă clientul este mulţumit, la rândul lui, vă răspândi printre prieteni mulţumirea lui şi în felul acesta vin noi clienţi.

Eu: „Accessories by Ioana Fodor” are proiecte de viitor? Colaborezi cu cineva sau ești implicată în vreo campanie specială?

Ioana: Am proiecte de viitor care sunt în stadiu de dezvoltare, însă prefer să nu dezvălui încă nimic, până nu sunt concrete. Nu colaborez încă cu nimeni, deşi este pe lista mea şi viitoare colaborări.

Eu: Există concurență în lumea handmade? În opinia ta care sunt cele mai mari greșeli pe care le face cineva atunci când este la început de drum?

Ioana: Sigur că există concurenta, însă consider că este foarte important să ofer calitate 100% şi să aduc mereu ceva în plus businessului, prin care să mă diferenţiez. Foarte multe persoane din lumea handmade-ului nu-şi apreciază munca la adevărata ei valoare, sfatul meu personal este să-şi aprecieze munca la adevărata valoare, să gândească măreţ şi de viitor, dacă doresc un proiect pe durată lungă.

Eu: Cum decurg lucrurile atunci când vine vorba de obiecte personalizate? Ții cont de dorințele clientului sau încerci să-i convingi asupra tematicii obiectului personalizat în funcție de anumite criterii?

Ioana: Tot timpul ţin cont de părerea clientului şi încerc să realizez accesoriile pe placul clientului. Cea mai mare satifactie a mea este să fie mulţumit clientul. Singurul lucru care nu-l accept şi nu-l voi accepta niciodată, este să fac un produs identic ca şi al concurenţei. Nu mi se pare etic şi profesional, îmi respect colegii şi munca lor.

Eu: Comparativ cu piața din afară, cum ai defini handmade-ul românesc? Ce ai schimba dacă ai avea posibilitatea?

Ioana: Din păcate la noi în ţara handmade-ul nu este apreciat la adevărata lui valoare. În afara ţării handmade-ul este mult mai apreciat şi mai preţuit. Dacă aş putea să schimb ceva, aş schimba mentalitatea de a cumpăra mult şi de calitate mai puţin bună. Eu sunt pe principiu mai bine dau un ban în plus dar calitatea primează.


Eu: Definește „Accessories by Ioana Fodor” în trei cuvinte!

Ioana: Realizez accesorii personalizate.

Eu: Ai și alte pasiuni înafară de ceea ce știm că faci?

Ioana: Pe lângă pasiunea mea pe care o ştiţi, îmi place sportul. Îmi place să călătoresc şi să interacţionez cu oamenii.

Eu: Planuri de viitor care așteaptă să iasă la iveală?

Ioana: Am planuri de viitor, însă prefer să fie surpriză.

Eu: Draga mea, mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde la întrebări. Sper că nu am fost indiscretă, iar în încheiere spune-le cititorilor un gând bun și unde îți pot vedea, admira sau comanda lucrările.

Ioana: Mulţumesc şi eu pentru interesul acordat proiectului meu de suflet, mulţumesc şi cititorilor. Vă invit cu drag pe Accessories by Ioana Fodor să descoperiţi o mulţime de accesorii special create pentru a da o notă de eleganţă şi rafinament oricărei ţinute. Toţi clienţii care comanda în urma vizualizării acestui articol, beneficiază de discount 10% la orice produs Accessories by Ioana Fodor folosind codul #Aguritza

https://business.facebook.com/AccessoriesByIoanaFodor/
accessoriesbyioana@gmail.com

Miercurea creativă – Interviu handmade cu Lenani…

Așa cum v-am obișnuit, ne întoarcem astăzi în Miercurea Creativă și o vom cunoaște pe Elena Niță… artist autodidact, Zenart junkie, mamă full time ce funcționează pe bază de cafea, pupici si artă. Lucrate cu migală și multă dragoste, creațiile Lenani se deosebesc prin unicitate și delicatețe. Curioși ce mi-a răspuns la setul de întrebări? Păi, să vedem cum a decurs totul…

Eu: Bună, Elena! Mulțumesc că ai acceptat invitația de a-mi răspunde la câteva întrebări.

Elena: Cu mult drag! Eu mulţumesc pentru interesul acordat proiectului meu drag.

Eu: Spune-mi te rog, care este povestea ce se ascunde în spatele „Lenani”… care a fost primul obiect creat de tine și de la ce a pornit totul?

Elena: În spatele Lenani sunt eu, Elena, o mamă de pui pufos şi creţ, pasionată de desen. Totul a pornit când eram însărcinată cu cel mic. O întâmplare deloc întâmplătoare (cum aveam să înţeleg când toate s-au legat) a făcut să descopăr stilul lettering (un scris mai aparte, de mână, în diverse fonturi şi care necesită multă practică) pe un blog din USA a unei mame de trei copii. M-am gândit că dacă ea poate, trebuie să pot şi eu. Fără să mă gândesc prea mult am investit o sumă destul de mare în materiale (hârtie specială, linere etc.) şi m-am apucat de exersat. Între timp răsfoindu-i blogul am descoperit stilul de desen Zenart şi… m-a cucerit total.

Atâtea detalii într-un desen nu văzusem niciodată! Am lăsat baltă lettering-ul şi m-am apucat de Zenart. Cu toate că (credeam eu) mereu m-am priceput la desen, acum îmi părea o muncă incredibilă pentru că nu îmi ieşea nici pe departe cum ar fi trebuit. Lipsa de experienţă era mai mult decât evidenta.
Timp de 1 an şi ceva am exersat cât am putut de mult şi când am considerat că am ajuns la un nivel cât de cât ok am făcut publice lucrările mele. Am început cu pagini de colorat pentru adulţi (copiii nu au motricitatea fină suficient de dezvoltată pentru a colora desene foarte migăloase), am continuat cu tablouri şi gama de produse s-a mărit repede.

Eu: Ținând cont de faptul că ești artist handmade și probabil ai o viață socială intensă … unde și cum îți găsești inspirația?

