Nu eşti bun de nimic…

boy-366311_960_720

Nu este prima dată când aud în jurul meu cuvinte pline de răutate. Cuvinte, fraze ce dor și transformă inocența copiilor în ceva urât și meschin. Cuvinte aruncate din gura „mamelor” obosite. Cuvinte ce devin etichete puternice mai ales când sunt puse de părinţi, iar copiii ajung să se indentifice cu ele. Îmi vine să urlu la „nebună” atunci când o văd cum îşi molestează copilul fizic dar şi emoţional. Să-i dau două perechi de palme din fundul grădinii, s-o dau cu capul de tot pereţii şi poate atunci se va gândi de două ori înainte să răcnească copilului:

„Eşti un nimic! Cum am putut face un copil ca tine! Cu cine naiba semeni? Diavol împieliţat ce eşti!”

Cum poţi să faci aşa ceva? Cum e posibil ca tu să fii „mamă”? Cum?!! Şi după ce că-l zăpăceşti de cap şi îi arunci cuvinte grele, îi mai tragi şi două „educative” după ceafă… aşa ca să ţină minte ce-l aşteaptă data viitoare. De cele mai multe ori am văzut astfel de tipuri de „educaţie” aplicate unor copii care nici nu au împlinit 2 ani. Ce va înţelege acel copil din tot ce spui sau faci? Încă mai trăim cu „bătaia e ruptă din rai” sau „unde dă mama, creşte”…da, copilul tău va creşte. Va creşte programat cu etichetele puse de tine în copilărie. Şi ce va deveni atunci când va ajunge adult? Dumnezeu cu mila! Copilul tău are nevoie de iubire. Copilul tău vrea, plânge, ţipă… des, dar te iubeşte şi vrea să fie iubit. Că doar din acest motiv ai ales să devii părinte, nu? Nu ştiu când vom înceta să ne mai comportăm aşa, câteodată cred că nu sunt speranţe în acest sens. Îmi este milă de copiii noştri, de „viitorul” nostru. Ţine de educaţie, de simţul matern…chiar nu ştiu. Poate voi aveţi răspunsul, eu încă îl caut!

Foto credit: Pixabay.com