Elena: Bine spus “probabil”, haha. Viaţa mea socială se rezuma la întâlnirile cu clienţii, plimbări cu copilul prin oraş şi câte o cafea bună băută cu persoane dragi. Fiind o fire introverta mă oboseşte socializarea în exces. Ca să poţi face Zenart ai nevoie de o anumită stare pe care o capăt doar când sunt eu cu mine, când am linişte şi sunt foarte calmă. Altfel nu iese ce şi cum trebuie. “Alimentarea” mea sunt soţul şi copilul, micul meu univers fericit. Pentru a-mi păstra starea creativă încerc pe cât posibil să stau departe de agitaţie, de negativism, de persoane toxice care te seacă de energie uneori prin simpla prezenţă.

În desenele mele mă inspiră mult natura şi elementele florale. Au o frumuseţe aparte, o ordine perfectă, o simetrie fantastică. O altă inspiraţie este cosmosul pe care îl puteţi vedea în câteva din lucrările mele. Galaxiile mă fascinează şi cu toate că nu voi putea reproduce vreodată frumuseţea Universului, o să încerc în continuare măcar să mă apropii şi prin desenele mele cosmice să redau aceeaşi stare transmisă prin Zenart. Ca o concluzie pot spune că inspiraţia mea o constitue micro şi macro Cosmosul.

Eu: Ce îți place și ce iți displace în “lumea handmade-ului”?

Elena: Eu am început să fac handmade prin 2010, mai exact bijuterii. Apoi am continuat cu alte “experimente” dar nimic nu mi s-a potrivit manuşa aşa că am renunţat la fiecare tentativă relativ repede şi am rămas cu mulţi bani investiţi. Revenind la întrebare, ce îmi place la lumea Handmade este pasiunea cu care anumite persoane lucrează şi minunile care ies din mâinile cuiva care îşi pune sufletul în fiecare produs. Am avut ocazia să văd adevărate opere de artă, obiecte lucrate impecabil şi calitativ şi asta mă bucura şi mă îmbogăţeşte sufleteşte. Un alt lucru care îmi place este dorinţa artizanilor de a lucra cu mâinile, de a crea ceva din nimic, de a se face utili şi de a se hrăni cu satisfacţia unui client mulţumit şi a unor produse excepţionale.


Ce nu îmi place este supra saturarea pieţei. Da, suntem datori nouă înşine să încercăm, să experimentăm, dar la un punct Handmade-ul devine kitch şi se pierde pasiunea de a crea rămânând doar dorinţa de a scoate profit cu orice preţ. Aşa apar artizanii sezonieri. Cei care copiază mult, cei care calcă în picioare orice principiu doar pentru a vinde, cei care strică piaţa oferind calitate îndoielnică şi preţuri mult sub medie.
Intenţia adevăraţilor artizani este de a educa publicul pe parcurs. Potenţialul client trebuie să înţeleagă faptul că un produs bine realizat poate avea un preţ de 3 ori mai mare decât varianta chinezească din piaţă şi e perfect normal să fie aşa. Este greu să faci oamenii să îţi respecte munca financiar la adevărata valoare când uneori ajung să îşi facă o părere proastă despre produsele handmade după ce au avut experienţe nefericite cu persoane care fac handmade de ocazie.

Eu: Ce greutăți întâmpini în lumea handmade? Cât de apreciată este munca ta, ce ai învățat până acum și cum te-a schimbat pe tine ca om…

Elena: Singura greutate momentan este lipsa timpului. Munca mea a ajuns să fie foarte apreciată pentru că am un stil unic şi foarte greu de reprodus. Ceea ce creez arata foarte bine şi sunt obiecte practice aşa că asta e un plus. Lucrez foarte migălos şi cu multă dăruire şi se vede. Mă bucur enorm că arta mea a fost atât de bine primită, îmi umple sufletul.

Ce am învăţat de când fac Zenart este faptul că oamenii caută lucruri care să îi deconecteze, care să îi bucure şi care să le aducă linişte. De fiecare dată când cineva plasează o comandă pe Lenani mă simt onorată să contribui la fericirea micului lor Univers. Sunt o fire realistă în general şi nu am aşteptări de la nimeni, părerea despre umanitate în general nu este un roz dar majoritatea celor cu care am intrat în contact de când fac Zenart sunt persoane calde şi deschise şi asta mă bucură. Cum ar veni, mai avem o şansă.


Eu: Handmade-ul românesc, hobby sau bussines? Cum a evoluat afacerea ta și care a fost rețeta succesului?

Elena: Este foarte dificil în România să te întreţii din handmade dar nu imposibil. Proiectul meu încă se afla în stadiul de hobby dar plănuiesc să îl transform într-un business cât se poate de curând. Am început cu 2-3 comenzi lunar, acum am agenda full pe următoarele 3 luni. Avântul ăsta a necesitat multă muncă, nopţi nedormite, investiţie, promovare şi lista continuă. Este un efort constant care în timp dă rezultate. Nu poţi trage tare o săptămână şi apoi să aştepţi să pice din cer clienţi şi notorietate. Devinde un stil de viaţă şi ce ştiu sigur este ca acum nu aş mai putea face altceva.

Eu: Sunt curioasă cum îți promovezi lucrările… spune-mi, online-ul este mult mai de succes decât târgurile handmade? Cum atragi clienții?

Elena: Online-ul este varianta cea mai bună pentru mine. Pentru alţii poate funcţionează mai bine târgurile dar pentru mine clienţii vin din online. Promovarea o fac pe reţelele de socializare şi lumea e foarte receptivă. Clienţii acum vin pur şi simplu. Poate că stilul în care îmi promovez produsele contează, calitatea fotografiilor contează şi ea, este un pachet complet care atrage interesul.

Eu: „Lenani” are proiecte de viitor? Colaborezi cu cineva sau ești implicată în vreo campanie specială?

Elena: Da, plănuiesc să diversific şi mai mult gama de produse, stilul va avea parte de îmbunătăţiri şi cu toate ca desenele mele sunt înflorate şi feminine, o să urmeze şi câteva produse pentru bărbaţi. Sunt foarte curioasă cum vor fi primite. Colaborări şi campanii nu am în acest moment, dar dacă va apărea ceva care să îmi stârnească interesul voi accepta şi mă voi implica cu drag.

Eu: Există concurență în lumea handmade? În opinia ta care sunt cele mai mari greșeli pe care le face cineva atunci când este la început de drum?

Elena: Clar exista! Fără concurenta nu ne-am putea autodepăşi, nu am putea evolua. Cea mai mare greşeală a unui începător este să nu investească în materiale de calitate sau chiar dacă are materiale bune, să facă o treabă de mântuială. Atenţia la detalii este esenţială. O altă greşeală tine de încredere. Unii se subestimează, alţii se supraestimează.

Extremele nu sunt bune niciodată. Cel mai sănătos este să ştii să îţi apreciezi munca la adevărata valoare, să recunoşti atunci când greşeşti şi să ai grijă să nu se repete. Nimeni nu lucrează perfect din start. Eu nu am făcut Zenart dintotdeauna, am avut greşeli pe parcurs dar am remediat şi am învăţat. Ce ştiu sigur este că lucrez bine, că ce fac eu nu vezi peste tot şi în fiecare zi continui să învăţ pentru a fi mereu cea mai bună în domeniul meu.

Eu: Cum decurg lucrurile atunci când vine vorba de obiecte personalizate? Ții cont de dorințele clientului sau încerci să-i convingi asupra tematicii obiectului personalizat în funcție de anumite criterii?

Elena: Clienţii vor câte-n lună şi în stele, dar din păcate nu pot face întotdeauna ceea ce se doreşte. Îmi cunosc stilul şi materialele şi sunt, totuşi, anumite lucruri care nu se pot transpune în stil Zenart sau Zendoodle, caz în care le spun şi ajungem la un numitor comun. Încerc să ţin cont de anumite criterii cum ar fi culorile preferate, tematici preferate şi de acolo pornim treaba. De multe ori clienţii îmi dau mână liberă dar procesul se bazează mult pe comunicare şi înţelegere de ambele părţi.

Eu: Comparativ cu piața din afară, cum ai defini handmade-ul românesc? Ce ai schimba dacă ai avea posobilitatea?

Elena: Avem artişti foarte talentaţi, artizani dedicaţi care fac treabă excelentă. Ce aş schimba ar fi mentalitatea aia de “mult şi prost”. Obiectele handmade nu sunt apreciate financiar la adevărata valoare. Ştiu că şi salariile sunt cum sunt, dar mi-aş dori să nu mai alergăm la taraba cu made în China şi să dăm o şansă artizanilor romani. Piaţa handmade din România are mult potenţial. Din păcate străinii apreciază mai mult creaţiile handmade decât romanii dar sper că prin efortul nostru combinat o să schimbăm acest lucru.

Eu: Definește „Lenani” în trei cuvinte!

Elena: Pasiune, Dedicare, Zen

Eu: Ai și alte pasiuni înafară de ceea ce știm că faci?

Elena: Îmi trăiesc zilnic pasiunea şi asta mă face cea mai fericită pentru că ador să desenez. Alte pasiuni ar fi gătitul, plimbările lungi în natură, muzica bună.

Eu: Planuri de viitor care așteaptă să iasă la iveală?

Elena: Seturi dedicate bărbaţilor pentru Valentine’s Day, colecţii limitate pentru femei pentru 8 Martie şi mai departe mai vedem.

Eu: Draga mea, mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde la întrebări. Sper că nu am fost indiscretă, iar în încheiere spune-le cititorilor un gând bun și unde îți pot vedea, admira sau comanda lucrările.

Elena: Cu cel mai mare drag, a fost o plăcere. Mă găsiţi pe pagina de Facebook facebook.com/Lenani.drawings şi pe mail lenanizenart@gmail.com. Comenzile se fac întotdeauna cu programare sau pe bază de stoc disponibil. Mulţumesc tare mult şi sper să vă placă creaţiile mele la fel de mult cum îmi place mie să le aduc la viaţă.

Miercurea creativă – Interviu handmade cu Șoapte Urbane…

Bună, dragii mei. De astăzi voi începe o serie de interviuri pe care le-am luat în mediul handmade. Ador lucrurile unicat, făcute cu dragoste și pasiune. Din acest motiv, în fiecare miercuri seara vom cunoaște câte o doamnă/domnișoară care este pasionată de frumusețea lucrurilor și care vede o fărâmă de creativitate dincolo de simplitatea unui obiect. Astăzi o vom cunoaște pe Ina Noileanu – artist handmade la Șoapte Urbane, ce vă oferă servicii de creare și personalizare aranjamente unice din flori nemuritoare și buchete din flori de hârtie.

Eu: Bună, Ina! Mulțumesc că ai acceptat invitația de a-mi răspunde la câteva întrebări.

Ina: Bună să ne fie inima! Răspund cu drag și emoție invitației tale.

Eu: Spune-mi te rog, care este povestea ce se ascunde în spatele „Șoapte Urbane”… care a fost primul obiect creat de tine și de la ce a pornit totul?

Ina: Povestea, în versiunea scurta, a început acum mai bine de 20 de ani. De-a lungul timpului și vremurilor am tricotat, am făcut bijuterii și, pentru ca “joaca” cu mărgele m-a fascinat, timp de 10 ani am creat mărțișoare doar din mărgele. Iți poți imagina 240 de mărgele fine de nisip care formează o floare?


Primul lucru creat și vândut a fost un pulover de copii cu modele jacquard. Îl făcusem pentru feciorașul meu, l-a văzut o prietena și mi-a rugat sa îl vând. „Șoapte Urbane” – este un proiect care mulți ani a stat în sertar. Anul acesta s-au aliniat planetele și iată-mă aducând în lumina rampei aranjamente organice, un concept care îmi aparține 100%, cu mușchi stabilizat, flori nemuritoare și filamente cu structura lemnoasă.

Eu: Ținând cont de faptul că ești artist handmade și probabil ai o viață socială intensă … unde și cum îți găsești inspirația?

Ina: Viată sociala intensa… Da. Pentru a avea o deschidere, pentru a te cunoaște lumea, trebuie să ai o viață sociala activă (mai ales online). Legat de inspirație, întotdeauna m-au fascinat poveștile cu final deschis. Fiecare aranjament are o poveste și un nume: Badam Ma, Lotus Garden, In Love, Cuore, Andante.  Mi-a plăcut să învăț, să testez culori și texturi, cuvinte și imagini. Lumea plantelor este fascinantă, atunci când dorești, cu adevărat, sa înveți despre ea, despre semințe, despre conservare.

Aranjamentele marca „Soapte Urbane” sunt o alternativa ecologică, în locul banalului buchet de flori, care în 4 zile își pierde prospețimea. Privite din fiecare unghi arata altfel, mereu surprinzătoare, înseninând zilele.

Eu: Ce îți place și ce iți displace în “lumea handmade-ului”?

Ina: Întotdeauna încerc să văd partea buna a lucrurilor. Îmi plac oamenii creativi, lucrările inedite și, poate cel mai tare, admir pasiunea, implicarea, creativitatea.

Eu: Ce greutăți întâmpini în lumea handmade? Cât de apreciată este munca ta, ce ai învățat până acum și cum te-a schimbat pe tine ca om…

Ina: Cea mai mare provocare a fost să învăț mecanismele promovării. Este un capitol pe care îl studiez intens și care îmi aduce provocări intense. Am marea șansă să am alături prieteni care mă ghidează pas cu pas în tainele, mereu up-datate, ale canalelor media. Despre aprecieri, cu modestie, pot să remarc impactul pe care îl declanșează. Am primit feedback-uri pozitive mereu. La capitolul schimbări, hm… am învățat sa ascult mai mult.

Eu: Handmade-ul românesc, hobby sau bussines? Cum a evoluat afacerea ta și care a fost rețeta succesului?

Ina: Având în vedere legislația actuală, este greu să trăiești decent doar din handmade. Momentan este hobby care a crescut frumos și mă gândesc foarte serios să devina un business. Deja lucrez cu fotografi profesioniști, sunt în discuții cu câteva persoane care se ocupa de parte de brand vizual, încerc să văd ce pot delega.  Îmi fac calcule și planuri de viitor. Rețeta succesului este continua perfecționare, sunt anii de studiu, orele furate în detrimentul somnului și, poate cel mai important, este să îți creezi propriul produs de impact, un produs care sa fie cerut, care sa fie util.

Eu: Sunt curioasă cum îți promovezi lucrările… spune-mi, online-ul este mult mai de succes decât târgurile handmade? Cum atragi clienții?

Ina: Pagina de Facebook este căsuța care găzduiește expoziția virtuala. Fac parte din câteva comunități puternice, care au atras mii de persoane iubitoare de handmade de buna calitate, sunt o prezență activă în comunitățile de profil. Clienții mă recomandă mereu. Merg și la târguri, pentru ca oamenii să le vadă.

Eu: „Șoapte Urbane” are proiecte de viitor? Colaborezi cu cineva sau ești implicată în vreo campanie specială? Din când în când donez aranjamente care sunt licitate pentru campanii umanitare.

Ina: Da, am un proiect la care lucrez acum, se numește ”Rarisimo”. Un proiect care cuprinde piese unicat prin natura formelor.

Eu: Există concurență în lumea handmade? În opinia ta care sunt cele mai mari greșeli pe care le face cineva atunci când este la început de drum?

Ina: Concurenta exista și va exista întotdeauna, pentru mine este motorul care mă îndeamnă să fiu, în ce în ce fac, cea mai bună. Așa am ajuns la conceptul pe care îl prezint acum. „Errare humanum est”. Din greșeli învățam, important este să înțelegi și să cauți soluții constructive.

Eu: Cum decurg lucrurile atunci când vine vorba de obiecte personalizate? Ții cont de dorințele clientului sau încerci să-i convingi asupra tematicii obiectului personalizat în funcție de anumite criterii?

Ina: În general clienții decid culorile și forma, eu am libertatea de a face ceva similar, dar niciodată nu va fi identic cu un alt aranjament.

Eu: Comparativ cu piața din afară, cum ai defini handmade-ul românesc? Ce ai schimba dacă ai avea posibilitatea?

Ina: Încă nu am testat piața externa. În Romania lipsește cadrul legislativ și o susținere adecvata/reala/practică pentru artizani și lumea handmade-ului.

Eu: Definește „Șoapte Urbane” în trei cuvinte!

Ina: Unic, memorabil, bucurie.

Eu: Ai și alte pasiuni în afară de ceea ce știm că faci?

Ina: Da, îmi place sa scriu. Marea majoritate a textelor din pagina ”Soapte Urbane” îmi aparțin.

Eu: Planuri de viitor care așteaptă să iasă la iveală?

Ina: Sunt adepta pașilor mărunți, făcuți cu fermitate. Întotdeauna scriu, calculez, testez și testez. Apoi iau decizii. Sper să vă surprind plăcut în anul 2018, de aceea vă lansez invitația de a deschide  constant pagina.

Eu: Draga mea, mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde la întrebări. Sper că nu am fost indiscretă, iar în încheiere spune-le cititorilor un gând bun și unde îți pot vedea, admira sau comanda lucrările.

Ina:  Iți urez și vă urez tuturor să aveți parte de zile senine, de fericire, de iubire. Când vă este dor de liniște, de visare și de bucurie, vă aștept pe pagina de facebook Soapte Urbane.

Faci parte din comunitatea CashBack?

Bună ziua, dragii mei cititori. Zilele trecute am răspuns la câteva întrebări în cadrul unui mic interviu propus de SellADeal.ro, iar dacă sunteţi curioşi ce am răspuns puteţi accesa acest link. Cine este SellADeal.ro şi cu ce se ocupă? Este o comunitate specială, a celor ce cumpără inteligent şi unde primeşti bani înapoi de fiecare dată când faci cumpărături. Vă invit să le treceţi pragul, nu aveţi ce regreta. Veţi găsi o mulţime de magazine partenere care oferă coduri de reducere şi bineînţeles, concursuri cu premii minunate pentru fiecare. Înregistrează-ţi contul gratuit pe SellADeal.ro şi profită de avantajele celui mai generos site de CashBack din România. 
Cum funcţionează:
Pentru a beneficia de
CashBack trebuie sa te inregistrezi gratuit cu adresa de e-mail si parola pe
SellADeal.ro sau sa te autentifici daca ai deja cont. 

Alegi magazinul preferat
pe SellADeal. Poti folosi butonul de “Cautare” sau poti alege din meniu. Vei
vedea foarte usor pentru fiecare magazin valoarea reducerii pe care
 acesta o ofera. 

Mergi apoi la partenerul dorit, faci
cumparaturile in mod obisnuit si platesti. Ai in felul acesta bani inapoi in
contul bancar si cumperi astfel mereu cu reducere. Chiar si la produsele aflate
in promotie! 

Interviu de duminică cu Bodiş Valentina

Bună dimineaţa, dragile mele. Este timpul pentru interviul de duminică şi astăzi o am invitată pe o altă cititoare, pe numele ei Bodiş Valentina. Draga mea, îţi mulţumesc că ai acceptat să petreci această frumoasă dimineaţă alături de noi şi pentru început te-aş ruga să te prezinţi.
Valentina: Bună dimineaţa! După cum ai spus deja, mă numesc Bodis Valentina, am 28 de ani şi locuiesc într-un mini oraş din Ardeal. M-am născut cu creionul în mâna, desenez de mică şi îmi place să cred despre mine că sunt o artistă (lucru dovedit de hainele mele mereu pătate. Consider că sunt o norocoasă deoarece lucrez acasă şi iubesc ceea ce fac(în timpul săptămânii sunt manichiurista, iar în weekend ‘makeup artist’). În zilele când nu am cliente mă ocup de o altă pasiune şi anume youtube.
Aguritza: Descrie-ne o zi obişnuită din viaţa ta.
Valentina: În fiecare dimineaţă mă trezesc la şapte jumătate, îmi fac o cană imensă de cafea pe care o savurez citind blogurile mele preferate şi urmărind clipuri pe youtube.
La ora nouă sunt gata de muncă şi încărcată cu energie pozitivă. Spun munca dar pentru mine e o plăcere să înfrumuseţez unghiuţe şi să stau la poveşti (când am cu cine, deoarece e cel mai greu să lucrezi cu oameni). În general lucrez până la opt seara când ajunge şi soţul meu acasă. Bucătaresc ceva şi ne relaxăm vizionând un film ales de mine (comedie să fie :D)
Aguritza: Ce pasiuni ai şi spune-mi dacă există ceva ce nu poţi face deşi ţi-ai fi dorit.
Valentina: Hmm… am o mulţime de pasiuni printre care: machiajul, unghiuţele, desenul, îmi place să fac totul cu mâna mea(proiecte diy, hăinuţe, decoraţiuni interioare). Nu văd viaţa fără o pasiune, nici măcar una. Şi dacă exista ceva ce nu pot face o iau ca pe o provocare şi atât încerc până reuşesc 😀
Aguritza: Îţi plac călătoriile? Unde îţi petreci vacanţele şi cum priveşti faptul că românii preferă să călătorească în afara graniţelor deşi avem o ţară atât de frumoasă?
Valentina: Cui nu îi place să călătorească? Mie îmi plac drumeţiile, mă plictisesc să stau într-un loc mai mult de 3 zile. Sincer urăsc întrebarea: Unde mergi în concediu? Îmi amintesc că acum câţiva ani nimeni nu te întreba aşa ceva, acum e o modă să mergi în concediu într-o destinaţie cât mai neobişnuită şi poate de aceea romanii aleg să călătorească în afara graniţelor (să aibe cu ce se laudă. Mie îmi place Românica noastră, e frumoasă şi merita vizitată dar pentru unii nu e la fel de interesantă ca Bulgaria.
Aguritza: Ţinând cont de calităţile şi defectele tale, enumerează câte trei din fiecare.
Valentina: Sinceritatea e cel mai mare defect al meu :)), urmat de faptul că sunt delăsătoare (de ce să fac azi dacă pot să fac mâine). Şi ultimul defect, mai mare, este faptul că sunt cel mai mare critic al meu şi asta mă împiedica să fiu mândră de lucrurile realizate.
Calităţi: determinată, directă, bun ascultător, sociabilă, amuzantă (spune soţul meu)
Aguritza: Ce stil vestimentar adopţi? Cheltui mulţi bani pe haine?
Valentina: Îmi place să mă îmbrac comod şi chiar dacă arunc banii pe cosmetice, când vine vorba de îmbrăcăminte până nu e rupt nu se schimbă.
Aguritza: De când citeşti bloguri şi dacă îţi mai aminteşti când mai descoperit?
Valentina: Sincer nu obişnuiam să citesc bloguri, dar multe din prietenele mele virtuale au blog şi îmi place să le urmăresc (dimineaţa la cafea). Blogul tău l-am descoperit la începutul acestui an (dacă îmi amintesc bine) şi îl citesc cu plăcere.
Aguritza: Întotdeauna încerc să ţin cont de părerile şi sfaturile cititorilor mei, care este părerea ta despre ce scriu. Ce ar trebui să schimb?
Valentina: Mie îmi plac subiectele abordate de tine şi îţi apreciez sinceritatea, nu cred că trebuie să schimbi ceva (poate să postezi mai des).
Aguritza: Eşti destul de activă în mediul online, ce te deranjează la unele persoane?
Valentina:Da sunt activă dar sunt şi reţinută, am observat că multe persoane îşi spală rufele în public şi spun unele lucruri pe care în “lumea reală” nu au curajul să le spună şi nu mi-se pare ok.
Aguritza: Lumea este mereu în schimbare, dacă ai putea schimba ceva, ce ai face şi de ce?
Valentina: Mentalitatea oamenilor în primul rând şi în al doilea rând sistemul educaţional. Copii din ziua de azi nu mai ştiu ce înseamnă respect şi vor totul fără să muncească. Consider că cea mai mare vina o au părinţii şi sistemul.
Aguritza: Găteşti? Ne împărtăşeşti o reţetă preferată?
Valentina: Da, îmi place foarte mult să gătesc.Toţi prietenii mei spun că fac mâncare bună. Chiar ieri am făcut o musaca de cartofi, după reţeta unei youtuberiţe preferate, vă las link-ul…
Aguritza: Fiecare dintre noi avem un ritual de înfrumuseţare, al tău care este? Ce produse foloseşti şi dacă a existat un produs care te-a dezamăgit îngrozitor.
Valentina: De câte ori este nevoie îmi curăţ tenul,(din păcate praful rezultat după pilirea unghiei nu îmi face foarte bine ) crema nu prea îmi place să folosesc, în schimb de 3, 4 ori pe săptămână folosesc o mască. În general duminca îmi rezerv câteva ore pentru spa cum îi zic eu. Produse care să mă dezamăgească încă nu am cumpărat, mă informez citind review-uri înainte să dau banii pe un produs.
Aguritza: Din experienţa ta de viaţă, ce ai sfătui femeile din ziua de azi?
Valentina: Dacă îţi doreşti cu adevărat ceva lupta până reuşeşti, chiar dacă acum ţi-se pare imposibil nu ştii niciodată ce îţi rezervă viitorul.
Aguritza: Ce planuri de viitor ai?
Valentina: Visul meu e să îmi deschid un salon.
Aguritza: O întâmplare hazlie din viaţa ta?
Valentina: Viaţa mea e un şir de întâmplări hazlii.
Aguritza: Un citat favorit după care te ghidezi în viaţă?
Valentina: Go hard or go home!
Aguritza: Un gând bun pentru cititori?
Valentina:Nu renunţaţi niciodată la visele voastre.
Aguritza: O întrebare pentru mine? Promit să răspund sincer!
Valentina: În copilărie, ce ai vrut să devii când creşti mare? Sunt curioasă dacă ţi-ai îndeplinit visul…
Aguritza: Draga mea, mulţumesc pentru amabilitatea de a-mi răspunde la micul meu interviu. Îţi doresc să ai o vară frumoasă, la fel ca tine şi sufletul tău. Referitor la întrebarea ta…când eram mică, mama mea cumpăra revista „Patria”(pe vremea răposatului). Acolo vedeam fete îmbracate în uniformă militară şi îmi doream să devin poliţistă. Nu s-a îndeplinit visul, dar cine ştie… poate într-o altă viaţă. Te îmbrăţişez cu drag şi te mai aştept în vizită.

Interviu cu Anytagyo’s Makeup

Bună ,draga mea. Îţi mulţumesc că ai acceptat să răspunzi acestei provocări , iar pentru cei care nu te cunosc , te-aş ruga să te prezinţi.

Hello bello tuturor! Agu dragă, eu doresc să îţi mulţumesc pentru interesul pe care îl ai faţă de mine şi pentru interviul acesta. Ţin să precizez că este primul şi sunt mai mult decât încântată :). Fiecare cuvânt îl scriu tremurând de emoţii, vă rog să mă credeţi :)). Nici dacă aş fi intervievată pe micile ecrane nu aş avea asemenea emoţii :D.
 Pentru cei care nu mă cunosc, mă numesc Anita (Anytagyo’s Makeup pe pagina de facebook şi blog), am 24 de ani şi locuiesc în Municipiul Salonta, jud. Bihor (sunt ardeleancă :P).

Ştiu că eşti bloggeriţă , aşa că te-aş ruga să ne spui cum a început totul. 

Sincer, totul a început la insistenţele unor fete pe care le-am cunoscut pe facebook şi care au văzut cu cât drag şi pasiune fac ceea ce fac. După fiecare machiaj realizat, fotografiile le puneam pe facebook iar ele mă încurajau cu câte un like şi un comentariu drăguţ. Discutam foarte mult pe chat şi mi-au propus să înfiinţez o pagină de make-up, să mă fac cunoscută, să dovedesc de ce sunt în stare cu adevărat. M-au motivat şi persoanele din lista de prieteni să fac acest pas. Am observat cum multe fete devin tot mai interesate de munca mea şi am ajuns la concluzia că nu am nimic de pierdut dacă mă pun pe treabă şi încerc să mă promovez. Pagina a fost înfiinţată pe 09 august 2012 cu o căruţă de emoţii! Sunt pesimistă în ceea ce priveşte abilităţile mele, aşa că nu prea am dat eu şansă acestei pagini. La început nu prea m-am ocupat de ea, intram câteodată şi încercam să mă bag în seamă dar mă simţeam foarte ciudat, ceva de genul ca şi cum aş vorbi singură cu pereţii :P. S-au adunat pe-acolo nişte like-uri, dar parcă rătăcite :))), oricum, eu mă  bucuram de ele :). Am dat start primului concurs, şi parcă atunci când am văzut câte persoane au devenit curioase de mine, mi-am luat inima în dinţi şi am încercat să fiu mai activă. Fiecare like în parte, fiecare comentariu lăsat au fost un imbold pentru mine, pentru acest lucru ţin să le mulţumesc foarte mult celor, fără de care pagina mea nu ar putea avansa deloc: vouă, celor care sunteţi acolo alături de mine!
Blogul, l-am înfiinţat la puţin timp după. Mai exact pe 03 Decembrie 2012. Nu ştiu exact ce m-a determinat să devin şi bloggeriţă. Am făcut-o fără un scop anume, sincer. Efectiv navigam pe internet, citeam alte bloguri, şi aşa ca un semn ( :)) ), mi-a apărut opţiunea de a-mi crea propriul blog. Mi-am zis, hai să încerc şi asta. Ce-i drept, câteva zile am tot scris pe blog fără să îmi dau seama că aş avea nevoie şi de GFC să pot fi urmărită :))sau multe alte setări :P. La un moment dat, o bloggăriţă tare simpatică mi-a oferit ajutorul ei…ne-am instalat amândouă team viewer-ul şi am lăsat-o să îmi „manevreze” puţin blogul, să seteze tot ce este necesar, să îmi pună la punct aspectul etc… Încetul cu încetul, aşadar m-am ocupat şi de blog. Ce-i drept, sunt mult mai axată pe pagină decât pe blog, dar mă străduiesc să fiu activă în ambele locuri pe cât posibil fiindcă pe lângă servici, timpul este prea puţin încât să pot face tot ce îmi propun.

Descrie-ţi personalitatea în trei cuvinte.

Nebunatică, sufletistă, uşor irascibilă.

Cum ai caracteriza frumuseţea unei femei?

O femeie nu este frumoasă doar dacă poartă cele mai scumpe haine sau dacă se dă cu cel mai scump parfum şi ruj. Frumuseţea adevărată zic eu, stă în atitudinea pe care o ai faţă de ceilalţi. Contează să ştii să te faci plăcută dar nu prin extravaganţă şi fiţe, cum o fac în ziua de azi majoritatea fetelor. E bine dacă dăm pe aspectul nostru fizic, e bine şi recomandat să fim îngrijite dar nu să cădem în extreme. Pentru a fii cu adevărat frumoase avem cu adevărat nevoie şi de altele: bunul simţ, respectul, srpijinul acordat altuia, limita la vorbărie :D, şi să fim noi înşine (foarte important).

De ce AnytaGyo’s Makeup şi nu ţi-ai numit altfel blogul? Ce aşteptări ai avut după ce ai scris prima postare?

Hmmm… nu ştiu cum de îmi veni ideea de a-i da acest nume. Poate fiindcă vroiam să fie cât de cât asemănător cu numele profilului privat şi să fiu mai uşor recunoscută. Fiecare bloggăriţă este unică în felul ei, fiecare are un stil anume de lucru, un stil anume de scris indiferent de domeniul pe care este axată. Numele de AnytaGyo’s Makeup (Anita Giorgiana de altfel, şi da, GIorgiana nu GEorgiana :D) reflectă stilul meu de lucru. Chiar dacă pe blog nu sunt axată numai pe machiaje, nu aş renunţa la acest nume fiindcă mai mult decât orice, iubesc arta machiajului.

Cum s-a născut pasiunea pentru make-up?

De când mă ştiu mi-a plăcut să înfrumuseţez alte femei. Am început prin a machia prietenele, bunica, mămica, colegele de clasă… Ori de câte ori o prietenă sau cunoştinţă avea nevoie de un machiaj apela la mine fiindcă ştiau că fac acest lucru cu mare drag. Talentul ce-i drept, multă vreme era egal cu zero ( :)) ) dar ambiţie şi pasiune am avut cu carul 😀 aşa că, am tot evoluat încetul cu încetul.
Am ajuns în anul 3 la facultate având la mine toate produsele de makeup şi înnebunind-o pe colega de cameră să mă lase să o machiez şi să îi fac fotografii pe care la urmă le puneam din distracţie pe net. Mi-am dat seama că asta mi-aş dori să fac tot timpul. Am început să urmăresc tutoriale de machiaje pe youtube, să citesc trucuri şi toate cele.. Am terminat facultatea, am venit acasă, am dat comandă la prima paletă de farduri cu 180 nuanţe, la primele pensule, veneau la mine vecinele să le machiez, mă recomandau mai departe… şi uite aşa, sunt aici cu multeeee de învăţat încă. Dar sunt optimistă din punctul acesta de vedere fiindcă dacă am ajuns până aici, pot ajunge şi mai departe, chiar dacă nu am urmat un curs de makeup ÎNCĂ, dar pe care sper să îl fac pe viitor..

Ai un idol în make-up artist? Ce îţi place la el?

Am, da! Şi nu doar una. Prima persoană pe care vreau să o menţionez, este aceea care m-a susţinut, sfătuit şi criticat (constructiv) încă dinainte de a înfiinţa pagina. Ea de altfel este una dintre persoanele care m-au sfătuit să fac pagina. Este vorba de Ruxandra  . Îmi place la ea faptul că este o persoană foarte sufletistă, săritoare şi nu în ultimul rând talentată maxim. Este o fată cu bunul simţ, a luptat din răsputeri pentru a ajunge unde se află acum şi ştie aprecia orice gest, orice lucru… Îi mulţumesc pe această cale fiindcă datorită ei am învăţat multe tehnici ale machiajului.
O altă persoană (idol pentru mine) este AntoniaMakeupArtist . Cu ea, deşi nu am discutat niciodată (eventual printr-un comentariu doar) o urmăresc cu drag pentru munca ei impecabilă de care dă mereu dovadă. Am dat de ea din greşeală pe facebook, acum aprox. 2 ani, şi de atunci sunt acolo pe pagină, alături de ea încercând să învăţ câte ceva din tot ce postează. Este extrem de talentată şi o persoană foarte puternică şi ambiţioasă.
O mai am pe Valentina  . Are şi ea un stil de lucru aparte.Mereu îmi face plăcere să îi urmăresc video-urile de machiaj. Apreciez la ea felul de a fi, accentul ei de ardeleancă (exact ca al meu), nebunia din ea :D, faptul că e foarte deschisă şi glumeaţă, ca mine :D.
Bineînţeles, lista ar mai putea continua, dar încerc să mă rezum până aici. Am ce învăţa, din multe părţi :).

Cât de mult contează tendinţele din make-up cu hobby-ul tău?

Sper să nu par o ciudată, dar eu nu prea bag de seamă, ţin cont, de tendinţele în makeup. Vorba aceea: moda şi-o face omul. Tot aşa şi cu machiajul. Degeaba este în tendinţă un anumit stil, o anumită culoare, dacă omului nu îi place sau nu-l avantajează. Bineînţeles, încerc să ţin cont de realizarea unor modele noi de machiaj, dar şi asta doar dacă fetele pe care le machiez, îmi permit.

Care este produsul tău preferat de machiaj ? Şi care este cel de care nu lipseşte din poşeta ta?

Dacă e să votez un singur produs preferat acela este rimelul :D. Consider că nişte gene alungite, dese, schimbă automat înfăţişarea unei femei. Scoate în evidenţă până şi cei mai mici ochi din lume posibili :D. În schimb, produsul care nu lipseşte din geanta mea, nu este rimelul fiindcă rimelul îl aplic o dată dimineaţa şi nu mai am treabă toată ziua. Desigur, în poşetă am mereu un ruj sau un luciu de buze. Chiar dacă nu îl scot des din geantă, chiar dacă mai uit că nu am pe buze nimic, este produsul care mereu se află în geanta mea. Dată fiind cu rimel, aplic un luciu, ruj, şi gata machiajul. Nu e necesar să avem mereu fond de ten pe faţă şi fard pe pleoape.

Ce te inspiră atunci când machiezi pe cineva?

Mereeeeu, dar mereeeeu îmi las imaginaţia să zboare :D. Îmi plac clientele îndrăzneţe, cărora nu le este frică să le pun o pată de culoare în machiaj. Am şi cliente care vin din start cu o fotografie, cu un machiaj pe care şi ele ar dori să îl poarte. Atunci, nu am nevoie de muză :P. Dacă pot, îl fac :). În rest, întreb fiecare fată în parte ce gusturi are, dacă le place naturalul, coloratul, machiajul mai închis la culoare etc… Ţinând cont de preferinţele lor, mă pun pe treabă, iar ideile îmi vin între timp :).

Ai avut vreodată pe cineva care ţi-a cerut un machiaj mai dificil? Care a fost acesta? 

Nu am avut nici o fată care să îmi ceară un machiaj dificil. Poate cea mai mare provocare a fost aceea când am machiat nişte elevi pentru un spectacol pe tema ÎNGERI ŞI DEMONI. Dar mi-a plăcut, nu a fost deloc dificil iar ei au fost tare mulţumiţi:

Mai ţii minte care a fost primul tău machiaj făcut pe o persoană? 

Uuuiuiuuu :)) Primul? Chiar primul nu mai ştiu, dar îţi pot arăta câteva fotografii cu unele dintre primele mele fete care au apelat la machiaj :P. Vă previn, unele sunt dezastru privindu-le acum :P, altele mai reuşite:

Şi câteva dintre cele mai noi şi reuşite machiaje din punctul meu de vedere:

Ce preferi să accentuezi într-un machiaj?

La cum am băgat eu de seamă, colţul extern al ochiului :D. Îmi place să fie cât mai întunecat, astfel parcă şi privirea fetei e alta.

Ce părere ai despre machiajul permanent ?

Nu sunt nici pro nici contra. Arată bine, dar eu nu mi-aş face unul de frică să nu fie făcut altfel decât mi-am imaginat eu, sau de frică să nu mă satur de el şi să nu mai am ce face. Singurul care recunosc că m-ar tenta, este machiajul permanent la pleoapă (gen tuş, ochi de pisică). Machiajul cu tuş, mi se pare a fi ceva ce nu se va demoda niciodată :). Tuşul este acela care scoate într-adevăr în evidenţă ochii. Bineînţeles dacă este făcut calumea :).

Ce sfat ai când ești în criză de timp și trebuie să te machiezi în 10 minute?

Faţa să fie curată şi dată cu tonic indiferent de cât de grăbită eşti, conturarea rapidă a sprâncenelor dacă e cazul (putem folosi un creion maro, e mai uşor de folosit şi terminăm mai repede decât cu un kit sau mai ştiu eu ce produse) şi mascara. Aceasta este rutina mea zilnică! Am menţionat aici tonicul fiindcă datorită acestuia tenul este revigorat, capătă luminozitate şi nu e necesar fondul de ten. În schimb, dacă ai probleme cu tenul, un BB Cream îţi poate sări în ajutor. 🙂

Un motto după care te ghidezi în viaţă?

Poate acesta (l-am descoperit recent şi consider că ar trebui să pună puţin fiecare om pe gânduri): Destinul conduce o jumătate din viaţa fiecărui om, iar caracterul cealaltă jumătate (Alfred de Vigny). Degeaba dăm vina pe soartă sau destin când ni se întâmplă ceva rău… noi suntem adevărata cauză a tot ceea ce se petrece în jurul nostru.

Cum priveşti lumea blogosferică în materie de make-up ?Ce te deranjează în unele cazuri?

Îmi place în această lume, sincer. Când sunt aici, mă rup de orice.. mereu încerc să învăţ câte ceva din fiecare postare citită. Apreciez totuşi foarte mult bloggeriţele care nu sunt axate doar pe produse scumpe, fetele simple care se bucură pentru orice lucru mărunt.. Le citesc cu mult mai mare drag şi interes fiindcă mă regăsesc şi eu printre ele. Deci, nu îmi plac deloc fiţele, produsele exagerat de scumpe dar totuşi RECOMANDATE pentru a face o treabă bună. Eu fac treabă bună chiar dacă nu mi-am stors portofelul pe produse scumpe.

Proiecte de viitor cu blogul tău?

Mi-am propus să îmi împart în aşa fel timpul încât să pot să fiu mult mai activă atât pe blog cât şi pe pagină. Sper să reuşesc. Îmi doresc cât mai mulţi followers în ambele locuri deasemenea mult mai multe colaborări şi cât mai multe postări care să stârnească interesul tuturor. Acestea sunt planurile mele momentan. Nu ştiu ce altceva mi-aş putea dori decât să fiu mai cunoscută şi să am alături prietenii virtuali care să mă susţină tot aşa ca până acum :).

Un sfat pentru cititorii noştri?

Un singur sfat:  Niciodatăăă să nu fiţi pupincurişti! 😀 Poate sună ciudat, dar e un sfat sincer ! Orice vă nemulţumeşte, să o spuneţi (mă rog, să o scrieţi) pentru că, la o adică, datorită vouă suntem toate bloggeriţe şi ne aflăm acolo unde ne aflăm. Mai ales în momentul în care sunteţi cu adevărat fanii unei pagini şi cunoaşteţi cât de cât autorul… Încercaţi şi căutaţi deasemenea frumosul în fiecare pagină sau blog nu doar giveaway-urile şi conştientizaţi faptul că în spatele fiecărei postări stă foarte multă muncă şi devotament faţă de voi, cei care ne citiţi.

Mulţumesc că ţi-ai făcut timp să răspunzi la setul meu de întrebări ,draga mea. Îţi doresc mult succes pe viitor şi sper să ne recitim şi cu altă ocazie. 

Îţi mulţumesc şi eu pentru această ocazie. Mi-a făcut plăcere să îţi răspund. Pupici cu lipici tuturor!!! :*